JUDETUL ARGES - turismul rural in Arges, agroturismul, ecoturismul

JUDETUL ARGES  - Turismul rural in Arges, Agroturismul, Ecoturismul

1.1 Prezentare judet Arges

Judetul Arges este situat in bazinul Argesului Superior cu vecini la nord, creasta muntilor Carpati, talonat de judetele Sibiu si Brasov, iar la sud, imparte campia Gavanul Burdea cu judetele Teleorman, Olt, urmand cumpana de ape pe latura de vest a judetului Valcea, dintre bazinele Oltului, Argesului si Vedea. Dinspre rasarit, vecini de pe culmile masivului Leaota, pana la sud cu judetul Dambovita, cotat ca Mica Romanie, Argesul, nume luat de la raul ce-l strabate, are o forma alungita pe linia nord-sud, acoperind 2,9% din suprafata tarii, fiind al 11-lea in ordinea marimii dintre judete.  De la nord la sud, regasim toate cele trei forme de relief: munti, dealuri, campii, cu mentiunea ca zona, de peste 50% este ocupata de dealuri, muntii impartind cu campia restul teritoriului. Teritoriul judetului cuprinde doua bazine hidrografice: Bazinul Arges, in zona muntoasa si cea deluroasa si Bazinul Vedea, in zona deluroasa si cea de campie.

Judetul Arges are o suprafata de 6801 kmp si o populatie de aproape 676000 de locuitori, care isi gasesc locul de trai in trei municipii, patru orase si 95 de comune. Suprafata judetului Arges reprezinta 2,9 % din suprafata totala a tarii, iar locuitorii sunt distribuiti in trei municipii (Pitesti, Campulung-Muscel si Curtea de Arges), patru orase (Mioveni, Topoloveni, Costesti si Stefanesti) si 95 de comune.

Resedinta de judet este municipiul Pitesti, (cunoscut si sub numele de "Orasul lalelelor"). Aceasta localitate este reprezentativa in ceea ce priveste  impletirea valorilor traditionale cu aspiratiile europene ale comunitatii romanesti.

Judetul Arges dispune de o economie bine dezvoltata si diversificata, rezultat al eforturilor depuse de autoritatile locale pentru modernizare si performanta, inclusiv pentru asigurarea unui climat de afaceri atractiv.

A fost astfel atras un flux substantial de investitii, atat din sectorul privat intern, cat si din cel extern, care a vizat deopotriva industria, agricultura si serviciile.

La nivel national, judetul Arges ocupa locul patru, din punctul de vedere al cresterii economice.

In industrie, activitatea economica se desfasoara in societati comerciale active, dintre care:

18.852 cu capital privat

19 cu capital integral de stat

27 cu capital de stat si privat

102 cooperative

Structura exporturilor: masini, aparate si echipamente electrice, mijloace de transport rutier, materiale si articole textile.

Suprafata agricola, care insumeaza 344.954 ha, este exploatata dupa cum urmeaza:

            -   329.622 ha, in exploatari agricole private (individuale si asociative);

            -   15.332 ha, in sectorul de stat.

Principalele culturi: cereale, plante industriale, fructe. In anul 2004 productia agricola totala a fost de  cca. 600.000  tone. Sectorul zootehnic asigura in prezent necesarul de consum al populatiei judetului Arges.

Una din principalele zone agricole ale tarii, judetul Arges este structurat in trei zone : zona de campie situata in sudul judetului  bine cunoscuta pentru culturile sale de cereale, plante tehnice si legume, zona precolinara si colinara favorabila livezilor si viticulturii si cresterea bovinelor in zona a treia , colinara - montana dominanta este cresterea bovinelor, ovinelor si caprinelor, care valorifica foarte bine pasiunile din aceasta zona, productia de fructe, mar si prun, dominanta fiind Valea Topologului cu peste 900 ha livezi.

Un domeniu cu o indelungata traditie in judet este cel al viticulturii, podgoriile argesene fiind mentionate in documente istorice inca din secolul 14.

Principalele centre viticole, Valea Mare si Stefanesti, sunt situate in apropierea orasului Pitesti.

Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Stefanesti,  infiintata in anul 1959, se identifica cu Podgoria Stefanesti, ce se intinde pe o lungime de 30 km. Vinurile obtinute in modernul centru de vinificatie al statiunii au obtinut numeroase premii la concursurile nationale si internationale.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Maracineni, fondat in anul 1967 este amplasat in plin centrul Subcarpatilor Meridionali pe teritoriul judetului Arges, in partea de nord a municipiului Pitesti, in comuna Maracineni la cca. 7 km distanta de resedinta municipiului. Motivul  amplasarii institutului la Pitesti (Maracineni), l-a constituit existenta a peste 32.000 ha livezi de pomi la acea ora in judetul Arges, care au constituit pentru institut un camp vast pentru activitatea de cercetare, alaturi de celelalte bazine pomicole ale tarii.

Eforturile autoritatilor pentru dezvoltarea judetului Arges s-au concentrat si asupra altor domenii de interes, intre care infrastructura rutiera si transporturile feroviare, in acest din urma sector remarcandu-se atentia acordata imbinarii armonioase a tehnologiei moderne cu elemente arhitectonice clasice, specifice regiunii.

Principalele obiective turistice ale acestei zone sunt:

Curtea de Arges unde se pot vizita Manastirea, Curtea Domneasca) si Muzeul Municipal  Barajul Vidraru si Cetatea Poienari.

In partea sudica a masivului Piatra Craiului, in zona Rucar-Bran, raurile care coboara din munti au format cel mai mare complex de chei din Romania si numeroase pesteri mici si mijlocii, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind Pestera Dambovicioara.

            Judetul Arges are 70 Km de creasta cu cele mai inalte varfuri din tara, Negoiul si Moldoveanu, foarte cautate de turisti straini. - ariile protejate  din judet in numar de 87 in suprafata totala de 80405 ha , din care cele mai reprezentative  Parcul National - Piatra Craiului cu 6967 ha , Rezervatia Valsan cu 11899 ha .

            Lacurile artificiale create pe valea Argesului ofera posibilitatea practicarii pescuitului sportiv, dar si a sporturilor nautice (lacul Budeasa). Sudul judetului ofera posibilitatea practicarii atat a pescuitului cat si a vanatorii sportive la pasari, iepuri si caprior .

            Pensiunile Agroturistice pe langa faptul ca ofera locuitorilor din mediul rural o alternativa durabila pentru realizarea de venituri si promovare a produselor locale, sunt o oaza de liniste pentru turistii din marile orase dar si un mijloc sa descopere bucataria traditionala romaneasca, obiceiurile ancestrale rurale .

            Zonele recomandate la aceasta data sunt: Rucar, Dragoslavele, Bradulet, Corbeni, Arefu, Cepari, Suici si Salatrucu . 

            Centrul de Informare Turistica din Pitesti si Punctele de Informare si Promovare a Turismului, din teritoriu , recent infintate de Consiliul Judetean Arges, denota faptul ca la nivel de judet turismul este o prioritate care vine in intampinare turistilor cu oferte care va ajuta sa descoperiti judetul in tota bogatia sa .

Judetul Arges se afla in partea central-sudica a tarii. Este traversat, la jumatate, de paralela 45s latitudine nordica si strabatut, in partea de est, de meridianul 25s longitudine estica. Are 6801kmp (2,9% din suprafata tarii). Populatia: 675.727 (la 01.01.1998) in judet se afla trei municipii - Pitesti, Campulung si Curtea de Arges, trei orase - Mioveni, Costesti, Topoloveni si 93 de comune.

Resurse naturale: zacaminte de hidrocarburi (titei si gaze de sonda), carbuni (lignit), calcar, ape minerale, sare, gips, resurse hidroenergetice, paduri, fanete si pasuni.

De la nordul spre sudul judetului sunt reprezentate gradat, toate marile forme de relief: munti, dealuri, campie. Predomina zonele deluroase ( mai mult de jumatate din suprafata).

Agricultura judetului se desfasoara pe o suprafata de 349 mii ha, din care 180 mii ha terenuri arabile, 110 mii ha pasuni si fanete si 59 mii ha vii si livezi.

Fondul forestier ocupa in judet o suprafata de 289 mii ha, (42,5% din suprafata sa totala), 95% din paduri se gasesc in zona de munte si deal.
Reteaua de cale ferata insumeaza 198 km, iar cea rutiera 2.948 km, din care 427 km drumuri nationale, 740 km drumuri judetene si 1.781 km drumuri comunale.
In judet exista peste 26.500 agenti economici din care 25 cu capital integral de stat, 127 cu capital integral cooperatist, 395 cu capital mixt (cu participare straina), 120 cu capital integral strain, iar restul cu capital privat autohton (date la nivelul anului 1998).

Date geografice

Judetul Arges se afla in partea central-sudica a tarii. Este traversat, la jumatate, de paralela 45s latitudine nordica si strabatut, in partea de est, de meridianul 25s longitudine estica. Are 6801 kmp (2,9% din suprafata tarii). Populatia: 675.727 (la 01.01.1998) in judet se afla trei municipii - Pitesti, Campulung si Curtea de Arges, trei orase - Mioveni, Costesti, Topoloveni si 93 de comune.

Resurse naturale: zacaminte de hidrocarburi (titei si gaze de sonda), carbuni (lignit), calcar, ape minerale, sare, gips, resurse hidroenergetice, paduri, fanete si pasuni.

De la nordul spre sudul judetului sunt reprezentate gradat, toate marile forme de relief: munti, dealuri, campie. Predomina zonele deluroase ( mai mult de jumatate din suprafata).

Agricultura judetului se desfasoara pe o suprafata de 349 mii ha, din care 180 mii ha terenuri arabile, 110 mii ha pasuni si fanete si 59 mii ha vii si livezi.

Fondul forestier ocupa in judet o suprafata de 289 mii ha, (42,5% din suprafata sa totala), 95% din paduri se gasesc in zona de munte si deal.

Reteaua de cale ferata insumeaza 198 km, iar cea rutiera 2.948 km, din care 427 km drumuri nationale, 740 km drumuri judetene si 1.781 km drumuri comunale.

In judet exista peste 26.500 agenti economici din care 25 cu capital integral de stat, 127 cu capital integral cooperatist, 395 cu capital mixt (cu participare straina), 120 cu capital integral strain, iar restul cu capital privat autohton (date la nivelul anului 1999).

1.2. Turismul rural in Arges

Este o forma de turism care se desfasoara in spatiul rural si dispune de o structura functionala de servicii si cazare eterogena. Veniturile obtinute din turism au un caracter permanent, iar serviciile sunt oferite de un personal angajat si specializat.

Cavaco (1995) considera turismul rural drept "un loc de intalnire unde cultura rurala se intalneste cu cultura urbana, aceasta din urma fiind extrem de sensibila la natura si elementul bucolic".

In ultimii ani, se constata o expansiune a turismului rural[1]. Consumatorii, cu precadere clasa de mijloc, reevalueaza valorile culturale si importanta peisajului. Turismul rural este impulsionat de mobilitatea personala crescanda (achizitia de masini personale) si de organizarea timpului liber (posibilitatea unor perioade mai scurte, dar mai multe, de vacanta, care dau posibilitatea mai multor optiuni). Pe de alta parte, fermierii s-au straduit sa-si diversifice si sa ridice calitatea ofertei, pentru a raspunde dificultatilor crizei din agricultura.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Structurile turismului rural sunt: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, tabere pentru activitati ecologice, sate de vacanta etc.

Punerea in valoare a ofertei de cazare si servicii a acestor structuri, prin programe de turism, contribuie la dezvoltarea circulatiei turistice in spatiul rural. In ultimul deceniu, aceasta circulatie este tot mai mare datorita diversificarii formelor de manifestare. In prezent, in cadrul turismului rural se dezvolta formele de turism cultural si turism ecologic. Se organizeaza simpozioane, conferinte, concursuri si expozitii tematice de interes local. Aceste manifestari contribuie la cresterea circulatiei turistice locale si la ridicarea gradului de cultura, educatie si civilizatie a locuitorilor satelor. De asemenea, contribuie la cresterea economica a comunitatilor locale.

Pentru o dezvoltare echilibrata a spatiului rural este necesar un management rural adecvat. Obiectivele si politicile de dezvoltare a turismului rural variaza de la o regiune la alta. De exemplu, stabilirea destinatiilor rurale asa cum ar fi parcurile nationale, conservarea mediilor naturale fizice si socio - culturale, au devenit de o mare importanta si planurile de dezvoltare ale turismului au fost adaptate ca sa conduca si sa controleze turismul. Spre deosebire de unele zone geografice, multe arii rurale dispun de un potential enorm, neutilizat, pentru ca in mod frecvent le lipseste infrastructura de baza si se confrunta cu multele probleme ale tranzitiei.

In urma evaluarii potentialului rural pentru turism s-a sugerat ca exista trei planuri separate si diferite in relatiile planificarii turismului rural:

- areale turistice cu traditii in dezvoltarea turismului;

- areale turistice cu slaba traditie, dar cu un mare potential pentru dezvoltarea turismului;

- areale turistice fara traditie in turism si cu un potential mediu de dezvoltare.

1.3.  Agroturismul

Agroturismul valorifica potentialul economic al gospodariilor locale prin dezvoltarea unor servicii de gazduire si de valorificare a produselor din gospodaria proprie si locale. Agroturismul valorifica excedentul de cazare din gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat ca sa primeasca oaspeti (de multe ori se adauga constructii separate, destinate oaspetilor). Activitatile din gospodaria taraneasca se orienteaza spre consumul turistilor (produse proaspete, ecologice). De aceea, se redescopera unele mestesuguri aproape uitate, sau se valorifica mai bine unele resurse naturale (apele minerale, cura climatica etc.).

Agroturismul este si o activitate practica ce contribuie la dezvoltarea economiei locale. El se realizeaza prin valorificarea resurselor naturale si a ofertei de cazare, a serviciilor agroturistice puse la dispozitie de gospodariile taranesti si fermele agroturistice. Scopul acestei activitati este obtinerea de venituri si cresterea bunastarii familiilor si a comunitatii locale[2].

Veniturile obtinute din agroturism au un caracter complementar, deoarece gospodaria taraneasca realizeaza, prin traditie, venituri din activitatea agricola si din alte activitati (de prelucrare a materialelor prime locale agricole si neagricole, artizanat etc.).

Agroturismul are caracter complex, el imbinand mai multe elemente:

- mediul natural utilizat ca reusita turistica;

- surplusul de cazare si dotarile proprii gospodariei taranesti, posibilitati de recreere si agrement, pentru activitati sportive si de intretinere;

- serviciile agroturistice: servirea mesei (cu produse traditionale, proaspete, cu valoare biologica ridicata); insotire si calauza turistica, initiere in practicile agricole sau a celor din gospodaria taraneasca, practicarea unor sporturi (de ex. calaria). Pentru comunitatile locale creeaza noi locuri de munca.

Agroturismul este o forma de turism care ofera multa varietate si unicitate in realizarea serviciilor (implica imaginatia specifica fiecarei gospodarii in ornamentarea interioarelor, in pregatirea mesei). In plus, se ofera posibilitati de plimbare in imprejurimi iubitorilor naturii, spre valorile din patrimoniul local celor ce apreciaza istoria, cultura si arta populara.

De asemenea, ofera posibilitatea de a privi sau chiar a participa la obiceiurile traditionale din gospodarie sau din localitate: sezatori, hore satesti, colinde, hramuri bisericesti, nedei, targuri traditionale, nunti, spectacole folclorice etc.

Cresterea veniturilor populatiei ofera posibilitatea reconstructiei drumurilor si bazei tehnico - materiale, dar si incadrarii gospodariilor in planurile de amenajare teritoriala locala.

Turismul rural devine tot mai mult o componenta dorita a turismului romanesc. Turismul are traditii bine cunoscute in tara noastra. Statiunile turistice de pe litoralul Marii Negre, statiunile pentru sporturi de iarna si statiunile balneoclimaterice atrag turisti din tara si din strainatate. La acestea se adauga mostenirea culturala si istorica in care exceleaza inca localitatile rurale si care atrag turisti de multa vreme.

Turismul s-a dezvoltat in Romania, la fel ca si in celelalte tari foste socialiste, din ce in ce mai mult dupa 1989. Schimbarile economice, sociale si politice, ca si existenta unui bogat potential natural si a unor atractii culturale a facut ca turismul sa fie considerat o alternativa pentru revigorarea economica a comunitatilor rurale. In anul 1993, Guvernul Romaniei a initiat programul reformei care include si obiective de dezvoltare a turismului, iar in 1994, a fost stabilit un cadru legal pentru dezvoltarea la nivel national a turismului rural.

In ciuda suportului oficial si a unui potential turistic de necontestat, exista unele bariere in calea dezvoltarii unui turism rural de succes in Romania, chiar si in anumite regiuni care poseda cel mai mare potential turistic. Unele dintre aceste probleme tin de dezvoltarea istorica a spatiului rural romanesc si este important sa se cunoasca drumul ascendent al schimbarilor din anumite regiuni.

Spatiul si comunitatile rurale au stat la baza culturii romanesti, iar pana in anul 1950, Romania era o tara eminamente agrara. In perioada socialista, agricultura era planificata si centralizata, 95% din terenul arabil fiind in proprietatea statului. Dupa 1991, numarul salariatilor din agricultura si controlul asupra productiei a scazut, populatia rurala s-a indreptat catre centrele industriale, agricultura si arealele rurale au fost secatuite de resurse si lipsite de investitii si, pe ansamblu, economia traditionala rurala a aproape a disparut. Din 1990, sistemele economice si sociale din spatiul rural au inceput sa capete renasterea culturala a spatiului rural. Peste 80% din terenuri au fost returnate proprietarilor, iar productia agricola a scazut la inceput ca urmare a reorganizarii, iar in ultimii ani a inceput sa creasca ca rezultat al constituirii unor ferme mult mai bine conduse.

Ca urmare a politicii de reforma in agricultura, s-a acordat o atentie crescuta turismului, ca mijloc de refacere a economiilor rurale prin diversificarea fermelor, sar si prin mentinerea si refacerea culturilor agricole traditionale.

Potentialul de care dispune turismul rural este deosebit de mare in interiorul regiunilor montane si deluroase cunoscute prin atractiile turistice. Potentialul turistic variaza in functie de atractivitatea peisajelor naturale, de scopul activitatilor recreative, de gradul de accesibilitate si, de asemenea, depinde de apropierea de marile orase.

Unele regiuni sunt deja recunoscute pentru progresele facute in turismul rural si activitatile de agroturism. Culoarul Rucar - Bran are posibilitati speciale de dezvoltare, care ar putea fi extinse intregii regiuni dintre Valenii de Munte si Curtea de Arges, localitatilor din Carpatii Orientali si mai multor areale, in special din Maramures, Suceava, Valea Prahovei, Valcea. Va fi interesant de urmarit in ce masura se vor dezvolta acestea in contextul unei piete competitive. Eforturile locale de promovare vor trebui combinate cu cele ale consiliilor judetene, iar in viitor, autoritatile ar trebui sa se implice in dezvoltarea regionala cu fonduri ce trebuie investite in proiectele rurale[3].

Dezvoltarea actuala a turismului rural reprezinta un raspuns adresat manifestarilor negative generate de turismul de masa. In conditiile dezvoltarii lumii moderne ce tinde tot mai mult spre globalizare, turismul rural si agroturismul reprezinta modele antiglobalizare, reactii firesti de mentinere, pastrare nealterata si punere in valoare a specificului local al fiecarei regiuni.

Ca forme moderne de turism, turismul rural si agroturismul, s-au pus in valoare, in primul rand, in tarile dezvoltate, dar, in prezent, au devenit un scop si in tarile in curs de dezvoltare sau cu economii in tranzitie, inzestrate cu potential turistic natural si antropic de exceptie.

In Romania, aceste forme de turism se regasesc sporadic, pe parcursul ultimului secol,, dar capata consistenta mai ales in ultima lui parte, ca raspuns al populatiei rurale implantata rapid in mediul urban industrializat.

In ultimele doua decenii, arealele rurale au fost afectate de schimbarile structurale care s-au petrecut in economia regionala si nationala. Dintre aceste probleme, mai importante sunt: declinul populatiei locale, scaderea nivelului veniturilor si a numarului de angajati, diminuarea serviciilor publice, pierderea culturii si identitatii rurale locale. In prezent, se pune tot mai des problema implementarii unor noi structuri care sa conduca la refacerea potentialului economic si social al comunitatilor locale. Cei ce se ocupa de planificarea si politica de dezvoltare locala gandesc ca turismul este o forta potentiala care poate sa aduca stabilitate economica si demografica comunitatilor locale. Dezvoltarea turismului este privita de tot mai multa lume ca fiind o solutie a rezolvarii problemelor cu care se confrunta spatiile rurale, ceea ce  unii numesc "momentul revitalizarii rurale".

Cu toate acestea, in multe cazuri, accentuarea rolului turismului in regenerarea comunitatilor rurale este legata de implementarea unor politici active de dezvoltare si management ale turismului rural. De asemenea, turismul a existat in multe comunitati rurale chiar de peste un secol, iar in unele regiuni a fost, de multa vreme, sursa de baza a veniturilor si a locurilor de munca.

Este surprinzatoare absenta unei planificari pozitive si lipsa de integrare a turismului in politicile de dezvoltare rurala. Eforturile care au fost facute pentru planificarea turismului rural au raspuns, in general, presiunii si cererii turistice si au fost orientate, in principal, spre activitatile recreative mai mult decat spre o promovare pozitiva. Controlul numarului de vizitatori si conservarea mediului sunt importante in contextul managementului vizitatorilor in spatiul rural, dar se limiteaza la a nu vedea marile implicatii sociale si economice ale dezvoltarii turismului rural.

Este interesant de notat ca, in ciuda existentei unui numar mare de lucrari referitoare la planificarea turismului, in general, lucrari specifice managementului rural nu au aparut decat in ultimii ani.

Sunt multe exemple de initiative locale menite sa planifice si sa conduca dezvoltarea turismului in spatiile rurale, concentrandu-se in particular pe dezvoltarea durabila a turismului si dezvoltarea comunitatilor bazate pe turism. Un numar de organizatii de turism si agentii si-au propus sa-si dezvolte politici promotionale pentru turismul rural. Multe dintre ele raman inca departe de a aduce beneficii turistice in spatiile rurale si o integrare reala a turismului in planurile de dezvoltare rurala. In ultimul deceniu se subliniaza necesitatea efectiva a existentei unui management si a unei planificari a turismului rural.

Rolul agroturismului montan in peisajul natural, economic si social este deosebit de complex si poate avea urmatoarele efecte:

- sporirea calitatii vietii, educatia igienico - sanitara si comportamentala a populatiei;

- folosirea rationala a terenurilor agricole si impulsionarea activitatilor industriale din sfera serviciilor;

- inviorarea vietii sociale a satelor de munte si oferirea locuitorilor acestor asezari rurale a unor conditii atractive de viata;

- mentinerea, dezvoltarea si conservarea patrimoniului cultural si folcloric.

Conditiile necesare pentru o zona montana sa intre in amenajare agroturistica sunt:

- sa se afle intr-un perimetru montan cu o densitate cat mai mare de animale, de gospodarii si cat mai putina poluare;

- zona sa fie cat mai bine acoperita cu vegetatie forestiera si sa aiba un potential hidrografic bun (rauri, lacuri, izvoare, ape minerale);

- sa aiba unele elemente de infrastructura: drumuri, sosele, electricitate, retele de comunicatie, etc.;

- climatul sa fie bland, la care sa se adauge versanti cu pante echilibrate ce pot fi valorificati pentru sporturile de iarna, unde stratul de zapada sa aiba o grosime si o durata mai mare.

Agroturismul poate fi organizat sub cateva segmente de piata:

- turismul agromontan de interes national;

- turismul agromontan complex (national si international);

- turismul agromontan international.

Turismul montan este beneficiar direct al efectului obtinut prin sistemul de alimentatie - agrement agromontan, si in aceasta situatie poate deveni interesant in sprijinirea agriculturii montane si prin forme indirecte ce depasesc posibilitatea producatorilor, sau chiar al comunitatilor in care acestia traiesc: drumuri, instalatii, locuri de munca pentru producatorii agricoli; care pot deveni vanzatori, ghizi, ospatari, instructori de schi, etc. fara separarea acestora de activitatile agricole.

Principalele forme prin care se poate manifesta agroturismul montan si cu valoarea economica sunt:

- pensiunea gospodareasca;

- motelul pensiune;

- micropastravariile;

- microfauna;

- turismul familial.

a)     Pensiunea gospodareasca

Pensiunea gospodareasca este modalitatea cea mai buna de abordat, ce reuseste sa evite cheltuielile suplimentare legate de construirea unor obiective turistice (hoteluri, cabane, etc.).

In realizarea acestui element viabil al agroturismului montan se porneste de la realitatea ca exista in satele montane si anume ca, alaturi de gospodariile cu un numar mai mare de animale, se afla si gospodarii cu un numar redus al acestora care dispun de spatii de locuit suplimentare.

Aceste gospodarii mici care dispun de case relativ mari, unde cele mai multe ori barbatii sunt angajati in diferite activitati de tip industrial: muncitori forestieri, constructori electricieni, mineri, silvicultori etc., iar in majoritatea familiilor femeile sunt frecvent casnice, acestea au un rol important in organizarea pensiunilor gospodaresti turistice[4].

Principalele cerinte pentru o gospodarie cu preocupare turistica sunt:

locuintele cu doua - trei nivele;

camere confortabile (moderne sau traditionale);

grup sanitar interior;

apa calda si menajera in permanenta;

alimentatie proaspata si in sortimente variate;

program de agrement in scop natural, ecologic.

b) Motelul pensiune

In cadrul acestui amplasament turistic este necesara functionarea unei cantine (restaurant), prin care sa se realizeze serviciile mesei de catre turistii cazati la motel (cabana) si pentru turistii cazati la gospodariile populatiei din spatiul inconjurator (1 km).    De curand, in zona culoarului Rucar - Bran (Rucar, Sirnea, Moeciu, Bran), aceasta functie a cabanei (motel), de servire a meselor principale, a fost preluata chiar de gospodaria respectiva, unde au fost amenajate gospodarii si spatii de sosiri foarte moderne.

Pentru scopurile de agrement pot fi amenajate si folosite in functie de specificul local: saune de tip finlandez, minifotbal, discoteca, bar de zi, jocuri de calculator, posibilitatea tehnica de a naviga pe internet etc., unele dotari mentionate pot fi utilizate si pentru prezentarea unor spectacole folclorice la care sa participe echipele din localitati mai apropiate avand ca repertoriu elemente folclorice reprezentative.

c) Micropastravariile

Aceste amenajari faunistice sunt considerate ca elemente ecologice agrementale, care de cele mai multe ori sunt situate mai departe de un motel (pensiune), cabana turistica sau o asezare rurala cu un important vad turistic, putand servi mai multe segmente si obiective ale pietei turistice.

La micropastravarii se adauga o cabana mica, pitoreasca, destinata prepararii si servirii pastravului pe loc. Este bine ca toata aceasta truda turistica sa fie placuta de fiecare turist. Aprovizionarea cu pastrav, la greutatea standard (300 gr), se realizeaza in cele mai multe cazuri de la o pastravarie mai mare. Prin aceasta dotare silvica cu utilitate turistica, se realizeaza si o educatie ecologica a cetatenilor turisti, in general a segmentului tanar. Asemenea amenajari sunt pe valea Dambovicioarei, Candesti (Bratia) si bazinul hidrografic al Bistritei.

d) Microfauna

Este conceputa in ideea de a avea un rol complementar, din punct de vedere turistic, aferent unei cabane turistice. Din punct de vedere al constructiei si functionarii apare sub forma unei gospodarii amenajate, care poate fi orientata in cresterea in sistem restrans al vacilor pentru lapte, oi, capre, porci, etc. Fiind o anexa de productie, microfauna constituie o sursa proprie de alimentare cu produse agroalimentare proaspete (zona Bran, Marginimea Sibiului etc.).

e) Stana

Caracterul turistic al stanelor este dat, in primul rand, de necesitatea deplasarii pe jos, pe un traseu in natura cu un relief mai fragmentat, vizitarea unei forme specifice (cas, branza de cosulet, urda, jintita, lapte dulce, pastrama) la preturi stabilite pe loc si comunicate turistilor. Viata pastorala din multe masive muntoase este, in general, dura, dar a elementul primordial in deschiderea circulatiei turistice in zonele inalte (Muntii Fagaras, Muntii Iezer etc.).

f) Turismul familial

Se refera la gazduirea turistilor romani si straini in gospodariile crescatorilor de animale pe baza unor contracte (bilete de odihna) cu o durata de minim 10 zile si a omologarii respectivei gospodarii ca fiind pregatita pentru indeplinirea functiei turistice, cu asigurarea unor servicii (masa, cazare, agrement). Pensiunile complete din zona Rucar - Bran ofera toate facilitatile legate de hrana, locuinta etc. In localitatile Rucar si Bran s-au stabilit 1 - 2 pensiuni etalon, care pot reprezenta schimburi de experienta pe plan local si intercomunal. Aici, atrage in primul rand confortul, toate aceste pensiuni prezentand mobila de calitate, aragazuri, frigidere, televiziune prin cablu.

Remarcabila este si frumusetea covoarelor, plocadelor si macatelor care dau o nota de originalitate fata de interioarele caselor de la oras.

Afluenta turistilor din localitatile culoarului Rucar - Bran este determinata de faptul ca drumurile sunt Mai bine intretinute, favorizand deplasarea in imprejurimile localitatilor in zona.   

Prin ingrijirea poienilor de la Rucar - Bran - Dragoslavele, curatenia drumurilor si a strazilor a devenit o preocupare zilnica, iar societatile comerciale si magazinele dispun de produse locale (branzeturi, preparate din carne, sucuri naturale) la care se adauga si alte tipuri de marfuri alimentare sau industriale ce nu se produc in zona.

Turistii straini cauta, in general, case autentice, case de caracter, cu maximum 3 - 4 camere de inchiriat, care respecta traditia romaneasca. Nu-i intereseaza "Elvetia in Romania", ci Romania profunda, asa cum a fost de-a lungul veacurilor. Ei cauta istoria, arheologia, urmele oamenilor de altadata, arta si cultura taraneasca.

Deschiderea sezonului turistic (15 iunie) este marcata in culoarul Rucar - Bran prin deschiderea unor bogate manifestari cultural - folclorice (Rucar, Bran, Dambovicioara), expozitii de trasuri si costume traditionale (Sirnea, Moeciu), targuri si expozitii de animale (Bran, Rucar, Fundata).

In satele: Moeciu, Ciocan, Sirnea, in zonele Mai izolate sunt caracteristice pensiunile de extrema, spre care agentiile comunale orienteaza turistii in tranzit catre alte zone.

Un deosebit interes prezinta, in sezonul turistic, manifestarile cu caracter cultural - pastoral. Astfel, in ultima duminica a lunii septembrie, la Fundata, are loc "Nedeea muntilor", la care participa formatii artistice si crescatori de animale din judetele Brasov, Arges, Dambovita, Sibiu, Covasna, fiind in fond o adevarata sarbatoare a cantecului si dansului romanesc, un prilej de valorificare a produselor agroalimentare ale zonei: branza, urda, cas, pastrama, si chiar pentru vanzarea costumelor populare de la Vernesti, Leresti, Socea, satele din Runcu, Voinesti - Dambovita sau Pietrosita (jud. Dambovita).

"Nedeea muntilor" de la Fundata este o preluare ((1969) a vechilor nedei ce se desfasurau pe muntele Santilie care nu erau altceva decat petreceri pe culmile muntilor legate de pastoritul montan.

Tot in luna septembrie, la Rucar, se desfasoara sarbatoarea traditionala "Pastoralis", care consta in:  parada costumelor populare, program artistic folcloric, expozitii cu cele mai bune si frumoase animale (cai, vaci, caini ciobanesti)[5].

De acelasi interes turistic se bucura si activitatile traditionale de la Sirnea: "Iarna la Sirnea", "Cupa Fundata la schi", precum si "Zilele targului Branian", care au ca suport principalele sarbatori crestine de vara, Sfantul Petru si Sfantul Ilie.

In comparatie cu tarile vecine, turismul rural in Romania a evoluat spectaculos. Ofertele noastre turistice sunt diversificate, se practica: turismul ecvestru, vacanta la tara, acasa la mesterii populari, drumul vinului, festivalul placintelor, sporturi extreme, pictura pe sticla, targuri la sarbatori, drumul aurului la sarbatori etc. Dezvoltarea agroturismului montan, pe viitor, se va baza pe traditie si autenticitate.  

1.4. Ecoturismul

Turismul ecologic sau ecoturismul a devenit in ultimii 10 - 15 ani "motorul principal" al industriei turismului mondial. In tarile dezvoltate, ca si cele in curs de dezvoltare, ecoturismul, ca o noua forma de turism sau ca forma a turismului alternativ, trebuie sa-si asume rolul de a contribui atat la conservarea naturii, cat si la dezvoltarea comunitatii locale.

In prezent, ecoturismul determina intr-o masura crescanda cererea turistica si, corespunzator, preocuparile celor implicati in activitatile de management turistic. Studiile releva diferenta dintre existenta resursei turistice si gradul redus al diversitatii produselor turistice locale, acelea ce pot fi scoase pe piata si vandute. Simpla atractie turistica a unui loc nu e suficienta pentru crearea unui impact economic. Pentru ca localnicii sa obtina venituri semnificative din aceasta activitate, este necesar sa se creeze infrastructura adecvata si atractii care sa incurajeze turistii sa cheltuie la locul de destinatie (baza turistica de cazare, restaurante, locuri de distractie, targuri, manifestari folclorice etc.) Este aceasta sarcina guvernelor si a autoritatilor locale sau a localnicilor?

Conceptul de ecoturism pare ca s-a nascut doar de doua decenii, dar, de fapt, exista dovezi ca dupa o indelungata perioada de manifestari izolate in practica, necoerente, si mai putin teoretizate, in prezent el renaste si se dezvolta rapid.

Pana nu demult au existat destule confuzii in jurul etimologiei si originii termenului, in ciuda volumului imens de materiale bibliografice referitoare la el[6].

Unii autori definesc ecoturismul ca fiind o "calatorie intr-un mediu natural neatins sau necontaminat avand ca obiectiv specific studierea, admirarea, placerea privirii peisajelor, a animalelor si plantelor salbatice, ca si manifestarile culturale (trecute si prezente) din aceste areale".

Cu toate acestea, se recunoaste faptul ca Hetzer (1965) l-a utilizat pentru a explica relatiile reciproce ce se stabilesc intre turisti, mediu si cultura.

Tot el stabileste patru principii ce trebuie urmate pentru turismul care isi asuma si responsabilitati: un minim de impact asupra mediului; minim impact asupra - si maxim respect pentru - cultura locala; beneficii economice maxime pentru localnicii - gazde; satisfactii recreative maxime pentru turisti.

Unii autori sustin ca ideea de ecoturism este veche, de prin anii 1960, cand au aparut primele studii care semnalau modurile inadecvate de utilizare a resurselor naturale.

Preocuparile perseverente pentru a defini ecoturismul au dus la elaborarea uneia dintre cele mai complete definitii: "Ecoturismul este o forma de turism durabil, bazata pe resursele naturale, care este concentrata cu prioritate pe contactul direct cu natura si pe insusirea cunostintelor despre natura, si care trebuie sa aiba un impact scazut asupra mediului, fara consumuri, orientat spre binele comunitatilor locale (capacitate de control, beneficii, dimensiuni). El se desfasoara in areale naturale si trebuie sa contribuie la conservarea sau protectia acestora".

In concluzie, pe baza nenumaratelor definitii aparute mai ales dupa 1990, ecoturismul este considerat a fi calatoria in arii naturale, pentru a invata despre comunitatile gazda, generand oportunitati economice in sprijinul conservarii si protectiei ecosistemelor. Ecoturismul este favorabil practicilor care sunt sensibile la mediu si care favorizeaza dezvoltarea durabila.

De asemenea, este general acceptata ideea ca germenii ecoturismului au existat practic cu mult inainte de 1980, fara a fi denumit ca atare.

Continutul notiunii de ecoturism s-a schimbat treptat de la ceea ce era initial, un concept proiectat de ecologisti pentru a preveni activ distrugerea mediului inconjurator, la un termen de marketing pentru promotorii turismului, care vor sa faca publicitate mediilor inconjuratoare curate (pajistilor, padurilor, plajelor, apelor pline cu pesti etc.). In acest sens, evolutia recenta a ecoturismului de la un paradis al oamenilor de stiinta si al iubitorilor planetelor, animalelor, pasarilor si pestilor, a devenit a intreprindere economica profitabila.

Obiectivul principal pe care si-l propune ecoturismul este furnizarea unui turism de inalta calitate in conditiile protectiei arealelor naturale si a stimularii economiilor locale. Aceste deziderate pot fi atinse prin sporirea resurselor aflate in conservare, realizarea educatiei de mediu si implicarea autoritatii locale. Gradul in care aceste variabile functioneaza sau au potential sa functioneze, reprezinta in esenta succesul unei arii ecoturistice.