Protectia si combaterea actiunii factorului de risc antropic asupra mediului acvatic

PROTECTIA SI COMBATEREA ACTIUNII FACTORULUI DE RISC ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI ACVATIC

Prin protectia mediului acvatic se intelege un ansamblu de actiuni menite sa asigure conservarea resurselor naturale acvatice, a diversitatii biologice si mentinerea calitatii factorilor de mediu acvatic, prin masuri legislative, administrative, educativ-formative, sociale si de cooperare internationala.

Prin arie naturala protejata se intelege orice zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista

specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau

culturala deosebita.

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

Activitatile de transport naval sunt insotite de un important factor de risc si cu toate masurile tehnico-organizatorice si manageriale luate de companiile de navigatie si de autoritati, accidentele navale se produc cu consecinte insemnate, dintre care cele mai importante sunt pierderile de vieti omenesti, pierderile materiale sau afectarea mediului marin prin poluare.

Evenimentele care se produc impun necesitatea unor interventii rapide si de amploare care sa conduca la reducerea la minimum a pierderilor materiale si la salvarea vietilor omenesti aflate in pericol.

Organizatia Maritima Internationala (IMO) ca organizatie interguvernamentala a Organizatiei Natiunilor Unite, infiintata in 1948, a adoptat o serie de instrumente internationale care au creat cadrul juridic corespunzator organizarii si functionarii activitatilor de interventie pentru salvare sau in caz de poluare. Locul central al preocuparilor acestui organism international il ocupa ocrotirea vietii omenesti pe mare si prevenirea poluarii marine. Principala Conventie adoptata de Organizatia Maritima Internationala este Conventia Internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare, incheiata la Londra la 1 noiembrie 1974 care, printre altele, prevede:

'Fiecare guvern contractant se angajeaza sa ia toate masurile necesare pentru a asigura supravegherea coastelor si salvarea navelor aflate in pericol aproape de coasta. Aceste masuri trebuie sa includa instalarea, utilizarea ai intretinerea unor echipamente de siguranta maritima considerate necesare si realizabile, tinand cont si de intensitatea traficului maritim si de pericole de navigatie si trebuie sa furnizeze, pe cat posibil, mijloace adecvate pentru reperarea si salvarea persoanelor aflate in pericol'.

Romania a aderat la aceasta conventie printr-un Decret al Consiliului de Stat.

Punerea in practica a unor legi si sanctiuni reprezinta cel mai important factor in prevenirea accidentelor legate de poluarea apelor prin transportul pe apele interioare, deoarece toti cei ce participa la activitatea comerciala pe aceste ape vor fi supusi acestor legi si sanctiuni ceea ce-i va determina sa-si ia toate masurile de precautie, incepand de la constructorii de nave comerciale, in special a petrolierelor, si pana la armatori si cei ce le folosesc. Dupa cum am mai spus, viata comerciala pe apele interioare implica anumite riscuri, dar aceste iscuri sunt asumate impreuna cu o intreaga lista de masuri de siguranta, masuri implementate de aceste organizatii si comisii care impreuna cu Guvernul adopta aceste legi si le pun in practica. De asemenea, pe langa prevenirea accidentelor de poluare pe ape, exista ss problema combaterii poluarii in caz de accident. Metodele de curatare folosite in cazul revarsarii titeiului in mari au evoluat in timp, dar, de cele mai multe ori, furtunile au impiedicat aceste lucrari. Deversarile de petrol au efecte dramatice asupra ecosistemelor marine, ca urmare a expunerii organismelor vii la compusi chimici. Poluarea cu petrol afecteaza in mod deosebit specii ca pasarile mari si mamiferele acvatice, care traiesc la suprafata apei. Petrolul deversat contine hidrocarburi, care sunt substante poluante ce afecteaza si pe termen lung comunitatile marine. Unele studii au demonstrat faptul ca, in timp, mor mai multe animale si pasari decat in momentul in care se produc catastrofele ecologice, provocate de scurgerea petrolului din vasele avariate.

Pentru a curata apele de petrolul deversat in urma accidentelor, prima masura care poate fi luata este izolarea zonei cu ajutorul ambarcatiunilor de salvare. Daca pompele aflate pe vas sunt in stare de functionare si exista rezervoare neavariate, petrolul poate fi recuperat din apa prin pompare si restocat. Aceasta operatiune, daca nu este impiedicata de furtuna, nu poate sterge definitiv urmele catastrofei.

De cele mai multe ori, specialistii apeleaza tot la substante chimice, denumite solventi, care sunt imprastiate din elicopter pe suprafetele afectate. Acesti solventi sunt destinati spalarii  apelor, dar, la randul lor, maresc efectele poluarii si nici nu pot fi imprastiati uniform pe suprafetele afectate de deversarile accidentale de petrol. In consecinta, ecosistemele marine sunt expuse, astfel, unei duble poluari. Un litru de petrol, odata ajuns pe suprafata apei, formeaza o pata a carei marime poate atinge dimensiunile unei jumatati dintr-un teren de fotbal. Grosimea acestor pete este variabila, in functie de cantitatea de combustibil deversata. Prin diferite cercetari s-a descoperit ca anumite bacterii din mare sunt capabile sa elimine in mod natural petrolul deversat in timpul naufragiilor. Expertii in domeniu au observat ca aceste vietuitoare minuscule, aflate in ecosistemul marin, pot degrada in mod natural compusii petrolului.

Odata deversate in mare, hidrocarburile suporta diverse transformari, printre care cea mai importanta este biodegradarea. Cu toate ca numerosi compusi ai petrolului sunt in mare parte biodegradabili, exista totusi elemente chimice, ce intra in componenta acestui combustibil, care sunt dificil de eliminat. Pentru studiul lor, oamenii de stiinta au luat probe dintr-o zona afectata si le-au analizat in laborator. In paralel, au reconstituit artificial conditiile de poluare cu petrol si au comparat ambele situasii. Rezultatele obtinute in primul caz au confirmat existenta bacteriilor si contributia acestora la degradarea titeiului. In al doilea caz, procesul degradarii, desi existent, a fost mult mai lent, nereusindu-se decat partial curatarea apei in care a fost varsat petrolul in conditii de laborator.

Coastele romanesti ale Marii Negre inca nu s-au confruntat cu astfel de dezastre provocate de deversarile accidentale de petrol. Poluarile cu petrol inregistrate de autoritatile portuare romane au fost pana in prezent minore. Presedintele Organizttiei Mare Nostrum Constanta a afirmat ca deja statul nostru s-a aliniat la cerintele UE legate de preintampinarea si rezolvarea situatiilor de criza aparute in urma accidentelor ecologice provocate de deversarile de petrol.

Alte masuri de protectie a mediului acvatic sunt:

• Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de coloectare;

• Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor zootehnice inainte de eliminarea lor in apa;

• Distrugerea prin dezinfectie a germenilor patogeni continuti in apeles reziduale ale unor institutii (spitale), abatoare, unitat aile industriei carnii;

Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;

• Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;

• Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane

CONCLUZII

Intr-o societate multilateral dezvoltata, protectia, conservarea si ameliorarea mediului incojurator al carui element esential il reprezinta sistemele acvatice, constituie una din problemele majore. Pentru solutionarea acestei probleme sunt prevazute, in cadrul ansamblului de masuri pe plan national, conservarea si dezvoltarea sistemelor acvatice.

Planeta noastra sufera din neglijenta unor oameni care polueaza mediul.

Activitatile umane au un mare impact asupra apelor, de cele mai multe ori negativ, eventual indirect, prin intermediul poluarii atmosferei sau solurilor. Chiar daca uneori poluarea apelor este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante provine din activitatile umane.

Din dorinta de a avea o viata comoda, oamenii au poluat, mai mult sau mai putin grav, solul, apa si aerul, ducand la disparitia multor specii de plante si animale. Oamenii sunt confruntati, la randul lor, cu diferite boli cauzate de poluare, iar interventiile civilizatiei au provocat mediului natural pagube mari

Din cauza multor tragedii ale mediului inconjurator, de la jumatatea secolului XX, multe natiuni au instituit legi cuprinzatoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluarii necontrolate si pentru a preveni viitoarele contaminari ale mediului.

Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este  o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul acvatic.

Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin uriase reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii icurajatoare.

BIBLIOGRAFIE:

BALTEANU, D., SERBAN, N., (2004), Modificari globale ale mediului, Editura CREDIS,

Bucuresti.

IANOS, I., (1990), Elemente metodologice privind analiza organizarii spatiului geografic.

Lucrarile Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi.

IANOS, I., (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografica, Editura Tehnica Bucuresti.

IOANID, V. (1991), Urbanism si mediu, Editura Tehnica, Bucuresti.

Berca, Mihai – Ecologie generala si protectia mediului, Editura Ceres 2000.

Ionescu, Tudor D. – Analiza apei, Editura Tehnica, Bucuresti, 1968

Rojanschi, Vladimir – Protectia si ingineria mediului, Editura Economica, Bucuresti, 1997.

UNGUREANU IRINA, (1984), Analiza si protectia mediului inconjurator, Centru de multiplicare al Universitatii „Al. I. Cuza”, Iasi

VADINEANU, A., (1995), Dezvoltarea durabila, vol. I, Editura Universitatii, Bucuresti.

VADINEANU, A., (1998), Dezvoltarea durabila, vol I, Teorie si practica, Editura

Universitatii, Bucuresti

ROSU, AL., (1987), Terra – Geosistemul vietii, Editura Stiintifica si Encilopedica, Bucuresti.

ROJANSCHI, V., BRAN FLORINA, DIACONU GHEORGHITA, (1997), Protectia si ingineria mediului, Editura Economica, Bucuresti.

MANESCU, S., DIACONESCU, LIGIA, ANDRONACHE, ELENA (1997), Practica

igienei mediului, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 84 p.