Reducerea rezervelor de apa dulce si alimentare

Un alt factor limitativ in dezvoltarea societatii umane il reprezinta existenta unei cantitati reduse de apa dulce pe planeta, cantitate care se reduce continuu prin actiunea directa sau indirecta a omului.

Criza apei potabile la nivel planetar se datoreaza inegalitatii raspandirii pe glob a surselor de apa dulce, consumului mare din zonele intens populate sau cu civilizatii industriale infloritoare si degradarii continui a surselor de apa prin poluare antropica.

Din volumul total al hidrosferei, 97,3% reprezinta apa marina si 2,7% apa dulce dar din aceasta peste trei sferturi este blocata in calotele polare.Volumul de apa dulce disponibila (ape continentale de suprafata si ape freatice) reprezinta cca. 900.000 km³, dar masa hidrica utilizabila (ape de precipitatii si din freatic ce ajung in apele de suprafata) este de numai 14.000 km³/an, din care numai 9.000 km³/an strabat zonele intens populate, restul de 5.000 km³/an sunt in zone slab populate, deci foarte putin folosite (tabelul 2.4).

Tabelul 2.4. Repartitia apei pe glob

(Conferinta ONU asupra apei, Mar del Plata, 1997)

In diferite zone ale globului, cantitatea de apa dulce disponibila este inegal raspandita. Cele mai bogate tari in apa dulce de pe glob sunt Brazilia (7400 mld. m³/an), SUA (3429 mld. m³/an) si Canada (3271 mld. m³/an).

Tabelul 2.5. Resursele potentiale de apa dulce in diferite tari ale globului

(in ordinea resursei specifice exprimata in m³/loc./an)

In ceea ce priveste resursa specifica de apa dulce, exprimata in m³/locuitor /an, primele locuri in lume sunt ocupate de Canada (122.000 m³/loc./an), Norvegia (112.000 m³/loc./an) si Brazilia (55.000 m³/loc./an). La polul opus, cu cele mai sarace rezerve de apa dulce, se gasesc mare parte din tarile Africii, tari din Asia de Vest si de Sud, vestul SUA, Mexic, Australia si o mare parte din tarile arabe.

Europa a trecut deja in randul regiunilor deficitare de apa, cantitatea raportata la numarul de locuitori fiind jumatate din media mondiala de 8.000 m³/loc./an. Cele mai sarace tari europene in apa dulce sunt Spania (1970 m³/loc./an), Polonia (1780 m³/loc./an) si Belgia (1344 m³/loc./an). Cele mai bogate tari europene in apa dulce sunt Norvegia (112.000 m³/loc./an), Bulgaria (22.000 m³/loc./an) si Suedia (22.000 m³/loc./an). (tabelul 2.5.).

Romania se afla in grupul tarilor cu resurse relativ reduse de apa dulce, fata de media europeana de 4.000 m³/loc./an. Cantitatea totala de apa dulce disponibila (inclusiv Dunarea) este estimata la 216 mld. m³/an, din care 38 mld. provin din apele de suprafata, 8 mld din apele freatice si circa 170 mld. m³ din Dunare. Cantitatea de apa repartizata pe locuitor (resursa specifica) provenita din apele interioare se cifreaza la 1650 m³/loc./an, iar daca se adauga si apele Dunarii atunci resursa specifica este de 3246 m³/loc./an (tabelul 2.6).

Tabelul 2.6. Resursele disponibile si utilizabile de apa dulce din

Romania (Ministerul Mediului, 1996)

Adevarata explozie demografica din ultima jumatate a secolului al XX-lea, insotita de degradarea continua a imense suprafete agricole, datorate in cea mai mare parte omului, au facut ca resursele alimentare disponibile pentru omenire sa fie relativ reduse, constituind un alt factor limitativ in dezvoltarea civilizatiei umane, in special din zonele subdezvoltate.

Europa Occidentala producea in 1950 circa 235 kg de cereale/loc./an, in timp ce Africa producea 157 kg/locuitor/an. In numai 35 de ani, datorita utilizarii unei tehnologii avansate, Europa de Vest reusea, la nivelul anului 1985, sa produca 500 kg de cereale/locuitor, in timp ce Africa ajungea la circa 200 kg cereale/locuitor. Acest decalaj enorm se explica atat prin tehnologiile agricole utilizate cat si prin veritabila explozie demografica din tarile africane: in acest interval de 35 de ani, populatia Europei a crescut cu circa 20%, iar cea a Africii   s-a dublat. Actualmente, tarile dezvoltate, desi au o populatie de 22% din populatia globului, produc 60% din productia de cereale, 66% din cea de carne si peste 75% din productia de lapte

Studii al Bancii Mondiale arata ca sunt afectati de foamete circa 1 miliard de oameni din Asia, Africa si America Latina, din care peste 300 de milioane sunt copii. Pentru acestia, ratia calorica zilnica este sub 90% din minimum energetic necesar pentru o activitate normala. Peste 200.000 de oameni, in majoritate copii, sunt in fiecare an victime ale foametei.

Cresterea cantitatii de resurse alimentare s-ar putea face fie prin cresterea suprafetelor agricole cultivate fie prin cresterea eficientei tehnologiilor agricole folosite.

Actualmente, suprafata agricola cultivata la nivel global este evaluata la 1,47 miliarde de hectare. Cei mai optimisti considera ca este posibila o marire a suprafetelor cultivate pana la 4,1 miliarde de hectare. Alti cercetatori sunt de parere ca, in cel mai bun caz, este posibila o marire a suprafetei cultivate de la 1,47 miliarde hectare la 1,54 miliarde hectare, restul fiind suprafete slab productive, practic neutilizabile in acest scop.

Pentru acoperirea nevoilor alimentare ale omenirii cresterea eficientei tehnologiilor agricole ar trebui sa se faca pana la dublarea productiilor agricole obtinute astazi, prin folosirea unor tehnologii agricole adecvate: fertilizare, irigatii, combatere biologica, soiuri de plante cu mare randament, etc.