Procedee de tratare a apei

Procedee de tratare a apei

1 Procedee fizico-chimice

         Impuritatile din apa pentru baut  nu trebuie sa depaseasca anumite limite de concentratii, indicate in normele de potabilitate.

         Pe de alta parte, sursele de apa contin impuritatile respective in concentratii ce depasesc de zeci de ori limitele de potabilitate.

         Sarcina de a indeparta aceste impuritati revine statiei de tratare, care prin diverse constructii si instalatii realizeaza un lant de procese - un flux tehnologic - continuu prin care, in final, apa trimisa la consumator se inscrie in normele de potabilitate.

         Modul de alcatuire a statiei de tartare este strans legat de tipul de sursa de apa avuta in vedere, precum si de natura si concentratia impuritatilor ce urmeaza a fi inlaturate.

         Statiile de tratare folosesc intr-o combinatie sau alta, urmatoarele procese de tratare:

sitarea: pentru reducerea si retinerea corpurilor si materialelor plutitoare antrenate in apa;

presedimentarea: prin simpla stationare relativa a apei ce urmareste retinerea suspensiilor grosiere si a particulelor de nisip din apa;

coagularea si flocularea: aglomerarea suspensiilor fine, nedecantabile, in flacoane care sa fie usor sedimentabile;

decantarea: retinerea marii majoritati (90-95%) a suspensiilor din apa, prin acelasi procedeu de stationare relativa, dar dupa faza de coagulare-floculare;

filtrarea: pentru finisarea limpezirii, pentru retinerea particulelor si flacoanelor fine si a microorganismelor;

aerarea: imbogatirea apei cu oxigen pentru stimularea reactiilor de oxidare;

adsorbtia: retinerea gustului si mirosului neplacute ale apei prin contact cu materiale cu proprietati de suprafata adsorbant;

precipitarea chimica: eliminarea din apa a unor substante dizolvate ca fierul, manganul ( reducerea duritatii apei ) ;

schimbul ionic: eliminarea din apa a unor elemente in vederea prepararii unei ape pure in special pentru scopuri industriale.

         Mai pot interveni si alte procedee de tratare ca flotare, degajare, transfer ionic, ultrafiltrare, dar numai in cazuri speciale de surse de apa sau de calitatile necesare ale apei de alimentare.

         Dintre procedeele de tratare a apei in vederea consumului uman un rol foarte important il are dezinfectia apei.

2 Procedee biologice

         Poluarea microbiana a apei are drept consecinta transmiterea hidrica a unui mare numar de boli infectioase, de cele mai multe ori un caracter epidemic.

         Dezinfectia apei reprezenta ansamblul de mijloace pentru distrugerea germenilor patogeni si reducerea germenilor saprofiti pana la conditiile de potabilitate .

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Inaintarea clasica in traverseu - munte

         Dezinfectia apei se poate realiza atat prin mijloace fizice ca utilizarea radiatiilor ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiatiilor ionizate, fierberea, distilarea, filtrarea apei etc, cat si prin mijloace chimice, cum ar fi folosirea clorului si a compusilor sai (substante clorigene ), ozonului, argintului, bromului, iodului si alte asemenea substante.

         Mijloacele utilizate pentru dezinfectia apei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie eficiente, adica sa aduca apa la conditiile de potabilitate;

sa nu modifice calitatile apei si in primul rand cele organoleptice;

sa nu lase in apa substante cu actiune nociva asupra consumatorilor;

sa fie usor de manipulat si cat mai economic.

         Dintre toate metodele chimice cea mai utilizata este folosirea clorului cunoscuta si sub numele de clorinare ( clorare sau clorizare ).

         Sub acest aspect clorul este cunoscut ca bactericid fiind folosit la dezinfectia apei din 1896.

         Mecanismul de actiune se bazeaza pe proprietatea oxidanta a clorului care in contact cu apa formeaza acidul hipocloros care in functie de pH se descompune un oxigen atomic sau ion hipoclorit:

Cl2 + H2O → HOCl + HCl

HOCl → O + HCl sau HOCl → ClO + H +

         Mecanismul biologic consta in blocarea unor enzime bacteriene cu precadere cele sulfhidrice si distrugerea germenilor.

         In general bacteriile care au echipament enzimatic mai dezvoltat sunt mai sensibile decat virusurile.

         Eficienta dezinfectiei nu depinde numai de numarul si felul germenilor din apa ci si de alte conditii care unele tin de clor, iar altele de cantitatea apei.

         Conditiile care tin de clor sunt reprezentate de cantitatea utilizata si de tipul substantei.

         In ceea ce priveste cantitatea aceasta trebuie bine cunoscuta deoarece atunci cand este insuficienta nu asigura dezinfectia, iar cand este in exces imprima apei gust si miros particular facand-o nepotabila.

         Cantitatea necesara se stabileste prin determinarea clorului rezidual (care ramane dupa un contact de 30 minute cu apa ) si a carui limita trebuie sa fie cuprinsa intre 0,05-0,5 mg/l.

         Privitor la substantele utilizate in dezinfectie aceste pot fi: clor gazos, dioxid de carbon ( CO2) si diversi compusi care pun in libertate clor in contact cu apa (substante clorigene) la care este absolut necesara cunoasterea cantitatii de clor eliberata (clor activ) pentru a putea fi folosita.

         Conditiile care tin de calitatea apei sunt reprezentate de temperatura si pH-ul apei, eficienta dezinfectiei fiind direct proportionala cu temperatura si invers proportionala cu pH-ul.

         In plus apa contine o serie de substante care fixeaza clorul sustragand activitatii sale dezinfectate, calitate cunoscuta sub denumirea de puterea absorbanta a apei.

         Cu cat aceasta putere va fi mai mare cu atat doza de clor trebuie sa fie mai crescuta.

         Determinarea puterii absorbante poarta denumirea de cerinta de clor sau necesar de clor si trebuie in prealabil cunoscuta pentru stabilirea dozei dezinfectante.

         In general, se supune dezinfectiei apa care a trecut in celelalte stadii de corectare, coagulare, decantare, filtrare-deoarece in apa limpezita nu mai exista particule de material in suspensie in care sa ramana bacterii neinfluentate de mijloacele de dezinfectie.