Factorii fizico-geografici si antropici ce influenteaza regimul hidrologic al lacurilor : Racova, garleni, lilieci si Bacau

Factorii fizico-geografici si antropici ce influenteaza regimul hidrologic al lacurilor : Racova, Garleni, Lilieci si Bacau

Existenta si particularitatile resurselor de apa ale vaii Bistritei dintre Buhusi si Bacau sunt conditionate de interactiunea factorilor fizico-geografici si antropici din arealul sau. Intre componentele cadrului natural se impune, in primul rand clima, datorita influentei directe pe care o exercita asupra evolutiei proceselor si fenomenelor hidrologice. Celelalte elemente (geologie, relief, soluri, vegetatie) precum si actiunea umana alcatuiesc impreuna categoria factorilor neclimatici care, prin actiunea lor directa sau indirecta, isi pun amprenta asupra caracteristicilor unitatilor acvatice.

3. Factorii geologici

Ca si celelalte elemente componente ale cadrului natural, geologia prezinta o importanta deosebita fiind considerata ca un factor genetic al scurgerii. Constitutia geologica influenteaza, in primul rand, prin gradul de permeabilitate sau caracterul impermeabil al rocilor care permit sau nu infiltrarea apelor cazute pe suprafata bazinului hidrologic (precipitatii) si formarea orizonturilor de apa freatice (apa subterane). De asemenea, geologia influenteaza prin roca si structura care, impreuna conditioneaza altitudinea si fragmentarea reliefului, pantele de scurgere si gradul de permeabilitate respectiv posibilitati de infiltrare a apei. Formarea structurilor geologice ce constituie suportul material al reliefului actual a avut loc, intr-un timp foarte indelungat (1.8-2.5 mld. ani), dupa V.Mutihac(1993).

Evolutia paleogeografica veche a sectorului din bazinul hidrografic Bistrita s-a desfasurat in conditiile raporturilor de intrepatrundere la contactul dintre formatiunile miocene cutate din Subcarpati si cele sarmato-pliocene cu structura monoclinala din Podisul Moldovei. Acest sector ocupa o parte din flancul extern al avanfosei carpatice, versantul sau vestic urmarind limita dintre cele doua unitati geologice diferite, materializate sub forma faliei marginale precarpatice.

Studiile geologice au dovedit ca fundamentul unitatii de platforma a fost tectonizat diferit, pe compartimente de catre miscarile epirogenetice. Acest lucru a influentat grosimea depozitelor rezultate in urma transgresiunilor si regresiunilor marine succedate din paleozoic pana la sfarsitul pliocenului. In timpul transgresiunii din tortonian-sarmatian inferior, partea vestica a unitatii de platforma a fost antrenata in ample miscari de coborare spre vest.

Prabusirea marginii vestice a acesteia a fost conditionata de deplasarea continua a axului geosinclinalului carpatic spre Vorland, concomitent cu cutarea si inaltarea Carpatilor.

In sarmatian a avut loc ultima transgresiune marina din zona de platforma, unde raurile carpatice (Bistrita, Cracau, Neamt, Moldova) au creat delte. Miscarile orogenetice ce s-au prelungit pana in cuaternar au cutat formatiunile miocene de molasa inaltand fostele delte sarmatice, transformandu-le in dealuri ce apartin zonei subcarpatice si inchid depresiunile Neamt si Cracau-Bistrita.

Datorita impingerii laterale dinspre vest, cutele flisului paleogen prind sub ele miocenul cutat, iar acesta incaleca formatiunile unitatii de Vorland de-a lungul unei falii tectonice, numita falia pericarpatica. Ca urmare a retragerii Marii Sarmatice de la nord, nord-vest catre sud, sud-est, pe valea Siretului stratele sunt tot mai noi in aceeasi directie.

Bessarabianul este cea mai veche formatiune ce apare la zi incepand de la valea Bistritei, pe locul fostei delte sarmatice si se continua in lungul faliei marginale pana la raul Cleja. Stratele inferioare contin sedimente detritice grosiere formate dintr-o alternanta de nisipuri, argile si pietrisuri cu gresii conglomeratice si marne. Orizontul superior contine o alternanta de marne argiloase si nisipuri cu intercalatii de gresii, precum si nivele de pietrisuri cu grosimi intre 50-80 cm.

La vest si la nord de localitatea Valea Seaca, apare la zi orizontul superior al bessarabianului, iar pe versantul estic al dealului Baraboiu s-a semnalat prezenta kersomanului, prin depozite de argile manioase si argile nisipoase cenusiu-verzui, avand la partea inferioara intercalatii subtiri de marne calcaroase. La sud si sud-vest de zona de aflorare a kersonianului apar alternante de argile si nisipuri cu intercalatii de gresii; sunt depozitele kersonian-meotiene, care au in baza un orizont reprezentat de cinerite andezitice localizate in sectorul Racatau.

Depozitele pontian-daciene se dezvolta in partea de sud, fiind separate in trei orizonturi alcatuite din alternante de argile, argile nisipoase si nisipuri. Cele mai vechi depozite cuaternare (pleistocen inferior) sunt reprezentate prin stratele de Candesti. Pe o grosime ce ajunge uneori la cateva sute de metri se intalnesc alternante de pietrisuri, nisipuri si mai rar argile. Pleistocenului mediu ii apartin depozitele terasei vechi (cu depozite alcatuite din bolovanisuri, pietrisuri si nisipuri de 5-20 m grosime) si depozitele loessoide de pe campul inalt (depozite loessoide, cu grosimi ce variaza intre 5-50 m). Pleistocenul superior este reprezentat prin aluviunile de terasa. Depozitele aluvionare ale terasei joase, ale holocenului inferior, sunt reprezentate prin pietrisuri si nisipuri, cu grosimi de 5-15 m. Holocenului inferior ii apartin aluviunile recente din lunci si albii majore, reprezentate in general prin pietrisuri si nisipuri.

Predominarea nisipurilor cu intercalatii de argile sau a prundisurilor, acoperite cu o cuvertura de luturi nisipoase asigura o mare uniformitate a reliefului. In realitate, relieful vaii Bistritei in arealul studiat arata o tinerete deosebita, concretizata in diversitatea si intensitatea proceselor erozivo-denudationale, generand o gama larga de forme de relief. Cauza principala consta in mobilitatea tectonica accentuata a avanfosei carpatice si in regimul torential al precipitatiilor.

4. Factorii orografici – Principalele caracteristici morfometrice si morfologice ale reliefului

„Relieful constituie unul din factorii naturali deosebit de importanti in formarea resurselor de apa. Intre caracterele morfometrice si cele hidrologice ale unei regiuni exista stranse relatii de interdependenta si cauzalitate. Astfel, pe de o parte, relieful influenteaza prin particularitatile sale sursele de alimentare, scurgerea lichida si solida a raurilor, procesele de eroziune, transport si acumulare, iar pe de alta parte, el este supus in permanenta, actiunii modelatoare a apelor' (L. Zaharia, 1999).

4.1 Principalele caracteristici morfometrice ale reliefului

4.1.1 Hipsometria

In cadrul culoarului Siret-Bistrita, municipiul Bacau este situat la 153m fata de nivelul Marii Negre. La nivelul intregului areal cercetat, treptele hipsometrice se prezinta mai complex, cu diferentieri importante intre versanti sau intre acestia si lunci.

Cea mai mare parte a teritoriului, respectiv luncile Siretului si Bistritei, cu o suprafata de 255 km² (42,8% din totalul judetului Bacau) se incadreaza in treptele hipsometrice joase (125-150 m si 150-170m). Tot in aceasta categorie am inclus prelungirea sudica a interfluviului Siret-Bistrita (treapta de 170-200m) cu o pondere areala de 30 km² - 5,1% si partea joasa a glacisului terasat (40 km²- 6,7%). Rezulta ca pana la izohipsa de 200 m analizam peste 50 % din teritoriul analizat (325 km² - 54,6%).

In categoria treptelor hipsometrice mijlociii (200-400m) sunt cuprinse partea superioara a glacisului Pietricicai (treptele de 200-250 m si 250-300 m ), cu o suprafata de 63 km²(10,6%) si versantul stang al Siretului (patru trepte cuprinse intre 200-400 m) a carui suprafata este de 72 km²(12,l % din teritoriu).

Abruptul culmii Pietricica, cu o suprafata de 135 km²(22,7%) a fost incadrat in categoria treptelor hipsometrice inalte (peste 400 m). In acest areal trebuie mentionat faptul ca, altitudinile mai mari de 400 m ocupa 14,8% (88 km²), cele de peste 500 m detin 8,8% (52 km²), iar cele superioare cotei de 600 m reprezinta 1,2 % (7 km²).

4.1.2 Adancimea fragmentarii reliefului

Gradul de fragmentare este destul de redus, dar daca luam in calcul si unitatile fizico-geografice inconjuratoare putem spune ca in functie de conditiile locale de modelare naturala si antropica, fragmentarea reliefului prezinta o gama mare de valori ca densitate si energie, de la caracteristici specifice muntilor josi (Culmea Pietricica) la cele ale terenurilor cvasiorizontale(luncile Siretului si Bistritei).

4.1.3 Densitatea fragmentarii reliefului

Densitatea fragmentarii a fost analizata atat prin luarea in considerare a cursurilor de apa permanente si semipermanente (fragmentare majora) cat si prin valorificarea intregii retele de vai (fragmentare minora). In ansamblu, marimea densitatii fragmentarii este influentata de existenta glacisului piemontan caracterizat prin pierderi de apa in substrat, fapt ce face ca unele rauri destul de mari ca bazine hidrografice sa prezinte caractere de intermitenta (Bahna, Valea Seaca, Valea Mare) iar celelalte Negel, Cleja, sa aiba un caracter de torentialitate evidenta.

Valorile densitatii fragmentarii majore pot fi incadrate intre 0 si 3 km/km², dar prezinta numeroase variatii locale. In lunca Siretului, mai ales in aval de Bacau, precum si in partea inferioara a glacisului valorile sunt de numai 0-0,5km/ km² si se intalnesc areale cu 0 km/ km². In lunca Bistritei densitatile sunt mai mari (0,5-l,5km/ km²) datorita despletirii in brate a albiei minore. Aceste densitati sunt influentate in mare parte de existenta acumularilor, care ocupa sectoarele cele mai semnificative din acest punct de vedere.

Pe abruptul principal al Culmii Pietricica si in partea inalta a glacisului piemontan densitatea fragmentarii majore a reliefului este cuprinsa intre 1 si 2 km/ km², cu valori mai mari in bazinul Trebesului si la baza acestui abrupt. Cele mai mari densitati se intalnesc in Culmea Pietricica, la sud de paraul Negel (pana la 3 km/ km²).

In privinta densitatii fragmentarii minore valorile sunt in general mai mari, iar repartitia lor teritoriala este conditionata de aceeasi factori. In Culmea Pietricica aceste densitati ating valori de 4,5 km/km², iar in restul ramei inalte din vest variaza de la 2-4km/km² (in bazinul Trebesului) pana la 1,5-2,5 km/km² (in bazinele Bahna si Cleja).

Local, pe cursurile mijlocii ale raurilor situate in glacisul piemontan pot fi intalnite valori mari (3-3,5km/km²) pe suprafetele afectate de un grad mare de torentialitate rezultat in urma despaduririlor. De asemenea, pe fruntile mai abrupte ale unor terase, intens ravenate, fragmentarile sunt de 3-4 km/km² (Talpa, Sarata, Gh. Doja).

Pe versantul stang al Siretului fragmentarea minora are valori reduse din cauza cantitatilor mai mici de precipitatii, a rocilor moi si a altitudinilor joase. Indicii depasesc l,5 km/ km² pe versantii cuestiformi si pe fruntile abrupte ale unor terase si scad pana la 0,2-0,5 km/ km² pe interfluviile domoale si fragmentele de suprafete structurale.

In lunca Siret- Bistrita si pe podurile teraselor inferioare densitatea fragmentarii minore este situata sub 0,5 km/ km² datorita caracterului lor de orizontalitate.

4.2 Aspecte de ordin morfologic

4.2.1 Configuratia culoarelor de vale

Sectorul de podis al vaii Bistritei se intinde din dreptul Racovei pina la varsarea Bistritei in Siret. Este, de asemenea, un sector de vale larga in care sunt dezvoltate mai ales terasele superioare, dintre care cea mai mare extindere capata terasa de 165 m. Terasele medii si inferioare aproape lipsesc. Terasele de lunca au cea mai mare dezvoltare, aici fiind in mare parte parazitate de glacisuri si conuri de dejectie. Procesele dc versant sunt mai dezvoltate pe dreapta vaii, unde versantul este mai inalt si pantele mai accen­tuate. In acest sector se face racordarea teraselor Bistritei cu cele ale Sire­tului, determinand o usoara divergenta a teraselor inalte ale Bistritei din cauza unei continue deplasari spre aval a conflentei celor doua rauri. La terasele medii se observa, dimpotriva, o usoara convergenta datorita fap­tului ca pe acelasi aliniament Siretul este situat mai jos decat Bistrita.

4.2.2 Configuratia interfluviilor

Principalele forme de relief care alcatuiesc fizionomia teritoriului studiat sunt culmile interfluviale.

Unul dintre cele mai importante interfluvii prezente in arealul studiat este reprezentat, dupa cum am precizat, de interfluviul dintre Siret si Bistrita (30 Km²), larg si terasat, la limita dinspre nord si est a arealului cercetat, care se ingusteaza treptat spre sud si patrunde ca un pinten pana in apropierea confluentei, dominand, prin Dealul Piscului (191 m), lunca comuna, cu o denivelare de 30 m. Acest interfluviu poate fi incadrat la versantul drept al culoarului prezentand o similitudine morfologica cu sectorul din aval de confluenta Siretului cu Bistrita si trebuie tratat in special ca o individualitate geografica.

Culmea principala a Pietricicai, ca si dealurile situate la nord de Negel, reprezinta cumpana de ape dintre bazinele hidrografice Siret si Tazlau, prezinta interfluvii ascutite sau rotunjite, sculptate pe un sinclinal suspendat alcatuit din gresii si conglomerate burdigaliene.

In lungul sau se insiruie un aliniament de martori de eroziune care se mentin la altitudini mari Carunta, 717 m.; Fundu Tocilei, 701m; Magura, 660m.; Capata, 740 m. Din aceasta culme interfluviala se desprind creste de intersectie sub forma de prelungiri inguste, scurte spre nord-est, chiar cu aspect de hogbackuri, paralele intre ele si destul de inalte: dealul Nou-Sarata, 574m, dealul Larguta, 561m, dealul Dumariei, 461m, dealul Dumache, 523m, dealul Bradisu, 525m. Caracteristica morfologica de baza a acestui sector o reprezinta abruptul morfotectonic care separa Culmea Pietricica de glacisul piemontan.

La nord de paraul Negel, prelungirile culmii Pietricica sunt mai fragmentate si au altitudini reduse. Se pot mentiona astfel, dealurile de pe stanga Trebesului cu aspect ascutit (Chicera Mare, 501 m) sau rotunjit pana la forma unor platouri inalte (dealul Fatului, 386m, dealul Samuila, 425m si dealul Poiana Mare, 306 m) si Dealurile Racilei situate intre Trebes si Negel (dealurile Slatina -Valea Rea, 390m. si Rapa, 468m ). Dealurile Capatana si Pietricica sunt o prelungire, la scara redusa a culmii principale la sud de Negel.

Dealurile de pe stanga culoarului, formate pe structura monoclinala specifica Podisului Moldovenesc, au altitudini sub 300m, pana la Paraul Morii (Dealurile Damienestilor, Negri-Prajesti, Viei Bogdanesti, 286m) si mai mare spre sud (dealul Buhoci, dealul Cucuieti, 400m.). Interfluviile sunt rotunjite, uneori pana la forma de platouri structurale. In culmea Cucuieti apar in relief unele varfuri mai semete. In ansamblu, versantul stang, are un aspect cuestiform, mai pregnant in dealurile Buhoci.

4.2.3 Lunca Bistritei dintre Buhusi si Bacau

In cadrul luncii Bistritei, se poate observa un aspectul de campie piemontana tipica, in care predomina despletirile. Lunca Bistritei aval de Garleni, prezinta latimi de 3-4 km si are un aspect terasat. Dupa I. Donisa , ( 1968 ) terasele de lunca ale Bistritei au altitudini de 0.5-1 m, 1-2 m si 2-4 m . Consideram ca si terasa de 5-7 m (de fapt terasa de 2-4 m ,este coluvionata in zona de debusare a Trebesului si Negelului ) prin netezimea ei evidenta, apartine tot luncii.

Pe Bistrita, aval de Garleni, versantii se prezinta total diferiti, desi ambii sunt relativ inalti (cel drept este de tip subcarpatic). Pe stanga, la Izvoare (in amonte de limita arealului studiat) raul curge chiar pe sub abruptul terasei de 110-120 m, cu un glacis de racord foarte redus, iar la Itesti, direct sub abrupturile teraselor de 80-90m si 35-40 m pana la Dealul Piscului.

Pana la Bacau, pe dreapta, contactul luncii Bistritei cu versantul se face tot prin abrupturi, neexistand terase mai inalte pastrate in relief. Aici, versantul este mai lin si impadurit, nu lipsit de vegetatie ca la Itesti. In aval de Lespezi contactul se face sub forma unui glacis tot mai larg catre Margineni, cu terenuri cultivate sau asezari.

4.2.4 Terasele Bistritei intre Buhusi si Bacau

In culoarul propriu-zis al Bistritei, aval de Garleni, dupa I. Donisa (1968), se intalnesc fragmente cu diferite extinderi ale teraselor, in succesiuni incomplete.

Terasa de 165-180 m. Fragmente reduse ale acestei terase se gasesc la obarsia paraului Valea Rea si in dealul Poiana Mare - Margineni.

Terasa de 125-130 m apare sub forma unui petec redus in dealul Poiana Mare, dominat de abruptul terasei de 165 - 180 m.

Terasa de 100-110 m, are o extindere semnificativa pe stanga Bistritei. In dealul IIiesi (in afara sectorului studiat), se continua spre est,printr-o usoara coborare, cu terasa de 80 - 90 m din dealul Soldati, la limita de NV a acestui sector. Cele doua terase formeaza un platou lung de 2 km si lat de 500 m.

Terasa de 80-90 m. Exceptand sectorul din dealul Soldati, se mai intalneste in dreapta Bistritei, pe interfluviul Trebes - Negel. Pe stanga Bistritei se racordeaza cu terasa Siretului de 70 - 90 m. La Margineni (Barati) terasa este situata la o altitudine relativa de 83 m fata de Bistrita si 90 m fata de Siret. Intr-o deschidere in fruntea sa se observa urmatoarea succesiune litologica: argile si marne chersoniene la baza; 3-4 m prundisuri cu elemente de gresii, cuartite, granite, calcare mezozoice, andezite, bine rulate si cimentate; 15 m luturi, atingand la Bacau 20 m grosime.

Terasa de 35-40 m. La Dumbrava-Itesti se prezinta ca o prelungire a celei de 80 - 90 m, care se continua, pe stanga Bistritei, pana in dealul Piscului, reprezentand partea dreapta a interfluviului Siret-Bistrita.

Terasa de 8-12 m. Are forma alungita si ingusta, extinzandu-se din apropierea garii pana la intersectia strazilor Republicii cu Narciselor, pe care este amplasat centrul municipiului Bacau si cea mai mare parte din teritoriul intravilanului: cartierele Cornisa I si II. In sud- estul teritoriului are o treapta superioara prelungita spre comuna Nicolae Balcescu. Alcatuirea petrografica este asemanatoare teraselor inferioare: prundisuri care uneori coboara sub talveg.

Terasa de 5-7 m. Apare in sud- estul teritoriului, mai slab reprezentata cu latimi de 400 m, alcatuita in intregime din prundisuri peste care s-au suprapus luturi mijlocii. Fruntea de terasa dinspre Saucesti domina terasa de lunca de la Serbanesti cu o panta abrupta de 50%, cu expozitie vestica si drenaj extern rapid, propusa pentru a fi plantata cu arbusti.Treapta pe care este asezata partea centrala a municipiului, are o alcatuire deosebita net de terasele Bistritei, fiind doar o treapta taiata in fruntea conurilor de dejectie si a glacisului Trebes-Negel (cartierul Campu Postei, Mioritei si estul cartierului CFR). Pe fruntea abrupta a acestei trepte apar luturi ce se suprapun pe panza de prundisuri comuna cu cea a treptei de lunca de 2-4 m.

4.3 Procesele morfologice actuale

Aspectul general al reliefului din arealul studiat, in continua evolutie, reprezinta o rezultanta intre actiunea modelatoare a factorilor naturali si a celui antropic.

In luncile raurilor, efectele activitatii umane sunt cele mai pregnante. Potentialul morfogenetic natural se sprijina pe conditiile locale geologice, pe caracteristicile morfografice si morfometrice ale reliefului, in conditii hidroclimatice zonale si locale, grefate pe un fond biogeografic in regres.

5.Conditiile climatice si influenta lor asupra proceselor si fenomenelor hidrologice.Consideratii generale

Periferiei estice a Carpatilor, Subcarpatilor si Podisului Moldovei ii sunt caracteristice influentele de ariditate ale climatului temperat, cu ierni lungi si reci si verile calde, adesea secetoase . Caracterul excesiv al climei se accentueaza spre est si sud. In ultimii 25-30 de ani se contureaza o aridizare pronuntata a regimului pluviometric in sensul predominarii anilor secetosi si cresterii gradului de torentialitate.

Arealul studiat se afla in zona climatica temperat continentala, intr-un sector de provincie climatica cu influente de ariditate, in regiunea climatica de dealuri, avand caracter de tranzitie intre etajul montan si cel specific unitatilor de deal si podis, fiind influentat de dispunerea reliefului in trepte si de orientarea principalelor culoare de vale (Bistrita si Siret), in prezona de confluenta, unde se fac simtite si influentele scandinavo-baltice din nord-vest la nivelul culoarului Siret.

Analiza variatiei elementelor si fenomenelor meteorologice se bazeaza in special pe fondul de date existente la statia meteorologica Bacau (1896-1997- cu unele intreruperi), considerata ca reprezentativa. S-au luat in calcul sirurile lungi de observatii pentru Bacau: 1896-1907; 1912-1915; 1940-1943; 1945-1997. Pentru corelatii si completarea unor caracteristici de amanunt sau a unor teritorii periferice am utilizat si informatii de la statiile meteorologice Tg.Ocna si Roman, ambele cu durata mare de functionare.

5.1 Factorii climatogeni

5.1.1.Factorii radiativi

Radiatia solara directa variaza in functie de coeficientul de transparenta al atmosferei, si este influentata de poluarea aerului cu particule de praf, fum sau alte substante chimice de la obiectivele industriale. Valoarea radiatiei directe variaza in raport cu durata de insolatie, fiind mai mica iarna decat vara (68.70 kcal/cm²/min), conform Atlasului Climatologic al Romaniei.

Radiatia difuza este in stransa legatura cu plafonul de nori. In variatia sa diurna, valorile cele mai mari se inregistreaza spre amiaza cand se formeaza ecranul de nori si scad seara si spre dimineata. In cursul unui an in zona de confluenta a celor doua rauri importante , se constata ca in sezonul cald radiatia difuza poate fi uneori redusa din cauza numarului mai mare de zile senine (0,40-0,44 cal/cm²/min) , in timp ce iarna plafonul gros de nori stratiformi si calmul atmosferic pot contribui la cresterea acesteia(0,02-0,03 cal/cm²/min).

Radiatia globala lunara medie variaza intre 2,22 kcal/cm² in decembrie si 15,45 kcal/cm² in luna iulie, fiind dependenta de durata stralucirii soarelui , nebulozitate , umiditatea aerului, etc

Valoarea anuala medie a radiatiei globale este de 105,37 kcal/cm² (I.Gugiuman si E. Erhan 1975). Pe un sir lung de ani s-au inregistrat valori lunare diferite, minima de 1,71 kcal/cm² s-a masurat in decembrie 1969 , iar maxima de 17,97 kcal/cm², in iunie 1964, cand a fost activa circulatia maselor de aer din provincia estica, corelata cu o nebulozitate redusa de (5,6), care a favorizat o durata mare de stralucire a Soarelui (2160 ore).

Minima anuala de 93,07 kcal//cm² s-a inregistrat in 1972 cand au predominat masele de aer oceanic din V si N-V care au favorizat o nebulozitate ridicata (6,7), reducand durata de stralucire a soarelui la 1717 ore. Astfel amplitudinea radiatiei globale anuale depaseste 4315 kcal/cm²/an.

Datele privind radiatia globala se prezinta in tabelul nr. 1 (I.Gugiuman si E.Erhan, 1975).

Tabel nr.1. Radiatia solara globala la Bacau

5.1.2.Factorii dinamici

Circulatia generala a atmosferei, specifica latitudinilor mijlocii din emisfera nordica, este cea vestica cu o frecventa de 45%, cu pondere mare in toate anotimpurile, urmata de cea nordica 30%, cu directia de penetratie dinspre nord-vest, cea tropicala fiind prezenta in 15% din cazuri, primavara si vara, iar circulatia de blocare este medie 10% din an, mai ales iarna.

Dinamica atmosferei arealului studiat se incadreaza sferei de actiune a marilor centri barici care influenteaza clima Europei: anticiclonii azoric, islandez si ciclonii mediteraneean si islandez, toate cu caracter semipermanent. Intensitatea actiunii, a influentei lor asupra climei, se modifica odata cu schimbarea pozitiei lor, ca urmare a cantitatii diferite de energie solara receptata in timpul anului de emisfera nordica.

Iarna, pozitia acestor centri barici favorizeaza patrunderea in estul Romaniei a unor mase de aer arctic, continental rece si uscat. In ianuarie, grosimea maselor de aer atinge 400-600 m afectand in cea mai mare parte a iernii tot podisul Moldovei ale carui altitudini doar local depasesc 600 m. Pe deasupra masei de aer rece si dens in sens invers se deplaseaza mase de aer de provenienta vestica mai calde si umede. Cele doua mase de aer,cu caracteristici si origini diferite, favorizeaza dezvoltarea unui strat de nori in zona de interferenta, ce contribuie la diminuarea radiatiei solare receptionate de suprafata subiacenta si accentuarea deficitului energetic radiativ.

PROIECT: Pestera din valea fundata PROIECT: Vegetatia, fauna si solurile- test

Vara, se reduce influenta anticiclonului siberian si a depresiunii mediteraniene, astfel incat este mai puternica influenta anticiclonului azoric, ce printr-o dorsala extinsa prin sud-vestul Europei afecteaza si tara noastra, favorizand advectia maselor de aer atlantice umede, puse in evidenta prin ploi si averse in special in vestul Carpatilor Orientali.

Influenta ciclonului islandez este mai redusa vara. Gradientii barici orizontali sunt mai mici decat iarna, deplasarea maselor de aer dinspre Atlantic spre estul Europei se face lent, ajungand in estul Orientalilor destul de uscate si calde. Desi sunt relativ omogene si se dezvolta pe grosimi considerabile, suprafata adiacenta induce local modificari termodinamice importante, generand adeseori innorari, averse de ploaie insotite de grindina si chiar ploi cu efecte devastatoare ca cele din ultimii ani (1991, 1992, 1995). Schimbarea pozitiei si interactiunile complexe ale sistemelor barice se regasesc in dinamica maselor de aer si respectiv in schimbarea vremii.

5.1.3. Factorii locali

Fondul climatic general este influentat de suprafata subiacenta activa exprimata prin particularitatile morfologice locale, vegetatie, suprafatele acvatice si activitatea umana.

Intre factorii locali care impun aceste modificari climatice, exceptand bariera carpatica, mentionam:

prezenta culmii Pietricica intre depresiunea Tazlau si culoarul Siretului care favorizeaza fohnizarea maselor de aer vestice si nord-vestice la coborarea versantului si formarea brizelor de deal-vale, influentand scurgerea apelor prin topirea vremelnica a zapezilor

existenta culoarului Siret, in lungul caruia pe directia N-S, are loc o canalizare pronuntata a maselor de aer din sectorul nordic si, uneori, a celui sudic, care provoaca inghetul rapid al apelor, datorita influentei vanturilor reci din nord

prezenta ingustarilor in culoar: portile Itesti si Racaciuni, care confera sectorului de la

Bacau aspect depresionar semiinchis cu conditii de adapost topoclimatic

canalizarea maselor de aer rece, siberian, iarna in depresiunea intracoliniara a Bacaului, stagnarea lor si favorizarea inversiunilor termice, care contribuie la inghetarea apelor de suprafata

existenta spatiului edilitar cu mari densitati ale cladirilor, altitudini diferite si albedou

ridicat, retele stradale cu orientari diferite, care influenteaza regimul termic, pluviometric si dinamica locala a maselor de aer, influentand prin topoclimatul cu temperaturi mai ridicate al orasului, fapt ce duce la topirea mai rapida a primelor zapezi, favorizand scurgerea de suprafata.

5.2. Particularitatile principalelor elemente climatice

5.2.1.Temperatura aerului

Variatia temperaturii aerului (diurna, lunara, sezoniera, anuala si multianuala) se inscrie in contextul conditiilor de continentalism moderat, rezultate din pozitia geografica a municipiului Bacau si imprejurimilor sale .

Am folosit datele de la statia meteorologica Bacau , cu unele trimiteri la statia meteorologica Roman. Sirurile de valori au peste 60 de ani, existand unele intreruperi, in timpul razboaielor. Valorile au fost prelungite la perioada comuna standard 1895- 1996 prin metoda diferentelor.

Din analiza datelor meteorologice rezulta ca temperatura medie multianuala a aerului (8,8 - 9,0 °C) este caracteristica etajului climatic de dealuri si podisuri joase, sub 500 m, la nivelul teraselor mijlocii si superioare ale Bistritei. Diferente pot sa existe atat pe culmile mai inalte din vest si est, cat si pe terasele inferioare de lunca.

Variatiile termice diurne se inscriu in coordonatele generale ale climatului temperat, dar sufera numeroase influente locale . In mersul zilnic al temperaturii aerului, se constata cresteri pana la orele 13-14, apoi scaderi spre orele diminetii (7-8 iarna si 5-6 vara). Valorile maxime sunt determinate de pozitia zenitala a soarelui la care se adauga inertia de incalzire provenita din iradierea in atmosfera a reflexiilor de la suprafata scoartei terestre. Valorile minime provin din aceeasi iradiere de la suprafata solului, in conditiile in care soarele se afla dincolo de linia orizontului. Aceasta iradiere se continua si 1-2 ore dupa rasaritul soarelui fapt ce justifica momentele producerii temperaturilor minime.

Tabelul nr. 2. Variatia temperaturii aerului la statia meteo Bacau 1896-1997 (73 ani) in ⁰C

Figura nr. 2

Regimul termic diurn este influentat de circulatia generala si locala a maselor de aer, de umiditatea de moment a atmosferei, gradul de nebulozitate si configuratia de amanunt a reliefului. Se mai adauga prezenta suprafetelor lacustre si starea de poluare a atmosferei datorita obiectivelor industriale din municipiul Bacau, cu influente, in amonte si aval. Se evidentiaza nuclee termice locale pe teritoriul orasului Bacau si anume platformele industriale din sud si nord.

In privinta influentelor lacurilor de pe cursul inferior al Bistritei putem spune ca au un rol foarte important, influentand local temperaturile, acestea prezentand valori cu aproximativ 1-2^oC mai mici decat in restul teritoriului.

In cadrul regimului termic zilnic, importanta meteorologica si practica are numarul total de zile cu temperaturi medii superioare punctului de inghet. La Bacau se inregistreaza 276 zile, cu usoare variatii in plus (pe sectoarele mai inalte) si in minus (in luncile joase) . In mod frecvent numarul zilelor cu temperaturi pozitive, incepe din a doua decada a lunii februarie si dureaza peste 9 luni.

Pragul de 10 °C al valorilor termice medii zilnice este important pentru dezvoltarea vegetatiei si dispersia poluantilor. La Bacau, se inregistreaza un numar de 175 zile.

Din analiza regimului temperaturilor medii lunare constatam, in primul rand, existenta a doua perioade bine diferentiate si anume sezonul rece care are temperaturi medii situate cu mult sub valoarea medie cuprinse intre - 4,0 °C si 3,5 °C, respectiv lunile noiembrie-martie si sezonul cald cu temperaturi lunare care depasesc valoarea medie multianuala (9,0 °C la Bacau si 8,6 °C la Roman ) in perioada lunilor aprilie-octombrie.

Intre aceste sezoane este o diferenta de temperatura de circa 9^oC, fapt ce influenteaza foarte mult desfasurarea proceselor geomorfologice si modul de difuzie a substantelor poluante in bazinul aerian .

Urmarind valorile temperaturilor medii lunare se observa ca, trecerile intre cele doua sezoane se produc destul de rapid (circa 1 luna), iar diferentele sunt mari: 6-7 °C. intre valoarea temperaturii medii multianuale a lunii aprilie si martie este o diferenta de 6,8 °C, iar intre lunile octombrie si noiembrie de 5,9 °C.

Lunile cu temperaturi medii extreme sunt ianuarie (-4,0 °C. la Bacau si - 3,9 °C. la Roman) pentru sezonul rece si iulie , pentru sezonul cald (20,4 °C la Bacau si 19,8 °C la Roman).

Valorile lunare medii multianuale reflecta prea putin caracterul continental al climatului .Acesta se pune in evidenta analizand abaterile de la valorile medii. Pentru a evidentia particularitatile celor doua sezoane voi face referire la lunile caracteristice acestora, respectiv ianuarie si februarie pentru sezonul rece si iulie si august pentru sezonul cald.

Valorile medii lunare ale lunii ianuarie sunt cuprinse intre -12,0 °C (1942,1954) si 2,8 °C (1948) , la Bacau si intre -12,7 °C (1963) si 1,3 °C (1954) la Roman , iar amplitudinile medii au valori de 14,8 °C , respectiv 14,0 °C;

Valorile extreme ale lunii ianuarie oscileaza intre -29,5 °C si 18,6 °C (Bacau) si -32,7°C si 15,6 °C (Roman) , iar amplitudinile maxime sunt de 48,1°C , respectiv 48,3 °C.

Valorile medii din februarie au ca limite intre -11,9 °C (1954) si 4,0 °C (1990, 1995) la Bacau si intre -10,0 °C ( 1985) si 3,3 °C (1990) la Roman, cu amplitudini medii de 15,9 °C, respectiv 13,3 °C;

Valorile extreme din februarie au valori intre -32,5 °C si 22,4°C , la Bacau si intre -32,2 °C si 19,3°C, la Roman, cu amplitudini de 54,9 °C si 51,5 °C.

Temperatura medie lunara a lunii iulie, variaza intre 17,9°C (1984) si 22,7°C
(1946) la Bacau, respectiv intre 17,6°C(1984) si 22,3 °C (1959) la Roman. Amplitudinile medii lunare sunt de 4,8 °C si de 4,7 °C la Roman. Temperaturile si amplitudinile extreme ale lunii iulie au, la Bacau, valori de 4,8°C si 39,6 °C ( amplitudine maxima 34,8 °C ) , iar la Roman 7,4°C si 37,6 °C (amplitudine maxima de 30,2 °C );

Temperaturile medii din luna august oscileaza intre 17,6 °C (1940) si 23,6 °C (1946) , la Bacau si intre 16,1 °C (1976) si 22,5 °C (1992) , la Roman, cu amplitudini de 6,0 °C .respectiv 7,5 °C .

Temperaturile si amplitudinile extreme au variatii mari, intre 4,2 °C si 35,9°C (amplitudine = 31,7 °C) la Bacau si intre 3,8 °C si 38,2 °C (amplitudine = 34,4°C) la Roman.

Se poate constata ecartul mare de variatie al temperaturilor medii lunare (iarna 13,3-15,9 °C ; vara 4,7-7,5 °C ) dar mai ales ecartul extremelor lunare (iarna= 48,1-54,9°C, vara = 30,2-34,8 °C), fapt ce reflecta o mare variabilitate a starilor de vreme. Amplitudinile maxime de 72,1 °C (la Bacau) si 70,9 °C.(la Roman) evidentiaza si mai bine caracterul continental, discontinuu al regimului termic. Riscul producerii unor temperaturi negative exista, de-a lungul unui an calendaristic, in 9 din cele 12 luni (face exceptie intervalul iunie-august), fiind o consecinta directa a ponderii pe care influentele nord-estice continentale, o au asupra climatului local. La Roman riscul este de 10 luni pe an. Nu exista temperaturi negative in lunile iulie si august.

Pentru sezonul cald , prezinta importanta temperaturile medii lunare situate in jurul valorilor de 19-20 °C ( lunile iulie si august), precum si valorile maxime ale acestora 37,6°C-39,6^o C specifice unui climat continental cu nuante termice moderate (posibil din cauza influentelor scandinavo-baltice), nu s-a inregistrat in 75 ani de observatii valoarea de 40°C.

Inversiunile termice. Fenomene destul de frecvente, sunt determinate de diferentele altitudinale, directiile principalelor linii orografice si in special, de existenta luncilor largi ale Siretului si Bistritei cu altitudini de 130-170 m., diferentiate clar fata de culmea inalta a Pietricicai (746 m.) si formei de bazinet a 'Depresiunii intracolinare' a Bacaului ce favorizeaza iarna canalizarea maselor de aer reci, asiatici.

Cele mai multe inversiuni termice se produc in anotimpurile de tranzitie (primavara si toamna) cand au loc numeroase schimbari ale directiilor si caracteristicilor maselor principale de aer. Circulatia generala predominanta este dinspre vest si nord-vest, cu aport de aer mai cald la care se asociaza si procese de fohnizare. In Culoarul Siretului se mentine un timp mai indelungat aerul rece (canalizat dinspre nord, nord-est) si ceata de deasupra cursurilor de apa si a lacurilor de acumulare. Inversiunile termice reprezinta fenomene obisnuite care dureaza uneori si 2-3 zile.

In anotimpurile cu mase de aer mai stabile inversiunile termice se produc ca urmare a circulatiei diurne strict locale (brize de deal) si a acumularii aerului rece, mai dens, la nivelul luncilor largi ale Siretului si Bistritei. Ele prezinta importanta pentru acumularea si mentinerea substantelor poluante din aer.

Fenomenul de persistenta a poluantilor in atmosfera Bacaului este de fapt mai complex.    

Ziua, odata cu incalzirea aerului la sol, se produc curenti ascendenti care se ridica numai la o anumita inaltime (ne referim la conditiile de calm, caracteristice inversiunilor termice).

Noaptea nu se mai produc acesti curenti ascendenti si aerul se raceste din nou pana la nivelul solului, mentinandu-se substantele poluante deasupra acelorasi locuri. Se adauga existenta cetii industriale (fum, praf,particule,amoniac) care sporeste mai mult concentratiile poluantilor .

In astfel de conditii, cele mai frecvente poluari se produc noaptea si iarna, iar cele mai rare ziua si vara (cand exista o permanenta circulatie locala determinata de incalziri diferentiate si generale).

Inversiunile termice se pot forma si in context strict local. La apusul soarelui si dupa acest moment, solul nu mai primeste direct radiatiile acestuia si se raceste. Prin influenta, stratele inferioare ale atmosferei se racesc, in timp ce paturile de deasupra raman mai calde, realizandu-se astfel o inversiune termica strict locala prin care este impiedicata circulatia aerului pe verticala. In timpul noptii , inversiunea termica se accentueaza, iar dimineata , pe masura ce razele soarelui incalzesc suprafata solului, radiatia reflectata se transmite aerului din stratele superioare. Daca incalzirea este suficient de puternica are loc 'spargerea'stratului de inversie. Starile de inversiune termica produse de o circulatie generala a aerului sau de fenomene strict locale (incalzirea insuficienta a solului, nori, ceata, praf si fum industrial) permit o acumulare a substantelor poluante intre stratul de inversie si sol. Astfel se explica existenta unor concentratii mai ridicate de poluanti dimineata, in zilele cu nebulozitate accentuata( mai ales in conditiile norilor stratiformi).

Stratificatia termica a aerului este conditionata de variatia temperaturii aerului cu inaltimea. In functie de raporturile existente intre gradientul de temperatura si cel adiabatic se pot separa trei tipuri de stratificatie termica: a-instabila, cand gradientul de temperatura este mai mare decat cel adiabatic, favorizand miscarile verticale si difuzia poluantilor pe inaltime; b-stabila, caracterizata prin franarea deplasarilor pe verticala, concentratia poluantilor in zona sursei, iar in cazul cosurilor foarte inalte o dispersie putin extinsa pe verticala, dar cu posibilitatea de deplasare orizontala lenta, pe distante mari; c-neutra, care conduce la o forma conica dubla a masei de poluare (pana de poluare, de fum). Baza de jos (de la sol) a conului dublu, poate fi mai extinsa sau mai redusa in functie de cantitatile de poluanti emise si de inaltimea cosurilor.

Analizand statistic frecventa de aparitie a gradelor de stratificare se constata ca situatia 'neutra' detine 42,2% , cea stabila-32,9%, iar cea instabila-24,9%.

Calculand frecventa de aparitie a stratificarii termice pe cele 16 directii ale vantului se constata ca ponderi mai mari revin directiilor: stratificarea termica neutra: SSE (5,91%); N (5,7%); NNV (5,4%); NV(5,3%); stratificatia termica stabila: N (3,5%); SSE (2,4%); S (2,2%); NV(1,8%); stratificatia termica instabila: S (1,8%); SV (1,6%); NV (1,5%).

Luand in considerare distributia gradelor de stratificare pe clase de viteza se obtine urmatorul aspect: la viteze ale vantului mai mari de 1m/s stratificatia termica neutra detine 32,8 %, iar cea instabila 9,1 %. In ultimul caz situatia determina conditii de difuzie verticala si orizontala. Frecventa de aparitie a stratificarii termice stabile, asociata cu viteze ale vantului mai mici de 1 m/s, determina cele mai slabe conditii de difuzie a poluantilor, de 17,6%.

Principala actiune de diluare a impuritatilor o exercita miscarea maselor de aer. Directiile curentilor de aer, desi foarte diferite sunt mai frecvente pe orizontala (vanturile), dar se intalnesc si pe verticala, datorita gradientului de temperatura si stratificatiei termice.

5.2.2. Umezeala aerului

Umiditatea aerului depinde de caracteristicile maselor de aer aflate in tranzit, in special de cantitatea de vapori de apa existenti in aer, de sursele de evaporare si dinamica , inclusiv de durata mare a calmului atmosferic, altitudine,caracteristicile suprafetei active. In stransa corelatie cu temperatura aerului, umezeala acestuia variaza permanent si poate fi analizata diurn, lunar, anotimpual, anual si multianual.

Valorile umezelii relative a aerului au importanta in reglarea proceselor de evaporatie, dezvoltarea vegetatiei, formarea cetii si a norilor, deci si in concentrarea impuritatilor.

Valoarea medie multianuala este de 82%, dar umezeala prezinta variatii largi in cadrul perioadei analizate, din cauza unor invazii de aer cald si mai umed. Astfel de situatii s-au produs in februarie 1984 (93% fata de 86%), in noiembrie 1987 (95% fata de 88%, in ianuarie 1988, 93% fata de 88%) si in multe alte cazuri.

In evolutia multianuala a umezelii relative exista si ani care prezinta abateri in plus pe durata unor perioade mai indelungate. De exemplu in 1989 au prezentat valori mult diferite de medie lunile: august ( 82% fata de 78%) si septembrie (90% fata de 79%).

Raportandu-ne la valori medii zilnice, diferentele pot fi si mai mari, in ziua de 6.IV. 1987 s-a inregistrat o umezeala relativa de numai 48%.

Valorile de la Bacau sunt mai mari decat cele inregistrate in Colinele Tutovei (77% la Plopana) si in Subcarpati (80% la Tg.Ocna).

Anual umezeala relativa a aerului prezinta variatii semnificative fiind mai mare iarna (88%) si toamna (85%) si mai mica primavara (80%) si vara (78%).

Variatia umezelii relative a aerului este strans legata de circulatia generala a maselor de aer, in special a celor umede din vest si nord-vest.

In regimul diurn al umezelii relative, aflat in raport invers cu cel al temperaturii aerului, se constata un maxim dimineata si un minim la primele ore ale dupa-amiezii, dar sensibilitatea acestui element este deosebit de mare. In decurs de un an se constata doua perioade cu valori mai mari (noiembrie-decembrie-ianuarie si iunie ) si doua cu umiditati mai mici (mai si iulie).

Tabelul nr. 3 Mediile multianuale ale umezelii relative

Figura nr. 3

In raport cu impuritatile atmosferei, umezeala relativa contribuie la reducerea difuziei si micsorarea concentratiilor prin umezirea si diluarea particulelor si impiedicarea deplasarii lor.

In zonele de lunca, unde exista multe suprafete de apa (cele doua rauri principale, lacurile Lilieci-Bacau, de agrement, Galbeni si Racaciuni) si suprafete mlastinoase, umezeala relativa a aerului este mai mare.

In analiza umezelii relative a aerului se disting doua perioade: 1896-1961, pana la punerea in functiune a hidrocentralelor de pe Bistrita cand media umezelii relative era de 75%. A doua perioada (1961-1997) pana la punerea in functiune a hidrocentralelor de pe Siret (Galbeni, Racaciuni, Beresti- Sascut-1984) care se caracterizeaza prin cresterea valorii anuale a umiditatii relative in arealul Bacaului la 82%. Pe baza celor mentionate consideram ca lacurile de pe Bistrita au cauzat o crestere a umiditatii relative a aerului cu cel putin 6%, avand deci un efect evident benefic asupra calitatii aerului din zona aferenta.

La cresterea valorii umiditatii contribuie si miscarile descendente ale aerului. In practica meteorologica, in analiza umiditatii aerului prezinta importanta inca doi indicatori, si anume numarul de zile cu U13(umezeala relativa masurata la ora 13) mai mic de 30%, care caracterizeaza perioadele cu uscaciune excesiva si numarul de zile U13 mai mare de 80%, care sunt reprezentative pentru perioadele deosebit de umede. Pe anotimpuri numarul de zile U13 mai mic de30% sau mai mare de 80% se prezinta in tabelul numarul 4.

Tabelul nr. 4. Frecventa pe anotimpuri a zilelor cu umiditati extreme la Bacau

Din analiza tabelului nr.4 se poate observa ca primavara, desi considerat un anotimp umed, contine in medie 4 zile cu umiditate relativa extrem de scazuta. Este o confirmare a faptului ca si primavara exista adesea perioade deosebit de secetoase care, in lipsa irigatiilor, pot compromite insamantarile si dezvoltarea normala a culturilor in anii respectivi, fiind o consecinta a caracterului continental al climei.

Ceata se formeaza in conditiile cresterii umiditatii aerului si a condensarii usoare a vaporilor de apa pe particulele solide aflate in atmosfera, care se racesc mai usor decat aerul. Pulberile sedimentabile (praf, funingine, fum, etc.) devin nuclee de condensare, chiar daca uneori temperatura nu atinge punctul de roua. Cand depasesc o anumita concentratie, se produce ceata, chiar daca concentratia vaporilor nu este de 100%.

Valoarea ridicata a umiditatii si frecventa mare a cetii, mai ales in sezonul rece constituie un factor defavorabil pentru sanatatea populatiei, rezistenta constructiilor si a cailor de comunicatie.

La Bacau, numarul mediu anual de zile cu ceata este de 65,1, cu 15-25 zile mai mult decat in regiunile vecine (Podisul Moldovenesc sau depresiunile subcarpatice, unde se resimt puternic curentii catabalici in cadrul proceselor de fohnizare).

Lunile cu cel mai mare numar de zile cu ceata sunt ianuarie (12,2) si decembrie (11,8) , deci peste 1/3 din totalul lunar. Mai putin frecvente sunt zilele cu ceata in lunile iunie (0,7), iulie (0,6) si august (1,3%), deci in perioada calda a anului. Pe anotimpuri situatia se prezinta astfel : iarna (33,7 zile); primavara (9,9 zile); vara (2,6 zile); toamna (18,9 zile). In aceasta repartitie se poate urmari relatia inversa care exista intre umezeala relativa a aerului (inclusiv ceata) si temperatura aerului. Numarul de zile cu ceata din perioada de iarna (XII-II) este de 13 ori mai mare decat in sezonul estival (VI-VIII).

5.2.3 Nebulozitatea atmosferei

Regimul nebulozitatii creaza o serie de particularitati esentiale in distributia si variatia celorlalte elemente meteorologice, fiind in stransa legatura cu circulatia atmosferei, relieful si hidrografia.

Tabelul nr. 5 Nebulozitatea totala a aerului la Bacau (1896-1961)

Figura nr. 4

La Bacau, nebulozitatea totala are valoarea medie multianuala de 6,0 zecimi, cu variatii intre 4,1 zecimi in luna august si 7,1 zecimi in decembrie. Cele mai mari valori se produc iarna (6,8 zecimi), datorita frecventei mari a aerului umed si a fronturilor reci din zona arctica si subarctica peste centrul si sud-estul Europei, urmata de primavara cu 6,5 zecimi si de toamna (5,9 zecimi).

Vara, starile de vreme anticiclonale determina valori mai reduse (4,9 zecimi). In profil multianual, valorile lunare ale nebulozitatii cunosc insa un ecart mult mai mare de variatie, acesta fiind cuprins intre 9,3 zecimi (februarie, 1994) si 4,2 zecimi (ianuarie, 1993) sau chiar 2,1 zecimi (august, 1992). Tot in acest context, se pot mentiona si ani cu nebulozitate redusa (5,6 zecimi, in 1970,1983, 1986 si 1990).

Tabelul nr. 6 Frecventa plafonului de nori %(in functie de altitudine la Bacau (1951-1960)

In analiza nebulozitatii, prezinta importanta si numarul de zile cu cer senin. Valorile medii multianuale sunt diferentiate pe anotimpuri: iarna 6,8 zile, primavara 7,5 zile, vara 16,2 zile si toamna 12,4 zile, cu o suma medie anuala de 42,9 zile. In variatia lunara si anuala se intalnesc insa unele luni cu valori mai mari (iulie, august, septembrie-cu maxima de 15 zile, in iulie 1989) si altele in care nu s-a inregistrat nici o zi senina.

Lunile cu cele mai putine zile senine sunt iunie si decembrie. Pe ani, cele mai multe zile senine s-au inregistrat in 1986 (57 zile), 1985 (55 zile), 1990 (47 zile), 1992 si 1993 (cu cate 46 zile senine).

A treia categorie de zile sunt cele considerate acoperite, cand in decurs de 24 ore cerul nu este nici complet innourat, dar nici senin. Numarul acestor zile este in medie de 127,5 anual, cu mari variatii (3,1 in august si 14,1 in noiembrie).

In legatura cu regimul nebulozitatii, prezinta interes calcularea frecventei zilelor pe grade de innourare si incadrarea lor pe sezoane. Se constata ca numarul cel mai mare de zile considerate senine (0-3,5 zecimi) se inregistreaza vara (50-60% din numarul total al zilelor) in timp ce iarna, predomina numarul de zile cu cer considerat acoperit (7,6- 10 zecimi) . Media anuala a zilelor cu cer senin este de 42,9, a celor cu cer partial acoperit de 127,5 (nebulozitate intre 3,6-7,5 zecimi), iar restul sunt cu cer acoperit (nebulozitate mai mare de 7,5 zecimi).

Pozitia si deplasarea marilor centri barici determina frecventa si succesiunea dezvoltarii sistemelor frontale. Miscarea ascendenta a aerului in interiorul depresiunilor barice si larga dezvoltare a sistemelor frontale, influenteaza direct nebulozitatea atmosferica. Valorile maxime de 7- 7,1 zecimi se inregistreaza iarna.

Vara, cresterea temperaturii aerului reduce posibilitatea acestuia de saturare cu vapori de apa, scade frecventa dezvoltarii norilor de joasa altitudine diminuand gradul de acoperire a cerului cu nori pana la 4,1 - 5,6 zecimi.

Ciclul diurn al nebulozitatii prezinta un mers dependent de cel al umezelii aerului si ambele conditioneaza regimul precipitatiilor.

5.2.4 Durata de stralucire a Soarelui

Influenta deosebita asupra radiatiei solare directe, dar si a celorlalte tipuri de radiatie (difuza si globala) prezinta gradul de insolatie al teritoriului, adica 1896,6 ore, durata de stralucire a soarelui. In tabelul nr.7 se prezinta valorile lunare de insolatie la Bacau si procentele fata de durata posibila din fiecare luna. Variatiile destul de mari (intre 22,9% in luna decembrie si 60% in iulie) conduc la un procentaj mediu anual de 42,5%. Mediile anotimpuale se prezinta astfel: iarna-24,5%; primavara-40,6%; vara-56,4% si toamna-41,1%.

Tabelul nr. 7. Variatia duratei de stralucire a soarelui la Bacau (1896-1997), repartitia procentuala fata de durata posibila

Figura nr.5

Durata mai mare de stralucire a soarelui din lunile de vara , in opozitie cu nebulozitatea mai redusa, prezinta efecte pozitive pentru populatie, culturile agricole si spatiile verzi din perimetrul municipiului Bacau. Insolatia sporita contribuie la purificarea atmosferei de microorganisme, maturizarea semintelor si fructelor, etc. Ca dezavantaj, in zilele toride de vara, cu insolatie puternica, dar si cu calm atmosferic, seceta si aer uscat, are loc o incarcare mai mare a atmosferei cu pulberi in suspensie, praf, funingine, fum, zgura, fapt ce impune o stropire mai sistematica a strazilor si a spatiilor verzi (I.Gugiuman si E.Erhan 1973).

Starile barice ciclonale favorizeaza frecventa ridicata a dezvoltarii sistemelor noroase, reducand durata de stralucire a Soarelui.

C.Dracsuneanu (1998) semnaleaza o ritmicitate de 11 ani a insolatiei anuale maxime (mai mare de 2000 ore/an), astfel in perioada (1967-1987) s-a constatat o tendinta de scadere a duratei de stralucire a Soarelui cu circa 4-10 ore pe deceniu. Consideram ca, acest lucru e favorizat si de interventia antropica, in special construirea lacurilor de acumulare ce au avut ca efect cresterea umezelii relative a aerului si a nebulozitatii, factori favorabili concentratiei poluantilor la sol. Aceasta tendinta a durat pana in 1991, cand s-a atins cea mai scazuta valoare din ultimii 44 de ani. Din 1992 s-a inregistrat o noua perioada de crestere a duratei de stralucire a Soarelui depasindu-se 2000 ore/an.

Albedoul are implicatii directe asupra radiatiei globale. Valorile sale prezinta variatii importante pe fondul unor particularitati locale introduse de gradul de fragmentare si altitudinea reliefului, pante, vegetatie, soluri, prezenta stratului de zapada (albedoul 80-90%), gradul de arabilitate al terenurilor si starea fenologica a culturilor (araturile proaspete si umede absorb cea mai mare parte a radiatiilor), structura localitatilor si densitatea spatiului cladit, existenta luciilor de apa , etc.

Pe soluri cernoziomoide levigate, cu un continut mai ridicat de humus, albedoul este cel mai redus ca valoare, in timp ce pe terasele de lunca, largi, netede,cu soluri aluviale deschise la culoare, reflexia radiatiilor este mai mare.

5.2.5 Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile atmosferice au rolul cel mai important in procesele de modelare (pluviodenudatie, intretinerea scurgerii apei direct sau prin intermediul resurselor subterane pe care le alimenteaza, etc).dar si in fenomenele de poluare, pe care le poate reduce sau amplifica.

Cantitatile si repartitia precipitatiilor in timp si spatiu confera zonei de care ne ocupam caracteristicile unui climat continental, moderat de umed (valorile anuale sunt de 540,1 l/m² la Bacau si 503,5 1/ m², la Roman), cu existenta unor ploi torentiale puternice (valoare maxima in 24 ore a fost de 186,21/mp, la Orbeni si Orasa-Livezi ), dar si a unor perioade lungi de seceta, care uneori depasesc durata unei luni (in septembrie 1961, octombrie 1896 si 1912 nu au cazut deloc precipitatii). In tabelul nr. 8, prezentam, pentru statia meteorologica Bacau elementele de baza ale regimului precipitatiilor pentru o perioada indelungata de timp (1896-1996, cu intreruperi in timpul primului razboi mondial).

Tabelul nr. 8. Cantitatile de precipitatii medii si extreme la Bacau (1896-1997) l m²

Figura nr. 6

La nivelul valorilor lunare, medii multianuale se observa ca luna cea mai bogata in precipitatii este iunie (81,8 l/mp), urmata de mai si iulie, cu valori apropiate (71,0, respectiv 70,8 l/m².). Este perioada cand circulatia vestica si nord-vestica este predominanta .

Lunile cele mai secetoase sunt cele de iarna (februarie - 22,8; ianuarie-24,9 si decembrie - 25,4 l/mp.), cand precipitatiile cad sub forma de ninsoare, se mentin pe sol in stratul de zapada si participa mai putin la actiunea de modelare. In ceea ce priveste influenta asupra gradului de poluare, exista situatii cand aerul rece se acumuleaza la nivelul luncilor (inclusiv a unei mari parti a municipiului Bacau) si in lipsa dinamicii acestuia, se mentine uneori 2-3 pana la 4-5 zile. In aceste conditii emanatiile toxice de la obiectivele industriale persista in masa de aer sau se depun pe sol intretinandu-se astfel o poluare destul de intensa.

Fumul si vaporii de apa emanati din turnurile de racire contribuie la formarea cetii industriale in care amoniacul se face cel mai bine resimtit. Fenomene asemanatoare de ceata se produc si la patrunderea unor mase de aer mai umed sau mai cald (pe fondul rece) in cadrul circulatiei generale a maselor de aer.

Cand sunt cantitati mai importante de precipitatii lichide se produce o purificare a aerului de particule solide si o atenuare certa a continutului de poluanti din atmosfera. In legatura cu rolul precipitatiilor in contextul poluarii mai trebuie mentionat si un alt aspect: in perioada de iarna sau in timpul unor secete mai prelungite, pe suprafata solului se acumuleaza diferite pulberi sedimentare si depuneri poluante (deseuri cu impact negativ asupra calitatii mediului). Primele ploi de primavara sau dupa perioadele secetoase spala pe suprafata solului aceste substante si deseuri antrenandu-le in cursurile de apa, si contribuind la agravarea poluarii acestora. Analizand variatia temperaturii medii anuale, a numarului de zile cu precipitatii mai mari de 0,1 mm rezulta ca la Bacau perioada favorabila poluarii aerului este sezonul de vara (iulie-august) si tot sezonul de toamna (octombrie). Se constata ca in intervalul in care au existat precipitatii concentratia noxelor s-a diminuat, in timp ce 'varfurile' s-au plasat in intervalele de timp fara precipitatii.

Caracterul discontinuu, torential al precipitatiilor si a scurgerii apei se accentueaza in ultimii ani. In literatura de specialitate, in special concluziile centrului meteorologic european de la Offenberg (Germania) da indicii clare asupra climatului din partea de sud-est a Europei (inclusiv sudul Moldovei, Baraganul si Dobrogea) care se afla intr-un evident proces de desertificare. La nivelul arealului Bacau, in limita datelor meteorologice de care dispunem putem formula cateva concluzii, pe care le voi dezbate in randurile ce urmeaza.

Cresterea caracterului torential al precipitatiilor. Cu mici exceptii, valorile maxime cazute in 24 h, s-au inregistrat in ultimii ani si reprezinta cantitati care depasesc cu mult valoarea lunii celei mai ploioase : Costisa 135,3 l/m²(29.07.1991); Orasa-Livezi- 186,2 1/ m² (29.07.1991); Bucsesti-Poduri- 134,4 1/ m² (29.07.1991); Orbeni-186,2 1/ m² (29.07.1991); Oncesti-113,8 1/ m² (6.09.1983); Magura-104,5 l/m² (2.07.1980); Cleja-103,2 l/m² (4.07.1987)

Cresterea neuniformitatii distributiei precipitatiilor in teritoriu. La 28/29.07.1997 s-au produs inundatii catastrofale (pe Tazlau si in sectorul Racaciuni-Orbeni-Parava), cantitatile de precipitatii cazute (multe din ele cu valori istorice) au fost foarte diferite pe suprafete mici . De exemplu, au cazut la Racaciuni - centru 24,3 l/m², in timp ce la 10-15 km amonte de obarsia bazinului hidrografic au fost evaluate (in lipsa datelor directe) valori mai mari de 250 l/m² in 24 ore. Exemplificam valorile inregistrate la Orasa si Orbeni (186,2 l/m²). Viitura produsa de aceste precipitatii a fost de exceptie si s-a soldat cu pierderi materiale imense si victime omenesti.

Cresterea frecventei ploilor torentiale. Din seriile de date statistice analizate rezulta ca in ultimii 20-25 ani ploile torentiale locale cu efecte distrugatoare semnificative apar cu o frecventa tot mai mare.

Distrugerea unor albii care inainte pareau mai stabile ce nu au suferit impactul exploatarii balastului, precum si alte aspecte vin sa confirme aceasta afirmatie. Astfel se pot mentiona viituri importante determinate de ploi torentiale abundente pe Negel (iulie, 1980), Polocin (mai, 1990), Soci (iunie, 1991), Racaciuni ( mai si iulie, 1991, iunie 1993), Nanesti ( iunie 1993), Trebes (iunie, 1990). Prezenta poluantilor in atmosfera cauzeaza modificarea ph-ului apei din atmosfera, prin formarea acizilor aferenti, producand uneori ploi acide. Acestea afecteaza negativ culturile agricole mai ales la sfarsitul primaverii. Astfel in 1980 - 1985 hectare intregi de culturi de spanac si castraveti au fost compromise.

5.2.6 Regimul eolian

In circulatia aerului se resimte influenta locala a liniilor principale de relief, prin dirijarea directiilor dominante pe culoarele vailor Siret si Bistrita.

Vantul este un parametru meteorologic important, care determina difuzia poluantilor in atmosfera prin directiile si intensitatile sale. Actiunea vantului in acest sens este interconjugata cu stratificarea termica a maselor de aer, care determina dispersie pe verticala a poluantilor evacuati in atmosfera.

Cunoasterea regimului vanturilor din apropierea solului in arealul de care ne ocupam permite identificarea conditiilor de transport orizontal al poluantilor; directiile acestuia determina directiile de deplasare a penelor (undelor) de poluanti, axele acestora orientandu-se in sens opus directiilor vantului.

Din studiul regimului vanturilor, intocmita pe baza datelor inregistrate la statia meteorologica Bacau, in perioada 1896-1996 (cu unele intreruperi) rezulta aspectele esentiale ale regimului vanturilor, respectiv frecventa, viteza si directia. Aceste elemente variaza in functie de conditiile locale de relief si de anotimp (care controleaza directiile generale de deplasare ale maselor de aer).In valea Siretului se intensifica advectia de aer dinspre N, N-V, S si S-E. Culoarul contribuie la canalizarea circulatiei locale a maselor de aer predominant din directiile Nord si Sud. Masele de aer vestice, descendente pe versantii estici ai Carpatilor Orientali, sufera o usoara foehnizare.Ca frecventa de repartitie a principalelor directii de vant pentru zona municipiului Bacau,se poate constata ca predomina directiile care se canalizeaza cel mai usor pe culoare: SV(10,8%); SSE(10,3%); NE(9,3%);SE(4,2%); NV{2,9%) si NNV(2,6%), in timp ce alte directii detin frecvente mult mai mici ca urmare a existentei ramei inalte subcarpatice din vest si a dealurilor ce constituie partea de nord-vest a Podisului Barladului , in est : ENE (0,1%); ESE(0,2%); E(0,3%); SSV(0,4%). La influenta formelor majore de relief se adauga si alte elemente : extinderea teraselor de la diferite altitudini, dispunerea spatiilor cladite, in special a celor mai inalte, amplasarea obiectivelor industriale, etc.

Atunci cand se calculeaza frecventa de aparitie a claselor de viteza pe directii de vant se constata ca pe directiile predominante cele mai mari frecvente de aparitie o prezinta clasele de viteza de 2 m/s, 4 m/s, 5 m/s, iar dispersia poluantilor este cu atat mai mare cu cat viteza vantului este mai ridicata.

Toamna si primavara, mai ales in anii secetosi cand solul este dezgolit si uscat, vanturile cu frecvente, viteze mari exercita actiuni de coraziune si deflatie deoarece la viteze de 7-11 m/s spulbera particule de 0,5-1,0 mm, iar la 11-17 m/s chiar particule de 1-2 mm (I.Harjoaba,1968), fapt remarcat si in arealul de referinta, in special toamna si primavara in conditii de seceta.

La Bacau in aproximativ 50 zile se inregistreaza zile cu vant, avand viteze mai mari de 1m/s pe directiile dominante. Morfohidrografia de culoar se reflecta hotarator in directiile predominante ale vanturilor. In ceea ce priveste situatiile de calm atmosferic , acestea detin o pondere de 40,2 % in repartitia frecventelor pe directii si constituie un element defavorabil pentru poluare, deoarece o mare parte din an nu exista conditii de dispersie a substantelor nocive emanate. Aceasta situatie isi are explicatia in forma depresionara a zonei Bacau , cu inchideri clare spre vest si est, dar si cu ingustari importante spre nord (Poarta Itesti) si spre sud (Poarta Racaciuni). La aceasta situatie se mai adauga existenta confluentei Bistritei cu Siretul si modificarile introduse in peisajul local de activitatile antropice (lacurile de acumulare care printr-o umezeala mai ridicata (82%), mentin poluantii in atmosfera, obiectivele economice principale situate in sudul Bacaului, care reduc intr-o oarecare masura viteza vanturilor din sectorul nordic si, in plus, emana noxele, chiar in apropierea acumularilor).

Daca analizam repartitia calmului atmosferic pe anotimpuri se constata ca valorile cele mai reduse se inregistreaza primavara si iarna , cand instabilitatea generala a atmosferei este mai accentuata . In schimb vara si mai ales in prima parte a toamnei frecventa calmului atmosferic este mult mai mare . Spre sfarsitul toamnei , starea de instabilitate a atmosferei creste din nou ca urmare a schimbarilor in circulatia generala a maselor de aer la trecerea de la sezonul cald la cel rece . Este posibil ca si lipsa vegetatiei sa prezinte o anumita importanta, prin opunerea unei rezistente mult mai mici la deplasarea aerului.

Dinamica generala, consecinta a particularitatilor orografice si a complexitatii structurii arhitectonice si functionale a municipiului Bacau este completata si cu forme strict locale ale circulatiei . Astfel se constata,ca un fapt pozitiv existenta brizelor de deal-vale, pe versantul de est al Culmii Pietricica, care improspateaza aerul urban in perioada de calm, si pe cel de vest al Colinelor Tutovei , precum si a unor brize urbane. Acestea din urma se produc ca urmare a diferentelor termice si barice care exista intre spatiile cladite cu albedou mai mare, dar si cu degajari termice mai importante si zonele inconjuratoare cu conditii diferite de insolatie si de iradiatie . In timpul dupa amiezii si in prima parte a noptii aerul de deasupra orasului se incalzeste mai repede si se produc convectii (unele insotite de averse de ploaie).

Aerul din zona periurbana ,mai racoros si mai dens, tinde sa uniformizeze presiunile si se dirijeaza spre partea centrala a orasului.Dimineata, in schimb, iradiatia urbana este mai mare si aerul din oras este mai rece, iar peste campiile din jur temperaturile se mentin mai ridicate. Are loc o deplasare a aerului din interiorul spatiului cladit catre exterior.Si in cazul acestor brize, micromorfometria reliefului prezinta importanta pentru deturnarea directiilor principale (urban-periurban si periurban-urban) si introducerea a numeroase directii derivate, dependente de reteaua stradala: Luncile Bistritei si Siretului constituie, sectoare cu directii predilecte ale brizelor urbane.

Astfel de miscari strict locale ale aerului sunt percepute in primul rand de locuitorii cartierelor marginase din nordul si mai ales din sudul municipiului (Republicii I, II-, Izvoare, Milcov, Cornisa, Cremenea) deoarece ei resimt si substantele poluante (fum, funingine, mirosuri de S0₂; NH₃ ; etc) provenite de la ' Letea' SA, 'Sofert' SA, si 'Suinprod' Nicolae Balcescu. Pe un fond aparent de calm, in timpul noptii circulatia urbana a aerului este complicata de cea orografica (sistemul de brize deal-vale ), care fiind mai rece induce frecvante inversiuni termice de amploare mica. in luncile joase ale Siretului si Bistritei, datorita acestor inversiuni, dar si prezentei suprafetelor intinse cu lucii de apa se produce frecvent ceata, uneori foarte deasa ( vizibilitate sub 10 m ).

Circulatia generala a atmosferei prin directia si viteza medie ridicata a vantului, de 3,5-6 m/s dar si prin frecventa mare a calmului sunt elemente care definesc capacitatea de autoepurare a aerului. Cu ajutorului vantului are loc extinderea impuritatilor pe distante mari, difuzarea acestora in bazinul aerian si totodata, diminuarea concentratiilor. Marimea acestei difuzii-deconcentrari este direct proportionala cu viteza vantului. Tinandu-se cont de acest lucru este necesara analiza amplasamentelor platformelor industriale (in special a 'Sofert 'SA si S.C ' Letea' SA) in contextul directiilor dominante ale vantului, a vitezelor sale critice si evitarea amplasarii altor unitati industriale in sectoarele de N, N -V si S spre evitarea poluarii aerului.

Poluantii se deplaseaza pe directii corespondente cu roza vanturilor, sensul cel mai frecvent fiind dependent de directia dominanta. Pe baza acestor legaturi, unii autori (Pascu Ursu, 1978) au conceput o ' roza a poluantilor ' sau ' de impurificare ', care are bratele cele mai mari pe directia opusa celei dominante a rozei vanturilor.

Analiza unei astfel de 'roza a poluarii ' intocmita pentru municipiul Bacau conduce la concluzia ca potentialul cel mai mare ar reveni directiei S, urmata de N si SV. Pe directia V poluarea este mai redusa pentru ca exista o ventilatie buna, versantul culmii Pietricica fiind departe de sursele principale de poluare chimica, iar circulatia activa din N si NV permit indepartarea maselor poluante pe celelalte directii, respectiv S si SV.

6.Formatiunile vegetale si fauna

Vegetatia are o importanta hidrologica deosebita. Prezenta ei imprima scurgerii apei o mai mare uniformitate in timp, evidentiata de atenuarea scurgerii maxime si de sporire a celei minime, prin influenta pe care o exercita asupra surselor de alimentare.

Vegetatia din arealul studiat prezinta o serie de particularitati datorita pozitiei sale intre circumscriptia zonei flisului transilvano-moldav in vest si circumscriptia podisului central moldovenesc in est, ce apartin zonei forestiere din provincia central-europeana est-carpatica (Al. Borza, 1965).

Vegetatia zonala caracteristica apartine etajului de padure si tranzitiei spre silvostepa, iar pe lunca Bistritei se intalnesc formatiuni azonale.

Vegetatia naturala actuala este in mare parte influentata de activitatile antropice desfasurate de-a lungul timpului, pastrandu-se in conditii relativ bune pe interfluviile principale impadurite, in pajisti si lunci. Presiunea antropica asupra zonei forestiere a dus la avansarea incipienta a silvostepei demonstrata prin intinsele suprafete de soluri forestiere ramase prin restrangerea padurilor. Fragmentarea si restrangerea padurilor au favorizat cresterea gradului de continentalism.

Intregul areal de care ne ocupam, cu exceptia luncilor, apartine etajului padurilor de foioase (N. Barbu, C. Brandus, 1968). Unele influente silvostepice care se fac resimtite local, in NE, nu contin suficiente elemente caracteristice care sa ne permita incadrarea la o unitate de acelasi nivel taxonomic si le vom considera ca o subunitate de tranzitie. La randul lor luncile care detin 55 % din areal apartin unitatii intrazonale specifice.

6.1 Vegetatia zonala si azonala

Remarcabila prin rolul sau in circuitul hidric este padurea. Experimentele au demonstrat ca intr-o cantitate de 100 m³ de apa provenita din precipitatii, scurgerea superficiala este de numai 15% in padure fata de 80-90 % pe teren deschis.

Vegetatia arborescenta zonala apartine etajului nemoral, iar din punct de vedere floristic si fitoclimatic, arealul se situeaza in etajid padurilor de foioase. In functie de altitudine, fragmentarea si orientarea reliefului care conditioneaza microclimate specifice, acestea apartin la cateva tipuri. in general predomina padurile amestecate in special de esenta tare {gorun, fag, carpen, stejar, cires) sau moale (tei, plop). Suprafetele cu specii pure au o extindere redusa, dar ele nu lipsesc.

Pe principalele lunci se dezvolta o vegetatie azonala de paduri formate din arbori de esenta moale: plop (Populus alba, P. nigra), salcie (Salicetum albae fragilis, S. triandre), arin (Alnus glutinosa), catinisuri de lunca (Tamaricetum rarosissime, Myricaricetum germanicus), etc. Padurile ocupa suprafete relativ mici si se numesc 'zavoaie'. in total ocupa o suprafata de 17,5 km². Astfel de zavoaie se intanesc pe luncile Bistritei (Lilieci, Gheraiesti), Siretului (Calinesti, Magla, Ursoaia, Prajesti, Saucesti, Holt, Letea Veche, Radomiresti, Siretu) si pe afluenti (Trebis, Negel, V. Seaca, Cleja). Vegetatia azonala are si ea un rol important in ceea ce priveste regimul hidric, aceasta conferind malurilor o stabilitate in timp mult mai accentuata, fixand solul cu ajutorul radacinilor.

Vegetatia ierboasa in forma naturala ocupa suprafate mai mici pe dealuri unde a fost inlocuita de culturi agricole si mai mari pe lunca Bistritei. Pajistile de deal cuprind o bogatie de specii ierboase spontane: graminee (Festuca rubra, F. sulcata, Nardus stricta, Agrostis alba), firuta de livada (Poa pratensis), firuta bulboasa (Poa bulbosa),obsiga (Brachiopoduim silvatica), colilia (Stipa lesingianci), pirul crestat (Agropirum cristatum) etc. Dintre leguminoase mentionam: lucerna (Medicago lupulina, M. falcata) trifoiul (Trifolium rubrum, T. repens), ghizdeul (Lotus corniculatus), apar alte specii ca inul (Itnda ensifolia, I. oculis Christi), multe specii de salvie, pojarnita (Hypericum), sulfina (Melilothus officinalis), sanziene (Galium vernum), lumanarica (Verbascum phoeniceum), cimbrisorul (Thimus globuscens), scaetii (Eryngium campestre), ciulinii, laptele cainelui (Euphorbia campestre), laptele cainelui (Euphorbia), pelinul (Artemisia austriaca). Sunt prezente si unele tufarisuri cu arbusti ca sangerai, cornul, alunul, lemnul cainesc (Ligustum vulgare), macesul. Aceasta vegetatie este valorificata pentru pasunat si nutreturi. Poductivitatea este redusa deoarece ocupa terenurile agricole cele mai slabe, puternic afectate de procese geomorfologice actuale.

Pajistile de lunca ocupa suprafete importante pe lunca Bistritei, prezentand o compozitie floristica deosebita fata de zonele de deal datorita umiditatii crescute si a inundatiilor. Se intalnesc specii de coada calului (Equisetum arvense), bumbacarita (Eriophorum latifolium) trifoiul (Trifolium hibridum), piciorul cocosului (Ranunculus acer), golomatul (Dactyla glomerata); rogozul (Carex rifaria), pipirigul (Schoenoplectus taber), paiusul de livezi (Festuca pratensis). in locurile permanent mlastinoase, pe langa balti, canale, cursuri si brate parasite creste o vegetatie hidrofila specifica: izma (Mentha), rachitanul (Galium palustre), stuful, lintita, nufarul de balta, etc.

6.2.Fauna

Fauna raurilor si a lacurilor este reprezentata prin animale de apa (guzganul de apa, sarpele de apa, broasca, salamandra) si pesti (linul, stiuca, carasul, mreana, bibanul), valea Bistritei fiind cunoscuta ca o artera de migratie a pasarilor (cocori, berze, pescarusi).

In ultima vreme in lacurile de acumulare s-au produs unele modificari in componenta faunei locale, in special a pasarilor. D. Munteanu (1992) a identificat in zona lacurilor artificiale de munte din valea Bistritei, specii noi de pasari permanente (fluerarul - Trinca hypolencus) sau sezoniere (pescarusul negricios - Larus fuscus); (pescarusul mic-Z,. hunutus), egreta alba, egreta mare, iar C. Rang (1971) constata o sporire a numarului de specii dupa umplerea lacurilor de acumulare din zona Bacaului (Lilieci si Bacau) si formarea unor noi complexe de biotopuri.

7. Invelisul edafic

Constitutia litologica influenteaza regimul hidric, in primul rand, prin gradul de permeabilitate sau caracterul impermeabil al rocilor care permit sau nu infiltrarea apelor cazute pe suprafata bazinului hidrologic (precipitatii) si formarea orizonturilor de apa freatice.

Prin actiunea combinata a factorilor pedogenetici , in arealul studiat s-a format un invelis de soluri diversificat,cu o complexitate mare de manifestare la nivelul luncilor si dealurilor inconjuratoare si moderata pe terase.

Procesele pedogenetice prin care au evoluat solurile sunt cele de levigare, argiloiluviere, gleizare, pseudogleizare, eroziune. Uneori solurile formate sunt direct legate de natura materialului parental (rendzine, pseudorendzine, vertisoluri) sau sunt influentate de conditiile de mediu (inundabilitate veche si actuala, panta) rezultand soluri subtiri, putin evoluate genetic (regosoluri, erodisoluri, sol aluvial, protosol aluvial, coluvisol). Alteori sunt puternic influentate de activitatea umana, ajungandu-se la soluri antropic desfundate. Tipurile predominante de soluri s-au format insa sub impactul zonal al conditiilor de clima si vegetatie.

Principalele clase de soluri apartin domeniului subcarpatic si celui de podis, ca unitati zonale dar suprafete mari ocupa si solurile intrazonale 15 %

Invelisul edafic, prin caracteristicile pe care le prezinta (structura, textura, temperatura, grad de saturatie in apa) are o contributie foarte mare asupra proceselor de infiltratie, evapotranspiratie si scurgere superficiala, dupa cum vom vedea si in randurile urmatoare.

7.1 Solurile zonale

In culmea Pietricica si pe glacisul piemontan se intalnesc unitati de soluri argiloiluviale pe culmi si versanti si cernoziomice pe terasele mijlocii si inferioare ale Bistritei.

Subunitatea solurilor brune argiloiluviale tipice si solurilor brun luvice tipice si pseudogleizate, care ocupa suprafete reduse la limita de NV a arealului studiat, in dealurile Trebesului, in Culmea Pietricica la altitudini de peste 550 m, deci pe versantii abrupti. In aceasta subunitate se dezvolta soluri brune luvice cu profil profund afectat de eroziune pe portiunile despadurite. Textura de suprafata variaza de la nisipolutoasa la lutoargiloasa. Drenajul intern este ingreunat de procesul argiloiluvierii.

Unitatea solurilor cernoziomice, care apartine molisolurilor tinere, de tranzitie spre solurile zonale, este prezenta pe terasele mijlocii si joase ale Siretului si Bistritei. Aici se resimt si influente stepice care patrund pe valea Siretului si favorizeaza procesele pedogenetice de acumulare. Subunitatea cernoziomurilor tipice si cernoziomurilor cambice tipice amplasate pe terasele joase ale Siretului (terasa inalta de lunca) in sectorul Saucesti-Letea Veche.

Subunitatea cernoziomurilor cambice, asociate cu soluri brune, argiloiluviale, molice este prezenta pe terasele mijlocii ale Siretului, intre Margineni si Cleja.

Cernoziomul argiloiluvial este profund si cu textura variabila: mijlocie la suprafata si mijlocie fina pe sectiunea de control.

7.2. Solurile intrazonale

Solurile intrazonale se intalnesc pe terasele de lunca joase ale Bistritei, dar si pe unele terase mijlocii netede si intinse. Sunt caracteristice solurilor intrazonale hidromorfe si neevoluate, determinate in principal de existenta excesului freatic si de tineretea solificarii. Aceste soluri apartin celor doua unitati: soluri hidromorfe si aluviale .

Unitatea solurilor hidromorfe. Se intalneste in lunca joasa a Bistritei, acolo unde alimentarea cu apa din rauri si de pe versanti este deosebit de puternica. Lateral, textura aluviunilor este foarte fina, fapt ce favorizeaza aparitia structurilor vertice.

Unitatea solurilor aluviale este prezenta in luncile Bistritei pe aluviuni
recente, fiind caracterizata prin prezenta solurilor aluviale gleizate si a aluviunilor litice.

Solurile aluviale ocupa suprafete destul de mari. Au un drenaj intern diversificat in functie de granulometria materialului parental. Cel mai frecvent se intalnesc subtipurile: tipic, molie gleizat, alcalinizat si vertic.

Protosolurile aluviale (aluviunile litice) prezinta de asemenea, un drenaj intern dependent de granulometria parentala (bolovanisuri, prundisuri, pietrisuri, nisipuri) cu o profunzime redusa. Adesea aluviunile sunt crude nesolificate. Cand sunt deja formate, protosolurile aluviale sunt reprezentate prin subtipurile: tipic, litic si gleizat pe prundisurile si nisipurile din preajma albiilor raurilor.

In afara tipurilor de sol prezentate mai sus, mai trebuiesc mentionate si pietrisurile fluviatile care reprezinta aluviuni crude, nesolificate nici macar in stare incipienta si alternantele de roci parentale care apar la zi in terenuri accidentate (cornise de desprindere, ravenari adanci, portiuni de versanti foarte abrupti).

Predomina textura mijlocie la suprafata si mijlocie pana la mijlocie fina pe sectiunea de control. Se remarca faptul ca, in lungul luncii Bistritei, unde textura este mai variata, cu predominarea celor grosiere, din cauza permeabilitatii ridicate, este posibil ca materialele care se acumuleaza la suprafata, prin procese de percolare sa fie retransmise spre profunzime, uneori chiar pana la nivelul panzei freatice.

Pe terase, textura dominanata la suprafata este lutoasa, iar pe sectiunea de control, lutoasa sau lutoargiloasa.

Alaturi de textura, permeabilitatea solurilor prezinta un rol morfogenetic important pentru acumularea sau infiltrarea in sol a diferitelor suspensii, care prin acumulare in profil, conduc la cresterea coeficientilor de scurgere si a capacitatii erozionale (in cazul pantelor) pana la diminuarea permeabilitatii.

8. Factorul antropic

La intreaga gama de microforme de eroziune sau acumulative existente se adauga rezultatele actiunii morfogenetice a omului, devenita preponderenta in modelarea actuala, la nivelul albiilor si luncilor.

Ca forme de relief antropic, pornind de la albii catre versanti mentionam: lucrari de aparare si de consolidare a malurilor, regularizari si rectificari ale albiilor, microforme rezultate prin exploatarea balastului, indiguiri, baraje, diguri ale acumularilor, canale de aductiune sau de evacuare (de fuga), ramblee si deblee pentru cai de comunicatie, diferite platforme si fundatii edilitare sau industriale, halde, terase CES, lucrari de corectare a torentilor si multe altele.

Prin amenajarea hidroenergetica a Bistritei, peisajul natural a fost modificat in mod esential si transformat in primul rand intr-un peisaj lacustru, antropizat iar evolutia mofgogenetica ulterioara se afla sub semnul acestuia.