Efectele poluarii chimice asupra organismelor acvatice

Poluarea chimica afecteaza toate grupele de hidrobionti, diferit in functie de grupul sistematic, de specie, de concentratia agentului poluant si de natura acestuia.

Fitoplanctonul si macrofitele acvatice sunt afectate grav de poluantii chimici ai apelor. Sarurile de cupru si crom sunt toxice pentru aceste organisme chiar in concentratii de ppm. Erbicidele blocheaza cresterea fitoflagelatelor si a cianoficeelor fixatoare de azot, precum cele din genul Chlamydomonas. Insecticidele inhiba fotosinteza organismelor fitoplanctonice, stopeaza germinarea sporilor la cloroficee, iar detergentii sintetici sunt toxici atat pentru alge cat si pentru bacterii.

Nevertebratele si vertebratele acvatice sunt sensibile in diferite grade la poluarea chimica. Pestii, datorita respiratiei branhiale, sunt deosebit de sensibili la poluantii chimici, de aceea sunt utilizati ca indicatori biologici ai poluarii apelor. Asa numitul “fish test” consta in introducerea unui teleostean de apa dulce intr-o apa poluata si masurarea timpului de supravietuire in acea apa.

Principalii parametri toxicologici utilizati pentru determinarea efectelor unor poluanti chimici asupra animalelor acvatice sunt:

indicele de toxicitate (It), calculat dupa formula:  I_t = n/100

o    unde n = numarul de minute in care pestele supravietuieste in acea apa;

doza letala (DL) – este concentratia unei substante care face ca intr-un anumit timp sa moara o parte a populatiei;

doza letala 50 (DL₅₀) – concentratia unui poluant care face sa moara 50% din efectivul unei populatii in 24 sau 48 ore;

doza letala 100 (DL₁₀₀) – concentratia unui poluant care face sa moara intreaga populatie in 24 sau 48 ore;

timpul letal 50 (TL₅₀) – este timpul in care o substanta toxica, intr-o anumita concentratie, omoara 50% din efectivul populatiei;

timpul letal (TL) – timpul necesar ca o anumita substanta,  intr-o anumita concentratie, sa omoare toti indivizii populatiei.

Pesticidele au toxicitate crescuta, atat pentru nevertebrate cat si pentru vertebrate. Dozele letale depind de natura pesticidului si de specia asupra caruia actioneaza. De exemplu, pentru pesti DL₅₀ este de 0,02 ppm la DDT, 0,4 – 0,5 ppm la erbicidul 2,4 D si de 335 ppm pentru fungicidul Aminotriazol. In general, dozele de pesticide utilizate in combaterea daunatorilor din culturile agricole sunt mult mai mari decat DL₅₀ pentru toate speciile. In practica se utilizeaza asa-numitele “doze de asigurare”.

Dozele subletale de pesticide perturba embriogeneza si dezvoltarea postembrionara la vertebratele acvatice. La pesti, ele perturba reproducerea, afecteaza gonadele si prin aceasta produc sterilitate.

Pesticidele perturba biocenozele acvatice in ansamblul lor. Ele se concentreaza in lanturile trofice si scad potentialul biotic al speciilor de la capatul acestora. Asa se explica scaderea numarului de pasari marine ihtiofage din ecosisteme contaminate cu pesticide.

Petrolul deversat in apele marine afecteaza speciile planctonice din zona superficiala a apei, precum si icrele si alevinii pestilor pelagici. “Mareele negre” produse prin deversarile accidentale de petrol afecteaza puternic avifauna marina prin impregnarea penajului cu petrol (pasarile racesc si mor prin congestie pulmonara), prin intoxicatie in urma ingestiei de petrol din momentul cand pasarile incearca sa-si curete penajul sau prin perturbarea sistemului endocrin, in special a glandelor suprarenale.

Petrolul deversat in mare este transformat lent prin diferite reactii chimice sau prin interventia diferitelor specii de microorganisme. Fractiile volatile se evapora, apoi unele bacterii aerobe si ciuperci incep procesele de biodegradare, in urma carora se formeaza noduli bituminosi de dimensiuni mai mici. Acestia plutesc pe suprafata marii, sunt descompusi in continuare de bacterii aerobe sau pe suprafata lor se dezvolta colonii de izopode pelagice. Unii pesti pelagici foarte voraci inghit nodulii bituminosi, contaminandu-si carnea, astfel incat hidrocarburile ajung odata cu carnea de peste in corpul omului.

Detergentii utilizati pentru emulsia petrolului din apa actioneaza asupra nevertebratelor planctonice si bentonice. In zonele tratate cu detergenti au disparut numeroase specii de moluste, crustacee si pesti. Detergentii afecteaza si animalele microfage, dar inhiba si activitatea bacteriana. Detergentii folositi la emulsia petrolului au efect sinergic cu petrolul si maresc toxicitatea acestuia asupra organismelor acvatice.