1. Introducere

Pentru multe organisme, apa este habitatul in care isi desfasoara existenta. Circuitul hidrologic are un rol mai important in sistemele biogen-chimice din natura, in transformarea reliefului si in transferul materialelor sub forma de aluviuni si de substante dizolvate.

Daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi lucru se intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret. Si inca in continua crestere. Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un produs industrial. In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase de “tratare” a apelor naturale, prin decantare, filtrare, sterilizare de mai multe feluri etc.

La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e ca 97% din apa globului este sarata,iar din restul de 3% cea mai mare parte se afla in ghetari. Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activitatile sale economice numai in jur de 1% din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice. Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata. In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate – menajere si industriale – este covarsitoare.

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii “perforati” de “ploile acide”, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate “mareele negre”, adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.

Apa este necesara vietii fiind folosita in toate sectoarele de activitate ale omului, in consumul casnic, in producerea de energie ca mijloc de transport etc.

Scaderea calitatii apei se datoreaza: apelor reziduale industriale, apelor menajere, diferitelor substante folosite in agricultura si imbogatirii cu substante organice ca urmare a depozitelor de gunoaie si resturi menajere, a preluarii unor ingrasaminte etc.

Poluarea apelor duce la diminuarea productiei de biomasa, uneori afectand pana la disparitie unele organisme, de asemenea puternica dezvoltare a fitoplanctonului duce la degradarea ecosistemelor respectiva, ca urmare a lipsei de oxigen care se manifesta.

Apa poate fi poluata cu mai multe tipuri de deseuri si substante reziduale, depinzand de provenienta ei.Spre exemplu apele de mina sunt poluate cu metale grele,uneori radioactive;apele uzate orasenesti sunt poluate cu substante organice si hidrocarburi;etc.Insa in majoritatea apelor reziduale se intalnesc grasimi cu provenienta mixta,de la activitatile casnice sau din fabricile in care se prelucreaza substante care contin grasimi.Acest element este deosebit deoarece odata ajuns in apa este foarte greu indepartat si inconvenientul pe care il produce este acela ca impiedica oxigenarea apei producand o faza separata de apa care de obicei este la suprafata avand densitate mai mica decat cea a apei.Daca ajunge la fund acesta se amesteca cu sedimentele si este foarte greu de indepartat persistant o perioada indelungata in apa,la fel ca hidrocarburile.

Din acest motiv apele reziduale care contin grasimi necesita un tratament aparte prin care se urmareste indepartarea acestora din apa.Acest studiu urmareste activitatea bacteriilor care descompun grasimile determinand astfel o metoda care ar putea fi utilizata la epurarea apelor reziduale care contin aceste substante.Folosind o astfel de metoda se evita infectarea apelor cu alte substante care elimina grasimile, dar sunt posibile daunatoare din alte puncte de vedere.Utilizand elemente naturale in probleme ale naturii este posibila si o epurare de o calitate ridicata si o siguranta in ceea ce priveste poluarea cauzata de substantele depoluatoare.

Apele reziduale

Apele reziduale provin din intrebuintarile casnice sau din diferite procese industriale care au loc in fabrici si uzine. Problema apelor reziduale a dobandit o importanta in crestere incepand cu anul 1970 ca urmare a ingrijorarii generale fata de poluarea mediului in care traim.

Istoric

Metodele de debarasare de reziduuri dateaza din antichitate. Au fost gasite instalatii sanitare in ruinele oraselor antice Creta si oraselor asiriene. Fantanile arteziene create de romani functioneaza si astazi. Desi primul lor rol era estetic, obiceiul romanilor de a arunca gunoaiele in strada a facut ca insemnate cantitati de materie organica sa fie transportate de apa rezultata din ploi. Spre sfarsitul Evului Mediu, in Europa s-au dezvoltat depozite subterane in care erau aruncate gunoaiele. Cand acestea se umpleau, lucratorii sanitari le goleau, pe cheltuiala detinatorului. Reziduurile erau folosite ca fertilizatori la fermele din apropiere sau erau aruncate in ape curgatoare sau pe terenuri virane.

La inceputul secolului XX, cateva orase si obiective industriale au inceput sa recunoasca ca deversarea apelor reziduale direct in apele curgatoare produce probleme de sanatate.

Transportul apelor reziduale

Apele reziduale sunt transportate de la origine pana la uzinele de tratare prin sisteme de conducte care sunt de obicei clasificate in functie de tipul apei care curge prin ele. Daca sistemele transporta atat apa de ploaie cat si reziduala, se numesc sisteme combinate, si deservesc de obicei zonele mai vechi ale oraselor. Odata cu dezvoltarea oraselor, apa de ploaie a fost separata de cea provenita din utilizarea casnica si industriala, si este transportata prin conducte separate. Acest aranjament este mai avantajos deoarece nu mai transporta volumul mare de apa de ploaie catre uzinele de tratare.

Originile si cantitatile apelor reziduale

Apele reziduale provin de obicei din consumul casnic , precipitatii, etc.

Apa provenita din consumul casnic rezulta din activitatile zilnice ale oamenilor, si are o medie de la 150 litri pentru o persoana zilnic (in Regatul Unit) pana la 950 litri (in unele parti ale SUA). Cantitatea si tipul apelor reziduale variaza foarte mult, in functie de tipul de industrie, de controlul apelor folosite in procesul industrial. Spre exemplu, o otelarie poate deversa intre 5.700 si 151.000 litri de apa pentru fiecare tona de otel fabricata. Ar fi folosita mai putina apa daca s-ar fi reciclat materialele.

Compozitia apelor reziduale:

Compozitia apelor reziduale este determinata folosind mai multe procedee chimice, fizice si biologice. Cea mai des intalnita analiza include masurarea particulelor solide, a oxigenului biochimic (CBO ), a oxigenului chimic (CCO), si a PH-ului.

Reziduurile solide cuprind corpuri dizolvate sau nedizolvate. Cele dizolvate sunt acelea care pot trece printr-un filtru de hartie, iar cele nedizolvate sunt acelea care nu pot trece prin filtru.

Concentratia de materie organica este masurata de catre analizele CBO si CCO. CBO este cantitatea de oxigen folosita pe o perioada de 5 zile de catre microorganisme pentru a descompune materia organica din apa la o temperatura de 20 C. Analog, CCO este cantitatea de oxigen folosita pentru a oxigena materia organica.

Analiza PH-ului determina aciditatea probelor de apa. Materia organica din apele reziduale folosite in mediul casnic contine aproximativ 50% carbohidrati, 40% proteine, 10% grasimi, iar PH-ul variaza intre 6,5 si 8,0.In apele reziduale din mediul casnic insa unul din cei mai problematici compusi il reprezinta grasimile,care in aceste ape apar in cantitati mari.Pentru indepartarea acestor grasimi se pot aplica mai multe metode,insa nu toate dau o eficienta ridicata.In aceasta lucrare vreau sa va prezint o metoda microbiologica de indepartare a grasimilor din apele menajere care cuprinde metoda de lucru,de identificare a microorganismelor raspunzatoare pentru descompunerea grasimilor, precum si dimensionarea instalatiei.

3.Materiale si modul de lucru

3.a.Sterilizarea veselei de laborator

Inainte de a incepe preparea mediilor de cultura am sterilizat vasele de laborator necesare pentru aceste determinari.Sterilizarea este procesul prin care se indeparteaza toate microorganismele de pe o suprafata:eprubete,pipete,baghete,cutii Petri,etc.Indepartand aceste microorganisme avem siguranta ca materialul pe care urmeaza sa il insamantam este pur si nu contine alte microorganisme decat cele care se dezvolta din proba insamantata.Pentru a avea un mediu de cultura neinfectat si sa putem manipula microorganismele fara ca printre ele sa se amestece alte microorganisme din mediul inconjurator toate vesela de laborator folosita trebuie sa fie sterilizata iar operatiile efectuate asupra acestora sa se realizeze in medii aseptice.

Am folosit mai multe metode de sterilizare pentru a pregati vesela de laborator,fiecare metoda specifica pentru fiecare tip de vesela sau preparat.Initial pentru a steriliza vesela care nu contine nici un fel de preparate sau substante a fost sterilizata cu ajutorul aerului cald din etuva (cuptor Pasteur). Inainte de a introduce vesela de laborator in etuva aceasta a fost preparata,adica spalata cu un jet de apa rece ca sa indeparteze praful si degresata cu detergenti.Dupa uscarea totala am introdus dopuri de vata in gurile eprubetelor si paharelor Erlenmayer si in orificiile pipetelor.Dupa introducerea dopurilor de vata am impachetat vesela in hartie pentru ca sa isi mentina sterilitatea si dupa ce au fost scoase din etuva.Vesela este introdusa in etuva si se mentine la o temperatura de 160 ⁰C timp de o ora,o ora jumate dupa care se scoate si se introduce in dulapuri sterile unde se poate mentine pana la 2 saptamani.

3.b.Prepararea mediilor de cultura

Mediile de cultura sunt substante nutritive solide,lichide sau semisolide pe care se inmultesc microorganismele.Ele se prepara in laborator cu scopul de a obtine preparate care contin microorganisme deoarece fiind nutritive pe ele se dezvolta cu o viteza mai mare.Mediile de cultura trebuie sa indeplineasca anumite conditiii pentru ca ele sa fie productive si anume:

-sa contina substante nutritive, energetice si saruri minerale necesare cresterii si inmultirii microorganismelor;

-sa fie sterile,pentru aceasta se aplica metode speciale de sterilizare;

-sa aiba un pH optim pentru dezvoltarea microorganismelor (7,5 - 7,8);

-sa aiba potential de oxido-reducere care favorizeaza reactiile biochimice;

Pentru acest experiment am creat un mediu de cultura special dupa retetele pe care le-am primit la laboratorul de Microbiologie.Pentru inceput am pregatit substantele necesare pentru un mediu de cultura lichid numit bulion peptonat.Din vasele sterilizate am ales cele necesare adica pahare Erlenmayer,pipete si baghete. Pentru a prepara 1000 ml de bulion am incalzit 1000 ml de apa din care am preparat zeama de carne.Pentru acest lucru am folosit 3 g de extract de carne pe care l-am amestecat in apa dupa care am trecut la prepararea bulionului propriu-zis.In zeama de carne preparata am adaugat 10 g de peptona si 5 g de sare.Peptona fiind o substanta care se dizolva mai greu am incalzit zeama de carne si dupa adaugare am amestecat energic pana la dizolvarea completa a peptonei.Am lasat sa se raceasca dupa care am ajustat pH-ul cu o solutie de NaOH 10% astfel incat acesta sa fie intre valorile 7,5 - 7,8.Pentru determinarea pH-ului am folosit hartie de pH si in functie de coloratia acestuia dupa introducerea in substanta am aflat valoarea pH-ului.Dupa repartizarea substantei in pahare Erlenmayer am trecut la sterilizarea mediului de cultura prin autoclavare.Autoclavarea este o metoda de sterilizare care foloseste aburul sub presiune.Vasele continand materialul de sterilizat se introduc in autoclav, gurile lor fiind astupate cu dopuri de vata si invelite cu hartie.Pe fundul autoclavului se aseaza hartie deoarece din cauza agitatiei termice vasele se misca si sa nu se loveasca de fundul vasului si sa se sparga.In autoclav se introduce apa astfel incat nivelul apei sa fie mic pentru ca vasele sa nu pluteasca.Se acopera autoclavul cu capacul care impiedica iesirea aburului si care permite ca in interior sa se creeze o presiune ridicata si se aseaza pe foc.Se verifica pozitia robinetului care inchide iesirea aburului,acesta trebuie sa fie inchis.Preparatele se pastreaza in autoclav la o temperatura a aburului de 120⁰C timp de 30 de minute dupa care se deschide robinetul pentru evacuarea lenta aburului fierbinte.Daca aburul se elibereaza brusc fierberea se intensifica in autoclav si riscam sa atinga dopul de vata si sa-l distruga.Dupa ce aburul a fost eliberat incet si nu mai exista presiune in autoclav se deschide capacul si se lasa sa se raceasca dupa care se scot preparatele si se depoziteaza in dulapuri sterile pana la racirea completa sau pana la folosire.

La bulionul preparat am adaugat 20 g de agar-agar,o substanta care se extrage dintr-o alga rosie si serveste doar la solidificarea mediului de cultura deoarece nu contine nici o substanta nutritiva.Agarul se solidifica la temperatura de 45⁰C si se lichefiaza la 80 - 90⁰C.Amestecul se incalzeste in autoclav pana la temperatura de 120⁰C pentru ca agarul sa se lichefieze,timp de 20 - 30 minute dupa care am adaugat unt in mediul de cultura pentru ca sa se dezvolte microorganisme care utilizeaza grasimile gasite in unt si astfel sa obtin ceea ce am propus ca fiind scopul acestei lucrari.Am repartizat substanta in eprubete,fiecare continand cantitatea necesara pentru o cutie Petri,adica pentru prepararea unui singur mediu de cultura.Dupa acoperirea eprubetelor cu dopuri de vata le-am pus in autoclav pentru sterilizarea mediului de cultura la o temperatura de 120⁰C timp de 30 de minute.Geloza este un mediu de cultura transparent de culoare galbuie care nu poate fi pastrata timp indelungat deoarece prin evaporare se usuca.Dupa ce eprubetele au fost scoase din autoclav ele se aseaza in stative si se depoziteaza pana la folosire in dulapuri sterile bine inchise.Dupa ce am preparat mediile de cultura am prelevat probe de grasime si de namoluri de la statia de epurare a orasului Baia Mare din care am facut insamantarile pe mediile preparate.

3.c. Insamantarea mediilor de cultura

Pentru a putea insamanta un mediu de cultura solid acesta trebuie repartizat in cutii Petri sterilizate si pastrate sterile in laborator.Geloza preparata este introdusa din nou in autoclav pentru ca sa se lichefieze.Dupa lichefierea acesteia este scos din autoclav si pentru ca sa evitam infectarea mediului de cultura cu alte microorganisme provenite din aer sau din alte surse se urmeaza o procedura stricta de insamantare care debuteaza cu repartizarea gelozei in cutii Petri astfel incat aceasta sa fie intr-un stat subtire de maximum 3 mm pe fundul cutiei.Repartizarea in cutii Petri se face in apropierea flacarii de gaz ca sa se evite contaminarea culturii si se face cat mai repede posibil.Dupa repartizare in cutii Petri a gelozei se lasa sa se solidifice dupa care se poate trece la insamantarea mediului de cultura.Insamantarea este de fapt trecerea microorganismelor pe medii de cultura proaspete dupa ce au fost prelevate din probe din mediu sau din culturi mai vechi.Insamantarea se face astfel incat sa se evite toate posibilitatile de contaminare cu alte microorganisme decat cu cele manipulate.Din aceasta cauza insamantarea se face in apropierea flacarii unui bec de gaz care asigura in jurul ei o zona in care aerul este steril.In timpul insamantarii se evita sa se vorbeasca si nu se executa miscari bruste care sa creeze curenti de aer in jurul executantului.Insamantarea se executa cat mai repede posibil urmarindu-se un contact cat mai scurt al mediului de cultura cu aerul sau cu orice obiect nesteril.Obiectul cu care este facuta insamantarea trebuie sa fie sterilizat inainte de folosire si sa se evite contactul lui ulterior cu orice obiect nesteril.Recipientele cu mediile de cultura sterile se mentin tot timpul cat sunt deschise cu gura inspre flacara ca sa se mentina sterilitatea acestora iar imediat dupa insamantare se noteaza pe ele continutul lor.

Operatia propri-zisa de insamantare se face sau cu ansa sau cu pipeta depinzand de natura probei din care se face insamantarea.Daca insamantarea se face cu ansa aceasta se sterilizeaza prin incalzire la rosu de 3 ori la flacara dupa care se lasa sa se raceasca in apropierea flacarii.Cu mana stanga se ia eprubeta cu materialul de insamantat si se duce in zona mainii drepte.Cu degetul mic al mainii drepte se scoate dopul de vata a eprubetei iar cu mana stanga se flambeaza gura eprubetei pentru sterilizare.Se introduce ansa in tubul cu materialul de insamantare si se preleveaza pe bucla ansei o cantitate mica din materialul de insamantare,in imediata apropiere a flacarii.Se inchide eprubeta flamband gura ei in flacara si se aseaza inapoi in stativ ; cu mana stanga se ia cutia Petri cu mediul de cultura care urmeaza a fi insamantat,se ridica partea superioara cu deschizatura inspre flacara dupa care se introduce ansa in cutie si se intinde materialul de insamantare pe toata suprafata gelozei obtinandu-se o pelicula foarte subtire si cat mai omogena.Dupa executarea operatiei de insamantare se inchide cutia Petri si se pune la incubat in vederea dezvoltarii bacteriilor insamantate.Ansa se trece prin flacara pana la incalzire la rosu de 3 ori dupa care se aseaza in dulapuri sterile.

Mediile de insamanatare se prepara din probele prelevate din teren,de la statia de epurare care au fost diluate intr-o proportie de 10¹⁰ in apa sterila in mod repetat prin adaugarea a 1 ml de material de proba la 9 ml de apa sterila obtinandu-se astfel o noua proba cu gradul de diluare de 10¹.Operatia se repeta pana la obtinerea gradului de diluare dorit.Aceasta operatie se face cu scopul de a obtine o proba cu cat mai putine microorganisme pentru ca cultura ulterior obtinuta sa contina un strat cat mai subtire de microorganisme sau culturi izolate care ajuta la identificare si la analiza ulterioara a acestora.

4.Rezultate obtinute

In prima faza am incercat sa identific acele culturi care aveau ceva special adica zonele in care s-au dezvoltat clar microorganisme si au disparut petele de grasime din mediul de cultura,ceea ce inseamna ca acele microorganisme chiar consuma grasimi.

Identificarea am facut-o vizual si am cautat acele pete in care nu mai erau vizibile picaturile de grasime si dupa ce am identificat aceste pete sa preiau probe din ele si sa insamantez medii noi de cultura pentru ca ele sa se dezvolte si sa poata fi identificate cu siguranta dupa formele in care culturile lor se dispun si dupa compararea lor cu culturi cunoscute.In faza la care am ajuns pana acum am putut doar sa fac presupuneri asupra taxonomiei microorganismelor dezvoltate.

In protectia flacarii de gaz am preluat cu ansa,care a fost sterilizata inainte o proba cu microorganisme din plaja dezvoltata pe care am dizolvat-o intr-o eprubeta cu apa sterila dupa care dupa metoda prezentata inainte am insamantat mai multe medii noi de cultura solide pe care le-am pus la incubat in dorinta obtinerii unor culturi pure care sa contina numai microorganismele detectate ca fiind consumatoare de grasimi.

Tot din plaja dezvoltata identificata am prelevat cu ansa probe de microorganisme pe care le-am diluat in apa sterila si am pregatit preparate proaspete pe care sa le urmaresc la microscop in vederea presupunerii identitatii microorganismelor.Dim proba diluata am preluat cateva picaturi pe care le-am intins pe o lama bine curatata si degresata si peste care am asezat o lamela.Am pregatit si o lamela cu microorgnisme fixate si colorate.Din proba cu microorganisme dizolvate am prelevat cateva picaturi pe care le-am intins pe o lamela si am lasat pana picaturile de apa s-au evaporat si am obtinut un preparat uscat pe care l-am trecut de 3 ori prin flacara becului de gaz cu fata opusa a lamelei,nu pe fata pe care era asezata proba,asta cu scopul de a fixa microorganismele.Dupa aceasta etapa am trecut la colorarea probei cu o solutie de fuxina bazica din care am picurat cateva picaturi pe preparat si am lasat 5-7 minute sa se coloreze dupa care am spalat cu apa sterila si am trecut la observarea la microscop.

In preparate am observat forme spiralate de dimensiuni de aproximativ 2 microni care se miscau cu o viteza foarte mare si forme de cocobacili de dimensiuni mai mici, 1 - 1,5 microni.Am mai observat si dispuneri in lanturi.Dupa aceste observatii am incercat o identificare posibila a microorganismelor,dar numai la scara larga.

Cocobacilii am presupus ca fiind parte din Genul Micrococcus.Acest gen apartine Familiei Micrococcaceae care sunt microorganisme in forma de coci(sferici) sau bastonase,au coloratie Gr+,in majoritatea lor sunt aerobe sau facultativ anaerobe.Celulele sunt grupate in mase iregulare,uneori insa sunt singuratice sau grupate cate doua.Sunt saprofite sau facultativ parazite si traiesc in soluri,ape,produse lactate,secretiile glandelor sebacee si sudoripare.

Vedere la microscop Micrococcus

Spirilii am presupus ca facand parte din Genul Sprillum.Acest gen face parte din Familia Spirillaceae si sunt microorganisme saprofite in apa care contin volutina,foarte rar patogene.

 

Vedere la microscop Spirillum

Pentru moment am reusit doar sa presupun identitatea microorganismelor care s-au devoltat.Pentru recunoasterea sigura a acestora o sa urmeze sa preiau in viitorul apropiat probe din culturile izolate si sa le identific.Identificarea unei bacterii , determinarea apartenentei ei generice si specifice se face pe baza proprietatilor ei.Trebuie subliniat ca identificarea nu poate fi efectuata decat pe baza mai multor caractere.Sunt  de valoare taxonomica caracterele morfologice si tinctoriale ale celulei;caracterele culturale,fiziologice si biochimice;caracterele serologice (antigenice) si de patogenitate;sensibilitatea la antibiotice,la fagi;caracterele ecologice;caracterele fizico-chimice,in special dispersia luminii;compozitia chimica.

Delimitarea speciei bacteriene pe baza compozitiei chimice este o metoda care necesita analiza ADN-ului si este o metoda care nu pot sa o aplic din lipsa materialelor necesare.O metoda aplicabila este cea de taxonomie numerica (matematica) care este o metoda care se bazeaza pe compararea a unor perechi de microorganisme prin prelucrarea matematica a datelor referitoare la 60 - 200 de caractere (morfologice,culturale,fiziologice etc.).Se stabileste coeficientul de similaritate (S) dupa formula S=,unde:

a - numarul caracterelor comune la cele doua organisme comparate;

b - numarul caracterelor prezente numai la unul dintre organisme;

c - numarul caracterelor prezente numai la organismul celalalt;

Cu cat este mai apropiata valoarea lui S de 1 (sau de 100%) cu atat sunt mai inrudite organismele comparate.

Aceasta o sa fie metoda pe care o sa o folosesc pentru identificarea precisa a microorganismelor pe care le-am obtinut in cultura.Compararea o sa o fac cu o proba de microorganisme cunoscute si anume cele presupuse ca fiind obtinute si pe baza rezultatelor voi sti sigur ce specie,gen si familie am obtinut urmand ca sa trec la o etapa urmatoare care va fi multiplicarea si punerea in practica a ideii de epurare a unor ape reziduale prin intermediul microorganismelor.

In viata noastra de zi cu zi ne lovim din ce in ce mai mult de ideea de poluare a apelor si incercam sa gasim metode noi de a scapa de poluare sau cel putin de a-i reduce efectele.Una din metodele pe care se doreste a se aplica este cea de epurare a apelor cu agenti care prin simpla lor prezenta sa nu produca poluare in randul lor sau sa prejudicieze mediul in alta forma.Microorganismele sunt entitati vii,naturale deja prezente in natura si care nu produc dezechilibre si prejudicii numai in unele cazuri,in cazul in care ele sunt patogene.Daca reusim sa directionam activitatea acestor microorganisme si sa obtinem de la ele ceea ce vrem numai prin faptul ca le punem sa faca ceea ce fac ele de obicei,in cazul nostru sa descompuna grasimile,reusim sa scapam de un agent poluant care este foarte greu de eliminat si nici nu mai obtinem alt tip de poluare sau reziduuri care ne dau batai de cap,iar eliminarea microorganismelor din apa se poate face simplu prin sterilizare prin fierbere sau alte metode simple.

B.Partea experimentala

Viteza de deplasare a particulelor grosiere in apa numita și viteza finala atinsa intr-o masa de apa liniștita este exprimata de relația lui Stokes prin expresia:

v - viteza de sedimentare [m/s] [mm/s]

d – diametrul particulei [mm]

g – acceleratia gravitationala [m/s²]

- densitatea lichidului [g/cm²]

- densitatea particulei [g/cm²]

- vascozitatea dinamica a fluidului

Modul de lucru

Se trateaza 1 l apa de mina cu pH 2,5 cu solutie de Ca(OH)₂ pana la pH 7 . Se sedimenteaza timp de 2 – 3 ore intr-un cilindru gradat de 1000 ml urmarindu-se aceasta sedimentare in timp si cu datele obtinute se traseaza un grafic in coordonatele volumului de namol decantat in functie de timp.Pe curbele trasate se duc tangentele la aceste curbe in puntul 0 de timp si punctul final.Viteza de sedimentare obtinuta experimental se utilizeaza in proiectarea vaselor de decantare.

Tabelul obtinut este urmatorul:

Nr.crt.	pHi	pHf	Consum Ca(OH)2		Timp Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Inaintarea clasica in traverseu - munte	Vol.namol decantat [ml]	Vol.namol decantat [mm]

Graficul obtinut prin prelucrarea acestor date este urmatorul:

Dimensionarea decantorului

Decantoarele sunt de forma cilindrica sau paralelipipedica iar apa circula in acestea de jos in sus.Decantoarele se foloses doar in cazul in care spatiul este redus si debitul este mic Q=15000m³/zi.

In cazul nostru decantorul este unul de forma cilidrica,vertical cu fundul in forma de trunchi de con.Dimensionarea acetui tip de decantor se face dupa urmatoarul model de calcul:

S – suprafata orizontala a decantorului [m²]

Q – debitul apei de decantat [m³/s]

v – viteza ascensionala a apei [m/s]

In functie de viteza de sedimentare stabilita experimental se calculeaza viteza ascensionala

v =

w – viteza de sedimentare determinata experimental

- coeficient de neuniformitate a repartitiei vitezelor in functie de forma decantorului

Valoarea lui creste cu cresterea raportului =β

D - diametrul decantorului

H – inaltimea decantorului

Acest raport trebuie sa fie intre 1,5 si 3

226,44m²

H=

T – durata decantarii

T = 2 ore

H =

Dimensionarea cilindrului central

Q – debitul apei

v₁ – viteza apei in cilindrul central

Dimensiuni constructive

H = 12,96m

D = 19,44m

v = 0,5 mm/s

Q = 10000m³/zi

Calcul economic

DEVIZ ESTIMATIV AL LUCRARII

Privind cheltuielile necesare realizarii: Decantor epurare ape reziduale din industria miniera