Apa potabila. Conditii de calitate a apei

Apa potabila. Conditii de calitate a apei

Apa potabila este caracterizata prin urmatorii indicatori:

Proprietati senzoriale:

mirosul, datorat substantelor organice aflate  sub actiunea microorganismelor vii etc.;

gustul, datorat substantelor minerale dizolvate, care poate fi:

sarat (clorura de sodiu sau sulfat de sodiu);

amar (sulfat de magneziu sau clorura de magneziu) ;

dulceag (sulfat de calciu) ;

acidulat (dioxid de carbon) ;

acru (bicarbonat sau clorura de fier).

Proprietati fizice :

culoarea, datorata substantelor dizolvate sau aflate in stare coloidala (oxizi ferici, compusi ai manganului, clorofila din frunze, acizi humici etc.);

turbiditatea , datorata suspensiilor minerale sau organice din apa;

temperatura, dependenta de sursa de ape reziduale si de anotimp;

conductivitatea electrica, dependenta de natura si concentratia ionilor;

radioactivitatea, proprietatea apei de a emite radiatii permanente α, β sau γ.

Proprietati chimice:

pH poate fi acida sau bazica;

duritatea, datorata sarurilor de calciu si magneziu aflate in solutie, care pot fi carbonati, cloruri, sulfati, nitrati, fosfati sau silicati. Duritatea poate fi:

temporara, determinata de carbonati, care dispar prin fierbere;

permanenta, determinata de celelalte saruri de calciu si magneziu, care nu dispar prin fierbere si totala, care este suma duritatilor temporara si permanenta. In tabelul 1.1 este redata corelatia dintre cele trei sisteme de masura a duritatii;

Tabel 1. Corelatia intre gradele de duritate ale apei

Nota:  1 grad de duritate german reprezinta 10 mg/l CaO sau 1,142 mg / l MgO.

continutul de substante organice, apreciat prin cantitatea de KMnO₄ necesara oxidarii totale;

continutul de oxigen dizolvat

continutul de fier sub forma de compusi , mai frecvent in apele subterane;

continutul de mangan, ca element insotitor al fierului in apele subterane;

continutul de calciu sub forma de bicarbonati sau cloruri, determinand duritatea apei;

continutul de magneziu sub forma de compusi, contribuind, alaturi de calciu, la duritatea apei;

continutul de amoniac, a carui prezenta evidentiaza, de obicei, contaminarea apelor potabile cu apa provenita din reteaua de canalizare etc., desi poate fi si de natura minerala, din minereuri cu nitrati;

continutul de clor sub forma de cloruri de natura minerala, indeosebi, iar uneori de natura organica;

continutul de de cupru, plumb, zinc, in general in compusi toxici sub forma de oxizi;

continutul de dioxid de carbon liber, semilegat (bicarbonati) sau in compusi de tipul carbonatilor;

continutul de hidrogen sulfurat ca produs de descompunere al materiei organice sau dizolvat in apele prelevate din straturile adanci (naturalminerala) etc.

Proprietati bacteriologice: Sunt date de catre bacteriile din apa, care pot fi:

bacterii organotrofe (saprofite), ce indica o contaminare cu dejectii animale;

bacterii coloriforme, ce indica o contaminare cu apa din reteaua de canalizare (poluare fecala);

bacterii patogene, ce produc imbolnavirea organismelor.

Proprietati biologice:

numarul de organisme vizibile cu ochiul liber (nematode, paraziti), absent;

numarul maxim de microorganisme la 1 litru de apa.

Tabelul 2 prezinta principalii indicatori de calitate ai apei in concordanta cu STAS 1342 – 91.