Surse de apa pentru obtinerea apei potabile

Surse de apa pentru obtinerea apei potabile

Prin apa potabila se intelege apa destinata consumului uman. Aceasta poate fi:orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente; toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.

In Romania apa potabila este definita si reglementata prin Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 - privind calitatea apei potabile, completata si modificata prin Legea nr. 311 din 28 iunie 2004.

La nivelul Uniunii Europene, apa potabila este reglementata prin Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman.

In conditii naturale, apa nu se gaseste niciodata in stare pura, dar se poate spune ca se afla intr-un circuit continuu.

Astfel, apa de suprafata din rauri, fluvii, lacuri, mari si oceane se evapora trecand in atmosfera sub forma de vapori si este cunoscuta sub denumirea de apa atmosferica.

Sub aceasta forma apa circula sau este purtata de curentii de aer, pana ajunge in zone cu temperatura mai scazuta, cand se condenseaza si cade la suprafata solului sub forma de ploaie, lapovita si ninsoare, forma denumita si apa meteorica.

         Odata ajunsa in sol apa meteorica daca intalneste roci permeabile, le strabate pana in momentul cand intalneste un strat impermeabil la nivelul caruia se opreste, formand apa subterana, care poate fi de doua feluri:

ape cu nivel liber daca se gasesc in primul strat acvifer, denumite ai ape freatice, denumirea utilizata mai ales pentru apele cu nivel liber de mica adancime si;

ape captive, care se gasesc cuprinse intre doua straturi impermeabile; acestea pot fi ascensionale, daca se ridica pana la o cota situata sub nivelul solului si arteziene, daca depasesc nivelul solului in care se gasesc.

In circulatia lor prin sol, apele subterane pot ajunge la suprafata sub forma de izvoare care impreuna cu apa meteorica cazuta pe soluri impermeabile, formeaza apa de suprafata.

Aceasta la randul ei se poate prezenta ca apa curgatoare (rauri, fluvii), sau apa statatoare (lacuri).

Un loc aparte il ocupa apa marilor si oceanelor, care, desi este o apa de suprafata are caracteristici hidrologice si de compozitie deosebite.

         Fiecare tip de sursa prezinta caracteristici proprii fizico-chimice si biologice, variind de la o regiune la alta in functie de compozitia mineralogica a zonelor strabatute, de timpul de contact, de temperatura si de conditii climaterice, etc., cu efect direct asupra alegerii tehnologiei de tratare adecvate.

         Apa de rau este caracteristica in general, printr-o mineralizare mai scazuta, suma sarurilor minerale dizolvate fiind sub 400 mg/l, si sub forma din bicarbonati, cloruri si sulfati de sodiu, potasiu si magneziu.

         Duritatea totala este, in general, sub 15 grade, fiind formata in cea mai mare parte din duritate bicarbonatata.

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Inaintarea clasica in traverseu - munte

         Concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul) se situeaza in jurul valorii neutre, fiind cuprinsa intre 6,8-7,8; dintre gazele dizolvate sunt prezente oxigenul dizolvat (cu saturatie intre 65 si 95 %) si bioxidul de carbon liber (in general sub 10 mg/l ).

         Caracteristica principala a cursurilor de apa o prezinta incarcarea variabila (uneori apreciabila) cu materii in suspensie si substante organice, incarcarea legata direct proportional de conditiile meteorologice si climaterice.

         Acestea cresc in perioada viiturilor mari de apa si la un minim in perioadele de inghet.

         Deversarea unor efluenti insuficient epurati a condus la alterarea calitatii cursurilor de apa si la aparitia unei game largi de impurificatori: substante organice greu degradabile, compusi ai azotului, fosforului, sulfului, microelemente (cupru, zinc, plumb), pesticide, insecticide organo-clorurate, detergenti etc.

         De asemenea, in multe cazuri se remarca impurificari accentuate de natura bacteriologica .

         O particularitate caracteristica a apei din rauri este capacitatea de autoepurare (epurare naturala). Aceasta capacitate este datorata unor serii de procese naturale biochimice, favorizate de contactul aer-apa.

         Apa de lac din lacurile formate in general, prin bararea naturala sau artificiala a unui curs de apa, prezinta modificari ale indicatorilor de calitate comparativ cu efluentul principal, datorita stagnarii apei, insolatiei puternice si fenomenelor de stratificare (vara si iarna) si de destratificare (primavara si toamna), termica si minerala.

Stagnarea apei in lac conduce la o decantare naturala a materiilor in suspensie, apa lacurilor fiind mai limpede si mai putin sensibila la concentratii meteorologice.

Stratificarea termica, combinata la lacurile adanci cu o stratificare minerala, conduce, in perioada de vara si toamna, la excluderea aproape completa a circulatiei apei pe verticala .

Acest lucru atrage dupa sine scaderea concentratiei oxigenului dizolvat in zona de fund si aparitia proceselor de oxidare anaeroba, avand drept efect cresterea continutului in substante organice, in saruri de azot si fosfor si, uneori, aparitia hidrogenului sulfurat la fundul lacului.

In perioadele de destratificare termica si minerala ( primavara si toamna), are loc o circulatie a apei pe verticala si o uniformizare calitativa a apei lacului, conducand la imbunatatirea cu substante organice si nutrienti (azot, fosfor ) si a apei din zona fotica.

Tratarea unei astfel de ape trebuie, pe de o parte, sa foloseasca avantajele stationarii indelungate a apei, iar pe de alta parte sa rezolve si problemele cercetarii indicatorilor mentionati.

Sursele subterane sunt caracterizate, in general, printr-o mineralizare mai ridicata, continutul de saruri minerale dizolvate fiind, in general, peste 400 mg/l si format, in principal, din bicarbonati, cloruri si sulfati de sodiu, potasiu, calciu si magneziu.

Duritatea totala este cuprinsa, in general, intre 10 si 20 grade G, fiind formata, in cea mai mare parte, din duritate bicarbonatata.

Concentratia ionilor de hidrogen (pH) se situeaza in jurul valorii neutre, fiind cuprinsa, in general, intre 6,5 si 7,7 .

Dintre gazele dizolvate predomina bioxidul de carbon liber, continutul in oxigen fiind foarte scazut (sub 3 mg O2/l).

In functie de compozitia mineralogica a zonelor strabatute, unele surse subterane contin cantitati insemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat si sulfuri, compusi ai azotului etc.

S-a considerat a fi mai sugestiva prezentarea centralizata, pe cate o analiza generala a diferitelor categorii de apa intalnite curent si anume apa de rau, apa subterana si apa din reteaua de apa potabila.

Apa destinata consumului uman nu trebuie sa contina nici un fel de substante chimice sau organisme care sa aduca prejudicii sanatatii.

         Iata de ce, pe masura dezvoltarii sistemelor centralizate de alimentare cu apa, s-a pus problema elaborarii unor conditii-norme de potabilitate a apelor destinate consumului uman.