Utilizarea energiei nucleare. poluarea radioactiva si protectia impotriva radiatiilor

Utilizarea energiei nucleare. Poluarea radioactivA si protectia impotriva radiatiilor

1. Particularitatile poluarii radioactive

Energia nucleara, cea mai de seama descoperire a omului secolului XX, s-a dovedit a fi nu numai una din solutiile general adoptate pentru diminuarea „foamei de energie”, dar si cea mai cumplita arma impotriva creatorului insusi. Tehnicile nucleare si utilizarea izotopilor in mai toate sectoarele economice aduc nu numai avantaje, ci comporta si mari riscuri, facand sa creasca teama fata de pericolul nuclear[1].

Este stiut ca inainte de a provoca radioactivitatea artificiala, omul a fost si este supus radiatiilor naturale provenind de la soare si galaxii indepartate, de la pamant, de la apele oceanelor si din atmosfera la care s-a adaptat in decurs de sute si mii de ani, fara a dauna evolutiei sale biologice. Aceasta dovedeste ca radiatiile, in anumite limite, sunt inofensive pentru viata. Mai mult chiar, se pare ca activitatea biologica normala nu ar putea avea loc, fara un fond natural de radiatii.

Radiatia artificiala isi are originile in instalatiile de radiatii Roentgen folosite in laboratoare si spitale, in depunerile radioactive rezultate din experientele cu arme nucleare, in pierderile radioactive ale centralelor nucleare, in extractia si prelucrarea minereurilor radioactive, in depozitarea deseurilor radioactive etc.

Spre deosebire de alte nocivitati, pericolul radioactivitatii mediului a fost practic necunoscut pana la explozia primei bombe atomice in Japonia, in anul 1945. Accidentele inregistrate pana la aceasta data s-au produs in uzinele ce foloseau materiale radioactive si in laboratoarele institutelor de fizica atomica, fiind nesemnificative.

Poluarea radioactiva dezlantuita este insa mai infricosatoare decat explozia nucleara, cu toata forta ei distructiva. Ea este o contaminare artificiala a mediului ambiant peste valorile fondului natural, produsa de om in zilele noastre, incepand cu descoperirea radioactivitatii artificiale, cu crearea industriei materialelor nucleare, a centralelor atomoelectrice si mergand pana la folosirea in scopuri nepasnice a energiei nucleare.

Poluarea radioactiva este considerata o agresiune „aproape perfecta” cu caracter multilateral si universal, fiind contaminate concomitent aerul, apa, solul si subsolul, iar prin intermediul elementelor ecosistemului, se distruge in mod lent tot ceea ce este viu. Poluarea radioactiva are impact instantaneu si pe termen lung asupra tuturor formelor de viata vegetala si animala. Pentru omul planetar, aceasta forma de poluare este cea mai perfida intrucat este invizibila, fara culoare, fara miros, nu produce durere imediata si nu are limite stabilite si cunoscute in timp[2].

Poluarea cu izotopi radioactivi se datoreaza in cea mai mare parte, activitatilor militare: fabricarea de arme nucleare si cu hidrogen, experientele cu aceste tipuri de arme, emisia radioactiva obisnuita a navelor cu propulsie nucleara, introducerea de material radioactiv in apele marine, distrugerea intentionata sau accidentala a navelor sau satelitilor militari cu propulsie nucleara, folosirea armelor nucleare in caz de conflict armat. Datorita celor peste 420 de experiente nucleare efectuate pana in 1998, au fost introduse in oceanul planetar cca. 920 kg produse de fisiune, plus alte 5700 kg de produse cu efecte pe termene lungi si foarte lungi, avand ca efect direct, distrugerea mediului inconjurator intr-o masura alarmanta.

Dar, nici utilizarea pasnica a energiei nucleare, nu exclude de la sine poluarea. Industria extractiva a elementelor radioactive, instalatiile de imbogatire a uraniului, reactorii in care se fabrica radioizotopi si cei din uzinele nuclearo-electrice constituie surse potentiale de poluare[3]. Poluari difuze apar si ca urmare a utilizarii radioizotopilor in laboratoare, in practica industriala si agricola, in medicina, geologie si foraje etc.

Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in mare masura deseurilor industriei nucleare. Acestea pot fi solide sau lichide, foarte radioactive, care trebuie depozitate, intrucat dispersarea lor in reteaua hidrografica reprezinta un risc cert. O alta sursa a poluarii radioactive a apelor consta in depunerile produsilor radioactivi rezultati in urma exploziilor nucleare experimentale.

Ambele surse se adauga radioactivitatii naturale a apelor.

Nu mai putin este adevarat ca o sursa de poluare ceva mai redusa, o constituie depunerile radioactive care se produc prin ploi.

Poluarea radioactiva a solului si subsolului are un caracter mai limitat, constatandu-se in vecinatatea imediata a unitatilor miniere, in locurile de depozitare a minereului radioactiv si a deseurilor radioactive.

In legatura cu poluarea radioactiva a solului, o problema majora, actuala si de perspectiva, o constituie gasirea celei mai bune solutii pentru depozitarea deseurilor radioactive, cu un risc de contaminare cat mai mic sau total evitat. Se stie, ca deseurile radioactive solide emit radiatii pe timp indelungat, iar depozitarea lor in sol, scoate din circuit terenuri agricole, fara a se realiza insa o securitate certa. Un singur exemplu este edificator: printre deseurile lasate de productia atomo-electrica, cel mai redutabil este plutoniul care isi pastreaza jumatate din virulenta cca. 240 de secole. Este suficient ca un singur gram sa scape in atmosfera pentru a ucide un miliard de oameni.

Durata vietii unei centrale termo-nucleare este de maximum 30 de ani, iar distrugerea ei la expirarea acestei perioade este foarte periculoasa. Solutia americana de a le acoperi cu beton, in conditiile in care un reactor depaseste 70 m inaltime nu a dus decat la aparitia unui numar impresionant de „piramide atomice”, continand pericole inestimabile.

Optiunea pentru energia atomica ar putea duce la o concentrare nucleara crescanda in jurul „polilor nucleari” si la o societate hipercentralizata, cu nevoi uriase de paza si securitate. Pentru aceasta, tot mai multe state dezvoltate ale lumii se pronunta pentru schimbarea optiunii nucleare cu energia solara, geotermala, energia maritima etc.

Tot in legatura cu deseurile radioactive s-a emis ipoteza depozitarii containerelor cu deseuri pe fundul marilor si oceanelor, varianta afectata de un mare risc, avand in vedere accelerarea proceselor de eroziune produsa de apa; o alta solutie are in vedere ingroparea la adancime a recipientilor masivi de beton, dar nici aceasta nu ofera siguranta deplina, deoarece continutul acestora se mentine uneori 300 de ani, in timp ce recipientii folositi (din metal sau beton) se descompun intr-o perioada mult mai scurta; s-a emis chiar ipoteza, ca deseurile puternic radioactive sa fie tinute intr-o perfecta izolare timp de cel putin un milion de ani (cum sunt cele ce contin plutoniu), urmand sa fie lansate cu ajutorul navelor spatiale in sistemul solar. Aceasta metoda, in afara ca este costisitoare este si periculoasa neadmitandu-se nici o defectiune a rachetei la lansare.

Sunt supuse contaminarii nu numai componentele abiotice ale mediului, ci si cele biotice, precum si cele create prin activitati umane.

Omul, poate fi iradiat in mod direct, datorita radioactivitatii gazelor sau pulberilor de suspensie si indirect, provenind de la contaminarea interna pe cale digestiva, prin alimentatie.

Iradierea externa si contaminarile cutanate si respiratorii, se intalnesc mai mult in domeniul profesional, in imediata vecinatate a instalatiilor nucleare, in timp ce contaminarea indirecta, prin alimentatie, vizeaza populatia in ansamblu.

Nu este lipsit de importanta sa mai aratam ca iradierea mai poate fi: naturala (radiatia casnica, substantele radioactive din scoarta terestra si cele continute de propriul organism); artificiala (prin iradierea medicala, depunerile radioactive); profesionala (in cazul personalului medical, al lucratorilor din industria nucleara, a cercetatorilor din diverse domenii etc).

Dintre principalele masuri folosite pentru a asigura in mod eficient protectia impotriva radiatiilor, se pot mentiona: construirea corespunzatoare a amenajarilor folosite de unitatile nucleare, organizarea evacuarii si stocarii nepericuloase a deseurilor, supravegherea radioactiva si dozimetrica a intregului teritoriu, in special a zonelor aglomerate, a apei si a atmosferei; asigurarea protectiei impotriva radiatiilor in toate unitatile care folosesc, sub o forma sau alta, radiatii ionizante si altele. Impreuna cu aceste masuri, un rol deosebit revine reglementarilor juridice in domeniu.