Epuizarea rezervelor energetice si de materii prime

O alta cauza majora de dezechilibru in biosfera, datorata in special exploziei demografice umane, o constituie consumul din ce in ce mai mare de resurse energetice si de materii prime industriale. Asigurarea societatii umane cu energie a devenit una din problemele majore ale lumii contemporane. Consumul urias de combustibili fosili a declansat acum 20 de ani criza energetica mondiala.

Sursele de energie utilizate de omenire in societatea tehnologica contemporana pot fi grupate in doua mari categorii:

surse neregenerabile, precum combustibilii fosili si materialele radioactive;

surse regenerabile, inepuizabile, precum energia solara, energia geotermala, energia hidrica si cea eoliana.

In ultimii 150 de ani se constata o crestere rapida si continua a consumului de combustibili fosili, dar si modificari calitative ale consumului, in sensul trecerii treptate de la combustibilii solizi (carbune de lemn si carbune de pamant) la combustibilii lichizi (petrol) si gazosi (gaze naturale). De la jumatatea secolului al XX-lea a inceput utilizarea unei noi surse de energie, energia nucleara.

De la originea sa si pana in 1860, adica timp de 1 milion de ani, se estimeaza ca umanitatea a consumat pentru nevoi energetice cca. 35 miliarde tone echivalent carbon. In urmatoarea suta de ani consumul a fost de 10 ori mai mare, adica 350 miliarde tone echivalent carbon. Numai in 1986 consumul mondial energetic a fost de 11,6 miliarde tone echivalent carbon.

Ritmul de crestere a consumului energetic mondial la sfarsitul secolului al XX-lea a fost estimat la 2,6-4,4% /an. In aceste conditii de exploatare, rezervele de carbune ar putea fi epuizate in cca. 590 de ani, cele de petrol in circa 40 de ani iar cele de  gaze naturale in circa 55 de ani. Experti ONU apreciau in 1986, la nivel global, ca aproape jumatate din totalul rezervelor de petrol descoperite erau deja consumate, iar in America de Nord, aproape 80% din totalul rezervelor de petrol descoperite si tehnic exploatabile, fusese deja arse.

Criza energetica mondiala este cu atat mai iminenta cu cat rezervele de combustibili fosili sunt cantonate in zone relativ restranse ale planetei. De exemplu, rezervele mondiale de carbuni sunt concentrate in proportie de 75% in trei regiuni ale globului: CSI (30%), America de Nord (27%) , China si India (18%). Rezervele de petrol sunt cantonate in proportie de 85% tot in trei zone: Orientul Apropiat, CSI, China iar cele de gaze naturale se gasesc in proportie de peste 70% in Orientul Mijlociu, CSI si China. 

Singura sursa energetica de durata pare sa fie energia nucleara, dar pentru producerea acesteia se vehiculeaza anual mii de km³ de minereuri, iar problema depozitarii deseurilor radioactive in conditii de securitate este departe de a fi rezolvata.

Solutia ecologica in privinta producerii de energie este micsorarea continua a cantitatii de combustibili fosili utilizati ca sursa energetica datorita impactului grav asupra mediului, a noxelor rezultate din arderea lor si utilizarea intr-o masura mai mare a surselor energetice naturale, practic inepuizabile: energia solara, geotermala, eoliana, hidrica.

Pe baza unor date recente privind rezervele mondiale de minereuri indispensabile activitatii industriale, se apreciaza ca in ritmul actual de exploatare si consum, rezervele de fluor, argint, zinc, mercur, plumb si tungsten vor fi epuizate in cel mult 50 de ani, cele de cupru si nichel in 75 de ani, cele de fier in cca. 200 de ani, iar cele de aluminiu si crom in cel mult 300 de ani (Ramade, 1992). Prelungirea acestor perioade poate fi facuta prin reciclarea avansata a acestor metale si prin punerea la punct a unor tehnologii de utilizare a minereurilor cu concentratii reduse de elemente utile.

Criza de minereuri utile devine iminenta si datorita existentei acestora in zone strict limitate. De exemplu, rezervele mondiale sigure de fier (250 miliarde de tone) sunt detinute in proportie de 80% de 4 state: CSI (44%), Canada (13,5%), Brazilia (11,9%) si Australia (6,4%).

In Romania, in ritmul de consum din 1990, petrolul si gazele naturale vor fi epuizate in circa 20-30 de ani, iar cele de carbune in 75-100 de ani. Prin functionarea celor 5 unitati nucleare de la Cernavoda rezervele de uraniu pot fi terminate in circa 20 de ani. Rezervele de minereuri de fier, mangan, aur, argint, metale neferoase si bauxita vor mai putea fi exploatate la nivelul actual perioade de 7 pana la 20 de ani. Disponibile pe termen mai lung sunt rezervele de substante nemetalifere: sare, sulf, gips, feldspat, grafit, mica, diatomita, roci caolinice, etc.