Rolul vegetatiei in oras

Rolul vegetatiei in oras

In  interiorul orasului senzatia de confort este determinata atit de rezol­varile urbanistice si de arhitectura, precum si de o serie de conditii de mediu, citate in literatura de specialitate, cum ar fi: radiatia solara, temperatu­ra aerului, vintul, umiditatea, radiatia cu lungimi mari de unda si precipitatiile. Vegetatia din marile aglomerari urbane modifica prin simpla ei prezenta toti acesti factori, influentind regimul termic din orase, asigurind umbra si protec­tie impotriva vintului, reglind umiditatea etc. - imbunatatind astfel microclima­tul urban. In continuare va fi analizat rolul vegetatiei in oras din aceste considerente si datorita altor influente binefacatoare.

1. Imbunatatirea climatului urban

In oras exista conditii grele de temperatura din cauza actiunii directe a razelor de soare si energiei radiante provenite de la zidaria constructiilor si de la pavajul strazilor. Influenta racoritoare a plantatiilor se datoreaza faptului ca ele constituie un adapost impotriva razelor solare si ca energia radianta din oras dispare in interiorul masivului plantat - unde temperatura este mai scazuta cu 2-3°C_fata de restul asezarii (diferenta semnificativa din punct de vedere fiziologic, tinind seama de faptul ca pragul de percepere al organismului este de 0,5°C). Vegetatia care acumuleaza caldura solara se opune ca solul sa fie supraincalzit in perioada calduroasa a anului. in acelasi timp, vegetatia impiedica racirea prea rapida a solului (pamintul absoarbe ziua caldura solara si noaptea filtreaza in atmosfera caloriile sale; frunzisurile arborilor impiedica, in timpul noptii, raspindirea caldurii radiate de sol). Astfel, mai ales in parcuri, regimul de temperatura inregistreaza o constanta mai mare decit in afara lor.

Intensitatea radiatiei solare totale in teritoriul urban lipsit de vegetatie atinge intr-o zi insorita in medie 0,58 cal/cm²/min., in timp ce intr-o zona plantata este de numai 0,12 cal/cm²/min.

Suprafetele radiante din orase pot fi micsorate -si prin invaluirea constructiilor cu plante agatatoare, prin plantarea, strazilor si prevederea gradinilor de fatada - spatiul cuprins intre alinierea strazii si alinierea constructiilor (la 5 m departare de pavajul strazii caldura radianta este de 7,5 ori mai mica si temperatura aerului mai scazuta - Figura 9).

o   Vegetatia regleaza umiditatea aerului

Efectul de racire a aerului este datorat numai diminuarii radiatiei de catre stratul de frunze al arborilor, ci si prin cantitatile de vapori de apa eliminate prin frunze, proces ce foloseste in medie 60-75% din energia de radiatie. Astfel, umiditatea aerului din jurul zonelor plantate sporeste apreciabil (cu l8-20% fata de atmosfera din oras).

Conform gradului de uscaciune sau de umiditate al zonei, se vor prefera plantatii de arbori sau, dimpotriva, se va pune accentul pe plantatii de arbusti, plante floricole, care maresc mai putin umiditatea. Cum amenajarile de spatii verzi sint completate in general cu suprafete de apa, evaporarile produse la acestea se adauga celor produse de plante, creind o senzatie de confort si racoare in timpul verii.

Senzatia de caldura este asociata la om nu numai cu temperatura aerului, ci si cu umiditatea acestuia si cu viteza vintului. O ridicare a umiditatii aerului cu 15% este perceputa de organismul uman ca o scadere a temperaturii aerului.

Plantarea arborilor de aliniament contribuie la compensarea apei din precipitatii care, in conditiile urbane, este mai putin eliminata prin plante, ea fiind indepartata intr-o mare proportie prin reteaua de canale a orasului.

Pe de alta parte, datorita fenomenului de absorbtie, vegetatia micsoreaza excedentul de vapori de apa din atmosfera, reglind umiditatea aerului.

o   Vegetatia atenueaza actiunea dinamica a vintului

Plantatiile interioare ale orasului pot constitui un obstacol in directia vintului. Astfel, 1/ plantatiile inalte; 2/ cu frunzis bogat si 3/ plantate des, au o actiune de micsorare a vitezei vintului. Aceasta scadere variaza cu gradul de infrunzire determinat de anotimpuri. (cu inaltimea si latimea perdelei plantate).

In cazul masivelor plantate, o parte din curentii maselor de aer se lovesc de acestea si se abat in sus, unde, datorita frecarii de virful copacilor isi micsoreaza viteza initiala cu 50%; o alta parte se infiltreaza in masivul plantat unde, in functie de densitatea arborilor, pierd o parte din energie datorita frecarii si miscarii arborilor. Studii speciale au determinat ca rolul de protectie impotriva vintului al plantatiilor se extinde pe o distanta egala cu de 40 de ori inaltimea arborilor.

Plantatiile de aliniament trebuie astfel dispuse incit in timpul iernii sa constituie o perdea de protectie contra vuiturilor dominante, iar in cursul verii sa asigure ventilarea orasului, lasind libera miscarea vinturilor racoroase. In acest sens nu sint admise plantatii inalte, boltite, pe strazile cu regim inchis, asezate perpendicular pe directia vinturilor dominante din timpul verii, deoarece intr-o astfel de situatie s-ar impiedica buna circulatie a aerului si s-ar crea o umiditate necorespunzatoare. In cazul strazilor orientate pe directia vinturilor dominante, plantatiile boltite, formate din arbori inalti, trebuie indesite. Procentul ridicat al vinturilor de NE si E, pe de o parte, si al celor de SV si V, pe de alta, arata ca in Bucuresti aceste vinturi sint dominante tot anul (directiei NE ii revin si cele mai mari viteze medii anuale: 3,5-3,2 m/s, urmata de directia E: 3,3-3,2 m/s). Vara scade usor frecventa vinturilor de NE si SV, dar creste cea a vinturilor de N, E si SE. Astfel, Soseaua Colentina (orientata NE) si Soseaua Oltenitei (orientata SE) sint doua mari artere de circulatie ale orasului, ce strabat cartiere importante de locuit si de-a lungul carora actiunea vintului este, de multe ori, simtita. Protejarea si imbunatatirea plantatiilor existente aici, ar reduce efectele neplacute ale vintului.

Un fenomen specific Bucurestiului il constituie briza urbana, fiind conditionata de regimul termic de zi si de noapte. Acest fenomen ia nastere datorita incalzirii diferentiate a orasului comparativ cu cimpia limitrofa. Astfel, ziua orasul se incalzeste mai mult decit cimpia limitrofa, briza suflind dinspre cimp spre periferie (I. Gugiuman, 1968). Aerul cald, cu toate impuritatile, se inalta in atmosfera, iar cel rece, pe la sol, vine sa-i ia locul, improspatind astfel atmosfera urbana. O circulatie locala se realizeaza uneori pe timp de calm predominant si bine insorit, intre partile insorite puternic (strazile cu asfalt, piete etc.) si cele umbrite (parcuri, lacuri de agrement etc).

Morfologia urbana, cu diversele alternante de constructii si spatii verzi, impune variatii locale ale intensitatii brizei urbane (1-3 m/s).

o   Vegetatia influenteaza gradul de luminozitate al orasului

Vegetatia micsoreaza intensitatea iritanta a luminii solare directe sau reflectate. Frunzisul si ramurile dese reduc considerabil intensitatea luminii, in timp ce coroanele rare (transparente) sau frunzisul cazut permit o filtrare si o reducere moderata a acesteia. Razele verzi reflectate de frunze atenueaza fenomenele iritante produse de o luminozitate prea puternica. in acelasi timp, frunzele arborilor maresc cantitatea de luminozitate - pamintul reflecta 5-15 % din razele soarelui, iar frunzele arborilor reflecta intre 30 si 40% (exemplu: frunzele de artar >9%, de tei 33%, de plop 42% - Radu Laurian, Urbanism).

Frunzele galbene, toamna, reflecta mai multa lumina decit cele verzi, primavara, marind astfel luminozitatea orasului in perioada in care, in mod obisnuit, nebulozitatea este mai mare.

2. Rolul  igienic

o   Vegetatia contribuie la purificarea aerului

Cantitatea de impuritati din atmosfera marilor aglomerari urbane este de 50-300 ori mai mare decit de asupra muntilor acoperiti de paduri. Functionind ca adevarati „plamini ai oraselor, arborii, arbustii si gazonul ce alcatuiesc spatiile verzi filtreaza si purifica aerul poluat de praf, diferite alte particule si de gaze daunatoare (Figura 10). in literatura de specialitate sint mentionate mecanismele prin care se realizeaza aceasta curatire; sedimentarea favorizata de reducerea vitezei vintului, retinerea particulelor in suspensie, prin actiunea filtranta a aparatului foliar al vegetatiei; fixarea biologic activa a pulberilor pe suprafata frunzelor, determinata de absorbtie si transpiratie; fixarea gazelor toxice, ca urmare a proceselor metabolice din plante. Cercetarile efectuate duc la concluzia ca toate speciile de arbori si arbusti retin praf pe frunzele lor in functie de natura lor, intensitatea poluarii si conditiile meteorologice.

Eseu: Sibiul - istoria orasului Sibiu Referat: Estonia - istorie, politica, geografie, orase

Pe timp ploios, unele specii cu frunze rugoase – ca teiul – retin si mai mult praf, in timp ce altele, cu frunze mai netede, sunt spalate de ploi. Un ei cu un volum al coroanei de 300 m³, o proiectie de 50 m² si o suprafata foliara de 1000 m² elimina zilnic cate 1,6 g de praf la m² de frunze, in timp ce un mesteacan cu coroana de numai 30 m² proiectia coroanei de 15 m² si o suprafata foliara de 10 m² elimina in aceleasi conditii 0,5 g de praf/m². In general, plantele lemnoase si erbacee capteaza in medie pana la 50% din praful atmosferic vara si 37% iarna. Retinut de frunze, dar si de ramuri si tulpini, acest praf este spalat de ploi in sol sau in reteaua de canalizare. Spalarea frunzelor de catre ploi reinnoieste capacitatea de retinere a vegetatiei.

Nu numai particulele din aer, ci si gazele toxice din atmosfera (oxizii de sulf, compusii fluorului, clorului, oxizii de azot, etc) intra in contact cu plantele. Mecanismul de fixare a gazelor de catre arbori include atat captarea prin orii plantei, cat si absorbtia de suprafata. Cand sunt in concentratii subletale, ele pot fi neutralizate prin oxidare, prin intermediul metabolismului plantei. Gazele care nu sunt necesare pentru viata plantei sunt fixate in masura mult mai mica de catre plante. In concentratii mari ele afecteaza fotosinteza, respiratia, transpiratia si produc vatamari grave (arsura frunzelor, uscarea ramurilor etc) si chiar moartea arborilor. Alti autori considera ca aceasta filtrare si depozitare a gazelor toxice in tesutul plantei este limitata, in special in ceea ce priveste SO₂. Totusi, s-a stabilit ca un arbore cu o masa uscata de frunze de 10 kg si un arbust cu o masa de 3 kg frunze pot fixa intr-o perioada de vegetatie urmatoarele cantitati de SO₂:

100 g – teiul

50 g – mesteacanul

20 g – liliacul

6 g – iasomia

Aerul urban contine mari cantitati de microorganisme nocive (bacili, safilococi, streptococi, etc) ce pot fi epurate de vegetatie. Aceasta calitate a plantelor este atribuita substantelor volatile, denumite fitoncide, emanate de acestea. Actiunea acestor emanatii ale plantelor depinde de faza de dezvoltare si conditiile meteorologice. Ele sint mult mai eficiente in perioada dezmuguririi si infloririi, vara, pe timp cald, senin, cu usoare adieri de vint. De aceea, insusirile fitoncide ale plantelor lemnoase trebuie luate in considerare la proiectarea plantatiilor urbane (mai ales din zonele de odihna si din jurul spitalelor). Stelian Radu citeaza in cartea sa Plantatii de arbori si arbusti in orase si sate citeva exemple in acest sens:

salcimul, castanul porcesc, laricele, pinul, tuia, plopul tremurator au actiune fitoncida puternica asupra stafilococului alb;

salcia pletoasa, castanul, artarii, laricele, pinul, tuia au actiune distructiva asupra stafilococului auriu.

In toate cazurile, rasinoasele s-au dovedit mai eficiente decit foioasele.

Alaturi de paduri si arborii plantati in oras contribuie la purificarea atmosferei, absorbind dioxid de carbon si degajind oxigen. Un hectar de plantatie intravilana absoarbe in decurs de 8 ore o cantitate de 8 kg C0₂, cam tot atita cit expira in aceeasi perioada 20 de persoane. Dar numai 10% din C0₂ din atmosfera provine din respiratia oamenilor. Studii speciale au determinat ca - in cursul unui sezon de vegetatie - 1 m² de suprafata foliara degaja 1,1 kg de oxigen in cazul frunzelor de liliac, 1,0 kg la plopul tremurator, 0,47 kg la tei etc.

o   Vegetatia participa la combaterea zgomotului

Plantatiile micsoreaza intensitatea zgomotelor, fie provenite din zona industriala, fie produse de mijloacele moderne de transport si de viata orasului. Cele mai frecvente zgomote din mediul urban au o intensitate cuprinsa intre 40-80 dB (decibeli). Propagarea undelor sonore este influentata de temperatura aerului, directia vintului si prezenta diferitelor obstacole. Astfel, arborii si arbustii au insusirea de a reduce nivelul acestor zgomote, slabind oscilatiile sonore in momentul trecerii lor prin ramuri, frunzis (s. frunze, acicular)

Reducerea intensitatii zgomotelor o data cu trecerea acestora prin mediul constituit de elementele coroanei arborilor si arbustilor este influentata de densitatea coroanei, densitatea frunzisului, dispunerea plantatiei fata de sursa de zgomot (cum ar fi strada - Figura 11-a), fiind totodata proportionala cu latimea zonei verzi. S-a constatat ca in interiorul masivelor plantate zgomotul scade cu cea. 20%. O zona verde lata de 40 m constituita din arbori si arbusti, reduce zgomotul cu 17-23 dB, iar una de 30 m cu arbori rari - cu 8-11 dB. Plantatiile de aliniament de-a lungul strazii reduc, in zona construita, intensitatea zgomotului cu 7-10 dB. Cele mai eficiente ecrane sonore sint perdelele plurietajate, constituite din diferite specii de arbori si arbusti, cu coronamentul compact in plan orizontal si vertical (Figura 11-b). Arborii mai des folositi in acest scop sint teii, plopii, castanii. Se mentioneaza ca rolul de protectie a arborilor fara frunze este mai mic (diferenta in minus de 6 dB), de unde preferinta utilizarii de arbori cu frunze persistente. Scuarurile cu suprafata restrinsa, ca si plantatiile rare dintre blocuri reduc si ele zgomotele cu 4-7 dB. Un teren plantat cu iarba reduce, in raport cu un teren neplantat, nivelul zgomotului cu 6 dB, de unde rezulta importanta izolarii trotuarelor de cladiri si de partea carosabila prin fisii de gazon.

O deosebita importanta o are „plantarea pe verticala' a orasului cu plante agatatoare pe fatada cladirilor, aceasta retea de vegetatie protejind locuinta impotriva zgomotelor. Datorita proprietatilor de absorbtie acustica a vegetatiei, strada rasuna cu mai putina intensitate.

o Coeficientul de utilizare a terenului, definit ca aria desfasurata a constructiilor raportata la aria totala, exprimat in procente: (A_d/A_t) x 100.

Valorile acestor indici permit o apreciere a modului in care este utilizat terenul unui oras, dar au si o semnificatie ecologica, deoarece atit risipa de teren cit si acoperirea excesiva a teritoriului orasului cu constructii contribuie, direct si indirect, la degradarea unor factori ai mediului si la conditii neprielnice pentru viata cotidiana a oamenilor.

Astfel, procentul ocupat la sol se transpune in termeni ecologici printr-o crestere cu cel putin citeva grade a temperaturilor maxime diurne in timp de vara, lucru ce afecteaza direct confortul local si vegetatia. Indirect, o valoare ridicata a procentului ocupat la sol afecteaza, in cadrul bilantului teritorial al orasului, procentul reprezentat de terenul plantat. De aici rezulta o crestere a emisiilor de dioxid de carbon si deci o sporire a contributiei orasului la efectul de sera.

Coeficientul de utilizare a terenului este direct corelat, in zonele de locuit, cu densitatea populatiei, iar in zonele industriale cu densitatea locurilor de munca. in zonele de locuit in care numarul mediu de niveluri ale cladirilor este de 7-8, valorile acestui indice inregistreaza 180-190%. O astfel de valoare exprima cresterea densitatii populatiei in zonele de locuit si a locurilor de munca in zonele centrale si industriale. Drept urmare, se mareste concentrarea urbana, creste aglomerarea si scade accesibili-tatea generala. Toate acestea au ca rezultat atit cresterea consumului de energie electrica si termica, cit si sporirea traficului tuturor tipurilor de vehicule echipate cu motoare cu ardere interna - producind o accentuare a poluarii aerului.

Insumate, efectele existentei unor valori prea ridicate a celor doi indici mentionati duc la depasirea capacitatii de autoepurare naturala a aerului din zonele urbane prea dens construite si la afectarea vegetatiei.

3. Rolul estetic

Spatiul plantat nu este, asadar, un simplu insotitor sau invaluitor al cladirilor, ci un spatiu organic, omogen consistent, de reprezentare, de care depinde in mare masura imaginea urbana. Cind functiunile orasului si cadrul lor de desfasurare sint tratate unitar, ansamblul capata coeziune si participa la conturarea personalitatii acestuia si a locuitorilor sai.

Realizarea spatiilor plantate se face pe baza principiilor arhitecturii peisagere, in diferite stiluri (geometric, peisager, mixt) si genuri (monumental, vesel, romantic, linistit s.a.).

o   Stilul geometric (arhitectural) rezolva amenajarea spatiului cu alei trasate . in linie dreapta, cu perspective lungi, cu vegetatie ordonata, cu apele (delimitate) in forme simetrice, imprimind ansamblului de cele mai multe ori un caracter amplu si monumental.

In cartierul Bucurestii Noi exista Parcul Bazilescu (Nicolae Balcescu), amenajat in acest stil, in jurul unui teatru in aer liber, care se afla astazi intr-o stare deplorabila. Schita parcului (Figura 12) evidentiaza traseul aleilor, conceput intr-un stil arhitectural rigid, cu majoritatea aleilor drepte si cu o artera inelara, avind si ea traseul unei curbe geometrice bine precizate. Plantatia urmareste indeaproape traseul in care domina aliniamentele, in afara unui grup frumos de Pin negru si Larice situat linga fintina. Anul acesta a inceput reamenajarea parterului de flori ce preceda si facea trena intrarii la teatru. Parterul de flori era conceput amplu si bogat, armonizindu-se cu arhitectura de proportii clasice si elemente nationale a teatrului. Prin reconditionarea teatrului, prin pastrarea si intarirea caracterului arhitectural al plantatiilor, se poate mentine si pe viitor pecetea personala a acestui parc.

o In cadrul stilului peisager (liber) traseul aleilor imbraca formele reliefului; perspectivele sint neasteptate; oglinzile de apa sint tratate in forme asemanatoare cu cele intilnite in natura. Vegetatia este dispusa pe cit posibil mai pitoresc, urmarindu-se o asezare cit mai naturala - grupurile de arbori si arbusti inlocuind aliniamentele. Bazindu-se pe acest stil liber, Muzeul Satului din Parcul Herastrau ofera publicului o zona de liniste si pitoresc.

o Din combinarea stilurilor prezentate mai sus a rezultat stilul mixt. Astfel, traseele drepte, arhitecturale, cu profile transversale largi, capabile sa primeasca un numar mare de oameni, se folosesc in zonele principale de acces si centrale de parcuri, acolo unde se grupeaza si anumite constructii (expozitii, teatre in aer liber etc). in zonele mai laturalnice, traseul devine sinuos, vegetatia dispusa pitoresc, sint prevazute colturi linistite, unde frecventa vizitatorilor este mai redusa si cadrul trebuie sa se apropie de natura. Majoritatea parcurilor din Bucuresti sint amenajate in stilul mixt. Poate cele mai elocvente, in acest sens, sint Cismigiul (Figura 3) si Parcul Libertatii.

Nu numai parcurile, ci si grupurile de arbori, aliniamentele, ca si exemplarele izolate, indeplinesc intr-o foarte mare masura functia decorativa, avind in imaginea urbana rolul unui tablou viu, placut vederii. Arborii unifica peisajul si imprima o masura cladirilor si spatiilor. Relatia dintre cladiri si arbori se realizeaza prin contrastul dat de forme-culori-texturi-miscare, arborii influentind calitatea cladirilor sau a spatiilor din jurul lor. Arborii constituie acel paravan semi-transparent care integreaza vizual cladirile una alaturi de alta, leaga omul si cladirile, incadrind vederea, fara a o impiedica.

Atunci cind amenajam un spatiu plantat sau sintem numai privitori, trebuie sa tinem seama de urmatoarele considerente privind materialele vegetale:

o   Intreaga suprafata a solului se poate spune ca este fragmentata in spatii variate ca forma, prin copaci - care stau liberi, in siruri, in grupuri sau masive.

o   Asa cum este atras de apa, omul este atras instinctiv de copaci si de spatiile imbietoare pe care acestia le imbratiseaza si le definesc.

o Caracteristricile copacilor sint atit de variate incit, in conceperea oricarui spatiu al sitului, trebuie de obicei sa consideram mai intii construirea lui in raport cu copacii existenti.

o Materialele vegetale acopera o paleta aproape inepuizabila (de arbori, arbusti, liane, flori si gazon), care variaza de la liberul salbatic pina la arhitecturalul intepenit in formele naturale sau modelate de mina omului.

Rolul psiholoqic

Impresiile pe care le produc asupra noastra elementele exterioare - in oras dominind cele arhitecturale si naturale - patrund in sufletul nostru prin acele porti ale lui, care sint simturile - vaz, auz, miros, gust, pipait - si se trans­forma in cunostinte despre culorile, sunetele, gusturile, mirosurile lucrurilor din afara, intilnite la tot pasul in drumul nostru.

Impresiile care pornesc de la lumea externa si sosesc la portile sufletului nostru, trezesc simultan in el trei feluri de „fapte sau fenomene sufletesti' -cum le numeste profesorul I. Nisipeanu:

• idei;

• sentimente, de placere si neplacere;

• decizii si actiuni executate in urma lor.

Forma si repartitia plantatiilor, gradul de luminozitate, aroma florilor, a frunzelor tinere dupa ploaie, freamatul usor al frunzelor, miscarea apelor, aspectul fatadelor, proportia cladirilor, dar si nuantele si culorile lor influenteaza in numeroase moduri psihicul nostru. Astfel, coroanele columnare ale arborilor au o influenta dinamica, excitanta; cele sferice mentin o stare psihica normala (echilibrata), cele umbelate calmeaza si ocrotesc, in timp ce formele pendente imprima pasivitate si tristete. Toate culorile calde (galben, portocaliu, rosu s.a.) sint active, iar cele reci (albastru, ultramarin, albastru violet) sint culori pasive. Culorile pastelate provoaca buna dispozitie, verdele este odihnitor, galbenul invioreaza peisajele si predispune la optimism si veselie, rosul dinamizeaza in mod brusc - cind apare in cantitati moderate invioreaza - iar albastrul predispune la calm si pasivitate. in felul acesta, vegetatia poate schimba decorul urban, constituind o modalitate de reintoarcere spre natura -o punte de legatura spre ea.

Spatiile plantate satisfac nevoia oamenilor de plimbare, de a se intilni si sta de vorba, de a face sport, intr-un cuvint, de a se relaxa. Pentru a intregi sentimentul de placere, intre elementele naturale - dintr-un oras - si cele arhitecturale trebuie sa existe relatii de armonie.

„Pentru mine cautarea armoniei este cea mai nobila dintre pasiunile omului. Pe cit de nemarginit ii este telul, caci este suficient de vasta ca sa imbratiseze totul, ea ramine totusi foarte bine definita.'

Le Corbusier

In Bucuresti sint multe locuri si strazi unde vegetatia si arhitectura se completeaza reciproc, dindu-ne un sentiment de satisfactie, de placere, dar sint si foarte multe zone in care spatiile construite domina, accentuind desertul de asfalt si beton tipic urban, care ne nelinisteste, ne deranjeaza. Pornind, parca intentionat, din acelasi loc (Piata Unirii), bulevardul care urca Dealul Mitropoliei ducind spre ansamblul patriarhal si cel care se indreapta spre fosta Casa a Poporului ne invata sa descifram si sa simtim acest lucru. Cind urci Dealul Mitropoliei simti freamatul castanilor si astepti cu nerabdare sa-ti inalti privirea, sufletul spre clopotnita bisericii, asa cum au facut-o si o fac generatii de bucuresteni. De-a lungul Bd. Unirii (fostul Victoria Socialismului) ne simtim, mai mult ca oriunde, straini in propriul nostru oras. Cei tineri pentru ca observam, la prima vedere, fie si numai contrastul izbitor intre vegetatia timida si triumfalele cladiri tratate pretentios., cu tot arsenalul de materiale si elemente decorative scumpe. Cei din generatiile bunicilor si parintilor nostru adauga nostalgia vremurilor trecute – cand aceasta zona detinea o adevarata zestre urbanistica si arhitecturala, cu vegetatia si patina lor specifica.

VARIATIA TEMPERATURII DUPA INVELISUL SI FOLOSINTA TERENULUI

Fig.9

CONTRIBUTIA VEGETATIEI IN ORAS LA PURIFICAREA AERULUI

Fig.10.

Fig. 11

Fig. 12

Fig.13.