Ecologie
Impactul centralelor termoelectrice asupra mediului ambiant - impactul sectorului energeticTehnologiile moderne ce isi au originea la jumatatea secolului al XVIII-lea, cand a inceput Revolutia Industriala, au avut doua efecte contradictorii asupra umanitatii. in timp ce si-au adus o contributie considerabila la calitatea vietii si la producerea de bunuri, ele au determinat o degradare globala a mediului inconjurator, printr-un consum nechibzuit de combustibili fosili si resurse naturale insotit de eliberarea de componente nocive, cu efect ecologic negativ. la inceputurile Revolutiei Industriale, influenta activitatilor umane asupra mediului inconjurator a fost nesemnificativa. Totusi, in ultimile decenii, aceasta influenta a inceput sa ameninte sanatatea si confortul ca si ecosistemul. In plus cateva dintre resursele noastre naturale s-ar putea epuiza in a doua jumatate a secolului XXI. Activitatea umana trebuie sa fie in corespondenta cu ecosistemul care are capacitate limitata de primire a poluantilor si noi trebuie sa asiguram progresul uman conservand celelalte specii de pe Terra. Aceste elemente au impus necesitatea unei profunde restructurari a activitatii umane, conform conceptului dezvoltarii durabile. Acest concept a fost propus prin Raportul Brundtland si insusit de Adunarea Generala a ONU, care prin Rezolutia 42/187 din anul 1988 il recomanda tuturor statelor pentru a-l pune la baza strategiilor proprii de dezvoltare. Potrivit Raportului Brundtland dezvoltarea durabila este acel tip de dezvoltare economica ce asigura satisfacerea necesitatilor generatiilor prezente fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte. Satisfacerea necesitatilor prezente este obiectivul major al acestui concept de dezvoltare, care, pentru a fi durabila, impune acoperirea si in viitor a necesitatilor de baza ale societatii. Pentru realizarea unei dezvoltari durabile, in viziunea Raportului Brundtland, sunt definite sapte obiective de politica economica si sociala si anume: redimensionarea cresterii economice in sensul conservarii resurselor naturale; modificarea calitatii proceselor de crestere economica; satisfacerea nevoilor esentiale de munca, hrana, energie, apa, locuinte si asistenta medicala pentru toti locuitorii; asigurarea unui nivel de crestere controlata a populatiei; conservarea si sporirea bazei de resurse; restructurarea tehnologica si punerea sub control a riscurilor acesteia; integrarea deciziilor privind economia, energia si protectia mediului intr-un proces unic. Conceptul de energetica durabila reprezinta orientarea dezvoltarii energetice in concordanta cu dezvoltarea economiei, a societatii si cu protectia mediului, astfel incat sa fie satisfacute urmatoarele cerinte: protectia biosferei, utilizarea in cel mai eficient mod a resurselor umane, materiale si financiare, promovarea echitatii intre generatii, categorii sociale si tari, in ceea ce priveste accesul la progresele tehnologice. Prin mediu inconjurator, in sensul Legii protectiei mediului, se intelege “ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: a) aerul, apa, solul si subsolul; b) toate straturile atmosferice; c) toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii; d) sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile istorice, culturale si estetice rezultate”. Protectia mediului, un domeniu relativ nou, cuprinde totalitatea actiunilor desfasurate de specialisti din domeniile ingineriei, chimiei, fizicii, medicinii, biologiei, statisticii, informaticii, economiei, legislatiei menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii mediului inconjurator. Forumul mondial care se ocupa
de protectia mediului se numeste United Nation Environment Programme
(UNEP), are sediul la Nairobi-Kenya si s-a infiintat in anul 1972 cu
ocazia Conferintei asupra Mediului, de la Stockholm. La noi in Romania este semnatara a unor
reglementari imternationale privind mediul ambiant, intre care:
Conventia aupra poluarii atmosferei transfrontiera ( Sectorul energetic, prin conversia resurselor de energie primara, are efecte importante, directe sau indirecte, la scara locala, regionala sau globala asupra aerului, apelor, solului si subsolului (tab. 1.1). Contributia sectorului energetic la emisiile poluante totale din Romania, in anul 1990, a fost in ansamblu de 40%, iar separat pe emisii de 78% la oxizii de sulf, 43% la oxizii de azot, 68% la emisiile de praf, 44% la dioxid de carbon. Tabelul 1.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului ambiant.
Impactul activitatilor legate de energie asupra mediului difera in functie de etapa de transformare si de tipul energiei primare. Cel mai puternic impact il regasim in cazul arderii combustibililor fosili, iar dintre acestia, carbunele atrage cele mai numeroase consecinte negative in privinta emisiilor de noxe in atmosfera si a poluarii solului. Etapa de conversie propriu-zisa a energiei primare in alte forme de energie se caracterizeaza printr-o intensitate deosebita a efectelor produse asupra mediului ambiant. Aceasta reprezinta etapa supra careia trebuie actionat cu precadere. In figura 1.1 este prezentata schema principalelor fluxuri de masa dintr-o centrala termoelectrica pe carbune. Din aceasta schema rezulta legaturile cu mediul ambiant, din care decurg urmatoarele influente si poluari: poluarea atmosferei cu produse inerente arderii combustibililor fosili: particule solide, oxizi de carbon (CO, CO2), oxizi de sulf (SO2, SO3), oxizi de azot (NO, NO2), compusi organici volatili (COV), aldehide si hidrocarburi prin evacuarea gazelor de ardere; poluarea termica a raurilor prin evacuarea in acestea a apei de racire; poluarea chimica a solului, a panzei freatice si a apelor de suprafata cu substante chimice in suspensie, sau dizolvate in apele reziduale provenite de la instalatiile de combustibil si de la depozitele de cenusa poluarea aerului si solului cu praf provenit de la depozitele de cenusa si instalatiile de preparare a carbunelui; evacuarea in atmosfera a unor mase de aer incalzit si umidificat; poluarea fonica datorita agregatelor rotative si esaparilor in atmosfera impactul vizual al elementelor de constructie mari (cosuri de fum si turnuri de racire); reducerea locala a radiatiei solare datorita opacitatii fumului si a nebulozitatii artificiale create. Centralele nuclearoelectrice se apropie cel mai mult de conceptul de centrala “curata” din punct de vedere ecologic, pentru ca sunt caracterizate prin absenta totala a emisiilor de CO2, particule solide, SO2, NOx, insa ele prezinta un pericol potential deosebit de mare pentru biosfera, prin poluarea radioactiva pe care o pot declansa. Principalele categorii de substante radioactive care apar in centralele nuclearoelectrice sunt: produse rezultate in urma procesului de fisiune a combustibilului; produse devenite radioactive prin stationarea in campul de radiatie.
Fig. 1.1. Schema fluxurilor de masa pentru centrala termoelectrica pe carbune. Ca in orice proces tehnologic industrial, cu toate masurile de siguranta impuse, apar scapari de elemente radioactive in mediul inconjurator. In general, o substanta poluanta (noxa) este orice substanta rezultata din procesele chimice, fizice si biologice, care, raspandita in mediul ambiant, dauneaza organismelor vii, bunurilor materiale, operelor de arta si peisajului. Poluantul este deci o substanta solida, lichida, gazoasa sau sub forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii), care introdusa in mediu modifica echilibrul constituentilor acestuia si a organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale. Prin emisii se intelege, conform Legii protectiei mediului, “poluantii evacuati in mediu, precum si zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din sursa”. Prin imisie se intelege transferul poluantilor in atmosfera catre un receptor (omul si factorii sistemului sau ecologic, bunuri materiale etc.).
|