Protectia faunei terestre si acvatice - arie naturala protejata si biodiversitate

1. Cadrul analizat

Reprezent`nd totalitatea speciilor din mediul terestru si acvatic, fauna prezinta o deosebita importanta in mentinerea echilibrului ecologic si satisfacerea necesitatilor economiei  si ale populatiei.

Protectia faunei poate fi asigurata at`t prin protejarea speciilor insasi c`t si prin protejarea mediului in care traiesc

Dezvoltarea societatii umane a condus la disparitia multor specii si implicit la ingustarea zestrei genetice a biosferei, fenomenul lu`nd amploare astfel inc`t, in prezent, numeroase specii sunt amenintate cu disparitia.

Diversitatea genetica impiedica, de asemenea catastrofele ecologice de proportii.

Odata cu dezvoltarea unei opinii publice favorabile protectiei mediului ambiant, odata cu insusirea unei educatii si unei etici ecologice adecvate este de presupus ca 'lista rosie' a speciilor amenintate va fi din ce in ce mai mica fara ca aceasta sa perturbe mersul economiei mondiale.

O.U.G. nr. 195/2005 (modificata sI aprobata prin Legea nr. 265/2006) defineste la art. 2 principalii termeni privind protectia faunei terestre si acvatice dupa cum urmeaza :

arie naturala protejata - zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita;

arie speciala de conservare - arie de interes comunitar desemnata printr-un act statutar, administrativ si/sau contractual in scopul aplicarii masurilor de conservare necesare pentru mentinerea sau restaurarea unei stari favorabile de conservare a habitatelor naturale si/sau a populatiilor speciilor pentru care a fost desemnata;

biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale si complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifica, interspecifica si diversitatea ecosistemelor;

echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica ideala a acestuia;

ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si mediul abiotic, care interactioneaza intr-o unitate functionala;

ecoturism - forma de turism in care principalul obiectiv este observarea si constientizarea valorii naturii si a traditiilor locale si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa contribuie la conservarea si protectia naturii;

b) sa utilizeze resursele umane locale;

c) sa aiba caracter educativ, respect pentru natura - constientizarea turistilor si a comunitatilor locale;

d) sa aiba impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural si socio-cultural;

habitat natural - arie terestra, acvatica sau subterana, in stare naturala sau seminaturala, ce se diferentiaza prin caracteristici geografice, abiotice si biotice;

habitat natural de interes comunitar - acel tip de habitat care:

a) este in pericol de disparitie in arealul sau natural; sau

b) are un areal natural redus fie ca urmare a restrangerii acestuia fie datorita faptului ca in mod natural suprafata sa este redusa; sau

c) prezinta esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpina, continentala, panonica, stepica si pontica;

habitat al unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici si biotici in care traieste o specie in oricare stadiu al ciclului sau biologic;

monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;

resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica, inclusiv cele inepuizabile - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;

sit de interes comunitar - arie/sit care, in regiunea sau in regiunile biogeografice in care exista, contribuie semnificativ la mentinerea sau restaurarea starii de conservare favorabila a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar si care pot contribui astfel semnificativ la coerenta retelei NATURA 2000 si/sau contribuie semnificativ la mentinerea diversitatii biologice in regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupa arii intinse de raspandire, ariile de interes comunitar corespund zonelor, din teritoriile in care aceste specii sunt prezente in mod natural si in care sunt prezenti factorii abiotici si biologici esentiali pentru existenta si reproducerea acestora.

specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:

a) periclitate, cu exceptia celor al caror areal natural este situat la limita de distributie in areal si care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile in regiunea vest-palearctica; sau

b) vulnerabile, speciile a caror incadrare in categoria celor periclitate este probabila intr-un viitor apropiat daca actiunea factorilor perturbatori persista; sau

c) rare, speciile ale caror populatii sunt reduse din punct de vedere al distributiei sau/si numeric si care chiar daca nu sunt in prezent periclitate sau vulnerabile, risca sa devina. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restranse sau sunt rar dispersate pe suprafete largi; sau

d) endemice si care necesita o atentie speciala datorita caracteristicilor specifice ale habitatului lor si/sau a impactului potential pe care il are exploatarea acestora asupra starii de conservare

stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce actioneaza asupra unui habitat natural si a speciilor caracteristice acestuia si care pot influenta pe termen lung atat distributia naturala, structura si functiile acestuia, cat si supravietuirea speciilor caracteristice;

Document online: La Mezza - una regione storica del Medio Oriente che include l'Antico Egitto Proiect: Italia - relieful, natalitatea, sistemul legislativ si Economia

stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce actioneaza asupra unei specii si care pot influenta pe termen lung distributia si abundenta populatiilor speciei respective;

vecinatatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de catre un proiect sau o activitate in functie de natura, marimea si/sau localizarea acestora;

zona umeda - intindere de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce, salmastra sau sarata, inclusiv intinderea de apa marina a carei adancime la reflux nu depaseste 6 m.

2. Protectia faunei in dreptul intern

A. Protectia fondului cinegetic

Regimul juridic al v`natul si v`natorii este stabilit prin Legea fondului cinegetic si a protectiei v`natului nr. 103/1996, republicata si completata . In intelesul acestui act normativ Animalele salbatice de interes vanatoresc, cuprinse in anexele nr. 1 si 2, denumite in prezenta lege v`nat, impreuna cu biotopurile acestora, constituie fondul cinegetic al Romaniei (art. 1 din Legea nr.103/1996). Este vorba de 30 de specii de mamifere si 205 specii de pasari prevazute in anexele 1 si 2 din actul normativ respectiv.

Principiile generale ce se degaja din acest act normativ sunt urmatoarele:

Fondul cinegetic reprezinta o resursa naturala regenerabila de interes national si international;

V`natul - bun public de interes national;

Administrarea si gospodarirea durabila a fondului cinegetic;

Exercitarea v`natorii se face in scop recreativ-sportiv, didactic sau de cercetare stiintifica, urmarindu-se asigurarea echilibrului ecologic si ameliorarea calitatii v`natului.

Administrarea fondului cinegetic se realizeaza printr-un organism distinct, specializat, din cadrul autoritatii centrale care raspunde de silvicultura (Regia Nationala a Padurilor).

Conform art. 8 din lege, administrarea implica o serie de atributii cum ar fi: elaborarea strategiei in domeniu, stabilirea criteriilor de atribuire a dreptului de gestionare in vederea incheierii contractelor de gestionare, aprobarea metodologiei de evaluare a efectivelor de v`nat si de calcul al cotelor anuale din recolta, stabilirea efectivelor optime de v`nat si a cotelor anuale de recolta, organizarea activitatii de combatere a braconajului, controlul activitatii cinegetice la toate nivelurile.

Fondul cinegetic este impartit in fonduri de v`natoare ce sunt atribuite proportional astfel: 68% organizatiilor v`natoresti din Rom`nia, 30% unitatilor Regiei Nationale a Padurilor si 2% pentru protectia fondului cinegetic al unor specii valoroase de v`nat precum si pentru unitatile de invatam`nt si cercetare stiintifica cu profil cinegetic.

Gestionarea fondului cinegetic se face in baza unor contracte de gestionare, pe un termen de minimum 10 ani si cu respectarea dreptului de preemtiune al fostului gestionar.

Prin legea fondului cinegetic si a protectiei v`natului nr. 103/1996 s-a prevazut constituirea Fondului de protectie a v`natului in scopul acoperirii cheltuielilor aferente activitatii cinegetice. Acesta este un fond extrabugetar, este administrat de autoritatea publica centrala ce raspunde de silvicultura si, potrivit art. 17 din lege, are ca surse de finantare veniturile realizate din atribuirea gestionarii fondurilor de v`natoare, despagubirii pentru daune aduse fondului cinegetic, donatii si sponsorizari, s.a.

Principalele destinatii stabilite prin lege sunt: actiunile de refacere a potentialului biogenetic al unor fonduri de v`natoare, organizarea, desfasurarea si stimularea activitatii de combatere a braconajului, finantarea de proiecte, studii si cercetari in domeniul cinegetic.

Ocrotirea v`natului se realizeaza at`t prin paza acestuia c`t si prin masuri care vizeaza conservarea lui.

Principalele masuri de conservare a faunei salbatice sunt: realizarea v`narii numai in limitele cotei de recolta aprobate; infiintarea de crescatorii de v`nat destinate popularii; interzicerea tinerii in captivitate a animalelor salbatice, a pasunatului in padurile statului si a tulburarii linistii v`natului in perioadele de inmultire si crestere a puilor etc.

In intelesul Legii nr. 103/1996 prin v`natoare, ca actiune, se intelege cautarea, st`rnirea, urmarirea haituirea, ranirea, uciderea sau capturarea v`natului sau orice alta activitate care are ca scop dob`ndirea acestuia.

Pentru ocrotirea fondului cinegetic, v`natoarea este supusa unor conditii de exercitare in privinta obiectului ei, in sensul ca este permisa la speciile de v`nat in conditiile, locurile, in perioadele si cu mijloacele stabilite de lege.

In vederea conservarii faunei salbatice se pot stabili perioade temporare de restrictie, perioade in care v`narea, cumpararea si transportul v`natului aflat sub protectie sunt interzise.

V`natoarea se exercita numai de v`natori, acestia trebuind sa indeplineasca cumulativ doua conditii

sa fie posesori de permise de v`natoare vizate anual;

sa aiba autorizatie de v`natoare eliberata de gestionarul fondului de v`natoare.

B. Protectia fondului piscicol

Prin pescuit se intelege prinderea pestelui, a celorlalte vietuitoare acvatice, pe baza de autorizatie, in locuri, perioade, cu unelte si in dimensiunile prevazute de lege in scop industrial, stiintific sau sportiv.

In scopul protectiei si dezvoltarii faunei acvatice au fost prevazute o serie de obligatii ce revin agentilor economici pe ale caror terenuri sunt situate fonduri piscicole, pentru agentii economici care folosesc apa din bazinele piscicole in alte scopuri dec`t cel piscicol, masurile ce trebuiesc intreprinse in zonele in care s-au realizat amenajari hidrotehnice sau de imbunatatiri funciare.

Tot in scopul protectiei fondului piscicol prin H.G. nr. 971/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de pescuit si de protectie a fondului piscicol au fost stabilite si sanctionate o serie de fapte care aduc atingere faunei acvatice, cum ar fi: prinderea pestelui cu alte unelte sau cu unelte de alte dimensiuni dec`t cele prevazute de lege, circulatia cu ambarcatiuni cu motor in apele din Delta Dunarii, in afara traseelor aprobate de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, retinerea de catre pescarii sportivi a pestelui si a altor vietuitoare acvatice pescuite sub dimensiunile minime prevazute de lege etc.

H.G. nr. 516/1997 privind unele masuri pentru exercitarea pescuitului pe teritoriul rezervatiei biosferei 'Delta Dunarii' mai prevede si alte masuri de protectie a faunei acvatice din acest perimetru special.

3. Protectia faunei pe plan international

Agresiunea activitatilor umane si incalcarea regulilor internationale privind v`natoarea si pescuitul precum si exploatarea nerationala in ceea ce priveste flora au facut ca viata salbatica sa fie tot mai mult amenintata si, in consecinta, sa capete o importanta exceptionala in ceea ce priveste protectia in dreptul international.

Armonizarea strategiilor si directiilor de actiune precum si adoptarea unor reglementari comune sunt modalitati concrete de conservare si protectie a acestui important element al mediului inconjurator - fauna.

Principalele acte internationale care vizeaza protectia faunei terestre si acvatice pe plan international sunt:

Conventia internationala pentru protectia pasarilor Paris 1950;

Conventia asupra zonelor umede, de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice - Ramsar 1971

Conventia asupra comertului international cu specii salbatice de flora si fauna amenintate cu disparitia Washington - 1973

Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa - Berna 1979

Charta mondiala asupra naturii adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 28 octombrie 82;

Conventia de la Montego Bay asupra dreptului marii din 1989;

Conventia privind diversitatea biologica - Rio de Janeiro 1992 - este principalul instrument juridic international destinat sa serveasca protectiei vietii salbatice.

Reglementarile internationale care vizeaza protectia unei specii anume a faunei au fost adoptate de-a lungul timpului in fata pericolului disparitiei unor specii. Asemenea acte  internationale au vizat protectia balenelor, protectia ursilor polari, protectia focilor etc.