PRINCIPIILE INTERNE

Principiile de baza-

EXERCITAREA DE CATRE STAT A DRETULUI SUVERAN DE A EXPLOATA RESURSELE NATIONALE IN CONFORMITATE CU POLITICA SA ECOLOGICA

Constitutia Romaniei consacra obligatia Statului de a asigura ca exploatarea resurselor naturale sa se faca in concordanta cu interesul national.

Declaratia de la Stockholm din 1972 prevede ca statele au dreptul suveran in conformitate cu Carta ONU si cu principiile de drept international, de a exploata propriile resurse in functie de politica lor privind mediul inconjurator si au datoria de a asigura ca activitatile exercitate sub jurisdictia sau controlul lor, sa nu provoace daune mediului inconjurator al altor state.

In Rezolutia Adunarii Generale ONU, nr 2153/1996 este consacrata prevederea conform careia, statele au dreptul de a exercita suvernanitate permanenta asupra resurselor naturale si bogatiile nationale, in interesul propriei lor dezvoltari.

Partea de mediu ce se afla in limitele frontierelor nationale este guvernata de regimul stabilit potrivit legilor interne ale fiecarui stat. In partea de mediu se se afla dincolo de limitele jurisdictionale nationale, intra sub incidenta regimului juridic instituit prin conventiile si tratatele internationale, adica sub regimul juridic international.

Respectarea suveranitatii permanente si depline a statului asupra propriilor resurse presupune posedarea, folosirea, dispozitia asupra acestora, ceea ce inseamna dreptul de a expolata, dezvolta, proteja, utiliza in functie de interese nationale legitime, astfel incat sa se asigura un mediu inconjurator adecvat pentru populatie.

Carta Drepturilor si Indatoririlor Economice ale Statelor, prevede in articolul 30 ca ocrotirea, conservarea si ameliorarea mediului inconjurator pentru generatiile prezenta si viitoare, constituie responsabilittea tutor statelor. Pentru ca actiunea impotriva poluarii sa se poata realiza pe deplin, este necesara asocierea masurilor administrative si juridice cu cele de oridin educational.

Evitarea poluarii trebuie sa inceapa de la sursa, actionand direct asupra poces de aparitie a residuurilor.

In evitarea poluarii, un rol deosebit de important revine sistemului de supraveghere si evidenta a schimbului survenit in calitate principiilor fundamentale de mediu.In acest scop, in 1991, a fost infiintat Sistemul National de Monitoring Integrat, care are la baza sitemul national de supraveghere a calitatii apelor, a aerului, reteaua de ploi acide, reteaua de radio- activitate, precum si alte informatii periodice privind calitatea solului, vegetatiei, faunei, a sanatatii umane.

In cadrul MMGA, este organizat dispeceratul Sistemului de  Monitoring Integrat ,care realizeaza cooperarea cu alte Ministere, asigurand legiferarea si informarea la nivel national a problemelor privind calitatea mediului, organizarea si indrumarea activitatii Sistemului de Monitoring Intergrat la nivel national.

La nivel local, functioneaza inspectoratele pentru protectia mediului, prin laborataorele de specialitatea si dispecerate de monitoring aferente serviciilor de monitoring.

PRINCIPIUL PARTICIPARII PUBLICULUI LA ELABORAREA SI APLICAREA DECIZIILOR DE MEDIU

Potrivit Declaratiei de la Stockholm din 1972, omul are dreptul la un mediu a carui calitate sa-I permita sa traiasca in demnitate si bunastare. Acest drept include in continutul sau  dreptul la informare asupra politicilor sau proiectelor ce pot influenta negativ mediul, dreptul de a participa la procesele prin care se adopta deciziile privititoare la mediu si daca este cazul, de a dispune de mijloacele juridice adecvate pentru repararea prejudiciilor suferita ca urmare a nerespectarii garantilor legale.

Acest principiu este consacrat in documentul Conferintei ONU pentru mediu si dezvoltare de la Rio din 1992, respective Declaratia de la Rion si Agenda 21, precum si in majoritatea conventiilor si tratatelor internationale cu incidenta in domeniul protectie mediului.

In cadrul Conferintei de la Aarhus din 1998, cu numele “Un mediu pentru Europa”, a fost adoptata Conventia pentru accesul la informatii ,participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in problemele de mediu, ratificata de Romania prin legea 86/ 2000.Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatiile fara ca solicitantul sa declare un anumit interes, precum si dreptul publicului de a fi informat de autoritatile publice asupra problemelor de mediu.

Conventia prevede situatiile in care poate fi refuzata o situatie de mediu:

autoritatea publica nu detine informatii solicitate;

cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata prea general;

cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicare interne ale autoritatii publice, in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta de legislatia nationala sau practica obisnuita, luandu-se in considerare interesul public in cazul unei ademenea dezvaluiri.

Cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirile afecteaza confidentialitatea procedurilor autoritatii publice, relatiile intenationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul justitiei, confidentialitatea detalor cu caracter personal, confidentialitatea informatiilor comerciale si industriale, dreptul de proprietate industriala, mediul la care se refera informatiile in conditiile legi.

Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se poate face in scris, daca solicitarea a fost facuta in scris sau daca solicitantul a cerut acest lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii privitoare la procedurile de recurs. Raspunsul cuprinzand refuzul solicitarii, trebuie dat cat mai curand posibil, fara a se depasi un termen de o luna, in afara cazului in care complexitatea informatiilor necesita o prelungire a perioadei de pana la doua luni de la data inaintarii cererii .

In cadrul legislatiei nationale, fiecare parte la Conventia se obliga sa asigure posibilitatea pentru orice persoana care considera ca solicitarea informatiei a fost ignorata, gresit refuzata sau care considera ca a primit raspunsul adecvat, de a avea acces la o procedura de recurs, in fata unei instante de judeccata sau a altui organism independent si impartial prevazute de lege.

Statul va lua masuri ca respective persoana sa aiba acces la o procedura de fond, nefiind exclusa nici existenta unei proceduri prealabile de recurs in fata unei autoritati administrative.

In Romania, cadrul legal pentru participarea publicului la adoptarea si aplicarea deciziilor de mediu este dat, in afara de Conventia de la Aarhus, si de Constitutie si de Legea mediului OUG 195/2005 ,privind protectia mediului, HG 1115/2001 privind accesul liber la informatii de mediu, legea 554/ 2001 privind accesul la informatiile de interes public, legea 544/2004 a contenciosului administrative ,precum si alte acte normative cu caracter sectorial in domeniul protectiei mediului.

Constitutia consacra dreptul fundamental la un mediu sanatos in mod expres in articolul 35, iar in articolul 135, alin 2, lit f, prevede obligatia statului de a asigura refacerea si ocrotirea mediului inconjurator precum si mentinerea echilibrului ecologic.

Totodata Contitutia garanteaza acceul liber la justitie, art 21, dreptul la ocrotirea sanatatii art 34, dreptul la informatie art 31,dreptul de asociere ,art 40- text care impreuna cu OG 26/2006 privitor la asociatii si fundatii, constituie temeiul juridic al infiintari organizatilor internationale neguvernamentale ecologice ,dreptul la petitionare-art 51.

OUG 195/ 2005 privitor la protectia mediului, aprobat cu modificari de legea 265/ 2006 prevede in art 5, ca statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, garantand in acest scop accesul la informatie privind mediul cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de legea in vigoare.

Dreptul de asociere in organizatii privind protectia mediului

Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politica si legislatiei de mediu

Dreptul de a se adresa direct sau prin organizatii pentru mediu, autoritatilor administrative sau judecatorest, dupa caz, in probleme de mediu, indifferent de a suferit sau nu un prejudiciu, iar in cazul producerii prejudiciului ,dreptul la despagubiri.

Analiza: Relieful carpatilor romanesti - etajul muntilor inalti Eseu: Marile Descoperiri Geografice

Dispozitiile legale mentionate sunt completate de numerioasa alte prevederi privind participarea publicului la luarea si aplicarea deciziilor de mediu.

PRINCIPIILE EXTERNE SAU INTERNATIONALE

Principii de baza-

PRINCIPIUL SIC UTERE TUO

Presupune obligatia statelor de a se asigura ca activitatile exercitate in limitele jurisdictiilor nationale nu cauzeaza daune mediului altor state si a fost recunoscut pentru prima data in a doua jumatate a secolului 19, ca un principiu al dreptului fluvial.

In anul 1935, acest principiu a constituit o clauza intr-un tratat incheiat intre SUA si Canada, iar in 1945 si-a gasit aplicarea intr-un different intre SUA si Canada, privind poluarea aerului, ocazie cu care tribunalul de arbitraj a afirmat existenta unei reguli de drept international, impunand statului obligatia de a se abtine de la orice acte care pot cauza prejudicii pe teritoriile vecine.

In Actul final de la Helsinki, din 1975, se precizeaza ca fiecare din statele participa, in accord cu principiile dreptului international, intr-un spirit de cooperare, trebuie sa se asigure ca activitatile desfasurate pe teritoriile lor nu cauzeaza degradarea mediului inconjurator intr-un alt stat sau in regiunile situate dincolo de limitele jurisidictie nationale.

In Proiectul Comisiei de Drept International a ONU privind prevenirea daunelor transfrontiere datorate activitatii periculoase ,se subliniaza datoria statelor de lua masuri necesare de a preveni sau reduce daunele transfrontiere ,de a repara sau a compensa eventualele prejudicii.

PRINCIPIUL BUNEI VECINITATI

Este un principiu ce deriva din cel anterior, astfel ca daca existenta obligatiei de a utiliza propriul teritoriu intr-un mod care sa nu poate adduce un prejudiciu seminficativ statului vecin, prebuie sa existe obligatia de a lua masurile necesare in acest scop.

Ca o consecinta acordurile de buna credinta prevad ca tarile vecine se angajeaza sa previna si sa reduca anumite consecinte negatice de-a lungul frontierelor natioanale.

Se sustine ca din starea de vecinatate rezulta ideea fundamentala conform careia un stat poate intreprinde o serie de actiuni pe propriul teritoriu, care ar putea afecta mediul vecin daca dintr-un stadiu comparativ rezulta avantaje clare si considerabile si inconveniente minime si previzibile, cu conditia ca asemenea actiuni sa fie de natura sa amelioreze conditiile de viata ale populatiei.

O astfel de permisiune se incadreaza in ideea de toleranta care trebuie sa existe intre vecini atunci cand efectele negative nu sunt semnificative fata de avantajele pentru propria populatie. Necesitatea de a tolera sau norma de toleranta acceptata in limitele unor standarde stabilite, este inteleasa de o maniera implicita in practica statelor.

Regulile dreptului de vecinatate internationale privesc atat protectia apelor de frontiera, dar si a aerului, solului, florei, faunei, contribuind la o mai buna cooperare a statelor in prevenirea si combaterea poluarii.

Obiectivul lor principal, constand in protectia teritoriului national fata de efectele negative care vin din statele sau regiunile vecine. Relatiile de buna vecinatate sunt consacrate si de Constitutia Romaniei.

PRINCIPIUL PROTEJARII PATRIMONIULUI COMUN AL UMANITATII

Conceptul de protejare a patrimoniului comun al umanitatii s-a conturat spre sfarsitul anilor 60, fiind aplicat marilor adancimi marine, Lunii si celorlalte corpuri ceresti, Antarcticii, spectrului frecventelor radio- electrice si orbitei satelitilor geo-stationali.

Protectia juridca a acestor bunuri are ca scop prevenirea si eliminarea tensiunilor internationale care ar putea fi periculoase pentru mentinerea pacii, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, impiedicarea exploatarii nerationale a resurselor naturale.

Principiul protejarii patrimoniului comun al umanitatii este consacrat intr-o serie de conventii internationale, precum Carta UNESCO privind patrimonial mondial cultural si national al umanitatii din 1972 si Conventia de la Bonn din 1979, privind conservarea speciilor migratoare apartinand faunei salbatice, Convetia de la Paris din 1974, privind prevenirea poluarii marine de origine telurica ,Conventia de la Montego-Bay asupra dreptului marii din 1982 si multe altele.

DREPTUL MEDIULUI- CURS 5

1976- Barcelona- Conventia plenipotentialilor statelor riverane la Marea Mediteraneana- s-a incheiat Conventia privind protectia apelor Marii Mediteraneene contra poluarii si 2 Protocoale- Protocolul privind prevenirea poluarii Marii Metireneene privind operatiunile de imersare

Protocolul privind cooperarea parilor in combaterea poluarii Marii Mediteraneene cu hidrocarburi in situatii critice

Relatia dintre Conventie si cele doua Protocoale este ca statul care adera sau ratifica Conventia are obligatia sa faca la fel cel putin cu privire la primul Protocol si invers.

Principiul obligativitatii privind prevenirea si combaterea poluarii cu hidrocarburi a Marii Mediteraneene priveste operatiunile de imersare facute de nave de instalatii si asezaari de pe coasta, echipaje de agreement.

1981- Lima(Peru)- Conventia privind protectia zonelor de coasta si a apelor Pacificului de S-E. Document regional pentru ca se refera doar la o zona de 200 mile marine ale Pacificului de S-E in care statele semnatare isi exercita drepturile suverane si jurisdictia. Desi obligatia principala revine statelor parti, totusi se preved anumite obligatii si raspunderi pentru orice nava indifferent de pavilionul sub care navigheaza daca produce o poluare in Pacific dincolo de zona de 200 mile marine, dar care are efectul si in aceea zona.

1983- Bonn- Conventia privind protectia apelor Marii Nordului impotriva poluarii cu hidrocarburi. Principala obligatie se refera la prevenirea si combaterea acelei poluari, atunci cand prezinta un pericol grav si imminent pentru navigatia pe mare, asezarile de coasta. Se stabileste un system de zone in care statele parti au ,fie raspundere individuala, fie raspundere colectiva.

1992- Bucuresti- Conventia privind protectia apelor MariI Negre impotriva poluarii Parti la aceasta conventia sunt: Bulgaria, Republica Georgia, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina. La incheierea Conventiei, partile au avut in vedere o serie de caracteristici specifice ale Marii Negre:

o mare aproape inchisa;

un bazin collector al unei vaste retele de rauri si fluvii

stratificarea apelor de adancime

sensibilitatea deosebita a florei si faunei la schimbari de temperatura si in compozitia apei.

Conventia se aplica la Marea Neagra pe o zona avand ca limita de sud linia ce uneste Capul Kalegra si Cpul Dalayan ,referirea la Marea Neagra incluzand marea teritoriala si zona economica exclusiva a fiecarei parti in M area Neagra.

!!!- subiect de examen- reglementarea nationala. Reglementarea inter cu caracter regional, superioritatea ei.

Superioritatea Conventiei de la Bucuresti

Conventia de la Bucuresti din 1992 a dat cea mai ampla defenitie a protectiei mediului marin= introducerea de om direct sau indirect de substante dau de energie in mediul marin, inclusive estuarea care are sau poate avea asemenea efecte daunatoare ,cum sunt: vatamarile resurselor vii si vietii marine, periculoase pentru sanatatatea omului, obstacole pentru activitatea pe mare ,inclusive pescuitul, degradarea calitatii de folosirea a apei marine si deteriorarea conditiilor de agrement.

Fiecare parte se obliga sa tina seama de efectul negativ al polurii dinauntrul apelor sale intervenite asupra Marii Negre si sa asigure aplicarea Conventiei acolo unde isi exercita suveranitatea si drepturile suverane.

Se refera la poluarea mediului marin din orice sursa si nu numai cu substante ,ci si cu materii considerate periculoase expres prevazute intr-o anexa.

Conventia este insotita de 3 Protocoale:

Protocolul protejarii mediul marin al Marii Negre impotriva poluarii din surse de pe uscat are in vedere prevenirea si reducerea poluarii cauzate de rauri ,fluvii, canale si asezari de coasta, ori de la orice sursa de pe uscat inclusive din atmosfera.

Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre prin descarcare fara folosirea tehnicilor listelor ,prevede ca descarcarea in Marea Neagra de substante periculoase este cu totul interzisa. Pentru descarcarea altor substante sau materii este necesar un permis specific semnat de o autoritatea nationala competenta pentru descarcarea tuturor celorlalte- permis gen emis de acele organe materiale competente.

Aceste dispozitii privind descarcarea substantelor nocive in Marea Neagra nu se aplica cand: securitatea vietii pe marea , a navei, aeronavei pe mare e amenintata de o pierdere totala, sau exista pericolul pentru viata umana si cand descarcarea este singura cal de a indeparta pericolul, exista si toate probabilitatile ca daunele vor fi mult mai mici decat daca ar fi procedat altfel.

Protocolul privind cooperarea partilor in combaterea poluarii cu petrol si alte substante nocive a Marii Negre. Obligatia principala vizeaza prevenirea si combaterea mareei negre.

1993- Odesa- Conferinta statelor semnatare ale Conventia la Marea Neagra la care s-a adoptat Declaratia Ministeriala asupra protectie mediului marin al Marii Negre, bazat pe principiile din directivele continute de Agenda 21.

POLUAREA SOLULUI

Solul- particularitati- din faptul ca este un support de vaita pentru plantele superioare, omu si animale, limitat ca intindere si caracteristica de fixitate si o data poluarea nu se mai poate reface decat prin interventia foarte lenta a factorilor naturali.

Poluarea solului este orice activitate umana care produce dereglarea functiilor normale ale solului ca mediu de viata, in cazul diferitelor ecositeme naturale si antropice, dereglare manifestata prin degradarea fizica, chimica, biologica a solului care afecteaza negativ fertilitatea sa, capacitatea bii-productiva din punct de vedere cantitativ si calitativ.

Indicele sintetic al efectului rezultat al poluarii solului este reprezentat fie prin reducerea cantitativa si sau calitativa a productiei vegetale, fie prin cheltuielile necesare mentinerii capacitatii sale bioproductive.

PROTECTIA SOLULUI IN ROMANIA

Legea 18/1991- prevede ca toate terenurile indifferent de titlu, destinatia economica alcatuiesc fondul funciar unic al tarii care trebuie ocrotit pentru asigurarea dezvoltarii durabile din punct de vedere al utilizarii acestui element al mediului.

Din ceea ce s-a afirmat rezulta 2 aspecte

- protectia calitativa

protectia cantitativa

Protectia cantitativa

Titularii obiectivelor de productie sau investitie care au obtinut aprobarea pentru un anumit teren de a decoperta stratul fertile si sa-l aseze si sa-l neveleze pe terenurile slab sau neproductive indicate de directiile agrocole de judete. Daca dupa terminarea lucrarilor de productie sau de investitie mai raman suprafete libere titularul acestor obiective au obligatia sa le foloseasca fie in interesul obiectivului creat,fie potrivit planului urban tipic zonal.

Protectia calitativa

Terenurile care prin degradare sau poluare si-au pierdut total sau partial capacitatea bioproductive se constituie in perimetre de ameliorare. Daca proprietarul nu-si da acordul pentru includerea in toate perimetrele ,pe baza propunerii facute de primariile locale, iar deciziile le iau prefecturile. Perioada cand un teren este inclus in perimetru, proprietarul este scutit de plata taxelor si impozitelor pe teren, iar la reprimirea lui nu e obligat sa plateasca sporul de valoare dobantit de teren in acele conditii.

PROTECTIA FORMELOR DE VEGETATIE SI A FAUNEI TERESTRE SI ACVATICE

Protectia vegetatie forestiere din afara fondului forestier

Este prezavuta de Codul Silvic, care statueaza ca alcatuiesc vegetatia forestiera din afara fondului forestier urmatoarele: 1.vegetatia forestiera de pe pasunile impadurite; 2. perdelele forestiere de protectie a terenurilor agricole;3. perdele forestiere de protectie a terenurilor degradate; 4. plantatiile forestiere si zonele de arbori situati de-a lungul cailor de comunicare si cursurilor de ape; 5. perdelele forestiere de protectie a lucrarilor hidrotehnice; 6. zonele verzi din jurul oraselor si comunelor, altele decat cele cuprinse in fondul forestier; parcurile din intravilan; jnepenisurile din zona Montana;7. gradinile dendrologice ce nu fac parte din fondul forestier.

Articolul 6 din Codul Silvic face referire la perdelele forestiere de protectie care sunt reglementate prin legea 283 din 2002 privind perdelele forestiere de protectie. Pe langa perdele acestea, fac obiectul legii si perdele forestiere de protectie a terenurilor agricole contra factorilor climatici daunatori,  perdelele forestiere de protectie anti-erozionale si perdelele forestiere de protectie a localitatilor si diverselor obiective aconomico-sociale.

Perdele forestiere de protectie si terenurile cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier se pot afla in proprietate publica,mai ales a UAT si in proprietate privata a pers fizice sau juridice dar si a UAT.

Legea stabileste principiul ca terenurile indifferent de forma de proprietate, constituie bun de interes national, iar infiintarea lor este o cauza de utilitata publica. Infiintarea acestor perdele forestiere de protectie se face pe baza unor stidii intocmite de institute si statiuni de cercetare agricola sub conducerea Academiei Agricole si Silvice si e obligatorie pentru pers fizice si juridice in cazurile in care prin studiile effectuate se prevede expres necesitatea infiintarii lor. Perdelele forestiere de protectie infiintate cu acceptul proprietarilor de terenuri agricole si finantate din fondurile de stat plus sume allocate de proprietarii terenurilor ce constituie proprietatea acestora.

Daca pers fizice si juridice care detin terenuri agricole in proprietatea, nu sunt de accord cu privire la infiintarea perdelelor forestiere de protectie a caror necessitate a rezultat din studiile efectelor, la propunerea diferitelor minister interesate, Guvernul supune Parlamentul propunerea de expropiere prin lege in regim de urgenta pentru utilitatea publica a terenurilor dupa acordarea unei despagubiri si prin hotarare judecatoreasca.

In aceasta situatie perdelele forestiere de protectie fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de structurile silvice. Toti daunatori de terenuri cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier si de perdelele forestiere de protectie sunt obligati da asigure paza lor contra taierilor ilegale ,braconaj, furt si contra incendiilor si sa ia masurile preventive si combaterea bolilor si daunatorilor vegetatie forestiere.

Ocuparea fara dreptul total sau partial a perdelelor forestiere de protectie si distrugerea imprejmuirilor sau reperelor de marcare este pedepsita cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda.