Caracteristicele generale ale ecosistemelor

CARACTERISTICELE GENERALE ALE ECOSISTEMELOR

Din perspectiva sistemica ecologia se ocupa cu studiul ecosistemelor care in natura au nivelul de organizare biologic cel mai larg. Acest termen de ecosistem a fost introdus de A.G.Tansley (1935) si ecosistemul era unul dintre sistemele fizice din care este edificat universul. Tansley il defineste ca fiind un complex de organisme si factori fizici care formeaza ceea ce numim mediul biomului. Plantele, animalele si bacteriile sunt reunite intr-un tot unitar cu biotopul sub actiunea unor forte materiale si energii ale realitatii fizico-chimice.

Ecosistemul integreaza intr-un tot unitar prin interactiuni ale componentelor sale un subsistem biotic si un altul primar fizic.
Dupa o conceptie functionala ecosistemul este alcatuit din 4 componente:
-substante abiotice (nutrienti organici);
-producatori;
-consumatori;
-descompunatori;
Biocenoza considerata in general un sistem nu are, de fapt, caracter de sistem, ea fiind numai un subsistem al ecosistemului. Ea lucreaza ca reglator al metabolismului atomilor elementelor chimice in biotop, al ciclului biogenochimic local, ca acumulator de atomi, captator de energie radianta solara si transfer de energie.
Biotopul functioneaza si el ca un subsistem ce furnizeaza biocenozei substante nutritive si energie. Biotopul reprezinta partea abiotica a sistemului, parte caracterizata printr-o omogenitate de structura, de tipologie, unitate climaterica si biochimica si de asemenea, de apartenenta la o anumita unitate administrativa. Biotopul cuprinde totalitatea factorilor abiotici inclusiv natura substratului terestru sau acvatic, tipul de sol, textura si componenta minerala a solului si tipul de apa.
Componentele biotopului pot fi grupate in:
-factori geografici: pozitia geografica pe Glob, latitudinea.
-factori mecanici: vantul, miscarea apei, curentii oceanici, fluxul si refluxul, cutremurele, eruptiile vulcanice.
-factori fizici: temperatura, umiditatea, lumina.
-factori chimici: azotul, oxigenul, CO2, substantele minerale din sol.
Partea vie a ecosistemului este formata din totalitatea diferitelor specii de plante si vietuitoare cuprinse in 3 sectoare interdependente:
-Fitocenoza cu o contributie la biomasa ecosistemului de 95%, zoocenoza cu o contributie de 2%, microcenoza cu o contributie de 3%.
Diversitatea ecologica a speciilor: reprezinta o functie de relatie intre numarul de indivizi dintr-o anumita specie si numarul de specii din ecosistem.
Baza trofica: cantitatea de substanta care patrunde si circula in interiorul sistemelor contribuie la formarea corpului vietuitoarelor din biocenoza (productia biocenozei).
Nisa ecologica:limita dintre 2 ecosisteme este identificata cu linia sau cu zona in care inceteaza prezenta unei anumite combinatii de specii vegetale. In unele cazuri limita este mai larga fiind sub forma unei fasii de tranzitie numita ecoton. b).Etapele de constituire a ecosistemelor se clasifica in functie de gradul de diferentiere a organismelor si de natura raportului dintre acestea si mediul lor de viata. b.1.Etapa primitiva (nesistemica): in urma cu 3,5 mld ani singurele organisme care populau marile si oceanele erau fiintele anaerobe. b.2.Etapa presistemica (protoecosistemele): in aceasta etapa au fost intrunite mai multe conditii:
-aparitia primelor vietuitoare fotosintetizatoare;
-scindarea regnului vegetal in 2 grupe functionale diferite si complementare: autotrofe si heterotrofe;
-formarea unei retele de interactiuni simple intre diferitele specii bazate pe specializari dobandite in decursul evolutiei. b.3.Etapa sistemica propriu-zisa (ecosisteme simple); b.4.Etapa ecosistemelor evoluate: cresterea populationala si prin multiplicarea speciilor. c.Clasificarea dupa E.P.Odum a sintetizat principalele tipuri de ecosisteme de pe Terra:
-Ecosisteme dependente numai de energia solara: oceanul planetar, padurile din diverse zone climatice, tundra, pasunile alpine. Aceste ecosisteme poseda o diversitate biocenotica medie spre saraca. Ele constituie baza vietii pe Terra si genereaza negentropie.
-Ecosisteme naturale dependente atat de energia solara cat si de alte surse de energie: zona estuarelor din platforma continentala a oceanelor, paduri ecuatoriale, tropicale fluviale. Aceste ecosisteme poseda o diversitate ecologica ridicata pana la maxim posibila, sunt sisteme productive si genereaza negentropie.
-Ecosisteme dependente atat de energia solara cat si de cea subventionata de om: agroecosisteme si acvacultura.
Sursele de energie suplimentara: carburanti, traveliul animal si uman. Diversitatea lor este foarte scazuta. Diversitatea ecologica este minima. Aceste ecosisteme genereaza bunuri necesare societatii dar nu produc substanta utila ecosferei.
1.2.Datorita caracteristicilor geomorfologice si geografice specifice pe teritoriul Romaniei exista 3 tipuri de ecosisteme importante, si anume: a).-acvatice; b).-terestre; c).-subterane. a).Se prezinta raurile si paraiele de munte, colinare, de ses, Delta Dunarii, lacurile, baltile, mlastinile si Marea Neagra.
Biotopul lacurilor: conditiile de formare a lacurilor sunt foarte diverse in functie de altitudine, de stratul geologic, de suprafata si adancime, de calitatea si complexitatea factorilor fizico-chimici.
Biocenoza comunitatilor mari de plante si animale din ecosistemul lacustru sunt pelagosul si bentosul.
Pelagosul reprezinta totalitatea asociatiilor de organisme animale si vegetale din masa apei.
Pelagosului ii sunt caracteristice:
-neuston;
-plancton;
-necton;
Neustonul este format din organisme mici ce plutesc sau inoata la suprafata apei sau in pelicula de apa de aproximativ 10 cm formata la nivelul de contact al apei cu atmosfera.
Planctonul este format din organisme microscopice de plante si animale care plutesc sau inoata la suprafata apei.
Nectonul este o asociatie de organisme animale care inoata activ in masa apei si consuma diferiti nutrienti ale pelagosului si bentosului.
Bentosul este format din organisme care traiesc pe fundul bazinului subacvatic.
Ecosisteme din Romania: paduri de stejar, molid, fag, pasuni alpine.
1.3.Cai de deteriorare a ecosistemelor: a).-deteriorarea prin eroziune -; datorita ploilor, vanturilor, oamenilor; b).-deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice: defrisarea padurilor, suprapasunatul, supraexploatarea faunei terestre si oceanice; c).-deteriorarea prin introducerea de noi specii in ecosistem;
Ex: -introducerea castorilor in |ara de Foc a dus la formarea de blocaje pe cursurile raurilor, deci a inundatiilor;
-uciderea pasarilor in China a dus la cresterea numarului de insecte si deci distrugerea culturilor d).-deteriorarea prin constructii de canale si baraje; e).-deteriorarea prin poluare.