Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre - protectia subsolului si ecosistemelor terestre

1. Cadrul analizat

Una din componentele deosebit de importante ale mediului este solul.

Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre se realizeaza in conditiile legii, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizarea si amenajarea teritoriului.

Aflate intr-o str`nsa interdependenta cele trei elemente de mediu - sol, subsol si ecosisteme terestre sunt supuse at`t unor reguli comune de protectie c`t si unui regim specific, particularizat la caracteristicile fiecaruia.

2. Protectia solului

Solul a fost definit ca fiind: 'stratul af`nat, moale si fiabil care se gaseste la suprafata scoartei pam`ntului si care impreuna cu atmosfera invecinata, constituie mediul de viata al plantelor'

Spre deosebire de celelalte resurse naturale solul este limitat ca intindere si are caracter de fixitate; odata distrus el nu se va mai putea reface asa cum a fost, deoarece nu mai exista conditiile din istoria formarii lor.

Dezafectarea in mari proportii a terenurilor agricole si silvice pentru constructii, industrie, mine, depozitarea deseurilor, cai de comunicatii etc., ca si procesele de eroziune reduc posibilitatile de folosire a solului pentru sustinerea productiei agricole vegetale si animale.

Se poate aprecia ca poluarea solului este rezultatul oricarei actiuni care produce dereglarea functionarii normale a acestuia, dereglare manifestata prin degradarea fizica, chimica, biologica sau radioactiva.

Sunt considerate terenuri degradate terenurile care prin eroziune, poluare si-au pierdut total sau partial capacitatea de productie pentru culturi agricole sau silvice.

Se pot evidentia si principalele tipuri de poluare, pe baza analizei activitatii ce o genereaza  in cea mai mare masura, specifica tarii noastre:

poluare prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere la zi, balastiere, cariere etc);

poluare prin acoperirea solului cu depouri, halde, iazuri de decantare, depozite de gunoaie, depozite de steril etc;

poluare cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii organice, inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria extractica);

poluarea cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, acizi de azot, compusi de plumb etc.);

poluare cu materii radioactive;

poluare cu deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara si usoara;

poluare cu dejectii animale;

poluare prin eroziune si alunecare;

poluare prin saraturare;

poluare prin acidifiere;

poluare prin exces de apa;

poluare prin exces sau carente de elemente nutritive;

poluare prin compactare, inclusiv formare de crusta;

poluare prin acoperirea solului cu sedimente produse prin eroziune;

poluare cu pesticide;

poluare cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi, toxine etc.).

Potrivit Legii nr. 18/1991 (modificata prin Legea 169/1997) terenurile care prin degradare si poluare s-au pierdut total sau partial capacitatea agricola sau silvica sunt cuprinse in 'perimetrul de ameliorare' (art. 61).

H.G. nr. 786/1993 a aprobat Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intra in perimetrul de ameliorare si conform acestui act normativ se constituie in perimetrul de ameliorare toate terenurile degradate sau neproductive indiferent de proprietar, a caror punere in valoare este necesara din punct de vedere al protectiei solului, regimului apelor, imbunatatirea conditiilor de mediu si a diversitatii biologice.

Statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetru, c`nd pe terenul acestora urmeaza sa execute lucrari de amenajare cu caracter permanent privind corectarea torentilor in gospodarirea apelor. Schimbul  se face numai cu acordul proprietarilor prin act autentic, inregistrat in documentele de cadastru funciar.

Document online: La Mezza - una regione storica del Medio Oriente che include l'Antico Egitto Proiect: Italia - relieful, natalitatea, sistemul legislativ si Economia

Fondurile necesare pentru cercetarea proiectarea si executarea lucrarilor prevazute in proiectele de amenajare si punere in valoare a terenurilor cuprinse in aceste perimetre se asigura de la bugetul de stat. Legea mentioneaza ca aceste fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor (oraselor) si a judetelor, prin contributia in bani sau in munca a tuturor color interesati (detinatorii de terenuri, locuitorii sau persoanele juridice, care trag foloase din realizarea acestor lucrari).

Prin Legea nr. 84/1996 - legea imbunatatirilor funciare s-a stabilit regimul juridic general al lucrarilor din acest domeniu.

Amenajarile de imbunatatiri funciare contribuie prin efectul lor la protectia si ameliorarea mediului. Acestea reprezinta lucrari complexe, de constructii hidrotehnice si agropedoameliorative, de prevenire si inlaturare a actiunilor factorilor de risc-seceta, exces de apa, eroziunea solului si inundatii - pe terenurile cu destinatie agricola sau silvica, av`nd ca scop valorificare capacitatii de productie a terenurilor si a plantelor si introducerea in circuitul economic a terenurilor neproductive.

Protectia subsolului

Materiile prime minerale ale subsolului sunt resurse limitate in volum si nu se regenereaza in timp, motiv pentru care se constata un decalaj intre cerintele economiei in crestere si nivelul productiei extractive, in continua descrestere. In aceste conditii procesul de gestiune al acestor materii prime trebuie sa poarte un pronuntat caracter de protectie si exploatare rationala concomitent cu ocrotirea mediului ambiant pe parcursul activitatilor de exploatare (lucrarile de extractie, foraj, stocaje subterane etc.).

In Rom`nia prin Legea nr. 134/1995 Legea petrolului s-a instituit un nou regim juridic pentru explorarea, dezvoltarea si exploatarea acestei materii prime.

Resursele de petrol situate  in subsolul tarii si al platoului continental rom`nesc al Marii Negre fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului rom`n. Asupra terenurilor necesare operatiunilor petroliere considerate lucrari de utilitate publica precum si asupra celor necesare lucrarilor de exploatare si oricaror alte operatiuni pe care acestea le implica, inclusiv cele privind asigurarea exploatarii si protectiei sistemului national de transport al petrolului se instituie, in favoarea titularului operatiunilor, un drept de servitute legala, exercitat contra unei rente anuale catre proprietarii terenurilor afectate de acesta.

Operatiunile petroliere se realizeaza numai in cadrul unor perimetre de explorare si/sau exploatare si in conditiile prevazute in acordurile petroliere, care stabilesc masuri pentru protectia suprafetei si a subsolului in cursul desfasurarii acestor activitati.

Potrivit art. 23 lit. e din Legea nr. 134/1995 periclitarea prin modul de executare a operatiunilor petroliere, a posibilitatii exploatarii operatiunilor petroliere, a posibilitatii exploatarii viitoare, a zacam`ntului sau incalcarea normelor privind protectia mediului de catre titularul acordului petrolier atrage retragerea administrarii sau concesionarii.

Pentru a asigura intretinerea sistemului national de transport al petrolului si pentru a preveni aparitia posibilelor pericole in exploatarea acestuia se stabilesc zone de protectie si siguranta (potrivit art. 8 din lege).

Pe viitor se preconizeaza adoptarea unor legi speciale in privinta fiecarei materii prime ce se exploateaza din subsol si corelarea dispozitiilor acestora la cerintele interne si internationale de protectie a mediului.

4. Protectia ecosistemelor terestre

Ecosistemele terestre cuprind in cea mai mare masura flora si fauna in conceptul lor de relatii de existenta.

A. Protectia padurilor

Cuprinz`nd mai putin de un sfert din suprafata totala a tarii padurile ocupa un loc important in cadrul economiei nationale. Ele servesc la apararea terenurilor agricole impotriva secetei, a surparilor si alunecarilor de terenuri, la ameliorarea si refacerea calitatilor naturale ale solului, la purificarea aerului, in domeniul balneoclimateric si in dezvoltarea asezarilor omenesti, pentru pasunatul animalelor, exercitarea v`natorii, agrement etc.

Totodata padurile constituie o pretioasa materie prima pentru industria de constructii, transporturi si alte ramuri ale economiei nationale. Nu trebuie trecuta cu vederea nici importanta ce o prezinta padurile in reglarea climei si in realizarea unui important rol sanitar si estetic.

Cadrul legal al ocrotirii si dezvoltarii padurilor il constituie Codul Silvic aprobat prin Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 care guverneaza raporturile juridice, organizatorice, economice si tehnice privind fondul forestier national, fondul cinegetic, fondul piscicol din apele de munte, precum si cele privind vegetatia forestiera de pe terenurile situate in afara fondului forestier national.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1996, padurile, terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productiei ori administratiei silvica, iazurile, albiile, p`raiele precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice constituie indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national.

Terenurile acoperite de vegetatie forestiera cu o suprafata mai mare de 0,25 ha sunt considerate in sensul Codului silvic, paduri.

Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier national se face pe baza amenajamentelor silvice.

Fondul forestier national este, dupa caz, proprietate publica sau privata si constituie bun de interes national.

Intregul fond forestier este supus regimului silvic care, constituie un sistem de norme tehnice, economice si juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza acestui fond, av`nd ca scop asigurarea gospodaririi durabile a ecosistemelor forestiere.

Indiferent de natura proprietatii, statul, prin autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, elaboreaza politici in domeniul fondului forestier national si al vegetatiei forestiere din afara acestuia si exercita controlul asupra modului de gospodarire a lor (art.8).

Fondul forestier national proprietate publica este administrat de Regia Nationala a Padurilor.

Conservarea si dezvoltarea durabila a fondului forestier national, potrivit legislatiei in vigoare, se realizeaza in principal prin: mentinerea integritatii fondului forestier fiind interzisa reducerea suprafetei acestora, indiferent de proprietar, cu exceptiile prevazute de lege; cresterea suprafetei fondului forestier prin recunoasterea unui drept de preemtiune al statului la toate v`nzarile de bunavoie sau silite, la pret si in conditii egale. Pentru enclavele din fondul forestier proprietate publica si terenurile limitrofe acestuia, precum si pentru terenurile acoperite cu vegetatie forestiera; regenerarea si ingrijirea padurilor, precum si a terenurilor acoperite cu vegetatie forestiera; aplicarea de tehnologii de recoltare si colectare a lemnului care sa nu afecteze echilibrul ecologic; prevenirea proceselor de degradare a padurilor si solurilor forestiere; economisirea masei lemnoase s.a.

Codul silvic clasifica padurile, in raport cu functiile pe care le indeplinesc in doua grupe:

paduri cu functii speciale de protectie a apelor, a solului, a climei si a obiectivelor de interes national, paduri pentru recreare si padurile declarate monumente ale naturii si rezervatii;

paduri cu functii de productie si de protectie in care se urmareste sa se realizeze, in principal, masa lemnoasa de calitate superioara si alte produse ale padurii si, concomitent, protectia calitatii factorilor de mediu.

Pentru a evita exploatarea nestiintifica a padurilor, volumul de masa lemnoasa ce se recolteaza anual, pe ansamblu si pe fiecare unitate de productie silvica, se coreleaza cu cota normala de taiere stabilite prin amenajamentele silvice, tin`ndu-se  seama de structura masei lemnoase respective, asigur`ndu-se evitarea dezgolirii si protejarea solului, consolidarea functiilor de protectie a arboretelor, stabilirea ecosistemelor naturale, ameliorarea factorilor de clima, mentinerea unor debite constante de apa si continuitatea productiei de lemn.

Padurile sunt nu numai sursa de materie prima, dar au si un important rol in reglarea factorilor climatici, in conservarea si protejarea mediului inconjurator.

Pentru prevenirea poluarii trebuie sa se evite, pe c`t este posibil amplasarea in apropierea padurilor de unitati industriale cu tehnici poluante, regimul de carantina fito-sanitara ce se poate institui pentru a preint`mpina rasp`ndirea daunatoarelor, bolilor si buruienilor care constituie un pericol pentru plantele cultivate si paduri, in scopul lichidarii focarelor acestora, precum si pentru a preveni sau opri introducerea lor in tara.

Legea nr. 26/1996 instituie Fondul de conservare si regenerare a padurilor, constituit la Regia nationala a padurilor, purtator de dob`nda si format din urmatoarele resurse:

contravaloarea terenurilor scoase definitiv din fondul forestier;

contravaloarea pierderilor de crestere si despagubirile pentru daune produse fondului forestier;

tarifele pentru efectele favorabile ale functiilor de protectie a padurilor;

20-25% din incasarile rezultate din valorificarea masei lemnoase, in conditiile legii;

alocatii de la bugetul de stat.

Destinatiile  sumelor astfel obtinute vizeaza impadurirea unor terenuri goale, recuperarea si gospodarirea padurilor, acoperirea efectelor calamitatilor etc. (art.63)

B. Protectia produselor lemnoase

Produsele padurii se impart in doua categorii: produse lemnoase si produse nelemnoase.

Potrivit art. 39 din Codul silvic produsele lemnoase ale padurii sunt:

a)      produse principale, in care intra toate materialele lemnoase ale padurii rezultate din taieri de regenerare, reprezent`nd materialul lemnos destinat exploatarii pentru nevoile economiei si ale populatiei, a caror exploatare se face conform prevederilor cuprinse in amenajamentele silvice si in regulile de cultura si exploatare;

b)      produse secundare, acele produse lemnoase rezultate din efectuarea lucrarilor de ingrijire a arboretelor tinere, a caror exploatare  se face in aceleasi conditii ca si produsele principale;

c)      produse accidentale - acele produse lemnoase ale padurii rezultate in urma producerii unor calamitati naturale si din defrisari de padure legal aprobate;

d)      produse de igiena, rezultate din procesul normal de eliminare naturala;

e)      alte produse cum sunt: arborii si arbustii ornamentali, rachita, puieti si diferite produse din lemn.

Produsele nelemnoase, specifice fondului forestier sunt:

v`natul din cuprinsul acestuia;

pestele din apele de munte;

pestele din crescatorii, balti si iazuri din fondul forestier;

fructele de padure;

semintele forestiere;

ciupercile comestibile din flora spontana;

plantele medicinale si aromatice;

rasina si alte produse de acest fel.

Volumul maxim de masa lemnoasa ce se poate recolta anual din paduri se aproba prin hotar`re a Guvernului, in limita posibilitatii stabilite prin amenajamentele silvice pe fiecare unitate de productie si pe natura produselor.

In ceea ce priveste produsele nelemnoase, acestea se recolteaza in conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura; in acest sens a fost emis Ordinul ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului nr. 201/1997 pentru aprobarea procedurii de autorizare a activitatilor de recoltare, capturare si achizitie a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, de pe teritoriul tarii, in scopul comercializarii pe piata interna sau la export.

V`natul si pestele din apele de munte se recolteaza pe baza de autorizatie emisa potrivit legii.

In privinta protectiei fondului cinegetic si a fondului piscicol din apele de munte, codul silvic stabileste ca autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura asigura administrarea, ocrotirea, gospodarirea unitara si rationala a acestora, scop in care:

emite norme tehnice pentru ocrotirea si gospodarirea fondurilor de v`natoare si a fondurilor piscicole din apele de munte, care sunt obligatorii pentru toti detinatorii acestora, indiferent de forma de proprietate;

stabileste norme tehnice obligatorii pentru reglarea efectivelor optime de v`nat, in special a celor care produc pagube culturilor agricole, unitatile detinatoare ale fondurilor de v`natoare raspunz`nd de aplicarea acestora si pentru pagubele produse (art. 84 si art. 85).

Totodata, personalul silvic care raspunde de ocrotirea, selectia si paza v`natului practica v`natoarea, pe fondurile de v`natoare gospodarite de unitatile silvice, pe baza permisului de port arma si a autorizatiei de catre ocolul silvic care are in gestiune fondul respectiv.