Rezumat

Lucrarea de fata urmareste identificarea obiectivelor de limitare si combatere a schimbarilor climatice. Aceste obiective vizeaza reducerea schimbarilor climatice, si adaptarea la efectele provocate de acestea. Lucrarea subliniaza totodata principalele masuri ce trebuie implementate pentru indeplinirea cu succes a acestor obiective.

Cuvinte cheie: energie, emisii, politici de mediu, gaze cu efect de sera

Clasificarea JEL: Q20; Q27; Q28; Q40; Q42; Q50

1. INTRODUCERE

Schimbarile climatice reprezinta una dintre cele mai importante provocari cu care se confrunta umanitatea in secolul XXI.

La o analiza atenta a prioritatilor de mediu din acest moment se constata ca schimbarile climatice, alaturi de reducerea biodiversitatii, utilizarea excesiva a resurselor naturale si cresterea cantitatii de deseuri sunt provocarile fara precedent inregistrate atat la nivel local, national, cat si global. Procesul de incalzire globala a scoartei terestre ca urmare a cresterii, in timp, a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) este din ce in ce mai des invocat pentru a explica modificarile climei.

Schimbarile climatice reprezinta un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatura, precipitatii, cresterea frecventei si intensitatii unor fenomene meteorologice extreme, etc.), atribuit in principal cresterii nivelului emisiilor de gaze cu efect de sera rezultate din activitati antropice, care au determinat dezechilibre in atmosfera si au favorizat declansarea efectului de sera.

Multe dintre activitatile umane, dar in mod deosebit arderea combustibililor fosili și distrugerea padurilor pentru a crea terenuri agricole, determina cresterea nivelului dioxidului de carbon și a altor gaze care rețin caldura in atmosfera. Acumularea acestor gaze „cu efect de sera” intensifica efectul de sera natural, ceea ce conduce la creșterea temperaturii pe Pamant și la apariția unor modificari ale climei.

Obiectivele la nivel global in ceea ce priveste acest fenomen vizeaza in primul rand reducerea schimbarilor climatice, si in al doilea rand adaptarea la efectele provocate de acestea.

2. Reducerea fenomenului schimbarilor climatice

2.1. Reducerea emisiilor de GES prin:

1. Reducerea consumului de combustibili fosili pentru producerea energiei

Prin arderea combustibililor fosili sectorul energetic are o contributie majora la generarea de emisii de gaze cu efect de sera - in principal dioxidul de carbon (CO2). In plus, in functie de tipul de combustibil, de instalatiile si de conditiile de ardere, precum si de existenta si de performantele echipamentelor de epurare a gazelor de ardere, se emit in atmosfera cantitati variabile de poluanti acidifianti si de pulberi.

Reducerea emisiilor poluante rezultate din arderea combustibililor reprezinta un mijloc important de protectie a mediului si de imbunatatire a starii de sanatate a populatiei - cerinte majore in cadrul strategiei de dezvoltare durabila a societatii – cunoscuta fiind asocierea efectului de sera cu schimbarile climatice.

Emisiile de GES sunt cele mai ridicate in cazul arderii carbunilor, gazele naturale reprezentand combustibilul fosil cel mai putin poluant. Cantitatile de GES rezultate in urma arderii cantitatilor echivalente de combustuibili fosili (carbune, gaze naturale, combustibil lichid obtinut din titei), pentru a obtine aceeasi cantitate de energie se afla in acelasi raport cu factorii de emisie stabiliti prin metodologia IPCC.

Tabel 1. Factori de emisie si factori de oxidare prestabiliti prin metodologia IPCC pentru emisiile de CO₂ din procesele de ardere

Sursa: 2006 IPCC Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories

Pe de alta parte, combustibilii fosili reprezinta o resursa limitata, costisitoare si adesea localizata la distanta fata de locul de utilizare.

Rezervele de carbuni de pe glob estimate in anul 2004 au fost de 783,1 miliarde de tone, din care 27 % aparține SUA, 16 % Rusiei, 12 % Chinei, 12 % Indiei, 7 % Uniunii Europene și 7 % Australiei.

Aceste rezerve, daca se continua folosirea carbunilor in același ritm ca in anul 2003 (3,8 miliarde de tone), ar acoperi necesarul globului pe o perioada de 203 ani.

Guvernul american estimeaza ca rezerva de titei a lumii se ridica la 1.350 miliarde barili. Zece state detin cca 85% din rezervele mondiale de petrol, dintre care cele mai insemnate zacaminte se afla in Arabia Saudita – 18%, Veneyuela – 14,35% si in Canada – 11,91%. Potrivit studiului, rezervele actuale, ar urma sa fie epuizate in 2041, in conditiile in care consumul mondial este de 85,22 de milioane de barili pe zi si continua sa creasca anual cu 1,3%. Potrivit unui scenariu mai optimist, rezervele mondiale de petrol ar urma sa fie epuizate in anul 2054.

Gazele naturale acopera 24 % din necesarul de energie al lumii. Zacamintele de gaze sunt, de regula, sub presiune, fapt ce faciliteaza exploatarea acestora. Rezervele globale de gaze naturale estimate in anul 2004 sunt de 170.942 miliarde m³, respectiv 185 miliarde tone care ar acoperi necesarul pe o perioada de 67 de ani. Din aceasta cantitate de gaz, 2.830 miliarde m³ aparțin Orientului Apropiat (Peninsula Araba, o parte din Nordul Africii), 64.020 miliarde m³ Europei și Statelor din fosta Uniune Sovietica, 14.210 miliarde m³ Asiei și Australiei, 14.060 miliarde m³ Africii, 7.320 miliarde m³ Americii de Nord și 7.100 miliarde m³ Americii de Sud.

Conform estimarilor Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, Romania dispune, in conditiile extractiilor de astazi, de rezerve exploatabile industrial de titei si de gaze naturale pentru 15 ani in timp ce rezervele de carbune ar ajunge aproximativ 30 de ani.

Document online: Hazardele naturale si calitatea mediului in perspectiva dezvoltarii durabile in Carpatii si Subcarpatii de la curbura Referat: Indici normalizati de diferentiere

2. Promovarea surselor de energie regenerabila

Sursele regenerabile de energie sunt reprezentate de: energia eoliana, energia solara (termica, fotovoltaica si de concentrare), energia hidroelectrica, energia oceanelor, energia geotermala, biomasa si sunt alternative la combustibilii fosili si contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, la diversificarea ofertei de energie. Totodata, industria europeana a energiei regenerabile este liderul global in dezvoltarea de tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile de noua generatie.

Cadrul legislativ european pentru promovarea surselor regenerabile a evoluat in mod semnificativ in ultimii ani, oferind acum un cadru normativ stabil care ajuta la atragerea investitiilor din sectorul privat.

Pentru a intensifica promovarea si utilizarea energiei din surse regenerabile si pentru a facilita realizarea dublului obiectiv de crestere a securitatii aprovizionarii cu energie si de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, in ianuarie 2007 Comisia Europeana a lansat o Foaie de parcurs pentru energia regenerabila — Sursele de energie regenerabila in secolul XXI: construirea unui viitor durabil (COM(2006) 848).

3. Dezvoltarea și promovarea de tehnologii avand un nivel scazut sau zero de emisii

Programul de acțiune UE pentru tehnologia de mediu acopera un spectru larg de acțiuni de promovare a eco-inovației și adoptarii de tehnologii de mediu. Acesta promoveaza cercetarea și dezvoltarea, mobilizeaza fonduri și imbunatațește condițiile de piața. In cadrul celui de-al șaptelea program-cadru pentru finanțarea cercetarii și dezvoltarii tehnologice pentru perioada 2007 – 2013, o parte semnificativa a fondurilor este alocata pentru cercetarea privind tehnologia cu emisii de carbon scazute sau chiar zero. De asemenea, in cadrul programului UE pentru competitivitate și inovare sunt disponibile fonduri pentru cercetarea in domeniul energiei și pentru promovarea economisirii de energie. Acesta include un subprogram denumit „Energie inteligenta - Europa”.

O mare parte din aceste fonduri vor fi direcționate catre proiecte consacrate direct sau indirect problemei schimbarilor climatice. Domeniile vizate sunt: dezvoltarea economiei bazate pe hidrogen și pile de combustie, pe care va trebui sa ne bazam tot mai mult, pe masura reducerii utilizarii combustibililor fosili, captarea și stocarea de CO2, cresterea eficienței energetice; transportul nepoluant și eficient, precum și materialele ecologice.

In plus, UE ofera asistența in privința diseminarii celor mai bune practici și furnizarii unei platforme pentru schimbul de cunoștințe intre oamenii de știința. Aceste activitați includ un plan strategic pentru tehnologia in domeniul energiei menit sa ajute UE sa deschida calea catre o schimbare totala a abordarii noastre privind aprovizionarea cu energie, producția și distribuția acesteia. Acestea cuprind, de asemenea, platforme tehnologice, precum platforma tehnologica europeana „Hidrogen și pile de combustie”.

4. Creșterea pana in 2020 — la cel puțin 10% — a proporției carburanților regenerabili, inclusiv a biocarburanților

Directiva privind energia din surse regenerabile adoptata prin codecizie in primavara anului 2009 (Directiva 2009/28/CE, care a abrogat Directivele 2001/77/CE si 2003/30/CE) a stabilit obiective obligatorii globale, precum si un obiectiv national obligatoriu pentru proportia totala a energiei provenite din surse regenerabile din consumul final brut de energie, tinand seama de diferitele puncte de plecare ale diferitelor tari. In plus, toate statele membre trebuie sa atinga cel putin un procent de 10 % pentru energia din surse regenerabile in sectorul transporturilor.

Strategia UE in favoarea biocarburantilor, prezentata de Comisie, viza promovarea biocarburantilor si pregatirea pentru utilizarea acestora la scara larga, precum si analizarea oportunitatilor pentru tarile in curs de dezvoltare. In aceasta comunicare se stabilea un program coordonat pentru actiunile comunitare, inclusiv masuri de imbunatatire a cererii de biomasa si a aprovizionarii cu energie, de depasire a obstacolelor tehnice si de dezvoltare si incurajare a initiativelor de cercetare. La 10 iunie 2010, Comisia (IP/10/711) a stabilit un sistem de certificare pentru toate tipurile de biocombustibili, trasand cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca programele pentru a fi recunoscute de catre Comisie.

Criteriile de durabilitate au obiectivul de a asigura ca biocombustibilii conduc la reduceri substantiale ale emisiilor de gaze cu efect de sera si nu provin din paduri, zone umede sau zone protejate. Intr-un raport privind schimbarea indirecta a utilizarii terenului in legatura cu biocarburantii si biolichidele (COM(2010) 811), Comisia a recunoscut ca, in anumite circumstante si in lipsa unor interventii, schimbarea indirecta a utilizarii terenurilor poate afecta economiile de emisii de gaze cu efect de sera asociate cu biocombustibilii, reducand astfel contributia lor la indeplinirea obiectivelor politice in materie de clima.

Ca urmare, Comisia a promis ca schimbarea indirecta a utilizarii terenurilor va fi abordata pe baza principiului precautiei daca studiul de impact, care ar trebui sa fie disponibil pana in iulie 2011, demonstreaza necesitatea luarii unor masuri suplimentare.

5. Limitarea/interzicerea utilizarii ingrasamintelor azotoase si utilizarea dejectiilor animaliere, cuplata cu modul prin care se face aplicarea pe teren

Ingrasamintele chimice sunt larg utilizate pentru fertilizarea terenurilor cu diferite culturi sezoniere sau perene. Principalele ingrasaminte chimice sunt: azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu, nitrocalcarul, ingrasamintele complexe (NPK), toate acestea continand azot, element indispensabil dezvoltarii plantelor.

Ca urmare a proceselor care au loc in sol si in plante, aplicarea de azot are drept consecinta generarea de emisii de compusi de azot in aer, si anume, amoniac, oxid de azot si protoxid de azot, acesta din urma fiind gaz cu efect de sera. In general, emisiile acestor gaze sunt direct proportionale cu cantitatea de azot utilizata pentru fertilizare. In sol, protoxidul de azot este produs prin doua procese microbiene, nitrificarea si denitrificarea.

De asemenea, utilizarea ca ingrasamint a ureei sau a calcarului genereaza emisii de dioxid de carbon.

La scara europeana, emisiile de protoxid de azot generate de utilizarea ingrasamintelor reprezinta circa 42 % din emisiile totale ale acestui gaz.

Dejectiile animaliere utilizate ca fertilizator au un continut mai mic de azot si un potential mai redus de generare a protoxidului de azot decat ingrasamintele chimice, ca urmare a proceselor de descompunere care au loc inainte de aplicarea acestora pe teren.

Aceasta determina faptul ca emisiile asociate aplicarii pe teren a dejectiilor animaliere sunt, in general, mai reduse decat cele asociate aplicarii ingrasamintelor chimice. Utilizarea, pentru aplicare, a unei metode care sa conduca la emisii directe mai reduse (de exemplu, incorporarea in sol urmata de acoperire, in loc de imprastiere la suprafata solului), determina reducerea emisiilor.

La cele de mai sus trebuie adaugat faptul ca producerea de ingrasaminte chimice are asociate, dupa caz, emisii de protoxid de azot (de la producerea de acid azotic), precum si consumuri de resurse naturale, rezulta, evident, avantajul utilizarii ingrasamintelor naturale (dejectii animaliere). Pe de alta parte, reciclarea dejectiilor animaliere in agricultura conduce la reducerea semnificativa a costurilor in acest sector de activitate.

Aspectele legate de utilizarea dejectiilor animaliere in raport cu utilizarea ingrasamintelor chimice pentru fertilizarea terenurilor sunt luate tot mai mult in considerare de tarile europene atat in elaborarea strategiilor de dezvoltare durabila, cat si a celor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.

6. Masuri de reducere a emisiilor provenite din depozitarea deseurilor menajere si asimilabile (generare de dioxid de carbon si de metan)

Reducerea emisiilor provenite din eliminarea si tratarea deseurilor reprezinta un aspect important abordat de Uniunea Europeana. Referitor la deseurile menajere si asimilabile este necesar a se mentiona ca eliminarea finala a acestora prin depozitare pe teren (depozitele de deseuri) determina emisii importante de gaze de depozit, in a caror compozitie principalii compusi sunt gaze cu efect de sera, si anume, dioxid de carbon si metan.

Una dintre principalele politici ale Uniunii Europene in domeniul deseurilor este reducerea drastica a cantitatilor de deseuri organice menajere depozitate final. Este necesar, in conformitate cu clasificarea  deșeurilor și in scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera rezultate din eliminarea finala a deșeurilor prin depozitare, sa se faciliteze colectarea selectiva și tratarea adecvata a biodeșeurilor și a altor materiale bazate pe bio-deșeuri, in vederea producerii de compost fara riscuri pentru mediu. Comisia, in urma unei evaluari a gestionarii biodeșeurilor, va prezenta, dupa caz, propuneri de masuri legislative.

Un nivel ridicat de protectie a mediului inconjurator si a sanatatii oamenilor necesita stabilirea si mentinerea unor conditii de exploatare, exigente tehnice si valori limita pentru emisii stricte in instalatiile de incinerare sau coincinerare a deseurilor in cadrul Comunitatii. Aceste valori limita ar trebui sa previna sau sa limiteze pe cat se poate impactul negativ asupra mediului.

In Rezolutia sa din 24 februarie 1997, Consiliul insista de asemenea asupra importantei criteriilor comunitare cu privire la utilizarea deseurilor, asupra necesitatii de a putea aplica norme de emisie corespunzatoare instalatiilor de incinerare, asupra necesitatii de a prevedea masuri de supraveghere pentru instalatiile de incinerare existente, si asupra necesitatii demararii de catre Comisie a lucrarilor in vederea modificarii legislatiei comunitare privind incinerarea deseurilor cu valorificare energetica pentru prevenirea transporturilor la scara larga a deseurilor destinate incinerarii sau coincinerarii in cadrul Comunitatii.

De asemenea, Directivele Consiliului 89/369/CEE si 89/429/CEE privind prevenirea si reducerea poluarii atmosferice provenite din instalatiile de incinerare a deseurilor urbane, au contribuit la reducerea si mentinerea controlului asupra emisiilor produse de instalatiile de incinerare.

7. Captarea si stocarea dioxidului de carbon (CSC)

Masurile privind captarea si stocarea dioxidului de carbon pot limita emisiile de gaze cu efect de sera si totodata schimbarile climatice.

Principalele directii actiune privind captarea si stocarea dioxidului de carbon ar putea fi:

Impunerea obligației de a integra CSC in toate noile centrale electrice pe baza de carbune și modernizarea centralelor existente

Impunerea obligației de a integra CSC in toate noile centrale electrice pe baza de carbune și de gaze naturale și modernizarea centralelor existente

Pentru a ajuta la diminuarea efectelor schimbarilor climatice, Comisia Europeana recomanda reglementarea captarii si stocarii dioxidului de carbon in cadrul ETS.

8. Masuri pentru cresterea eficientei energetice

Cresterea eficientei energetice este deosebit de importanta in contextul schimbarilor climatice, deoarece are ca efect reducea de emisii de gaze cu efect de sera.

Propunerile la nivel european includ cerinta ca toate tarile sa elaboreze planuri de reducere a consumului energetic.

Furnizorii de energie vor fi invitati sa-si incurajeze clientii sa faca economie de energie, urmand ca volumul vanzarilor sa se reduca anual cu 1,5%

Guvernele ar putea propune modalitati alternative prin care s-ar putea obtine aceleasi rezultate, cum ar fi programe de finantare sau acorduri voluntare cu furnizorii.

Alte masuri impun:

guvernelor reducerea anuala a consumului de energie prin renovarea a cel putin 3 % din cladirile institutiilor publice si respectarea criteriului eficientei energetice la achizitionarea bunurilor si serviciilor

consumatorilor sa li se ofere gratuit mai multe informatii despre consumul propriu de energie, care sa le permita o mai buna gestionare a acestuia

intreprinderilor mari sa se supuna unor audituri care sa identifice modalitati de reducere a consumului. Intreprinderile mai mici vor fi stimulate sa procedeze la fel

autoritatilor nationale de reglementare sa ia in considerare criteriul eficientei energetice, in special cand aproba taxele de retea.

Guvernele vor trebui sa monitorizeze si eficienta noilor centrale electrice si sa promoveze recuperarea caldurii reziduale.

Guvernele statelor membre trebuie sa aprobe aceste masuri, care vor face parte integranta din viziunea pe termen lung menita sa transforme Europa intr-o economie cu emisii scazute de CO2, dar in egala masura competitiva.

2.2. Cresterea cantitatilor de  dioxid de carbon inlaturate prin bazine de absorbtie, prin limitarea defrisarilor si impaduriri

Sub raport stiintific, dar si al obiectului de gospodarire, padurea reprezinta o formatiune vegetala formata din arbori care modifica conditiile ecologice la sol si au ca

finalitate productia de lemn sau satisfacerea unor necesitati de protectie sau sociale. Pentru a forma o asemenea comunitate specifica, arborii trebuie sa ocupe cu o densitate minima un teren suficient de intins. De asemenea, mai trebuie precizat ca utilizarea forestiera a terenului unei paduri antreneaza o reducere a posibilitatilor de valorificare economica a acesteia.

Unul dintre rolurile principale ale padurii este legat de inlaturarea cantitatilor de emisii de gaze cu efect de sera. Asadar, una dintre ajustarile aplicabile in cazul aprobarii de catre Comunitate a unui acord internațional privind schimbarile climatice ar trebui sa fie obligatoriu legat de impadurirea, reimpadurirea și evitarea defrișarilor și a degradarii padurilor.

Una dintre cele mai adecvate masuri de reducere a schimbarilor climatice ar fi intensificarea procesului de reimpadurire. Aceasta nu numai ca ar ajuta la echilibrarea ecosistemelor forestiere, dar ar reduce, de asemenea, si eroziunea solului, ar preveni alunecarile de teren si ar impiedica inundatiile, in acelasi timp, ar favoriza turismul. Padurile trebuie populate cu specii de arbori mai putin vulnerabile (de exemplu, fag in zonele montane joase si gorun in zonele de deal joase). Speciile de copaci rezistente la schimbarile climatice trebuie sa fie rezistente si la noile tipuri de daunatori.

Totodata directiva 2003/87/EC, modificata, subliniaza faptul ca o parte din sumele provenite in urma licitarii cotelor sa fie utilizate pentru masuri de evitare a defrișarilor și de creștere a impaduririlor și reimpaduririlor in țarile in curs de dezvoltare care au ratificat acordul internațional privind schimbarile climaticeprecum si pentru transferul de tehnologie și facilitarea adaptarii la efectele adverse ale schimbarilor climatice in aceste țari.

Conventia Natiunile Unite privind Schimbarile Climatice recunoaste nevoia de protejare a padurilor ca parte a eforturilor de combatere a schimbarilor climatice.

3. Adaptarea adecvata la schimbarile climatice

Adaptarea este un proces prin care societatile invata sa reactioneze la riscurile asociate schimbarilor climatice. Aceste riscuri sunt reale, actionand deja in multe sisteme si sectoare esentiale ale existentei umane - resursele hidrologice, securitatea alimentara si sanatatea.

Optiunile de adaptare sunt multiple si variaza de la cele tehnice pana la schimbarea de tip comportamental la nivel individual, precum reducerea consumului de apa sau a consumului energetic si/sau un consum mai eficient. Alte strategii includ: sisteme de avertizare a fenomenelor meteo extreme, imbunatatirea managementului riscului, transferul de tehnologii curate, conservarea si restaurarea adaposturilor subterane pentru oameni pentru a-i proteja de furtuni.

Exista mai multe tipuri de adaptare: anticipativa si reactiva, privata si publica, autonoma si programata.

Adaptarea necesita actiuni la toate nivelurile – local, regional, national si international – si in toate sectoarele. La nivel european, politica in domeniul adaptarii la efectele schimbarilor climatice a demarat in iunie 2007 prin initiativa elaborata de Comisia Europeana prin Cartea Verde, urmata in 2009 de Cartea Alba (Adaptarea la schimbarile climatice: Catre un Cadru European pentru Actiune).

Printre actiunile menite sa faciliteze adaptarea la schimbarile climatice se numara:

a.      Transferul de tehnologii curate

Data fiind nevoia de adaptare la schimbarile climatice, trebuie avute in vedere perspectivele pe care le ofera viitorul tehnico-stiintific, generate de noi descoperiri si de realizarea unui transfer tehnologic eficient, bazat in special pe tehnologii curate.

Datorita acestui aspect sunt necesare masuri privind:

cresterea interesului oamenilor de afaceri si managerilor pentru promovarea si utilizarea tehnologiilor ecologice;

cresterea numarului de intreprinderi care utilizeaza tehnologii curate;

elaborarea de proiecte care contribuie la introducerea de tehnologii nepoluante in I.M.M.-uri si microintreprinderi care contribuie direct la generarea emisiilor de gaze cu efect de sera

b.      Managementul corespunzator al apei

Pentru adaptarea la fenomenul schimbarilor climatice, unul dintre elementele care trebuie avute in vedere este managementul corespunzator al apei.

Este bine cunoscut ca sanatatea publica depinde de apa in foarte multe moduri. Imbunatatirea conditiilor de sanatate necesita actiuni concrete si directe pentru a depasi barierele economice, tehnice si institutionale din prezent.

Eforturile facute la nivel international pentru adaptarea la schimbarile climatice si totodata a realizarii unei dezvoltari durabile nu vor avea succes fara o utilizare responsabila a unei resurse precum apa. Tintele urmarite la nivel mondial sunt legate de formularea unui set de solutii si angajamente pentru asigurarea sanatatii umane prin intermediul managementului apei.

Provocarile legate de apa afecteaza toate tarile lumii insa aceste efecte sunt mult mai evidente in cazul tarilor aflate in curs de dezvoltare. 'Cea mai importanta componenta a Initiativei pentru Apa a Uniunii Europene o reprezinta cea dedicata Europei de Est, Caucazului si Asiei Centrale. Aceasta regiune margineste spatiul Uniunii Europene si acopera 12 state avand un numar mare de cursuri de apa comune cu cele din spatiul Uniunii. Din anul 2002 cand aceasta initiativa a fost lansata, toate tarile din regiune au facut progrese importante in modificarea managementului resurselor de apa de pe teritoriul lor, adoptarea reformelor si modificarea legislatiei in domeniu. Aceste progrese se datoreaza si implicarii organizatiilor internationale - UNECE si OECD - care au sustinut in mod activ fiecare tara in vederea realizarii dezideratelor urmarite.

c.       Diminuarea efectelor cauzate de conditiile meteorologice extreme

Printre efectele cauzate de schimbarile climatice se numara si fenomenele meteorologice extreme. Cateva exemple ar fi uraganele, valurile de caldura, secetele, desertificarea, incendiile spontane sau inundatiile.

Datorita acestui aspect, printre masurile de adaptare la schimbarile climatice se numara si diminuarea efectelor cauzate de aceste fenomene meteorologice.

Una dintre aceste masuri este deturnarea uraganelor catre zone mai putin populate. Se pare ca acest lucru a devenit tehnic posibil, iar unele tari din America Centrala, printre care Honduras, Nicaragua, Guatemala si altele, au reclamat la ONU in repetate randuri ca S.U.A. au deturnat uragane catre coastele lor, producandu-le pagube incalculabile. Daca americanii n-ar fi facut acest lucru uraganele respective ar fi devastat Florida si alte state americane.

Legat de apararea impotriva valurilor de caldura, trebuie avuta in vedere o informare a populatiei cu privire la metodele specifice de aparare. O alta masura este aceea de creare de spatii verzi in mediul urban si schimbare a programului de lucru in asa fel incat populatia sa fie cat mai putin afectata.

Pentru a diminua efectele secetei  trebuie luate masuri ca: realizarea de programe de exploatare a tuturor acumularilor de apa si aplicarea, la nevoie, a programelor de restrictii privind consumurile de apa, realizarea unor foraje pentru aprovizionarea cu apa a populatiei din zonele afectate, mentinerea tuturor instalatiilor si constructiilor de captare, tratare si distributie a apei la parametri optimi de functionare, evaluarea permanenta a situatiei surselor de apa active in tot timpul anului.

Inundatiile reprezinta un alt fenomen extrem asociat schimbarilor climatice. Printre masurile pentru reducerea riscului producerii de inundatii se numara:

Elaborarea hartilor cu suprafetele expuse inundatiilor si ale suprafetelor cvasiorizontale din campii, in care apa poate stagna in perioadele cu exces de umiditate;

Renuntarea la indiguirea generalizata a albiilor majore si a luncilor si realizarea polderelor, ca spatii de “respiro” in perioadele cu inundatii;

Interzicerea oricarui gen de constructii in apropiera albiilor minore, supuse riscului la inundatii;

Implicarea ferma a autoritatilor cu responsabilitati in ceea ce priveste protectia mediului, precum si a celor din administratia locala si nationala, pentru aplicarea masurilor de prevenire a inundatiilor si de protectie a populatiei si a mediului;

Eficientizarea sistemelor informatice privind avertizarea fenomenelor hidrometeorologice periculoase.

d.      Adaptarea culturilor agricole la schimbarile climatice

Pentru a face fata schimbarilor climatice prognozate, agricultorii pot:

schimba sistemul de rotație al culturilor pentru a utiliza cat mai eficient rezerva de apa disponibila;

adapta calendarul insamantarilor in conformitate cu regimul de temperatura si de precipitatii;

sa utilizeze soiuri adaptate la noile conditii meteorologice (mai rezistente la seceta si caldura);

sa planteze garduri vii sau mici suprafețe impadurite pe terenul arabil, pentru a reduce scurgerea apei si/sau pentru a proteja culturile impotriva vantului si solul impotriva eroziunii.

Agricultorii nu pot indeplini aceasta sarcina singuri, ci trebuie sprijiniti de stat prin politici publice prin care sa li se ofere:

sustinere privind adaptarea structurilor agricole și a metodelor de producție;

sutinere privind continuarea furnizarii de servicii pentru mediul rural;

informare pentru comunitatea agricola in legatura cu schimbarile climatice;

optiuni de adaptare pentru comunitatea agricola;

servicii de consiliere și instruire.

Sectorul agricol a demarat deja cateva programe, cum ar fi subventiile care nu sunt legate de volumul de producție, și politica de dezvoltare rurala, care vor fi importante pentru elaborarea unei strategii de adaptare a sectorului agricol la schimbarile climatice.

Viitoarele reforme in sectorul agricol vor ține seama de nevoile de adaptare, astfel incat agricultorii sa poata continua sa-si gestioneaze afacerile intr-un mod durabil, asigurand prestarea serviciilor publice, cum ar fi sustinerea comunitatilor rurale si mentinerea peisajelor rurale.

e.       Adaptarea populatiei si schimbarea mentalitatii

Pentru a asigura un nivel general adecvat de informatii si pentru a crea sprijinul public pentru politica de adaptare la schimbarile climatice, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a spori gradul de constientizare in randul populatiei. Consecintele schimbarilor climatice vor fi resimtite de fiecare cetatean si la toate nivelurile administrative. Cetatenii trebuie sa aiba cunostinte cat mai complete privind impactul socio-economic si de mediu al schimbarilor climatice in urmatoarea perioada.

Pentru implementarea masurilor de adaptate la schimbarile climatice, intreaga societate impreuna cu autoritatile publice, companiile si ONG-urile trebuie sa asigure un nivel corespunzator de cunostinte cu privire la schimbarile climatice si efectele preconizate ale acestora. Procesul de constientizare a necesitatii de promovare a masurilor de adaptare la efectele schimbarilor climatice ar putea facilita tranzitia necesara in atitudini si comportament si poate imbunatati capacitatea generala de atenuare a efectelor generate de schimbarile climatice.

Atenuarea efectelor schimbarilor climatice reprezinta o responsabilitate generala a intregii societati, iar obiectivele de adaptare necesita o abordare etapizata bazata pe experienta si spirit inovativ asociate de o comunicare transparenta a actiunilor intreprinse. Actiunile de constientizare trebuie dezvoltate plecand de la necesitatea de schimbare a atitudinilor si a comportamentului fata de utilizarea resurselor naturale, protectia mediului si in mod special fata de schimbarile climatice si a caracterului de urgenta a actiunilor de adaptare la efectele schimbarilor climatice.

Totodata, un rol foarte important in dezvoltarea atitudinilor adecvate il are includerea problematicii adaptarii la schimbarile climatice in programele de invatamant, precum si in asigurarea procesului de formare profesionala.

Educatia de calitate este absolut necesara pentru a se realiza un progres durabil in ceea ce priveste adaptarea la efectele schimbarilor climatice prin formarea unor cetateni capabili care sa detina capacitatea si cunostintele, necesare pentru promovarea unui spirit inovativ la nivel local si promovarea proiectelor de adaptare la efectele schimbarilor climatice.

Cetatenii ar putea sa se implice in procesele de promovare, comunicare si publicitate ale factorilor implicati in procesul de adaptare la schimbarile climatice, precum si in luarea deciziilor la nivelul comunitatilor si autoritatilor locale. Este de subliniat importanta parteneriatelor la nivel local si a voluntariatului pentru atingerea celor mai bune rezultate dar si rolul proiectelor si al schimburilor de experienta in educatia pentru dezvoltare, sanatate si mediu.

Politicile si masurile de adaptare trebuie analizate la toate nivelurile de decizie din toate institutiile implicate si promovate cu acordul tuturor acestor institutii.

In timp ce resursele financiare sunt limitate, iar structurile fizice isi pierd din operabilitate, educatia devine o necesitate pentru componenta sociala a adaptarii la efectele schimbarilor climatice.

f.       Estimarea costurilor schimbarilor climatice pentru fiecare sector de activitate

Factorii implicati trebuie sa analizeze si sa estimeze consecintele schimbarilor climatice in sectorul de activitate al acestora din punct de vedere al implicatiilor economice, sociale si de mediu pe care acestea le presupun, pentru a stabili in fiecare caz costurile actiunii (luarea masurilor de adaptare la schimbarile climatice) si costurile lipsei de actiune (costul, pe termen scurt, mediu si lung al pagubelor generate de lipsa masurilor de adaptare la schimbarile climatice).

Costurile de implementare a masurilor la nivel sectorial trebuie stabilite pe baza unei analize economice tinandu-se cont de concluziile cercetarilor din domeniul schimbarilor climatice, studiilor economice si sociale si a prioritatilor de dezvoltare.

Intrucat in prezent baza de date privind estimarea economica a pagubelor provocate de schimbarile climatice este extrem de limitata si in aceste conditii exista dificultati pentru realizarea unei dimensiuni realiste si practice a masurilor de adaptare la schimbarile climatice, se impune realizarea de studii economice specifice pentru evaluarea costurilor aferente pagubelor provocate de schimbarile climatice pana in prezent si, de asemenea, estimari ale costurilor aferente efectelor scenariilor climatice in conditiile de dezvoltare economica sectoriala prognozata.

3. CONCLUZII

Fiind vorba despre un fenomen global, schimbarile climatice necesita un raspuns international, bazat pe o intelegere comuna a obiectivelor pe termen lung si a acordurilor ratificate la nivel mondial.

In analiza efectuata, au fost propuse masuri pentru indeplinirea obiectivelor de limitare si combatere a schimbarilor climatice, dar care pentru a fi implementate necesita investitii importante.

Mențiune

Acest articol a fost cofinantat din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiect numarul POSDRU/107/1.5/S/77213 „Doctorat pentru o cariera in cercetarea economica interdisciplinara la nivel european” .

Bibliografie

1. Organizatia Natiunilor Unite, (1992), Conventia-Cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice (UNFCCC)

2. Ott H E , Institutul pentru clima, mediu si energie de la Wuppertal, (2007), Climate Policy Post - 2012 – a roadmap

Comisia Europeana (2010). EUROPA 2020 - O strategie europeana pentru o crestere inteligenta, ecologica si favorabila incluziunii

4. Mladin C. & colab. (2004) Evaluarea Capacitatii Nationale pentru Managementul Global al Mediului - Raport privind schimbarile climatice. Bucuresti