Conservarea energiei

Incepand cu anul 1970 tarile, care aveau o rata inalta de dezvoltare, au inceput sa devina tot mai dependente de sursele neregenerabile de energie. Aceasta tendinta a contribuit la o deteriorare rapida a situatiei energetice, care a culminat cu prima criza petroliera, care a pus in evidenta doua aspecte importante:

nivelul eficientei energetice existente la acea data, care a determinat o dublare a consumului de energie pe cap de locuitor la fiecare 10 ani;

necesitatea protectiei mediului inconjurator prin limitarea consumului de energie, respectiv a noxelor asociate acestui proces.

In acest context conceptul de conservare a energiei capata noi valente, iar politica energetica este tot mai mult orientata spre gestiunea cererii de energie. Managementul energetic este ansamblul de masuri institutionale si functionale luate pentru a garanta aplicarea politicii energetice si a asigura la nivel micro-economic (intreprindere, instalatie) aprovizionarea cu energie, stocarea, transformarea, distributia, utilizarea acesteia si tratarea deseurilor rezultate conform unor conditii precise.

Obiectivul central al politicii de conservare a energiei este obtinerea aceluiasi efect util cu consumuri reduse de energie. Conservarea energiei nu are nici o legatura cu austeritatea energetica, fara a implementa ceva nou si nu inseamna vre-un sacrificiu impus unor categorii de consumatori prin limitarea sau intreruperea alimentarii cu energie in anumite perioade de timp. Conceptele de baza ale conservarii energiei ce stau la baza activitatii complexe a managementului de energiei sunt:

Ø economisirea energiei - masuri sau rezultate ale actiunilor intreprinse de producatorii si utilizatorii de energie pentru a evita risipa (spre exemplu, limitarea mersului in gol a utilajului, evitarea supraincalzirii spatiilor de locuit etc), utilizarea rationala a energiei de catre consumatori in modul cel mai potrivit, pentru realizarea obiectivelor, cu luarea in considerare a restrictiilor sociale, politice, economice, ecologice (realizarea unui management adecvat, spre exemplu, incalzirea prin sisteme de producere combinata a energiei electrice si termice - cogenerarea).

Ø substituirea unor forme de energie si procese, masuri ce se refera la schimbari facute liber ca parte a unei politici energetice in afara motivelor economice. Spre exemplu, substituirea prafului de carbune cu gazele naturale la furnalele metalurgice sau la cuptoarele de ciment.

Odata cu reorientarea politicii energetice spre principiul conservarii energiei se constata scaderea importantei indicatorilor cantitativi, precum sunt productia (consumul) de energie pe locuitor sau rata de crestere a productiei consumului, cat si reorientarea spre indicatori calitativi, exprimati in unitati fizice, cum este consumul specific, sau exprimati valoric, cum este intensitatea energetica (raportul intre consumul intern brut sau consumul final energetic si produsul intern brut). Intensitatea energetica este unul din factorii de dezvoltare, insa nu determina nivelul de dezvoltare a unei tari.

Valori similare a consumului energetic pa cap de locuitor au niveluri de dezvoltare foarte diferite, ceea ce dovedeste calitatea diferita a consumului energetic. Calitatea consumului depinde de nivelul industrializarii, managementul resurselor, situatia politica, implementarea tehnologiilor noi. Spre exemplu, Japonia are un nivel inalt de dezvoltare si, respectiv, valoare inalta a produsului intern brut (PIB) la un consum mic de energie. In Europa Centrala si de Est pentru acelasi PIB pe locuitor ar fi necesara o cantitate de energie mai mare de cateva ori. Intensitatea energetica a Romaniei este de 2 -2,8 ori mai mare decat a tarilor Uniunii Europene. Aceste exemple reflecta nivelul tehnologic scazut al tarilor in curs de dezvoltare fata de cele industrializate. Un alt element important pentru o comparatie corecta este puterea de comparare (calculata de regula in dolari) care este variabila in diferite tari. Tendinta politicilor energetice a tarilor este cresterea puterii de comparare, adica o mai mica cantitate a pietei de energie, unde propunerile economice si ecologice avantajoase vor fi prioritare.

Politica de eficienta energetica este inca un pas spre economisirea energiei. Esenta politicii energetice consta in realizarea unui echilibru intre cererea si oferta de energie in conditii suportabile din punct de vedere social si ecologic. Acest echilibru poate fi realizat prin obtinerea unei valori inalte a eficientei energetice. Un nivel adecvat a eficientei energetice poate fi atins prin realizarea politicii energetice privita prin prisma conceptului de conservare a energiei, implementarea tehnologiilor renovabile, retehnologizarea subiectilor industriali existenti, politica de eficienta enegetica tinde spre realizarea unei dezvoltari durabile a statului si influenteaza cele doua laturi ale politicii energetice: economica si ecologica. Politica energetica necesita calcularea efectelor previzibile economice si ecologice si fundamentul unor decizii de alocare a resurselor financiare si umane. Astfel este cunoscut faptul ca pentru a instala o noua capacitate de 1 kW este necesara o investitie de 1000-1200 dolari SUA, in timp ce pentru a economisi energie si a evita instalarea unei asemenea capacitati este necesara o investitie de numai 400 dolari. Un bun exemplu de eficienta energetica este retrofottingul, care permite micsorarea consumului energetic in incapere aproape de doua ori.

Cresterea pretului petrolului, asociata cu estimari potrivit carora rezervele cunoscute de titei se vor reduce in urmatorii 15 ani la jumatate, obliga statele dezvoltate sa-si intoarca fata catre resursele regenerabile de energie. Romania si-a propus, la randul ei, ca pana in 2010 consumul de energie electrica din resurse regenerabile sa ajunga la 33% din consumul intern brut, in condtiile in care, in momentul de fata, acest procent se situeaza in jurul a 28% si este acoperit exclusiv din energia produsa in hidrocentrale. La capitolele energie eoliana, energie solara, biomasa, investitiile noastre sunt insa cu mult sub posibilitati Criza petroliera din anii ’70 a pus in garda statele puternic industrializate, siguranta in alimentarea cu energie devenind o problema vitala pentru acestea. Au fost initiate programe costisitoare pentru constructia de centrale nucleare si au fost alocate subventii importante pentru energiile alternative.

Membrii Parlamentului European au lansat o noua initiativa de promovare a folosirii hidrogenului pe post de combustibil, in conditiile in care analistii apreciaza ca era petrolului se aproprie de sfarsit. CE intentioneaza sa stranga fonduri pentru dezvoltarea cercetarilor privind utilizarea hidrogenului sub forma de combustibili din vanzarea de obligatiuni in euro (eurobond).

Barierele in calea promovarii eficientei in tarile mai putin dezvoltate exista. Se constata ca atat investitiile, cat si o serie de alte masuri sunt, de regula, indreptate spre cresterea productiei de energie si mai putin spre cresterea eficientei de utilizare a ei. Studiile si analizele efectuate au pus in evidenta patru tipuri de bariere importante:

Ø bariere tehnice - lipsa echipamentului, cunostintei si experientei, lipsa unui cadru adecvat pentru cercetare si transfer tehnologic;

Ø bariere economice - preturile purtatorilor de energie nu reflecta costurile reale, lipsa unui sistem de control al preturilor, cat si deformarea participatiei energiei in pretul produselor;

Ø bariere financiare - fonduri limitate pentru investitii in economia energetica, lipsa unor licitatii pentru investitii;

Ø bariere institutionale, manageriale - lipsa legislatiei si a reglementarilor pentru eficienta energetica, structura decizionala inadecvata la nivel local si national, lipsa standardelor, neconstientizarea potentialului de conservare a energiei, lipsa managementului modern in intreprinderi.