Urbanismul din perspectiva reglementarilor juridice

URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTARILOR JURIDICE

1 Notiuni de amenajare a teritoriului si urbanism

Preocuparile si reglementarile din domeniul urbanismului dateaza din cele mai vechi

timpuri36. Dupa cum am mentionat in partea destinata prezentarii lumii antice, numeroase cerinte

au fost impuse activitatii de constructie. „Regulamentul orasului Pergam obliga, de exemplu,

constructorii sa respecte mai multe norme de igiena si securitate; in caz de nerespectare a

acestora, autoritatile municipale puteau interveni pentru a sanctiona ilegalitatile si a lua, pe

cheltuiala contravenientului, masuri in vederea conformarii constructiilor cu regulile publice

stabilite. In Roma antica se constata existenta servitutilor de inaltime, de perspectiva, de aliniere,

de distanta intre cladiri, de vedere si de estetica”3 Pana la mijlocul secolului al IX-lea,

urbanismul si domeniul juridicului nu s-au intalnit decat punctual, in „zona” reglementarilor

privind alinierea strazilor si constructiilor. Sporadicele reglementari aparute in privinta spatiului

urban – aparute, uneori, ca si adevarate constrangeri sociale, nu indreptatesc dreptul

urbanismului de a guverna in domeniul amenjarii teritoriului, respectiv urbanismului.

Normele juridice se definesc ca reprezentand acea categorie a normelor sociale, instituite

sau sanctionate de stat, obligatoriu de respectat in raporturile subiectelor de drept, sub garantia

aplicarii fortei de constrangere a statului in cazul nerespectarii lor38. Totodata trebuie sa

subliniem ca exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau in contradictie cu scopurile

acesteia reprezinta un abuz de drept sanctionat de lege. Legea recunoaste exercitarea drepturilor

subiective in scopul satisfacerii intereselor personale, materiale si culturale in acord cu interesul

general si cu regulile de convietuire sociala39

Una dintre problemele pe care le ridica urbanismul este modul in care se pot

compatibiliza principiile care guverneaza cele doua tipuri de proprietate: cea publica si cea

privata, deoarece in domeniul juridic al urbanismului, atunci cand se urmareste realizarea

proiectelor de urbanism ale colectivitatilor publice, se poate usor aduce atingere drepturilor

proprietarilor solurilor. Codul civil defineste , la art.410, dreptul de proprietate: “Proprietatea

este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in

limitele determinate de lege”. Dreptul de proprietate poate sa se dovedeasca incompatibil cu

obiectivele de amenajare pe care le au colectivitatile publice, insa obiectivele de interes general

trebuiesc atinse, astfel incat a trebuit sa se permita acestora sa instituie o adevarata politie de

urbanism, cu ajutorul careia sa reglementeze exercitiul drepturilor proprietarilor funciari.

Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe doua planuri. Pe de-o parte, dreptul de

proprietate a fost limitat de o maniera din ce in ce mai stricta, astfel incat individul-proprietar a

trebuit sa cedeze in fata intereselor obstesti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate –

cunoscand o asemenea evolutie).Regimul urbanismului nu a impus doar restrictii, ci evolutia sa a

promovat o serie de garantii pentru cei administrati. Dezvoltari semnificative au vizat

publicitatea deciziilor in materie de urbanism, consultarea administratilor pe calea anchetelor

publice, lupta contra arbitrariului etc.

Alaturi de aceasta maniera de reglementare, si-au facut aparitia activitati de serviciu

public care au impus colectivitatilor asumarea activitatii de amenajare a zonelor urbane,

salubritatea, estetica urbana si protectia mediului40

Dreptul urbanismului a fost definit in doctrina franceza ca un ansamblu de reguli si

institutii privitoare la amenajarea si dezvoltarea urbana, permitand incadrarea evolutiei fizice a

localitatilor si avand ca scop realizarea obiectivelor colectivitatilor publice in acest domeniu, cu

o finalitate de incontestabil interes general41

Legislatia in domeniu din tara noastra nu defineste nici urbanismul, nici activitatea de

amenajare a teritoriului, ci privindu-le impreuna, precizeaza continutul acestora, trasaturile

specifice, obiectivele lor si modalitatile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind

amenajarea teritoriului si urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) ca “Gestionarea spatiala a

teritoriului se realizeaza prin intermediul amenajarii teritoriului si al urbanismului, care

constituie ansambluri de activitati complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea

spatiala echilibrata, la protectia patrimoniului natural si construit, precum si la imbunatatirea

conditiilor de viata in localitatile urbane si rurale”

Amenajarea teritoriului – ca activitate mai larga, mai cuprinzatoare (circumscriind

urbanismul ) – trebuie sa fie (in conformitate cu prevederile art.3): globala, urmarind

coordonarea diferitelor politici sectoriale intr-un ansamblu integrat; functionala, trebuind sa tina

seama de cadrul natural si construit bazat pe valori de cultura si interese comune; prospectiva,

trebuind sa analizeze tendintele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor si interventiilor

economice, ecologice, sociale si culturale si sa tina seama de acestea in aplicare; democratica,

asigurand participarea populatiei si a reprezentantilor ei politici la adoptarea deciziilor.

Urbanismul trebuie sa reprezinte o activitate:

a) operationala, prin detalierea si delimitarea in teren a prevederilor planurilor de amenajare a

teritoriului;

b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului

localitatilor.

c) Normativa, prin precizarea modalitatilor de utilizare a terenurilor, definirea destinatiilor si

gabaritelor de cladiri, inclusiv infrastructura, amenajari si plantatii (art. 4).

Raspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism revine, potrivit

legii (respectiv art. 6), autoritatilor administratiei publice centrale si locale.

Amenajarea teritoriului – al carei scop il constituie armonizarea la nivelul intregului

teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice si culturale – se desfasoara pe intreg

teritoriul Romaniei, pe baza principiului ierarhizarii, coeziunii si integrarii spatiale, la nivel

national, regional si judetean. Principalele obiective ale acestei activitati sunt:

• dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si zonelor, cu respectarea

specificului acestora;

• imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane;

• gestionarea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului;

• utilizarea rationala a teritoriului.

Urbanismul are ca scop stimularea evolutiei complexe a localitatilor, prin realizarea

strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung. Activitatea se desfasoara la nivelul

tuturor localitatilor urbane si rurale, in acord cu potentialul acestora si cu aspiratiile locuitorilor.

Principalele obiective ale activitatii sunt:

¦ imbunatatirea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea

accesului la infrastructuri, servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii;

¦ crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor si ale

persoanelor cu handicap;

¦ utilizarea eficienta a terenurilor, in acord cu functiunile urbanistice adecvate;

extinderea controlata a zonelor construite;

¦ protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural construit si natural;

¦ asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat si plantat din toate localitatile urbane si

rurale;

¦ protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale .

2 Autoritatile cu atributii in materie de urbanizare si documentatii de urbanism

Notiunea de “administratie publica” are doua sensuri. Intr-unul desemneaza o anumita

activitate, iar in celalalt semnifica organul de stat care realizeaza aceasta activitate. Pornind de la

aceste chestiuni, se poate explica notiunea de “serviciu public” – de care se lega notiunea

administratiei publice – acesta (serviciul public) putand fi inteles fie ca prestatie, fie ca organism

REFERAT: Pestera liliecilor de la gura dobrogei REFERAT: Pestera cu corali

care realizeaza aceasta prestatie.

Administratia publica avand menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca

obiect realizarea valorilor politice care exprima interesele generale ale societatii organizate de

catre stat. Punerea in executare a legilor apartine puterii executive, cu ajutorul administratiei

publice. Administratia publica, atat ca activitate, cat si ca organizare, depinde de lege, fiind in

acelasi timp expresia si instrumentul acesteia. Mai mult, administratia publica deschide

perspectiva necesitatii contenciosului administrativ, institutie menita sa asigure respectarea legii

de catre administratia publica insasi.

Aparitia si evolutia preocuparilor administratiei in materie de urbanism dateaza la noi

inca de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit “ sfaturile orasenesti”,

avand ca si atributii principale administrarea si gospodarirea oraselor in componentele sale

(pavarea, iluminatul, politica urbanistica de infrumusetare etc.). Nevoia acordarii de

personalitate juridica localitatilor urbane s-a numarat printre obiectivele programelor Revolutiei

de la 1848, idee care avea sa fie concretizata prin reglementarile timpului.

Fara a mai enumera, nici macar succint, reglementarile din domeniul urbanismului, de la

aceste forme timpurii pana in zilele noastre, ne permitem sa le abordam pe cele aflate in

vigoare43

La data de 23 mai 2001 a intrat in vigoare Legea administratiei publice locale nr.

215/2001 prin care se stabileste ca administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se

organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor

publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si consultarii

cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit ( art.2, al.2 )

Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si

orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative, si primarii, ca

autoritati executive .In fiecare judet se constituie un consiliu judetean, ca autoritate a

administratiei publice locale, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in

vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean (art.22).

Consiliul local analizeaza si aproba, in conditiile legii, documentatiile de amenajare a

teritoriului si urbanism ale localitatilor, stabilind mijloacele materiale si financiare necesare in

vederea realizarii acestora; aproba alocarea de fonduri din bugetul local pentru actiuni de

aparare impotriva inundatiilor, incendiilor, dezastrelor si fenomenelor meteorologice periculoase.

De asemenea, consiliul local stabileste masurile necesare pentru construirea, intretinerea si

modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de

comunicatii de interes local (art.38).

Consiliul judetean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileste, pe baza consultarii autoritatilor

administratiei publice locale, comunale si orasenesti, proiectele de organizare si amenajare a

teritoriului judetului, precum si de dezvoltare urbanistica generala a judetului si a unitatilor

administrativ-teritoriale componente, si urmareste modul de realizare a acestora in cooperare cu

autoritatile administratiei publice locale, comunale si orasenesti implicate.

3 Structura institutionala

Organul administratiei publice centrale de specialitate, care aplica strategia dezvoltarii si

politica Guvernului in domeniile amenajarii teritoriului, urbanismului, lucrarilor publice si

constructiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii

Teritoriului ( potrivit Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicata

in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea noua a

acestuia este Ministerul Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei). Atributiile sale

privesc, printre altele, asigurarea elaborarii Planului de amenajare a teritoriului national ca

sinteza a politicilor si planurilor sectoriale si locale de amenajare a teritoriului, stabilirea,

impreuna cu autoritatile administratiei publice centrale si locale care au atributii in domeniu, de

masuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorica, arhitecturala sau peisagistica. Organizeaza

activitatea de cercetare stiintifica de interes public in domeniile amenajarii teritoriului,

urbanismului si pentru cresterea stabilitatii, sigurantei constructiilor si protectiei antiseismice si

organizeaza elaborarea , avizarea si aprobarea normativelor, prescriptiilor si reglementarilor

tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizand si controlul privind aplicarea acestora.

De asemeni, MLPAT exercita controlul de stat din domeniul constructiilor, lucrarilor

publice urbanismului si amenajarii teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a

constructiilor, precum si aplicarea sistemului calitatii cu privire la proiectarea, executarea,

exploatarea si utilizarea constructiilor prin intermediul Inspectiei de stat in constructii, lucrari

publice, urbanism si amenajarea teritoriului, aceasta fiind organizata, in cadrul MLPAT ca

inspectie centrala, iar in plan teritorial functionand ca servicii publice descentralizate – inspectii

judetene.

Alaturi de aceste structuri administrative mai exista o serie de alte organisme

guvernamentale sau neguvernamentale care concura la promovarea si realizarea politicilor si

reglementarilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitectilor,

Asociatia Profesionala a Urbanistilor, Uniunea Artistilor Plastici, alte organizatii stiintifice,

profesionale, de creatie)44

4 Documentatii de amenajare a teritoriului si urbanism

In “litera legii”, prin “documentatii de amenajare a teritoriului si de urbanism” se intelege

planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism

si regulamentele locale de urbanism, avizate si aprobate conform legii – art.39 al.(1).

Documentatiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar

documentatiile de urbanism cuprind reglementari operationale.(art.39, al.2).

Documentatiile de amenajare a teritoriului sunt:

• Planul de amenajare a teritoriului national;

• Planul de amenajare a teritoriului zonal;

Planul de amenajare a teritoriului judetean;

Planul de amenajare a teritoriului national are caracter director si reprezinta sinteza

programelor strategice sectoriale pe termen mediu si lung pentru intreg teritoriul tarii; el este

compus din sectiuni specializate: Cai de comunicatie, Ape, Zone protejate, Reteaua de localitati,

Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurala (prin lege se pot aproba si alte sectiuni).

Planul de amenajare a teritoriului judetean, corelat cu celelalte doua categorii de

planuri, devine obligatoriu, in ceea ce priveste continutul sau, pentru celelalte planuri de

amenajare a teritoriului si de urbanism pe care le detaliaza.

Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director si se realizeaza in vederea

solutionarii unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorasenesti,

interjudetene, regionale etc.).

Documentatiile de urbanism se refera la localitatile urbane si rurale si

reglemeneatza utilizarea terenurilor si conditiile de ocupare a acestora cu constructii. Ele

traspun la nivelul localitatilor propunerile cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului

national, zonal si judetean; avand caracter de reglementare specifica, stabilesc reguli care se

aplica direct asupra localitatilor si partilor din acestea pana la nivelul parcelelor cadastrale,

constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.

Documentatiile de urbanism sunt urmatoarele:

Planul urbanistic general si regulamentul local aferent acestuia (PUG);

Planul urbanistic zonal si regulamentul local aferent acestuia (PUZ);

Planul urbanistic de detaliu (PUD).

Planul urbanistic general are caracter director si de reglementare operationala. Fiecare

localitate trebuie sa intocmeasca PUG, sa il actualizeze la 5-10 ani si sa il aprobe, acesta

constituind baza legala pentru realizarea programelor si actiunilor de dezvoltare. Dintre

reglementarile pe termen scurt, la nivelul intregii unitati administrativ-teritoriale de baza,

mentionam:

- stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan in relatie cu teritoriul administrativ al

localitatii;

- stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;

- zonificarea functionala in corelatie cu organizarea retelei de circulatie;

- delimitarea zonei afectate de servituti publice;

- modernizarea si dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc.

PUG cuprinde prevederi pe termen mediu si lung cu privire la:

-evolutia in perspectiva a localitatii;

-directiile de dezvoltare functionala in teritoriu;

-traseele coridoarelor de circulatie si de echipare prevazute in planurile de amenajare

a teritoriului national, zonal si judetean.

Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifica, detaliata si asigura

corelarea dezvoltarii urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din

interiorul localitatii.

PUZ cuprinde reglementari asupra zonei referitoare la:

- organizarea retelei stradale;

- organizarea arhitectural-urbanistica;

- modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic si circulatia acestora;

- protejarea monumentelor istorice.

Elaborarea PUZ este obligatorie in cazul: zonelor centrale ale localitatilor; zonelor

protejate si de protectie a monumentelor, a complexelor de odihna si agrement, a parcurilor

industriale etc.

Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifica prin

care se asigura conditiile de amplasare, dimensionare, conformare si servire edilitara a unuia sau

mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe

amplasamente, in corelare cu vecinatatile imediate.

PUD cuprinde reglementari cu privire la:

-asigurarea accesibilitatii si racordarea la retelele edilitare;

permisivitati si constrangeri urbanistice privind volumele construite si amenajarile;

-relatiile functionale si estetice cu vecinatatea;

-compatibilitatea functiunilor si conformarea constructiilor, amenajarilor si plantatiilor;

-regimul juridic si circulatia terenurilor si constructiilor.

Regulamentul general de urbanism reprezinta sistemul de norme tehnice,

juridice si economice care sta la baza elaborarii planurilor de urbanism, precum si a

regulamentelor locale de urbanism.

Trebuie retinut, asadar, ca , in raport cu amploarea si continutul lor, elaborarea

documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism incumba diferentiat autoritatilor

administratiei publice centrale sau locale.

Punerea de acord a documentatiilor se urmareste de catre acestea astfel:

prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau si se detaliaza documentatiile ce se

elaboreaza pentru parti componente ale teritoriului respectiv; in planurile de amenajare a

teritoriului si de urbanism se introduc prevederile principale ale documentatiilor aprobate pentru

parti componente ale acelui teritoriu45

Dupa aprobare, PUG, PUZ si PUD, impreuna cu regulamentele locale de urbanism

aferente sunt opozabile in justitie.

Initiativa elaborarii documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism

apartine colectivitatilor locale, prin autoritatile deliberative si executive, Guvernului, precum si

persoanelor fizice sau juridice interesate in amenajarea teritoriului si in dezvoltarea localitatilor.

Activitatile de amenajare a teritoriului si de urbanism se finanteaza din bugetele

locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum si de persoane juridice si

fizice interesate in dezvoltarea unor localitati sau a unor zone din cadrul acestora46

Avizarea si aprobarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism se fac de

catre autoritatile si organismele centrale si teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din

Legea 350/2001).

Participarea populatiei la aceste activitati se realizeaza prin: informarea ei, prin

consultare, precum si prin alte forme de participare prevazute de lege. Este evident ca, in masura

in care cetatenii au un bagaj de informatii mai bogat, cu cat isi fac cunoscute mai bine

problemele, impunand forurilor competente solutionarea lor, cu atat va fi mai utila si mai

eficienta interventia lor la nivelul elaborarii si punerii in aplicare a programelor in domeniu,

conducand astfel la rezultate benefice in ceea ce priveste conditiile de viata, confortul material ,

spiritual si estetic, atat la nivelul habitatului cat si la locul de munca.

Autorizatiile de urbanism

Ca orice procedura de autorizare administrativa, si cea de urbanism presupune

parcurgerea anumitor etape, finalizate prin elaborarea si eliberarea anumitor documente,

respectiv certificatul de urbanism si apoi autorizatia de construire. Regulile de urbanism, cu toate

ca ar trebui cunoscute pe calea masurilor publicitare adoptate de autoritatile publice, nu permit

proprietarului ori dobanditorului cu orice titlu al unui imobil – prin insuficienta lor - sa cunoasca

si, mai ales, sa aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care greveaza (poarta asupra)

bunul(ui) respectiv. De aceea, cu ocazia fiecarei tranzactii imobiliare, se interogheaza

administratia asupra naturii si continutului servitutilor de urbanism aplicabile imobilului care

formeaza obiectul tranzactiei. Initial, raspunsul se concretiza intr-o simpla nota informativa care,

treptat, s-a transformat in certificatul de urbanism de azi. Acesta a avut, la randu-i, o evolutie

semnificativa (in ceea ce priveste natura si rolul indeplinit), la inceput fiind doar un simplu

instrument de informare individuala asupra servitutilor administrative aplicabile imobilului,

pentru ca astazi sa devina un instrument de control al utilizarii terenurilor.

Certificatul de urbanism si autorizatia de construire sunt reglementate de dispozitiile

Legii nr. 350/2001, precum si de cele ale Legii nr. 50 din 1991 privind autorizarea executarii

constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, republicata si modificata prin

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 231/2000.

Certificatul de urbanism este (in conformitate cu art. 29 al Legii nr. 350/2000) actul de

informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publica face cunoscute regimul juridic,

economic si tehnic al imobilelor si conditiile necesare in vederea realizarii unor investitii,

tranzactii imobiliare ori a altor operatiuni imobiliare, potrivit legii. Din aceasta definitie rezulta

ca certificatul de urbanism ofera informatii asupra constructibilitatii unui teren sau in privinta

fezabilitatii unei operatiuni determinate4

Acest act este necesar intocmirii documentatiei si dosarului in vederea obtonerii

autorizatiei de construire, dar el nu tine loc de autorizatie de construire. Din punct de vedere

juridic, certificatul de urbanism are valoarea unui aviz, care, in anumite conditii, produce efecte

obligatorii. Acesta are un rol important, respectiv garanteaza destinatarului sau ca, pe parcursul

unei anumite perioade, nu i se vor opune modificari care sa afecteze regulile pe care certificatul

le contine.

Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic, regimul economic si

regimul tehnic al imobilului.

Regimul juridic al imobilului contine dreptul de proprietate asupra acestuia si servitutile

de utilitate publica care greveaza asupra acestuia; situarea terenului in intravilan sau in afara lui;

prevederi ale documentatiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului –

zone protejate, zone in care actioneaza dreptul de preemtiune asupra imobilului, interdictii

definitive sau temporare de constructie etc.

Regimul economic al imobilului indica folosinta actuala, destinatii admise sau neadmise,

stabilite in baza prevederilor urbanistice aplicabile in zona, reglementari fiscale specifice

localitatii sau zonei.

Regimul tehnic indica: procentul de ocupare a terenului (POT), coeficientul de utilizare a

terenului (CUT), dimensiunile minime si maxime ale parcelelor, echiparea cu utilitati, edificabil

admis pe parcela, circulatii si accese pietonale si auto, parcaje necesare, alinierea terenului si a

constructiilor fata de strazile adiacente terenului, inaltimea minima si maxima admisa.

Procedura de obtinere a certificatului de urbanism cuprinde doua etape: solicitarea si,

respectiv, instrumentarea si eliberarea actului. Conditiile generale de solicitare se refera la faptul

ca:

. – orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusa unei taxe legale;

. – in cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului fata de care se

urmareste cunoasterea regimului de servituti;

. – indeplinirea unei serii de alte formalitati administrative.

Astfel, solicitantul, orice persoana fizica sau juridica, depune o cerere (tipizata) la

organul competent, insotita de dovada achitarii taxei.

Certificatul se emite de catre aceleasi autoritati publice care, potrivit competentelor, emit

si autorizatiile de construire; el urmeaza a-i fi eliberat solicitantului in cel mult 30 de zile de la

data inregistrarii cererii acestuia. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileste

de catre emitent, in raport cu importanta zonei si a investitiei.

5 Autorizatia de construire

In ceea ce priveste regimul general al amplasarii constructiilor se impune precizarea ca

intravilanul localitatilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidentiat in cadastrul

funciar si poate fi modificat in conditiile legii. Totodata, terenurile situate in intravilan pot fi

instrainate si dobandite prin acte intre vii, incheiate in forma autentica (conform art. 2 al.1 din

Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor).

Cea mai importanta reglementare in sfera regimului constructibilitatii, cuprinsa in art.9

al.1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar este aceea ca amplasarea noilor constructii de

orice fel se face in intravilanul localitatilor. Exista cateva derogari: atunci cand este vorba de

amplasarea unor constructii care, prin natura lor, pot genera efecte poluante mediului si in ceea

ce priveste constructiile care prin natura lor, nu se pot plasa in intravilan, precum si adaposturile

pentru animale. La randul lor, si aceste exceptii – in care constructiile pot fi amplasate in

extravilan, sunt supuse anumitor reguli restrictive.

Autorizatia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definitii in literatura de

specialitate48. In acceptiunea legiuitorului roman (concretizata in continutul Legii nr. 50/1991, art

2)”. “Autorizatia de construire constituie actul de autoritate al administratiei locale pe baza

caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea,

executarea si functionarea constructiilor. Ea se elibereaza “in temeiul si cu respectarea

documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului”.

Pornind de la aprecierile formulate in literatura de specialitate, coroborate cu

reglementarile legale in vigoare, autorizatia de construire se poate defini ca fiind actul

administratiei publice locale competente prin care se asigura aplicarea regulilor de urbanism in

privinta amplasarii constructiilor, precum si a masurilor legale referitoare la proiectarea,

executarea si functionarea acestora.

Dupa cum se poate remarca, este vorba de un control preventiv al utilizarii terenurilor,

de exercitarea unei puteri speciale – de politie - prin eliberarea unei autorizatii prealabile. Se

poate conchide ca autorizatia de construire sanctioneaza atat regulile de urbanism, cat si regulile

de constructie.

Ca un corolar al celor prezentate afirmam ca urbanizarea presupune nu numai

modificarea starii asezarilor umane, ci si schimbarea mentalitatii prin implementarea unei

conceptii progresiste, eficiente si ecologice, toate acestea urmand sa se reflecte in lege si in

aplicarea ei.

CHESTIONAR DE EVALUARE

1. De cand putem vorbi despre existenta reglementarilor juridice in domeniul urbanismului?

2. Care sunt reglementarile actuale in materia amenajarii teritoriului si urbanismului?

3. Ce presupune activitatea de amenajare a teritoriului?

4. Care sunt autoritatile cu competente in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului?

5. Care sunt documentatiile de amenajare a teritoriului?

6. Care sunt documentatiile de urbanism?

Definiti PUG.

8. Definiti PUZ.

8. Definiti PUD.

BIBLIOGRAFIE

- Cornelia BARBULESCU, INTEGRARE TEHNOLOGICA IN ARHITECTURA

CONTEMPORANA, Edit. “Presa Universitara Clujana”, Cluj-Napoca, 2002

- G. M. CANTACUZINO, DESPRE O ESTETICA A RECONSTRUCTIEI, Edit. “Paideia”, Bucuresti,

2001

- Francoise CHOAY, URBANISMUL – UTOPII SI REALITATI, Edit. “Paideia & SIMETRIA”,

Bucuresti, 2002

- Hubert CHARLES, LES PRINCIPES DE L URBANISME, Edit. “Dalloz”, Paris, 1993

- Mircea DUTU, DREPTUL URBANISMULUI, Edit. “Economica”, Bucuresti, 1998

- Teodor O. GHEORGHIU, LOCUIRE SI neASEZARE, Edit. “Paideia”, Bucuresti, 2002

- Marin NICOLAU – GOLFIN, ISTORIA ARTEI, Vol.I, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972

- Adrian IANCU, ELEMENTE DE ARHITECTURA SI URBANISM, Edit. “U.T. Pres”, Cluj-Napoca,

2002

- Augustin IOAN, O (noua) “ESTETICA A RECONSTRUCTIEI”, Edit. “Paideia”, Bucuresti, 2002

- Henri JACQUOT, Francois PRIET, DROIT DE L URBANISME, Edit. “Dalloz”, Paris, 2001

- Doina NICULESCU, ELEMENTE DE URBANISM, Edit. Universitatii Politehnice din Timisoara,

2000

- Cristin Nicolae POPA, ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE IN PROCESUL DE URBANIZARE,

teza de doctorat, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, 2002