INTRODUCERE IN STUDIUL DEMOGRAFIEI
Termenul de demografie deriva din doua cuvinte
grecesti: demos- popor si graphien- descriere, demografia fiind
stiinta care se focalizeaza asupra studiului populatiilor,
sub toate aspectele. Este vorba de studiul populatiei umane, sub aspectul
numarului, al repartitiei geografice, al structurii etnice,
confesionale, al structurii pe categorii de varsta si pe categorii
socio-economice. Conceptul de demografie a fost utilizat mai intai de Achille
Guillard in cartea sa Elements de
statistique humaine ou demographie
comparee (Paris, 1855). Pentru
epocile trecute, este necesar contactul cu stiinta istorica, de
unde a rezultat o stiinta de frontiera: demografia
istorica.
Demografia utilizeaza procedee si metode de
cercetare cantitativ-statistice si matematice, insa prin obiectul ei
si rezultatele la care ajunge este o stiinta
sociala. Intr-o acceptiune
restransa, demografia
vizeaza studiul, cu ajutorul
metodelor statistico-matematice, al populatiei umane, urmarind
fertilitatea, natalitatea, nuptialitatea, divortialitatea,
mortalitatea etc. Intr-o acceptiune largita, demografia
studiaza si mobilitatea sociala, structura social-economica
a populatiei, raporturile reciproce intre populatie si economie.
Demografia este o stiinta sociala
care are ca obiect studiul populatiilor umane, privite din perspectiva
dimensiunii lor numerice si a schimbarilor de volum. Nu orice colectie
de indivizi umani formeaza o
populatie in sensul demografic al cuvantului. O populatie in sens
demografic poate fi formata din locuitorii unei asezari, ai unei
zone administrative a unei tari, ai tarii in intregime, ai
unor comunitati supranationale si, la limita, din
toti locuitorii planetei noastre. Populatiile cu care are de-a face
demografia sunt intotdeauna “populatii
mari”, continand un numar suficient de ridicat de indivizi pentru
a putea stabili regularitati statistice. Instrumentul principal cu
care se lucreaza in demografie este cel statistic.
Preocuparile de recenzare a populatiei sunt mai
vechi, cele dintai fiind cunoscute in antichitate (este cazul “recensamintelor” organizate de
Imperiul Roman, la intervale regulate de timp, de regula intre 4 si 7
ani). Statul, suveranii de atunci si din evul mediu aveau interesul
sa intreprinda asemenea numaratori pentru a cunoaste
masa contribuabila, venitul ce rezulta de aici, dar si
potentialul uman de recrutare pentru armata. Dar de estimari
si studiu rational al
populatiei prin statistica (recensaminte organizate pe baze
stiintifice) nu se poate vorbi decat incepand cu epoca moderna
(sec. XVIII), cand studiul populatiei a intrat in cadrul statisticii
oficiale.
Ca
stiinta, demografia a aparut o data cu statistica (in
sec. XIX), desprinzandu-se de aceasta din urma, pentru a deveni o
disciplina de sine statatoare, cu domeniu distinct de cercetare
si investigare. Demografia de altfel, este o disciplina de interferenta,
de frontiera. Prin procedeele
de cercetare, demografia apartine matematicii, dar prin analiza
rezultatelor sale apartine sferei stiintelor sociale.
Actualmente, pe plan european dar si mondial, demografia ca
disciplina universitara inregistreaza progresele cele mai rapide
in sfera stiintelor sociale.
Studiile de demografie nu au doar un scop in sine, de a
cunoaste (pentru epocile trecute de a reconstitui) peisajul demografic al
unei zone, tari, chiar a
intregii civilizatii terestre. Analizele
demografice sunt utile in primul rand din punctul de vedere al
economistilor si politicienilor, deoarece se pot urmari
raporturile populatiei si grupurilor umane cu productia,
repartitia si consumul resurselor si a bogatiilor
naturale. Intereseaza asemenea analize demografice si din punctul de
vedere al politicilor sociale si economice, pentru cunoasterea
populatiei contribuabile sau din perspectiva capacitatii
economice economice si militare a unei tari. Politicile publice
ale unui guvern, inclusiv cele privind asistenta medicala, sistemul
de asigurari si de pensii iau in considerare din ce in ce mai mult,
analizele si prognozele demografice.
