Miscarea naturala a populatiei

MISCAREA NATURALA A POPULATIEI

Miscarea populatiei este data de evenimente comune din viata umana ca: nasterile, casatoriile, decesele, divorturile si migratiile. Evolutia numerica a populatiei datorata nasterilor, casatoriilor si deceselor este apreciata de specialistii in demografie ca fiind miscarea naturala a populatiei. In registrele parohiale ale bisericilor, echivalentele religioase ale nasterilor, casatoriilor si deceselor sunt botezurile, cununiile si inmormantarile.

Fertilitatea si natalitatea populatiei

Fertilitatea, ca si natalitatea, se refera la procesul de procreare sau reproducere, care are loc in sanul unei populatii. Notiunea de fertilitate a populatiei este mai cuprinzatoare decat aceea de natalitate si se refera la ansamblul de probleme si metode legate de aspectele cantitative ale reproducerii populatiei umane. In contextul general al exploziei demografice actuale se diferentiaza doua procese distincte: scaderea fertilitatii in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate si mentinerea (mai rar si cresterea) nivelului ridicat al fertilitatii in tarile sarace.

Fenomen biologic, dar si social, fertilitatea populatiei umane se afla sub incidenta unui numar mare de factori: economici, sociali, culturali, sanitari, psihologici etc. Aceasta multipla conditionare a fenomenului fertilitati face ca investigarea acestuia sa preocupe numeroase stiinte precum demografia, biologia, genetica, medicina, sociologia, economia, psihologia sociala. In prezent, concluziile acestor studii sunt larg folosite pentru deciziile de politica sociala si demografica.

O mare problema a cuplurilor din societatea contemporana este sterilitatea (incapacitatea biologica de a avea copii). Cuplurile sterile – sau cele care se cred ca atare - recurg din ce in ce mai des la medicamente. Procesul reproducator este asadar puternic medicalizat: teste privind sarcina puse la dispozitia publicului in farmacii, tehnici de diagnostic prenatal (amniocenteza, ecografie), insamantare artificiala de catre donator, alegerea sexului copilului etc.

Sterilitatea e resimtita cu o asemenea intensitate dramatica incat cuplurile sunt gata sa incerce orice pentru a o depasi, chiar sa si treaca dincolo de frontierele secretului, fixate de traditie. Stiintific s-a demonstrat ca sterilitatea este imputabila, in 30% din cazuri femeii, in 30% din cazuri barbatului, respectiv in 30% din cazuri unei „combinatii” genetice defectuoase. De pilda, in sec. XIII, Alienor de Aquitania, sotia „sterila” a regelui Frantei Ludovic al VII –lea, dupa repudiere a avut doi fii de la Henric Plantagenetul, regele Angliei, iar Ludovic al VII –lea, recasatorit si el, a avut doi copii de la a doua sotie.

Pentru a elimina sterilitatea, incepand din 1975 in Franta, insamantarea artificiala nu e numai legala, ci si practicata in mod gratuit in toate spitalele pentru angajatii care au asigurari medicale. Sotul trebuie insa sa-si dea acordul ca sotia lui sa se preteze unei asemenea practici, care presupune totusi anumite riscuri.

Numarul mediu de copii ai unei familii europene in evul mediu era de 7, destul de mare tocmai pentru a compensa rata ridicata a mortalitatii infantile.

Rata fertilitatii totale( RFT) reprezinta numarul mediu de copii pe care o generatie de femei ii aduce pe lume in cursul vietii fertile si in absenta mortalitatii – in ipoteza ca nici un element al generatiei nu va muri inainte de a implini varsta de 50 de ani.

Natalitatea – este fenomenul demografic care cuantifica frecventa (intensitatea) nasterilor in sanul unei anumite populatii intr-o anumita perioada. Rata natalitatii se calculeaza ca raport intre numarul total al nascutilor vii dintr-o perioada, de obicei un an si numarul mediu al populatiei. Se calculeaza dupa formula:

in care n= rata natalitatii;

N = numarul de nasteri vii in decursul unei perioade (de obicei un an );

P = numarul mediu al populatiei totale

In mod normal, rata natalitatii este superioara mortalitatii. Totusi, exista situatii in care mortalitatea depaseste numarul nou nascutilor: razboaie, in cazul unor epidemii devastatoare, ca cele de ciuma, catastrofe naturale etc. Un insemnat numar de copii au dobandit de-a lungul timpului diverse handicapuri in urma unor accidente peri- sau post – natale. De asemenea, multe femei lehuze mureau la nastere, mai ales in evul mediu.   

Factorii care influenteaza natalitatea sunt: cutuma (traditia, obiceiul locului), preceptele religioase care pot stimula natalitatea prin interzicerea avortului si a practicilor contraceptive, legislatia permisiva sau restrictiva a tarii respective, nivelul de trai etc. Printr-o veritabila rasturnare in ceea ce priveste etica, faptul de a purta un copil nedorit este considerat, in Europa Occidentala, „absolut imoral”. In Franta de pilda, la nivelul anului 1970, statisticile evalueaza la 600 000 numarul avorturilor clandestine; peste 500 de femei au murit din aceasta cauza iar aproape 20 000 raman sterile pe viata. Ginecologii stiu bine toate acestea, deoarece consultatiile lor privind sterilitatea sunt acordate femeilor care au avortat in conditii necorespunzatoare.

Modificarile intervenite in ultimele decenii in comportamentul procreativ al cuplurilor includ si o crestere majora a numarului de nasteri extrafamiliale, cel putin pentru anumite zone ale lumii, unde ponderea „copiilor din flori”, nelegitimi, se apropie de sau chiar depaseste jumatate din numarul total al nasterilor. O situatie noua, creata in ultimele decenii, consta numarul tot mai mare al cuplurilor care au un copil fara a fi casatorite. De pilda, in Franta in 1982, 113 400 de copii s-au nascut din mame necasatorite.

Dupa Revolutia din Decembrie 1989, rata natalitatii in Romania a cunoscut o scadere continua. In 1989 erau inregistrati 369 500 de nou – nascuti iar in 2005 s-au nascut doar 221 000. Cuplurile de astazi din Romania doresc mai putini copii si la o varsta mai ridicata.

Factorii de scadere a natalitatii in Romania, in deceniul 1992-2002 sunt urmatorii: emanciparea femeii si participarea crescanda a acesteia la activitati economice in afara gospodariei; saracia; somajul; cresterea duratei si nivelului educatiei; slabirea influentei normelor culturale; mobilitate sociala in crestere; costul ridicat al intretinerii unui copil; reducerea functiei economice a copilului si indeosebi a rolului sau in securitatea economica a persoanelor varstnice; mijloacele contraceptive si avorturile.

Celebrul specialist in demografie, profesorul Vasile Ghetau aprecia: „Copii mai putini, unul de preferinta si adusi pe lume la o varsta cat mai ridicata, devine regula care guverneaza comportamentul reproductiv al tanarului cuplu”. Vasile Ghetau este de parere ca „viitorul demografic al Romaniei se afla in nivelul natalitatii si numai redresarea acesteia poate avea efecte pozitive si de durata”. Demograful clujean Cornelia Muresan considera ca politicile romanesti de stimulare a reproducerii „vizeaza sanatatea familiei si a copilului mai degraba decat obiective pronataliste asumate”. Secretarul stiintific al Institutului Mamei si Copilului „Alfred Rusescu” din Bucuresti, Rodica Nanu, apreciaza ca „principalii vinovati pentru scaderea brutala a natalitatii sunt liberalizarea avorturilor si raspandirea contraceptiei”. In Romania ultimilor ani, rata totala de avort (numarul mediu de avorturi pe care o femeie le are de-a lungul vietii fertile) este de 3,2.

Totusi, in ultimii ani rata natalitatii in Romania cunoaste o usoara redresare: 9,7 nou nascuti la mia de locuitori in 2002; 9,8 la mia de locuitori in 2003; 10 la mia de locuitori in 2004. Nu scaderea in sine a numarului populatiei este evolutia cea mai ingrijoratoare, ci faptul ca aceste evolutii i se asociaza o degradare continua a structurii pe varste.

Actualmente, pe plan mondial Germania este tara cu cea mai scazuta rata a natalitatii de pe glob, fenomen vazut cu mare ingrijorare de catre oamenii de stiinta si de clasa politica. Foarte multe familii de nemti aleg sa se ocupe de animale de casa (de pilda catel sau pisica) decat sa se ingrijeasca de educarea si formarea unui copil. Dupa calculele specialistilor daca se va continua in acelasi ritm, prin 2030 populatia Germaniei se va stinge total.

Mortalitatea si morbiditatea populatiei

Miscarea naturala a populatiei cuprinde si evenimentul demografic numit deces sau moarte iar intrucat exista o stransa legatura intre deces si boala, se trateaza de regula morbiditatea in acelasi loc cu mortalitatea. Prin mortalitate se intelege intensitatea (frecventa ) deceselor in sanul unei populatii. Termenul se foloseste uneori cu semnificatia de indice sau rata a mortalitatii. Se determina prin raportarea numarului deceselor dintr-o perioada la numarul mediu al populatiei din perioada respectiva. Formula generala de calcul este:

unde M – numarul deceselor dintr-o perioada (de obicei un an);

P- numarul mediu al populatiei;

m- indicele (rata) mortalitatii , exprimat in promile

Mortalitatea diferentiata reprezinta intensitatea deceselor in sanul unei populatii constituite dupa anumite caracteristici: varsta, sex, religie, morbiditate etc. Termenul de diferential se refera la anumite caracteristici sociale, culturale, economice (Ex. dupa criteriul profesiunilor). Mortalitatea se diferentiaza semnificativ in functie de statutul social dar si de profesie. Se stie astazi ca o serie de meserii prezinta riscuri marite de morbiditate si mortalitate, ca de exemplu profesia de miner, de militar, personalul care lucreaza cu radiatii, din centralele nucleare sau personalul medical care se expune la radiatii datorita unui instrumentar medical uzat, expirat. Mortalitatea este mai scazuta in cazul intelectualilor de profesie si a celor care traiesc un mod de viata sanatos, printr-o alimentatie corecta, echilibrata.

Mortalitatea este mai ridicata in mediul rural comparativ cu mediul urban, deoarece orasul ofera conditii superioare de igiena si tratament (clinici, spitale, farmacii etc.). In mediul rural din pacate, in multe tari ale lumii, asistenta medicala este deficitara sau chiar lipseste cu desavarsire. Se pot intalni astfel localitati in care nu exista nici macar un dispensar sau cabinet medical, uneori nici macar o farmacie, de unde bolnavii sa-si poata procura medicamente. Cel mai apropiat dispensar sau spital se poate afla uneori la 80- 100 km distanta.

Morbiditatea si mortalitatea este determinata si de subnutritie (adica de hranirea insuficienta a organismului, de lipsa caloriilor corespunzatoare) sau malnutritie alimentatie necorespunzatoare, obiceiuri alimentare nesanatoase caracterizate prin ponderea ridicata a unor componente in detrimentul vitaminelor sau a proteinelor in defavoarea glucidelor si lipidelor etc.).

In ultimele decenii, specialistii care se ocupa de protectia si securitatea alimentara au descoperit faptul ca numeroase alimente contin substante daunatoare sanatatii, in principal euri sau substante chimice. O serie de boli sunt generate de colorantii din sucuri, de substantele chimice din mezeluri sau de bauturile alcoolice contrafacute, in care din ratiuni de profit, producatorul a intervenit introducand alcool sanitar sau after shave. Chiar legumele si fructele sunt tratate cu ingrasaminte sau substante chimice care dauneaza grav sanatatii, deoarece genereaza mutatii genetice in corpul uman, determinand aparitia precoce a cancerului. Astfel, de pilda, o substanta care ajuta la coacerea rapida a rosiilor – etrel – este puternic cancerigena. Multe legume au in continutul lor o cantitate ridicata de nitrati. De aceea, in Uniunea Europeana, se pune un mare accent pe alimentatia naturala si naturista iar agricultura ecologica tinde sa capete o pondere, o importanta tot mai mare.

Pentru ca, in ultima instanta, individul este produsul a ceea ce consuma iar un mod de viata nesanatos determina o morbiditate si mortalitate premature. Iar starea de sanatate a populatiei influenteaza decisiv viata economica, deoarece un angajat bolnav sau suferind de mai multe boli cronice va avea un randament scazut la locul de munca si nu va fi capabil de inovare, de performante.

Mortalitatea infantila exprima intensitatea sau frecventa deceselor copiilor (sub un an) in sanul unei populatii. Indicele sau rata de mortalitate infantila masoara intensitatea deceselor copiilor sub un an fata de nasterile vii din aceeasi perioada. Mortalitatea infantila are multiple cauze: constitutia fizica a noului nascut, imprejurarile in care se produce nasterea, malformatiile congenitale, leziuni obstreticale. In ultimii ani distrofia (cu tulburare cronica a starii de nutritie, particulara varstei sugarului) constituie una din principalele cauze ale mortalitatii infantile in Romania, inclusiv in judetul Arad.

: Hazardele naturale si calitatea mediului in perspectiva dezvoltarii durabile in Carpatii si Subcarpatii de la curbura : Troposfera, tropopauza, stratosfera, mezosfera, termosfera, exosfera

Sunt cauze care pot duce si la moartea mamei. Foarte periculoase pentru noii nascuti sunt infectiile sau accidentele care pot interveni in viata sugarului, care pot provoca decesul.

Rata mortalitatii infantile este dubla in Romania fata de cea din Rusia, ca sa nu mai vorbim de statele occidentale. In 2004 decesul la copii cu varste pana intr-un an a fost de 16 la mia de copii. Rata ridicata a mortalitatii infantile are drept cauze pe langa saracie si lipsa educatiei sanitare a tinerelor mame care nu merg in timpul sarcinii sau dupa nasterea copiilor periodic la medic pentru a fi supravegheate si ingrijite.

Morbiditatea inseamna frecventa sau intensitatea imbolnavirilor in cadrul unei populatii in decursul unei perioade. Pana la inceputul epocii moderne, morbiditatea si mortalitatea au fost extrem de ridicate. Razboaiele, epidemiile (mai ales cele de ciuma), catastrofele naturale (cutremure, inundatii, secete etc.) au facut milioane de victime. Bolile, extrem de diverse, amenintau in permanenta viata precara a omului medieval. Numarul mare de paralizii se explica prin carentele alimentare (lipsa vitaminelor in cantitati suficiente) care provoaca polinevrite, trahom, glaucom si rahitism la copii. Lipsa de igiena datorita lasarii in paragina a apeductelor romane, consumarii apei statute si impure, inmultirii zonelor mlastinoase ca urmare a parasirii terenurilor cultivate, provoaca numeroase poliomelite (cu efecte deformante si paralizante).

O serie de boli au o mare raspandire in randul populatiei globului. De pilda, artroza afecteaza circa 10% din populatia lumii, adica circa 630 milioane de oameni. Astazi, peste 40 milioane de locuitori ai planetei sunt infectati cu virusul HIV/SIDA.

SIDA a devenit astazi o problema de sanatate la nivel mondial, fiind cea mai grava epidemie cu care omul contemporan se confrunta, fiind considerata o adevarata tragedie umana. SIDA este boala care da o mortalitate de aproape 100%. Astfel, dupa o statistica nationala americana din 1997, in primele 3 luni dupa confirmarea diagnosticului au murit 16% din pacienti; pana la 6 luni – 23%; pana la 1 an – 35%; pana la 2 ani – 57%; pana la 3 ani – 81%.

Boala afecteaza grav fondul biologic uman si chiar perpetuarea rasei umane, atingand mai ales pe tineri si pe adulti tineri activi din punct de vedere sexual si in plina forta de munca. Izvorul de infectie este reprezentat de omul cu infectie HIV sau cu boala SIDA manifesta, care pastreaza aceasta calitate pentru toata viata.

Grupurile de persoane cu risc crescut de a contracta SIDA si de a o transmite mai departe in randul adultilor si copiilor sunt pentru adulti:

- homosexualii, bisexualii prin contacte anale cu parteneri multipli si necunoscuti;

- homesexualii care isi inoculeaza droguri intravenos;

- transfuzii de sange si derivate de sange contaminate cu HIV;

- persoane care consuma droguri administrate parenteral (dintre toxico-dependenti se apreciaza ca 30-40% sunt infectati cu HIV);

- femeile prostituate cu multi parteneri sexuali;

- persoane care primesc injectii sau sunt supuse unor operatii medicale;

- personalul medical care manipuleaza instrumentarul in conditiile nerespectarii masurilor de profilaxie. Personalul medical se poate contamina cu sange infectat percutan si permucos, prin intepaturi, taieturi si zgaraieturi;

- persoane care au contacte homo si heterosexuale cu persoane necunoscute („vagabondajul sexual”).

Factorii de risc pentru copii sunt urmatorii:

- copii nascuti din mamele HIV pozitive;

- transfuzati cu sange contaminat cu HIV;

- copii cu hemofilie si anemii congenitale;

- copii consumatori de droguri pe cale intravenoasa;

- copii agresati abuziv sexual;

- copii cu spitalizari multiple sau institutionalizati, carora li se aplica tratamente repetate cu instrumentar nesterilizat.

In transmiterea HIV, bolnavii au rol mic, adevaratii transmitatori fiind constituiti din persoane aparent sanatoase purtatoare de virus. La persoanele infectate, virusul se gaseste in sange, in sperma si secretii vaginale si cervicale, precum si in alte produse biologice (urina, saliva, scaun, lapte mamar). Pentru a avea loc contaminarea, virusul trebuie sa patrunda in vasele de sange. Locul de patrundere poate fi o leziune vizibila dar si leziuni fine, minuscule. SIDA este prin excelenta o boala veneriana, deci caile de transmitere sexuala sunt pe primul loc.

SIDA se transmite prin instrumentarul medical contaminat dar si prin interventii stomatologice, chirurgicale, ginecologice, oftalmologice, ORL, dermatologice etc. Operatiuni de igiena ca pedichiura, barbieritul, tunsul, tatuajul pot transmite HIV daca utilizeaza instrumente contaminate. Transplantele de organe si grefele de tesuturi ridica tot mai mult problema riscului infectarii cu HIV, cu atat mai mult cu cat pe glob exista o tendinta tot mai mare de a intra in activitatea medicala de rutina astfel de interventii care, cel mai frecvent au o nota de urgenta, adesea cu organe recoltate dupa moarte, cand toate testele de depistare HIV nu sunt semnificative.

Transmiterea bolii de la mama la copil se poate face perinatal sau postnatal. Transmiterea perinatala are loc de la mama HIV pozitiva la fat pe cale transplacentara la nou-nascut in timpul nasterii prin contaminare cu sange matern. Transmiterea postnatala a infectiei HIV s-a semnalat rar, ea putandu-se produce prin lapte matern. Pericolul cel mai mare il ofera mama toxicomana intravenos si / sau prostituate, deci care isi duce viata in conditii de promiscuitate.

Infectia cu HIV la femeia care ramane gravida are consecinte grave privind dezvoltarea embrionului: acesta nu creste suficient, capul este subdimensionat – microcefal. Astfel de copii se nasc cu malformatii grave. Tinand seama de aceste grave consecinte pe care le suporta copilul, medicii recomanda intreruperea sarcinii la femeile HIV pozitive. Sarcina este si un factor de risc pentru femeia respectiva privind statusul ei imunitar.

Morbiditatea este influentata si de malpraxis (adica de tratamente medicale gresite, de culpe medicale). Mai ales in tarile din lumea a treia, dar si in Romania, malpraxis-ul este destul de frecvent datorita ignorantei si incompetentei unor medici, datorita utilizarii unui instrumentar medical uzat peste limita admisa sau expirat, datorita obiceiului unor medici de a opera sub influenta bauturilor alcoolice etc. Malpraxis-ul poate duce la mutilarea pacientului sau la deteriorarea grava a unor tesuturi si organe vitale. Malpraxis-ul poate genera invaliditate de gradul I, II sau III si-l poate transforma pe individ intr-un asistat social, eliminandu-l temporar sau definitiv din campul muncii. In situatii grave, malpraxis-ul poate determina chiar decesul pacientului.

In statele democratice occidentale, inclusiv in Statele Unite ale Americii sau Canada, malpraxis-ul este pedepsit prin lege, medicul respectiv fiind obligat atat sa-i plateasca daune materiale pacientului care a suferit vatamarea corporala cat si sa petreaca cativa ani in penitenciare. Evidentul, medicul care a comis malpraxis pierde licenta si i se retrage definitiv dreptul de a mai profesa.

Mortalitatea infantila era foarte ridicata in evul mediu. Natalitatea era si ea ridicata dar abia compensa numarul deceselor, deoarece majoritatea copiilor mureau in primele luni dupa nastere. Cea mai mare parte a familiilor de tarani, mestesugari, negustori aveau cate 7-8 copii, dar abia 2-3 ajungeau la maturitate. Procentul de mortalitate infantila in evul mediu era de 45-50%. Sarcinile ocupau aproape jumatate din viata femeilor casatorite, inainte de varsta de 40 de ani. Foarte multe femei mureau la nastere in evul mediu datorita slabei dezvoltari a medicinei. Aproximativ o treime din femei mor la nastere si de cele mai multe ori iau cu sine in moarte copilul nou nascut. Datorita saraciei, multi copii sunt abandonati de parinti, dupa nastere (mai ales fetele). Parasirea nou-nascutilor pare o practica larg raspandita, cel putin in orase.

In privinta mortalitatii se poate remarca o dihotomie clasica, prin care se disting, pe de o parte, decesele determinate de boli, iar pe de alta parte, asa – numitele morti violente. Statistic s-a demonstrat ca cele mai multe decese sunt provocate si grabite de boli. In acest sens, specialistii se refera in primul rand la bolile determinate de actiunea unor agenti patogeni (bacterii, virusi, protozoare, spirocheti etc.), adica de niste entitati vii care ataca organismul uman si deterioreaza functiile organelor sale. Sunt apoi bolile degenerative, datorate fie „uzurii” elementelor ce formeaza aparatele si sistemele de baza ale organismului, fie altor forme interne de distrugere a unor elemente vitale(fara interventia directa a unor agenti externi). In prima categorie se includ toate bolile infectioase, de la bolile copilariei si gripa pana la SIDA. In cea de-a doua categorie se inscriu bolile cardiovasculare si cele tumorale(diferite variante de cancer).

Demograful italian Massimo Livi Bacci a realizat o schema a bolilor microbiene pentru populatiile europene din perioada premoderna:

boli ale aparatului digestiv, transmise indeosebi prin fecale, prin contaminarea apelor sau a alimentelor (febra tifoida, dizenteria, holera, boli diareice etc.);

boli propagate prin aparatul respirator, fiind vorba de inspirarea microroganismelor eliminate de alti bolnavi prin scuipat, tuse sau respiratie (diverse variante de gripa, tuberculoza, variola, rujeola, ciuma pulmonara etc.);

boli transmise prin aparatul reproducator (bolile venerice, in special sifilisul si, relativ recent, SIDA);

boli propagate prin infectarea sangelui sau a altor tesuturi, in urma muscaturii unor vietati ca paduchii, tantarii, puricii – care sunt vectori ai microbilor respectivi (ciuma, tifosul, frigurile galbene, malaria etc.).

Mortile violente au o pondere variabila de la o societate la alta, dar intotdeauna relativ insemnata. Mortile violente se datoreaza urmatorilor factori:

actiunea unor indivizi umani (otraviri, crime, decese in razboaie sau in alte conflicte intre grupuri umane);

actiunea unor vietati (animale de prada, serpi, insecte etc.);

prin autodistrugere (sinucideri). In societatea contemporana, suicidul a devenit un fapt cotidian, determinat de cauze de ordin psihologic sau financiar. Foarte multe persoane se sinucid in urma unor drame individuale, familiale sau sociale. Unii tineri se sinucid din cauza esecului in dragoste. Sinuciderea este uneori si consecinta unor falimente economice, a pierderii locului de munca etc. De pilda, in octombrie 1929, cand s-a prabusit bursa de actiuni din Wall Street (New York), iar averi de zeci si sute de milioane de dolari s-au evaporat in doar cateva ore, zeci de oameni de afaceri americani s-au sinucis, apeland la revolver sau la o doza marita de somnifere. Specialistii au constatat ca in Romania de pilda, rata sinuciderilor a crescut de la 12 cazuri la 100 000 de locuitori in 2000, la 18-20 de cazuri la 100 000 de locuitori in 2004.

Morti violente accidentale (accidente de circulatie, inecuri, cazaturi etc.).

O problema extrem de controversata in lumea contemporana este reprezentata de eutanasie („moartea asistata”). Din punctul de vedere al moralei crestine, eutanasia este un pacat, deoarece decizia de a muri pentru fiecare individ ii apartine lui Dumnezeu. Totusi, tot mai multi medici si sociologi considera ca eutanasia poate fi permisa, este acceptabila in cazul in care pacientul sufera de boli incurabile, pentru care nu mai exista sperante de vindecare. In aceasta situatie, decizia de a fi eutanasiat bolnavul apartine familiei, care poate solicita intreruperea vietii de „leguma” sau starii de coma prin deconectarea de la aparatele care ii asigura individului supravietuirea. A fost invocat si un argument economic, anume ca prin eutanasiere pot fi economisite fonduri pentru tratarea altor bolnavi sau pentru intretinerea oamenilor sanatosi si activi in campul muncii. Olanda este prima tara de pe mapamond care a legalizat eutanasia la cerere, in cazul bolilor incurabile.

O sursa importanta de morbiditate si mortalitate in societatea contemporana este reprezentata de consumul de droguri („moartea alba”). Principalele droguri folosite – mai ales de tineri – si care reprezinta o importanta sursa de castiguri pentru traficanti si pentru retelele mafiote transfrontaliere sunt: heroina, hasisul, marijuana, LSD, opiul, metedrina, amfetamina, barbituricele. Cu toate ca lipsesc date certe cu privire la amploarea reala a toxicomaniei, o serie de statistici releva cresterea alarmanta a numarului tinerilor care se drogheaza. In Republica Federala Germania, de exemplu, deja in 1980 existau circa 60000 de toxicomani care consumau anual aproximativ 15000 kg de heroina. In 1979 au murit in aceeasi tara, in urma utilizarii drogurilor 600 de persoane. Numarul celor decedati datorita drogurilor creste de la an la an. Studiile efectuate de numeroase institutii stiintifice si educative au evidentiat caracterul profund nociv si distructiv al drogurilor pentru sanatatea si chiar pentru viata celor dependenti de ele, cat si poluarea morala, evazionismul social si cresterea delincventei cu care se asociaza practicarea toxicomaniei.

Durata vietii umane era mult redusa in evul mediu fata de cea din epoca moderna sau din sec. XX. Speranta de viata in evul mediu la barbati era de 40 – 45 ani dar numai de 30 – 40 ani la femei, din pricina nasterilor imposibile sau a febrelor puerperale. Pentru a supravietui, populatia avea nevoie de multi copii si de multe femei. Mosnegi erau putini, dar atunci cand depaseau varsta de 40 de ani, sansa de supravietuire se dubla. Abia “revolutia demografica” din sec. XVIII, datorita progreselor economice, a dezvoltarii medicinei, a determinat o adevarata explozie demografica in Europa, dar si pe alte continente.

Mortalitatea variaza si in functie de sex. Actualmente, la nivelul populatiei mondiale, diferenta dintre speranta de viata a femeilor si a barbatilor este de circa 4 ani in favoarea sexului „slab” (adica a femeilor). In Romania, diferenta intre durata medie a vietii femeilor si barbatilor este de circa 7 ani in favoarea femeilor.

Tabelele de mortalitate reprezinta un instrument de baza pentru elaborarea politicilor sociale, mai ales in privinta stabilirii varstei de pensionare sau pentru industria asigurarilor de viata, asa cum sustine Simona Farcas.

Nuptialitatea populatiei

Casatoriile si divorturile fac parte din notiunea de miscare naturala a populatiei numai in masura in care ele au o incidenta asupra natalitatii, prin intermediul familiei. Doar in acest caz si, din aceasta perspectiva, casatoria si divortul sunt studiate de demografi, in rest ele putand constitui obiectul studiului si din partea etnologiei (pentru obiceiurile, traditiile legate de cununii si divorturi) sau a dreptului (legislatia privitoare la familie). Nasterile ca fenomen demografic se realizeaza, in cea mai mare parte in cadrul familiei si deci presupun casatoria. Sunt insa si copii “din flori”, adica nascuti nelegitim iar numarul acestora este din ce in ce mai mare.

Pe de alta parte, disolutia casatoriei prin divort poate influenta acest fenomen prin intermediul recasatoririi si al copiilor vitregi. Totodata, se remarca si alta legatura intre fenomenele de nuptialitate si divortialitate si cale de natalitate si mortalitate. De exemplu: mortalitatea cunoaste o variatie sensibila in functie de starea civila (necasatoriti, casatoriti, vaduvi sau divortati).

Casatoria legitima presupune o uniune conjugala intre doua persoane de sex diferit, instituita cu respectarea formelor prevazute de lege sau de cutuma si care confera persoanelor in cauza drepturi si obligatii specifice. Astazi, mai mult decat in trecut, casatoria este o uniune liber consimtita, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale. Primul element il constituie actul juridic, adica acordul de vointa al celor care vor sa se casatoreasca. Dupa acest acord, casatoria este guvernata de reglementarile legii (canonice sau civile). Conditiile pe care cetatenii trebuie sa le indeplineasca pentru a se putea casatori se reduc in esenta la doua: persoana sa nu fie deja casatorita, adica sa aiba starea civila necasatorit, vaduv sau divortat; sa atinga varsta minima legala la casatorie.

De cele mai multe ori, incheierea casatoriei se realizeaza potrivit legilor sau cutumei din tara respectiva. In trecut avea efect legal casatoria religioasa, realizata la biserica, ulterior doar casatoria civila, incheiata in fata oficiului starii civile din localitatea respectiva. Astazi, cununia religioasa reprezinta pentru multi tineri doar o problema de respectare a traditiei, a obiceiurilor care insotesc acest moment solemn din viata omului.

In Roma antica, casatoria constituia una din indatoririle fiecarui cetatean. Intr-o perioada de criza a nuptialitatii, imparatul roman Augustus (30 i. H. – 14 d. H.) a elaborat legi speciale pentru a-i determina pe cetateni sa se casatoreasca. Pentru a proteja familia, imparatul a dat legi impotriva desfraului si divorturilor. Legislatia lui Augustus avea scopul de a promova casatoriile legale si nasterile in cadrul casatoriei. In diverse legi (Lex Iulia de adulteriis si Lex Iulia de maritandis ordinibus din anul 18 i.H.) erau combinate masuri dure impotriva adulterului cu o libertate mai mare a casatoriei intre diverse grupuri sociale. Penalitatile impuse initial celor fara copii au fost treptat inlocuite cu un sistem stimulator pentru magistratii care aveau copii in cadrul casatoriilor legale, astfel incat un barbat putea solicita o demnitate publica cu un an mai devreme in functie de fiecare copil legitim.

In antichitate mai ales, a fost destul de raspandita casatoria poligama (un sot avea mai multe neveste), mai ales in randul monarhilor (regilor, imparatilor) sau in cadrul aristocratiei. Crestinismul a impus familia monogoma, accentuand valoarea dragostei in cadrul casatoriei si asigurand un statut mai bun femeii. In prezent, poligamia mai este practicata in lumea musulmana si in cadrul comunitatilor de mormoni din SUA.

In fiecare societate, formarea cuplurilor umane urmeaza anumite reguli. Endogamia este regula aliantei care obliga o persoana sa-si caute partener de viata in interiorul grupului caruia ii apartine (clan, grup teritorial, categorie sociala etc.). Exogamia, contrara endogamiei, obliga la mobilitate, la contractarea casatoriei in afara grupului respectiv. In lumea contemporana, sunt tot mai numeroase casatoriile mixte (intre parteneri apartinand unor etnii sau religii diferite).

In evul mediu, rapirea fecioarelor pentru a intemeia o familie era un mod de a forta consimtamantul parintilor fetei si pentru a opri o „casatorie nedorita” de viitoarea mireasa. Deoarece, in epoca medievala sau chiar moderna, parintii ii alegeau sotul fara ca fata sa fie macar intrebata, consultata. Multe fete au fost casatorite impotriva vointei lor.

Biserica crestina, in evul mediu, a impus anumite reguli privind institutia matrimoniala. Erau interzise casatoriile considerate incestuoase, adica incheiate intre rude pana la gradul al saptelea (pana atunci casatoriile intre veri erau relativ frecvente datorita dorintei partilor de a mentine averea, proprietatile in cadrul familiei respective). Astazi se stie, ca, din punct de vedere genetic si medical, casatoriile incestuoase dau nastere unor urmasi cu diverse handicapuri fizice sau psihice.

Dar in Egiptul antic de exemplu, in cazul faraonilor erau situatii in care se casatoreau frate si sora, pentru a se pastra puritatea sangelui”albastru”. Chiar celebra regina a Egiptului, Cleopatra, a fost casatorita, conform cutumei, cu fratele ei, de care a scapat datorita lui Cezar. In cazul svabilor din Banat, au existat in sec. XVIII-XIX destule cazuri de casatorii intre rude apropiate, chiar veri primari, motivate de ratiuni economice, pentru a nu se dezmembra patrimoniul imobiliar si financiar al familiei.

Pe langa casatorie, se intalneste adesea si concubinajul, definit ca o uniune consensuala intre doua persoane de sex diferit, fara respectarea dispozitiilor legale, consacrata in unele cazuri de obiceiuri (in Orient) sau de traditia comunitatii respective. Copiii nascuti in urma concubinajului nu au aceleasi drepturi legale ca si copiii nascuti legitim, in cadrul casatoriei. Coabitarea a devenit, in multe state occidentale astazi, o alternativa a mariajului in forma clasica. Astfel, In Franta de pilda, in 1990, 12,4% din cupluri nu sunt casatorite legal, traind in concubinaj. Sunt si dezavantaje: in caz de deces, concubinul supravietuitor nu are drept la pensia de urmas acordata sotului supravietuitor.

Relativ recent, in lumea occidentala (in ultimele 3-4 decenii) a fost introdusa moda casatoriei de proba. Casatoria de proba este in esenta un concubinaj, o convietuire a celor doi timp de cativa ani pentru a se cunoaste mai bine, pentru a vedea daca se potrivesc, daca sunt compatibili. Uneori, aceste casatorii de proba, dupa 4-7 ani devin casatorii legitime dar de cele mai multe ori aceste cupluri se destrama dupa cateva luni sau cel mult un an, la aparitia primelor greutati sau probleme.

In ultimii ani, in Europa Occidentala, se incearca impunerea unei noi formule a casatoriei: uniunea liber consimtita intre doua persoane de acelasi sex (homosexualii si lesbienele). Faptul are consecinte extrem de negative asupra societatii, deoarece homosexualitatea si lesbianismul contravin valorilor moralei crestine, Bibliei, ilustrand decaderea morala a lumii occidentale. Uneori cuplurile homosexuale adopta copii, pe care ii educa in spiritul lor. In Canada, homosexualii reprezinta circa 1% din populatie.

Varsta minima (legala la casatorie) este varsta minima stabilita prin dispozitiile legale la care o persoana poate incheia o casatorie valabila, sinonima cu varsta nubila. Este de obicei diferita pentru cele doua sexe si variaza sensibil de la o tara la alta, in functie de legislatia familiei. Codul familiei din Romania stabileste ca varsta minima pentru casatorie 18 ani pentru barbati si 16 ani pentru femei (doar prin dispensa 15 ani impliniti pentru femei).

In cadrul familiilor de romi s-a pastrat obiceiul incheierii casatoriilor la varste relativ fragede. In general, varsta minima la casatorie in tarile sarace ale lumii este mai mica cu 5-7 ani decat in tarile dezvoltate, bogate, unde tinerii sunt preocupati mai intai sa-si creeze o anumita bunastare materiala si abia ulterior intentioneaza sa se casatoreasca, pe la 28-35 de ani . Fenomenul acesta incepe sa fie tot mai frecvent si in Romania in ultimii ani. Nuptialitatea precoce ramane unul din indicii demografici ai tarilor sarace.

Pe de alta parte, un alt fenomen care se manifesta in societatea contemporana legat de nuptialitate este reprezentat de casatoriile intre persoane cu diferente mari de varsta. Astfel, spre exemplu, nu putine sunt cazurile in care femei tinere se casatoresc cu barbati in varsta sau chiar batrani, mariajele fiind determinate de interesul material si financiar al unuia dintre parteneri, care spera ca, in acest fel, va beneficia de un standard ridicat de viata si va realiza o ascensiune profesionala si sociala. Sentimentele, dragostea tinde sa aiba un rol mai scazut in contractarea casatoriilor ca interesul material sau financiar sau dorinta de promovare sociala, care de multe ori primeaza in cadrul unei relatii.

Dupa modelul american, casatoria tinde sa devina tot mai mult un „bussiness”(o „afacere”); cuplurile se fac si desfac in functie de anumite „strategii matrimoniale”, care urmaresc succesul in plan profesional, social si nu in ultimul rand, financiar. In SUA de pilda s-a ajuns dupa 2000, ca durata medie a unui mariaj sa fie doar de 10-12 ani, fapt ingrijorator din perspectiva demografilor si sociologilor, precum si a teologilor. Asistam astazi la o criza serioasa a familiei monogame, de sorginte crestina. Multi teologi, demografi si sociologi se refera la familie ca la o institutie aflata intr-un proces rapid de disolutie(„familia incotro?”).

Rata (indicele) nuptialitatii inseamna intensitatea sau frecventa casatoriilor in randul populatiei, pentru o anumita perioada de timp. Aceasta se determina prin raportarea numarului casatoriilor incheiate intr-o anumita perioada (de obicei 1 an), la numarul mediu al populatiei respective. Se exprima in promile.

ma – rata ( indicele) de nuptialitate

Ma – numarul de casatorii incheiate in decursul unei perioade, de obicei un an

P – numarul mediu al populatiei totale

Familia indeplineste anumite functii economice (de consum dar si de productie), precum si functii sociale, prin educarea si socializarea copiilor (pentru ca parintii ii invata sa respecte regulile de conduita in societate).

Divortialitatea populatiei

Divortul reprezinta desfacerea, anularea casatoriei, conform unei proceduri speciale, determinate de legislatia tarii respective (sau de o anumita religie). In evul mediu, Biserica catolica a interzis divortul, crestinismul sustinand sacralitatea legaturii matrimoniale. In viziunea moralei crestine, casatoria se desface doar daca moare unul dintre parteneri.

Divortul nu este un act exact simetric celui de casatorie, deoarece vizeaza nu doar destramarea casatoriei, ci si alte aspecte, precum partajul averii dobandite in perioada casatoriei, atribuirea spre educatie si crestere a copiilor minori etc. De obicei, divortul aduce dupa sine anumite traume de natura psihica sau chiar fizica. Divortul este o inovatie sociala relativ recenta, in comparatie cu institutia casatoriei. Chiar si in Europa Occidentala, in statele unde domina religia catolica, divortul a fost acceptat cu mare dificultate si intarziere.

Astazi divortul a devenit un fenomen relativ frecvent datorita a numerosi factori, care tin de contextul societatii contemporane. Incepand din 1964, in Franta de pilda, numarul divorturilor a crescut rapid. 100 000 de mariaje au esuat in Franta numai in 1984. Intre 1962 si 1990, numarul divorturilor din Franta s-a multiplicat de 3,5 ori.

De altfel, evenimentele demografice care dau continut nuptialitatii sau divortialitatii, pot fi repetabile in viata unei persoane. Mai ales in Occident, in randul elitei economice, politice si culturale, se remarca la aceeasi persoana, uneori mai multe casatorii si divorturi succesive.

Studiile sociologice remarca faptul ca, de obicei, casatoriile incheiate repede, la varste fragede (18-24 de ani) esueaza datorita imaturitatii partenerilor. O alta cauza frecventa a divortului o reprezinta agresiunea si violenta domestica din partea sotului, care sub influenta bauturilor alcoolice isi terorizeaza sotia si copii, casnicia devenind un calvar. In majoritatea tarilor occidentale, violenta domestica cade sub incidenta legilor penale.

In Romania, violenta in familie este des intalnita dar rar pedepsita. O alta cauza a divortialitatii rezida in dificultatile materiale, financiare in care se zbat numeroase menaje din Romania si Occident. Uneori divergentele religioase contribuie la disolutia familiei datorita conflictelor care apar din acest motiv.

Divortul a devenit o „moda” in lumea artistilor si in elita societatii, mai ales in SUA in randul actorilor de la Holywood sau in cazul familiilor de magnati, miliardari in dolari. Rata divorturilor creste de la an la an, existand insa diferente semnificative in acest sens intre mediul rural si cel urban.

Nu este intamplatoare coincidenta in timp a inceputului declinului accentuat al familiei si desavarsirea controlului nasterilor, in deceniul al saptelea al sec. XX, odata cu utilizarea pe scara larga a pilulei anticonceptionale. Noile mijloace de prevenire a sarcinii maresc considerabil gradul de independenta al femeii. Se produce o desprindere tot mai pronuntata a sexualitatii de familie, ajungandu-se astfel sa se inlature una din cele mai vechi constrangeri sociale si una din ratiunile cele mai insemnate ale aparitiei institutiei casatoriei, anume cea de reglementare a raporturilor sexuale in cadrul unei comunitati.   

In mediul rural, mai conservator, mai traditionalist, divortul este rar intalnit, dar in mediul urban tinde sa devina un fapt cotidian. In mediul rural rata divortialitatii este de 2-3 ori mai redusa decat la oras. Daca in trecut, divortul putea fi solicitat doar de barbati, astazi, in mai toate tarile, cu exceptia statelor islamice, divortul poate fi intentat si de femei, in virtutea drepturilor egale dintre barbat si femeie.

Specialistii constata ca, desi creste numarul divorturilor, va scadea cel al recasatoriilor pentru ca se contureaza tot mai frecvent alternativele non-maritale ca mod de viata; deseori al doilea parteneriat este mai convenabil sa ia forma coabitarii.

Divortul este marcat de legislatia cu privire la desfacerea casatoriei in fiecare tara, de conditiile economice si atitudinea sociala fata de acest eveniment. Costurile divorturilor deseori tin oamenii impreuna, mai ales in tara noastra.

Incidenta divortului este maxima in primii 3 ani de casnicie. La intelectuali si soti cu diferente mari de varsta, aceasta este maxima dupa 5-10 ani de mariaj. In cazul cuplurilor care au copii, divortialitatea scade o data cu cresterea numarului acestora.

Efectele psihologice ale divortului asupra celor doi soti depind de existenta copiilor, investitiile afective, persoana care a intentat divortul, valoarea lor pe piata erotica si materiala si reteaua de sociabilitate a fiecaruia. Daca exista copii si nu are loc recasatoria, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru barbati iar cele materiale pentru femei.

Impactul negativ asupra copiilor depinde de gradul de conflictualitate al familiei, sanatatea mintala a parintilor, densitatea retelei sociale a actualei familii a copilului si varsta lui la divort. Datele statistice arata ca tot mai multi copii sunt afectati de divort, cuplurile care divorteaza si au copii fiind tot mai numeroase. Tot mai multi sociologi sustin ca e preferabil un divort decat un mariaj nereusit, chiar si pentru copii, care ar creste intr-o atmosfera conflictuala.

Rata sau indicele general de divortialitate se calculeaza dupa formula:

Unde di – rata sau indicele general de divortialitate, exprimat in promile

Di – numarul de divorturi savarsite in decursul unei perioade, de obicei un an

P – numarul mediu al populatiei totale