Problematica reproducerii populatiei, fertilitatea si familia, mortalitatea populatiei

Fertilitatea si descendenta finala conduc la ideea de reproducere a populatiei ce constituie problema unei care de-a lungul vietii sale isi creeaza urmasii care-i vor lua locul in succesiunea temporara. Reproducere inseamna succesiune neintrerupta a unei generatii si mersul de la generatia parentala catre generatia filiala. In demografie exista puterea de reproducere a populatiei, intensitatea reproducerii si capacitatea de reproducere a acesteia. Indicatorul comun este reproductivitatea , adica gradul in care un grup de populatie este inlocuit in timp ca urmare a proceselor naturale de nastere si deces. In functie de dimensiunea ascendentei exista trei tipuri de reproducere: -simpla care inseamna inlocuirea unei generatii de catre generatia urmatoare; -largita;

ingustata. Distanta dintre doua generatii succesive reprezinta durata medie care separa nasterea mamelor de cea a copiilor lor prin masurarea varstei medii a mamelor la nasterea copiilor. Diferenta dintre numarul nasterilor si cel al deceselor determina excedentul sau sporul natural.Excedentul populatiei poate fi:

pozitiv-atunci cand natalitatea este mai mare decat mortalitatea si vorbim despre o populatie in crestere;

negativ-atunci cand natalitatea este mai mica decat mortalitatea, fenomenul numindu-se depopulare ducand la disparitia populatiei, respectiv ceea ce s-a intamplat de-a lungul istoriei cu mai multe popoare;

nul-atunci cand natalitatea este egala cu mortalitatea, adica o populatie stationara.

Excedentul natural al populatiei este util in studierea tranzitiei demografice deoarece unul si acelasi excedent se poate realiza la niveluri diferite ale natalitatii si ale mortalitatii. Puterea de reproducere a unei populatii poate sa fie descrisa sau analizata numai in contextul succesiunii generatiilor deoarece exista necesitatea examinarii unei generatii in raport cu nascutii vii pe care generatia ii realizeaza adica in raport cu descendenta finala. Exista in demografie generatii reale care determina generatii longitudinale si generatii fictive sau ipotetice care determina viziuni transversale sau de moment. Rata de reproducere a anilor traiti conform unui demograf francez Louis Henry reprezinta raportul dintre totalul de ani traiti de catre generatia mama. Henry a dezvoltat in stiintele sociale franceze conceptul de demografie potentiala care se bazeaza pe notiunea om-ani traiti si nu pe simplul numar al populatiei.

Fertilitatea este problema centrala a demografiei asa cum atitudinea fata de natalitate ramane criteriul fundamental de definire a politicii demografice a oricarei tari, de incurajare a natalitatii(pronatalista) sau de limitare a ei(antinatalista).Nasterea exprima in modul cel mai expresiv caracterul dual al fenomenelor demografice, biologic sau social.Dupa definitia data de ONU “nasterea vie este expulzarea completa sau extragerea din corpul mameia produsului de conceptie, indiferent de durata gestatiei care, dupa aceasta separare, respira sau manifesta orice simptom de viata cum ar fi bataile inimii, pulsatiile cordului ombilical sau contractia musculara dependenta de voina, indiferent daca cordonul ombilical a fost taiat sau placenta este atasata;fiecare produs al unei asemenea nasteri este nascut viu”.Definitia este importanta pentru a face distinctia intre nascutul viu si nascutul mort. Nascutul mort nu este inclus nici in nasteri vii nici in decese.

Din punct de vedere demografic, nasterile si fertilitatea se refera cu precadere la femei.Varsta de reproducere sau varsta fertila, este intervalul de timp in care fiinta umana este capabila sa procreeze. Fecunditatea este capacitatea fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii. Sterilitatea este incapacitatea fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii. Fertilitatea este manifestarea efectiva a fecunditatii femeii, cuplului sau populatiei, masurata prin numarul de copii obtinuti. Infertilitatea este imposibilitatea de a da nastere unor feti vii si viabili, datorita unor cauze. Fecunditatea unei femei, drept capacitate fiziologica maxima, este de 20 de copii si este sensibil egala pentru orice populatie. Fertilitatea, fiind determinata de factori sociali, poate varia intre limite foarte largi, de la un copil la 20, iar la populatii nationale mult mai stranse, de la un copil la aproximativ noua. O notiune de mare importanta eset aceea de planificare familiala(planning familial). Prin planificare familiala se intelege determinarea constienta de catre cuplu a numarului total de copii si a esalonarii in timp a nasterii acestora.

Rata bruta de natalitate (RBN sau n) este un indice care masoara frecventa nasterilor in sanul unei populatii totale (ambele sexe, toate varstele), fiind calculat dupa formula:

Document online: Europa si tarile UE - test Proiect: Coreea si Insula Kanghwado

Rata bruta de natalitate are un caracter aproximativ – ea depinde de structura populatiei, de ponderea populatiei feminine, a populatiei de varsta fertila – ea este utila in descrierea generala a natalitatii.

Un important spor de precizie aduc indicatorii fertilitatii populatiei feminine in varsta fertila. Ceea ce se schimba este numitorul formului – populatia luata in calcul: de la populatia totala se trece la populatia feminina in varsta fertila.

Rata generala de fertilitate (RGF) este expresia raportului dintre numarul de nascuti vii si numarul populatiei feminine in varsta fertila – ca medie anuala – dupa formula:

Valoarea acestui indice este influentata nu numai de fertilitatile specifice dupa varsta, ci si de structura populatiei feminine dupa varsta.

Cel mai important indicator al intensitatii fertilitatii de moment (transversale) este rata totala de fertilitate (RTF), a carui formula este:

Acest indicator mai poarta si alte denumiri: suma fertilitatilor specifice, suma nasterilor reduse (SNR) – expresie folosita in demografia franceza – sau si indice sintetic al fertilitatii,  indiferent daca el se exprima in numar de nascuti vii la 1000 femei in varsta fertila sau la o singura femeie in varsta fertila. Sensul indicatorului este ca si la nuptialitate: fiecare clasa de varsta, corespunzand unei cohorte de femei, este echivalenta cu 1000 si deci numarul de nascuti vii devine comparabil. Evident, o asemenea populatie este considerata stationara. RTF este un indicator de moment (transversal); valorile sale, pentru fiecare an calendaristic, exprima deci conjunctura demografica, si nu o tendinta de lunga durata. Judecatile pe baza ratei totale de fertilitate trebuie deci sa se faca cu toata prudenta.

Mortalitatea populatiei. Cu mortalitatea incepe studiul evenimentelor demografice si, mai general, al miscarii populatiei. In general mortalitatea presupune conceptele de evenimente, rate, probabilitati, observare transversala si longitudinala. Demografia a pus in lumina variatia mortalitatii in functie de anumite caracteristici: sex, varsta,stare civila, nivel de trai, grad de instruire, categorie sociala, etc. Pe aceasta baza se face distinctie intre diferite tipuri de mortalitate. Sunt importante mortalitatea specifica si mortalitatea diferentiala.Mortalitatea specifica este mortalitatea diferita, in raport cu caracteristicile demografice: mortalitatea specifica dupa varsta, mortalitatea specifica dupa sex, mortalitatea dupa starea civila.

Mortalitatea diferentiala este mortalitatea diferita ca urmare a influentei exercitate de factorii socio-economici:mortalitatea in mediile urban si rural, mortalitatea pe categorii sociale, mortalitatea in functie de ocupatii, mortalitatea in tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.Din punct de vedere al cauzelor de deces, mortalitatea poate fi endogena si exogena.

Mortalitatea endogena este determinata de caracteristicile interne ale individului:pentru un nou nascut, sunt caracteristici care tin de mediul matern, pentru adulti, ele sunt determinate de caracteristici genetice, de gradul de uzura si deteriorare a organismului, etc.

Mortalitatea exogena este provocata de cauze externe:decesul prin accident sau datorat unei epidemii sunt exemple clasice de mortalitate exogena.

Mortalitatea poate fi urmarita transversal si longitudinal(pe generatie). Indicii obtinuti in optica transversala exprima efectele conjuncturii demografice, iar cei calculati pe o generatie redau istoria complexa a acesteia.

O gama larga de indici sta la dispozitia caracterizarii frecventei deceselor, a populatiilor acestora, avand forma unor masuri statistice clasice. Cea mai obisnuita masura a frecventei deceselor in raport cu populatia este rata de mortalitate, care se calculeaza dupa formula generala:

in care m reprezinta rata de mortalitate; M – numarul absolut al deceselor in decursul unei perioade calendaristice (de obicei un an); P – numarul populatiei expuse riscului de deces luat de obicei ca numar al populatiei medii anuale (numarul la 1 iulie al anului calendaristic respectiv); K – constanta, egala cu 1000 sau 100000, aratand proportia deceselor la 1000 sau 100000 persoane.

Ratele de mortalitate variaza in functie de varsta: la primele varste, mortalitatea este foarte ridicata, dupa care urmeaza brusc o scadere; de la 15-19 ani mortalitatea incepe sa creasca lent, apoi mai rapid, pentru ca la varsta de 50-54 ani sa se accentueze cresterea. Nivelul foarte ridicat in primii ani de varsta este de fapt la varsta de 0 ani, corespunzand mortalitatii infantile.

Moartea pe cele doua sexe este diferita, atat pentru populatia totala masculina si feminina, cat si pe varste.

Excedentul mortalitatii masculine fata de mortalitatea feminina poarta denumirea de supramortalitate masculina; masura statistica a acestui fenomen este indicele de supramortalitate masculina a carui formula este:

Mortalitatea masculina este cu aproape 9% mai inalta ca cea feminina; la unele varste, ea este mai mult decat dubla. Exista numeroase cauze care determina acest fenomen: de ordin genetic, care diferentiaza rezistenta celor doua sexe la riscurile de imbolnavire, de ordin social-economic (solicitare mai intensa din partea mediului de munca si de viata, efectele nocive ale fumatului si alcoolismului in randul barbatilor), dar si efectele unor evenimente exceptionale cum ar fi razboaiele.

Dintre mortalitatile specifice dupa varsta, cea mai importanta este mortalitatea nou-nascutilor pana la implinirea varstei de un an, numita mortalitatea infantila.

In curba ratelor de mortalitate dupa varsta care este bimodala, mortalitatea infantila reprezinta primul varf, al doilea revenind varstei de 65-75 ani.

In tarile in curs de dezvoltare, mortalitatea infantila este foarte ridicata; sunt tari in care tot al cincilea nou-nascut moare inainte de a implini varsta de 1 an. In tarile dezvoltate, mortalitatea infantila este scazuta, totusi, in totalul deceselor, cele infantile mai detin o pondere importanta.

Formula de calcul al ratei de mortalitate infantila este:

in care m₀  este rata de mortalitate infantila, la 1000 nascuti vii in anul calendaristic dat; M₀ – decesele sub un an, in anul calendaristic dat; N – numarul nascutilor vii, in anul calendaristic dat.

Intrucat decesele infantile sunt provocate de diferite cauze, este importanta clasificarea lor in decese endogene si decese exogene si calcularea ratelor de mortalitate endogena si mortalitate exogena.

Decesele endogene sunt provocate de constitutia interna a noului nascut si imprejurarile in care s-a produs nasterea: factori genetici, malformatii congenitale, noxe ale graviditatii si nasterilor, leziuni obstreticale la nastere. Decesele exogene se explica prin cauze exterioare: accidente, intoxicatii etc.

Mortalitatea unei populatii variaza considerabil in functie de o serie de caracteristici. Intrucat scaderea morbiditatii, impreuna cu asigurarea sanatatii populatiei, constituie obiective majore ale politicii demografice, ale strategiei sanitare, analiza mortalitatii urmeaza sa se faca foarte detaliat.

Prima modalitate este analiza mortalitatii dupa sex si varsta, care este fundamentala. Ea trebuie sa se faca nu numai la nivel national, ci si la nivelul unitatilor teritorial-administrative. De asemenea, mortalitatea este diferentiala pentru populatia urbana si cea rurala.Pe acelasi plan de importanta se situeaza analiza mortalitatii pe cauze de decese.Utila este analiza mortalitatii dupa starea civila, deoarece si aici mortalitatea este diferentiala: pentru populatia masculina ea este mai scazuta la persoanele casatorite decat la cele necasatorite, vaduve si divortate. Statistica romaneasca asigura datele cu privire la decesele dupa starea civila; este insa necesara estimarea populatiei dupa starea civila, sex si varsta pentru fiecare an.

Prezinta mult interes studiul mortalitatii din punct de vedere sezonier atat pentru populatia totala, cat si pentru mortalitatea infantila.Variatia lunara este evidenta; iarna, in general, este “nefasta” din punct de vedere al mortalitatii. Metode cunoscute din statistica pot fi puse in aplicare in vederea evidentierii caracterului sezonier al mortalitatii.

De asemenea este cat se poate de semnificativa analiza mortalitatii pe categorii sociale, socioprofesionale, analiza mortalitatii ocupationale si profesionale. Studii longitudinale sunt de mare utilitate in acest scop.

In sfarsit, problemele poluarii si, in general, ale mediului ambiant trebuiesc luate in considerare tinand seama de impactul acestor factori asupra sanatatii si mortalitatii, mai ales in mediul urban.