Concepte privind amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic

Concepte privind amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic

Definirea notiunii de spatiu geografic

Spatiul din punct de vedere filozofic , reprezinta forma obiectiva si universala a existentei materiei. Dimensiunea spatiala a existentei umane este vitala intrucat spatiul ne ofera in aparenta posibilitatea mobilitatii si a experientei.

Datorita acestui fapt spatiul detine un rol important in segmentul conceptual al multor stiinte, care incearca sa-l studieze, sa-l descrie si sa-l modeleze. Spatiul poate fi analizat din mai multe puncte de vedere, cum ar fi: .>spatiul economic, care analizeaza fluxurile vizibile si invizibile de materiale, produse, preturi, costuri, profituri si pierderi;

spatiul abstract-matematic, supus unor legi universale;

spatiul mistic-religios;

spatiul arhitectural etc.

Spatiul geografic poate fi analizat ca un spatiu particular, de mare complexitate si dinamism, in care se realizeaza functia cea mai semnificativa si originala a Terei, respectiv functia biotica. Este o realitate obiectiva care se raporteaza la un sistem de unitati taxonomice superioare: spatiul terestru, sistemul solar, spatiul cosmic etc.

Spatiu] geografic poate fi considerat un rezultat al suprapunerii unor spatii specializate si care, la anumite niveluri se ordoneaza in sisteme. Spatiile specializate sunt:

spatii naturale: muntii, dealuri, campii;

spatii sub aspect vegetal: paduri, stepe, desert;

spatii sub aspect economic: spatii de munca, de comert etc.;

spatii sociale: locuinte, spitale, unitati de cultura etc.

Spatiul poate fi analizat si din punct de vedere al dimensiunii, formei, a limitelor existentei sau a constrangerilor.

In concluzie spatiul geografic trebuie analizat ce! putin din doua laturi primordiale si anume:

spatiul geografic natural;

spatiul geografic antropizat, umanizat.

Organizarea spatiului geografic si amenajarea teritoriului

Organizarea spatiului geografic este o preocupare foarte veche a omenirii. Astfel inca din anul 1874 in Suedia a fost publicata "Legea asupra constructiei oraselor', iar in anul 1909 in Anglia s-a publicat "Document de planificare a orasului'. Romania a abordat aceasta tema a organizarii geografice a oraselor inca din anul 1929, a aparut conceptul "supra urbanism''.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

In anul 1974 a aparut Legea sistematizarii localitatilor urbane si rurale, care prevedea sistematizarea oraselor si satelor, a judetelor si in general a intreg teritoriului Romaniei. Prin sistematizare trebuia sa se asigure restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la strictul necesar si folosirea optima a pamantului.

Termenul de organizare spatiala geografica a ap[rut mult mai tarziu abia cand s-a inteles ca exista o interdependenta intre organizare economica, sociala si cea spatiala.

Amenajarea teritoriului in forma ei cea mai simpla reprezinta ansamblul actiunilor de pregatire a unui teritoriu prin executarea unor lucrari de echipare, asanare, nivelare, plantare, defrisare, desalinizare, terasare a unor zone, cu scopul de a se utiliza eficient resursele din zona corespunzator unor functii si destinatii precis stabilite pe baza unor studii stiintifice.

Amenajarea geografica a teritoriului implica realizarea unor modifica semnificative in corelatie cu sistemele naturale, forma de relief, marimea zonei.

Prin aceste amenajari stabilite se doreste crearea unor spatii cu o mai mare eterogenitate decat in cazul initial. Efectele scontate ar fi:

diferentierea regiunilor sau a spatiilor;

divizarea productiei si a investitiilor in spatiul amenajat;

r divizarea costurilor de mediu;

restrangerea ca spatiu a activitatilor economice;

solutionarea unor probleme sociale.

Aceste amenajari ar trebui in opinia specialistilor, sa conduca in final la urmatoarele efecte pozitive:

economice, prin exploatarea unor resurse locale cu un minim de investitii;

sociale, asigurarea unor locuri de munca sigure si pe termen lung;

ecologic, respectiv impact nesemnificativ asupra mediul.

Planul de amenajare teritoriala

Planurile si programele de amenajare regionala trebuie sa tina seama de limitele frontierelor statale, de relatiile interstatale, de limitele frontierelor administrative.

Planul de amenajare al teritoriului se elaboreaza in conformitate cu legislatia Romaniei si trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte: >cadrul natural - principalele forme e relief;

reteaua hidrografica;

resursele solului si a subsolului;

potentialul agricol al zonei;

potentialul economic al zonei;

populatia, media de varsta, gradul de pregatire;

resursele de forta de munca si calificarea ei;

structura populatiei;

infrastructura zonei; >  protectia mediului.

Planul de amenajare a teritoriului se realizeaza pe diferite nivele. Aceste planuri trebuiesc corelate. Astfel avem:

Plan de amenajare teritoriala la nivel national (P.A.T.N.)

Plan de amenajare teritoriala la nivel judetean (P. A.T. J.)

Plan de amenajare a teritoriului zonal (P.A.T.Z.)

Plan de amenajare a teritoriului inter-orasanesc si inter-comunal (P.A.T.I.);

>Plan de amenajare a teritoriului comunal (P.A.T.C); >Plan de amenajare a teritoriului orasenesc (P. A.T.O.); >Plan de amenajare a teritoriului municipal (P.A.T.M.);

Dezvoltarea durabila si amenajarea teritoriului

Dezvoltarea durabila aduce nu atat o schimbare a patrimoniului teoretic si a metodologiei de abordare a problemelor dezvoltarii unor teritorii, cat o restructurare a ierarhiei valorice si a parametrilor functionali, o reevaluare a prioritatilor si a ponderii unor procese si fenomene.

Abordarea problemelor la etapa actuala se pune dupa urmatoarea ordine:

Estetica;

Ecologica;

Economica.

Dezvoltarea durabila trebuie sa acorde o deosebita atentie gestionarii teritoriului considerat, in ansamblu pe baza faptului ca acesta este un sistem complex al mediului, plecand de la o evaluarea a acestuia. Principalele implicatii ale conceptului de dezvoltare durabila asupra amenajarii teritoriului poate fi concluzionate astfel:

O noua optica de integrarea problemelor mediului  natural in obiectivele diferitelor niveluri de planificare;

Globalizarea pe de o parte si interdependenta, respectiv abordare sistemica a problemelor in corelare cu mediul natural;

Accentuarea caracterului de continuitate a procesului si analiza evaluarii stadiului in diferite etape:

Abordarea multi si inter-disciplinara a problemelor foarte complexe;

Consultarea permanenta a populatiei care este implicata in program.