Geografie
Cheile ordancusei
CHEILE ORDANCUSEI
In
afara de faptul ca Valea Ordancusei reprezinta principala
cale de acces spre Ghetarul de la Scarisoara si unica spre
Poarta lui Ioanel, ea constituie si in sine un interesant obiectiv turistic,
indeosebi prin cheile pe care le formeaza pe cursul sau inferior. Inainte de varsarea sa in Garda
Seaca, Ordancusa curge printr-o vale adanca dar relativ
larga, pe versantii careia padurea de fag si molid
coboara pana aproape de firul apei. Apoi, dupa 1,5 km de la
confluenta, valea incepe sa se ingusteze cu repeziciune. In
malul sau drept apare o arcada larga, adancita in
stanca sub forma unei nise spatioase, pe care motii o
denumesc Corobana lui Gartau, apoi, in vecinatatea acesteia,
cascada de travertin din dreptul Portii lui Ioanei. Imediat dupa
aceea incepe canionul propriu-zis al Ordancusei. Stransa in centura
puternica a calcarelor, apa si-a taiat o albie ingusta,
marginita de pereti maiestuosi, atat de inalti si
atat de apropiati incat deasupra capului abia de se mai vede un petic de
cer. Sunt locuri in care versantii, perfect verticali, nu lasa loc
decat strict curgerii apelor si pe care soseaua nu le poate
depasi decat prin punti de beton construite in lungul vaii.
Aspectul salbatic al cheilor este intregit de puzderia de arcade, de
nise, de guri de galerii si de tancuri care framanta
falezele de calcar intr-o inextricabila impletitura de forme
carstice. Doua dintre acestea sunt citate mai adesea in literatura turistica:
Corobana Mica de la Chei, situata in versantul drept, la 5 m
inaltime fata de albia raului, prin care razbate la zi
un paraias ce formeaza o cascada de travertin ceva mai
modesta decat cea de la Poarta lui Ioanel, si Corobana Mare, care
isi arcuieste deschiderea in capatul unei limbi de grohotis
prelinsa pe versantul drept. Dincolo de aceasta din urma, calcarul
este inlocuit cu roci cristaline si, dupa un parcurs de aproximativ 2
km, se ajunge in capatul dinspre amonte al Cheilor Ordancusei, care iau
sfarsit o data cu largirea vaii si indepartarea
versantilor. Drumul insoteste in continuare firul apei pana
la izvoarele acesteia, intr-un peisaj devenit mai putin spectaculos, dar
care nu pierde nimic din farmecul atat de caracteristic Muntilor Bihor.
|
|
|
|
Indiferent de interpretare, cert este ca cele doua
suprafete apartin la doua faze de evolutie diferite si
ca trecerea de la realizarea uneia la cealalta, s-a infaptuit
printr-o modificare brusca a rolului proceselor care se petrec in albie.
Aceasta situatie este conditionata de ruperea echilibrului
morfodinamic dobandit de rau, in finalul realizarii luncii, deci a
suprafetei orizontale. Ruperea starii de echilibru este pusa pe
seama a trei categorii de factori:
coborarea nivelului de baza, situatie valabila indeosebi la raurile care se varsa in oceane. Variatia nivelului acestora
s-a produs de mai multe ori in cuaternar
in conditiile, dezvoltarii de faze glaciare si interglaciare. In
glaciar, formarea calotelor de gheata a determinat retinerea
(stocarea) ca gheata a unei parti din apa oceanelor
participanta la circuitul global. Ca urmare, nivelul acestora a coborat,
raurile care se varsau in ele fiind nevoite sa se adanceasca in
luncile create anterior. Deci, in interglaciar s-a realizat lunca (viitorul pod
de terasa), iar in glaciar prin adancire rapida fruntea si deci
terasa ca treapta morfologica.
miscari epirogenetice pozitive care
afecteaza unitatile de relief in care se
desfasoara un bazin hidrografic. Aceste miscari nu
sunt continui si nici nu au o viteza mare. In perioada de stabilitate
se ajunge treptat la realizarea profilului de echilibru indicat de dezvoltarea
luncii. Producerea ridicarii neotectonice, desi este lenta
(cativa mm/an), totusi prin cumulare determina in timp o
modificare de altitudine (cresc inaltimile unitatii de
relief) si de panta (devin mai mari). Ca urmare, raul
capatand energie mecanica suplimentara, se va adanci in
lunca creata anterior. Rezulta o noua albie care va fi
dominata de vechea lunca devenita terasa. In Carpati,
miscarile neotectonice de ridicare din cuaternar, s-au produs in mai
multe faze, situatii care au favorizat cresterea numarului de
terase.
oscilatii climatice importante petrecute la intervale mari de timp; ele favorizeaza modificarea debitului
raului si prin aceasta a unui element de baza din relatia care
asigura energia mecanica a apei raului ceea ce conduce fie la
acumulari in albie fie la eroziune lineara deci adancirea raului. In
cuaternar s-au succedat faze cu climat rece (glaciar, periglaciar) cu faze cu
climat temperat. In prima situatie, se realizau lunci extinse cu strat de
aluviuni favorizate de un pat de albie inghetat si actiunea apei
in sezonul cald care producea eroziunea malurilor (deci largirea luncii),
un aport insemnat de materiale ce ajungeau in albie de pe versantii
lipsiti de vegetatie sau din revarsari. Schimbarea
climatului (interglaciar) a facilitat extinderea vegetatiei care a cuprins
intregul relief, un pat dezghetat si precipitatii bogate. Ca
urmare, eroziunea lineara domina si va produce adancirea albiei
si transformarea luncii in terasa.
Situatiile devin complexe in marile bazine hidrografice
desfasurate mult in latitudine (Rhin, Rhon), unde cei trei factori se
imbina (climatele care s-au succedat in cuaternar; varsare in ocean
unde s-au inregistrat variatii ale nivelului de baza; sectoare care
au suferit ridicari sacadate). Ca urmare, acesti factori au dat posibilitatea
formarii de terase in faze diferite in lungul raurilor. Spre exemplu, pe
un rau cu obarsie in Alpi si varsare in M. Mediterana in
fazele cu climat rece glaciar, in cursul superior rezultau lunci prin eroziune
laterala si aluvionari bogate, iar la varsare ca urmare a
coborarii nivelului de baza se taia fruntea de terasiv>
 |
|
Geografie
|
|
|
Proiecte pe aceeasi tema
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
