CETATILE PONORULUI
Localizare si
cai de acces. Considerate intr-o justificata unanimitate ca cel
mai grandios fenomen carstic al Romaniei, Cetatile Ponorului
reprezinta, evident, si obiectivul de maxim interes din zona
Padisului. Ele se gasesc in partea de sud a bazinului, la capatul
Vaii Cetatilor care isi organizeaza cursul din
izvoarele ce apar in Poiana Balaleasa. Traseul turistic in circuit care conduce de la Cabana
Padis la Cetatile Ponorului si inapoi este marcat cu punct
albastru si insumeaza 12 km, dintre care 5,5 km reprezinta
distanta la dus. El ajunge mai intai in Paraul Bradetanului,
trece la mica departare de Izbucul Ponor (pentru vizitarea
caruia exista o derivatie cu marcaj dublu), traverseaza
Poiana Ponor si razbate apoi in versantul stang al Vaii
Cetitilor, in zona centrala a complexului pe care il formeaza
Cetatile Ponorului. Acest marcaj intersecteaza drumul forestier
spre Valea Seaca, care se desprinde in Saua Balaleasa din
drumul Bulz-Padis si care constituie o a doua varianta de
apropiere, de data aceasta accesibila si cu mijloace auto.
Date istorice. Ca in cazul multor altor pesteri larg deschise spre
exterior, dimensiunile de exceptie ale Cetatilor Ponorului
exclud o data anume a descoperirii lor, ele trebuind fara
indoiala sa fie cunoscute de oamenii Tarii Motilor
inca de foarte multa vreme. Istoria lor consemneaza doar prima
citare in literatura, facuta de Nagy Sandor in 1886. J. Czaran
le popularizeaza apoi existenta in ghidul turistic pe care il
publica in 1903 iar dupa vizita pe care o intreprinde, in 1921,
reputatul geograf francez Em. de Martonne le subliniaza originalitatea,
comparandu-le cu vestitul complex carstic de la Skocjan, din Iugoslavia. Prima
explorare a cursului subteran de apa este intreprinsa pe o lungime de
200 m in 1927, de P. A. Chappuis, R. Jeannel, V. Puscariu si A.
Wmkler. Eforturile de a avansa in lungul galeriei active sunt reluate in 1949
de Institutul de speologie din Cluj (M Serban, D. Coman, I. Viehmann) si continuate pana in 1957 cand, in
colaborare cu o echipa de alpinisti condusa de Emilian
Cristea, este atins sifonul terminal, la l 700 m de la intrare, in anii
urmatori. Cetatile Ponorului sunt teatrul mai multor
expeditii organizate de speologi din tara si de peste
hotare (Franta, Elvetia. Polonia, Cehoslovacia), dar "punctul
terminus" rezista si nici chiar incredibila escalada a unui
perete de 110 m inaltime intreprinsa in 1972 de alpinistii
de la A. S. Armata din Brasov nu permite depasirea
lacului-sifon. Prima cartare completa a cursului subteran este
realizata in 1971 de o expeditie mixta romano-franceza.
pentru ca, in 1979-1977, Cercul "Speodava" din orasul Dr. Petru Groza
sa stabileasca la 3 800 m lungimea totala a pesterii.
Descriere. Numele de "Cetati ale Ponorului" raspunde
in primul rand la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de
suprafata al acestui grandios fenomen carstic. Este vorba de un
ansamblu de trei mari circuri calcaroase, denumite in mod frecvent, dar nu
intru totul adecvat, "doline", dintre care cel central reprezinta
inchiderea in fund de sac a Vaii Cetatilor. Albia acesteia,
transformata intr-un haos de blocuri enorme de piatra, ia
sfarsit la picioarele unui perete de peste 100 m inaltime, in
care se decupeaza poate cea mai extraordinara forma din
geometria atat de variata a carstului romanesc: portalul
Cetatilor Ponorului. In fata celor 70 m la care se ridica
ogiva acestei deschideri spre intunecimi cu adevarat hadesiene, omul
traieste senzatia coplesitoare a maretiei naturii
si a propriei sale neputinte atunci cand nu se afla la
adapostul puterii ocrotitoare a civilizatiei pe care el insusi a
creat-o.
Imediat
dupa portal, in dreapta, o panta abrupta urca pana in
fundul celui de-al doilea circ, ai carui pereti perfect circulari
strajuiesc o incinta complet inchisa, cu un diametru la
gura de aproximativ 70 m. Coroanele intunecate ale brazilor imprejmuiesc
deasupra capului o roata de cer care, de aici, din adancul giganticei
fantani de piatra, ramane singurul simbol al nemarginirii
spatiului, in latura din stanga, o spartura raspunde in
bolta galeriei care prelungeste sub pamant salbatica albie a
Vaii Cetatilor. Scurgerea acesteia se ingemaneaza sub
portal cu un puternic izbuc care tasneste din peretele stang
si care aduce pentru o farama de timp la lumina apele
inghitite de intuneric prin ponorul de la Caput. Cel de al treilea circ, de altfel si cel mai mare,
este despartit de depresiunea centrala ce inchide Valea
Cetatilor printr-o inseuare exploatata si de marcajul
care ii ghideaza pe turisti in aceasta lume ciclopeana. De
forma vag triunghiulara, cu latura masurand pana la 300 m,
ultima veriga a triadei de genuni isi avanta pe verticale de
peste 200 m zidurile sale impietrite. O singura ruptura, un fel de
scoc de grohotis, se afla pe fata opusa inseuarii
si ingaduie vizitatorilor sa razbata in urcus
pieptis si obositor pana deasupra Cetatilor, in latura
din dreapta, la picioarele peretelui vestic, se deschide o a doua gura de
pestera, neinsemnata in comparatie cu imensitatea marelui
portal dar de dimensiuni totusi apreciabile. De aici incepe o galerie
lunga de 110 m, care coboara in panta rapida spre cursul de
apa si care constituie calea cea mai usoara de
patrundere in sectorul subteran al Cetatilor Ponorului. Acest sector incepe de fapt din
dreptul portalului si este format dintr-o galerie vasta, lata de
pana la 10 m si cu bolta inaltata pana la 20 sau
chiar 70 m. Pe cei l 700 m ai sai, cursul subteran formeaza nu mai
putin de 14 lacuri si numeroase cascade, a caror
depasire implica dificultati tehnice ce intrec cu mult
nivelul unei vizite turistice, facand din parcurgerea integrala a pesterii
una din cele mai pretentioase ture speologice. Prima sa portiune
este, totusi, mai usor accesibila si poate fi vizitata
fara riscuri deosebite pana in Sala Taberei, pe o lungime de 450
m. Dincolo de aceasta, o cascada de 8 m obliga deja la folosirea
mijloacelor specifice explorarilor subterane. In decorul sumbru al apelor
inspumate peste blocuri prabusite si al peretilor
golasi de stinca lucie, impresia stranie creata de ambianta
neobisnuita a pesterii este amplificata de lumina care se
cerne din tariile boltii in locul unde aceasta este
strapunsa de fereastra ce raspunde in circul din dreapta.
Fenomenul nu este un lucru intru totul neobisnuit. Neobisnuit este
insa izbucul subteran care apare in peretele din dreapta si care
devarsa direct in cursul subteran al Cetatilor apele
inghitite de sorburile din Poiana Ponor. A fost nevoie de complexitatea
scurgerilor subpamantene ale Padisului pentru a putea intalni un
asemenea unicat hidrologic, deoarece notiunea insasi de izbuc se
leaga nu de inceputul, ci de sfarsitul drenajelor subterane.
Conditii de vizitare. Cetatile Ponorului sunt declarate monument al
naturii, fara sa existe insa restrictii de acces.
Vizitarea celor trei circuri calcaroase constituie o tura
spectaculoasa, putin obositoare, dar care nu necesita decat
echipamentul obisnuit pentru turismul montan. Parcurgerea cursului
subteran al Cetatilor pana in Sala Taberei necesita
insa salopeta, casca, cizme de cauciuc si mijloace de
iluminat. Este recomandabil ca intrarea in pestera sa se
faca prin galeria care se deschide in circul din stanga si numai
atunci cand debitul apei este suficient de mic. De altfel, in perioadele de
viituri sau in urma unor averse, traseul subteran devine practic inaccesibil.
Bibliografie. B. Bleahu si M. Serban (1959), M. Bleahu
si col. (1976), L. Valenas si col. (1977).
