America - elemente de geografie umana si economica

AMERICA - ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANA SI ECONOMICA

I. POPULATIA

Continentul american a fost populat relativ tarziu, de la N la S. America precolumbiana era slab populata, chiar si regiunile ce apar favorabile unor densitati umane mari. Europenii au gasit zone mari cu densitati slabe, sau lipsite de populatie desi conditiile erau bune (ex. California era pustie).

Maimutele antropoide lipsesc din America, deci omul nu s-a nascut aici. Maimutele platirine din America s-au detasat de primate inaintea aparitiei stramosilor antropoidelor si hominidelor.

Cele mai multe indicii arata ca primii colonizatori ai Americii au venit prin Asia de NE ajungand in America de Nord peste pragul ce lega, in perioada respectiva, estul Asiei de Pen. Alaska.

(- amerindienii sunt inruditi cu populatiile Asiei de NE prin caracterele lor fizice: culoare galbena a pielii, ochii negri si adesea inclinati, pometii proeminenti, parul negru si drept, incisivi in forma de lopata (aplatizati)

- in mormintele funerare vechi siberiene s-au gasit schelete asemanatoare celor descoperite in America de Nord

- sapaturile arheologice de la Telegraph Creek (NE Columbiei Britanice) au scos la iveala unelte de obsidiana datate 9000 ien si asemanatoare cu cele din Hokkaido, datate 13000ien

- limba quechua seamana cu o prototurca).

Se pune si problema unei origini pacifice. Nu este exclus ca unii indivizi sa fi venit din V fara sa treaca prin str. Bering. Unele ambarcatiuni chineze si japoneze puteau fi impinse de furtuni si sa ajunga pe coastele vestice ale Americii. (se pune intrebarea daca elemente ale civilizatiei din epoca Jomon, civilizatie japoneza din mileniul I ien, nu ar fi patruns pe tarmul ecuadorian pentru a da nastere civilizatiei de Valdivia ; influentele chineze si japoneze patrunse din vest nu aveau cum sa modifice sensibil compozitia rasiala amerindiana, deoarece era un material uman de acelati tip cu migrantii patrunsi prin Alaska.

Exista unele elemente care pledeaza pentru deplasarea donspre Micronezia, Polinezia, Macronezia (indienii din Amazonia folosesc sarbacana - tubul pentru suflat sageti - ca si populatia bastinasa din Asia de SE ; aceasta este o coincidenta, sau sarbacana amazoniana isi are originea in Asia de SE ?

Unele ipoteze indraznete accepta patrunderea influentelor indoneziene prin Est, traversand Oceanul Indian si Atlantic. Se vorbeste si de influente egiptene, feniciene, grecesti, arabe.

Nimic nu este mai cert insa ca popularea Americii prin NV (prin Alaska). Fluxul din aceasta directie a beneficiat de unele avantaje: chiar si in conditiile actuale este usor pentru o barca rudimentara sa treaca din Asia prin stramtoarea Bering (80 km) spre America; iarna stramtoarea este inghetata si poate fi trecuta cu piciorul; in timpul glaciatiunii maxime din cuaternar nivelul Oceanului a scazut astfel incat stramtoarea se putea trece pe uscat .

Se pune intrebarea daca migrantii nu au fost impiedicati de calotele glaciare. Se stie insa ca ghetarii din Muntii Stancosi nu au facut intotdeauna jonctiunea cu calota canadiana, fiind asadar intervale de timp in care exista un culoar de trecere N - S prin care se putea trece: pentru anul 8000 ien existenta unui larg culoar N - S este dovedita, dar omul patrunsese cu mult inainte im America. Sapaturile arheologice de la Calico (California) au scos la iveala obiecte datand din anul 48.000ien, care se aseamana cu obiectele de la Fen Ho (China) datate 75.000 - 60.000 ien.

Cea mai sigura dovada a prezentei omului in America (din seria dovezilor vechi) - scheletele umane de la San Diego (California), datate 46.000ien, in Anzii Perului - vestigii datate 20.000ien, in Patagonia - 6700ien. Deci, omul a strabatut cei 15000 km ce separa Alaska de Patagonia in cca. 40 000 ani.

Se apreciaza ca grupurile care treceau din Asia in America erau alcatuite din putini indivizi, au urmat trasee diferite in America, s-au izolat, ceea ce a dus la diferentierea grupurilor (astfel s-ar putea explica faptul ca sunt insule de indieni de statura mare - adultii grupului Bororo au in medie 1.75m - in zone dominate de indieni de statura mica; unele grupuri de indieni au corpul fragil, altii sunt corpolenti; exista grupuri de dolicocefali ce apar in medii dominate de brahicefali). O trasatura comuna a amerindienilor este preponderenta grupei sanquine 0. In general, impresia de omogenitate fizica a amerindienilor se impune fata de unele trasaturi originale cu caracter local.

Limbile amerindiene: se apreciaza ca in America Latina precolumbiana se vorbeau cca. 1700 limbi (Turnul Babel): Quechua - vorbita de incasi - era cea mai raspandita. Incasii sunt cei care au incercat o cartografiere a limbilor vorbite in America de Sud si Centrala. Analiza raspandirii limbilor vorbite arata situatii interesante: limbi din aceeasi familie pulverizate in spatii izolate in cadrul unor domenii ale altor limbi: 130 limbi ale grupului arawak erau vorbite in areale izolate raspandite in toata Amazonia, pe litoralul Atlantic si in Antile; limbi din grupul tupi-guarani erau vorbite in Paraguay, dar si pe tarmul atlantic al Braziliei, in Amazonia; limba caraibiana era vorbita in Antile dar si in bazinul superior al lui Xingu (Brazilia).

In ceea ce priveste numarul amerindienilor ce populau America la sosirea europenilor, aprecierile dau cifre ce variaza in limite foarte largi: unele estimari vechi acorda cifra de 1 mil pentru America de Nord si 6-7 mil pentru America Centrala si de Sud. Aprecieri ulterioare avanseaza cifre mult mai mari: 4-7 milioane pentru Anzi si 40-45 milioane pentru intregul continent. Observatiile recente cu ajutorul aerofotogrametriei - care au depistat areale de vechi culturi agricole si asezari neinventariate in trecut - au ridicat cifra la 80 milioane locuitori precolumbieni.

Chiar daca se accepta cifrele cele mai ridicate, America se prezenta insa, la venirea europenilor, ca un spatiu slab populat, cu vaste teritorii practic nepopulate. America precolumbiana, desi slab populata, nu a fost lipsita de civilizatii avansate pentru acea perioada: doua mari civilizatii precolumbiene apartin Americii Andine: vastul Imperiu Inca (centrat pe Anzii peruvieni si bolivieni, cu capitala la Cuzco; Inca s-a remarcat prin organizarea sociala de exceptie); Imperiul Aztec (din Podisul Mexican, cu capitala la Tenochtitlan), iar o alta mare civilizatie, Maya, este centrata in Peninsula Yucatan, fiind renumita prin ampla dezvoltare a artei.

Toate aceste civilizatii s-au dovedit a fi fragile fata de colonizatori.

Desi veniti in numar mic, europenii au reusit sa creeze imperii vaste, fara opozitia importanta din partea bastinasilor. Amerindienii, redusi la vestigii de muzeu in S.U.A, mare parte a Canadei, Antile, metizati sau nu, alcatuiesc fondul populatiei locale in numeroase alte regiuni ale Americii (din acest punct de vedere exista mari diferente intre America anglo-saxona si America Latina).

In perioada imediat urmatoare anului 1492, numarul amerindienilor s-a redus considerabil datorita bolilor introduse de europeni (cronicile citeaza triburi care au fost reduse la ¼ de o singura epidemie de variola), datorita masacrarii lor de catre colonisti (masacrele au dus la disparitia completa a populatiei autohtone din unele regiuni continentale sau chiar din unele insule ale Americii Centrale: Haiti).

Asadar, datorita reducerii numarului amerindienilor dupa 1492, America post-columbiana se prezenta ca un spatiu aproape vid. Acest vid a fost umplut, pe parcursul a 5 secole, prin import masiv de populatie (a fost o experienta necunoscuta de alt continent).

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Popularea Americii post-columbiene a fost un proces social-istoric cu aspecte regionale distincte in functie de caracterele popoarelor colonizatoare, de tipul de colonizare adoptat de fiecare popor colonizator. Cinci puteri europene s-au avantat spre America pentru a o coloniza: patru dintre ele au ocupat vaste teritorii (Spania, Portugalia, Anglia, Franta), iar Olanda s-a marginit doar la un spatiu restrans in raport cu celelalte.

Chiar daca dupa instalarea europenilor in America s-a declansat un curent de imigrare destul de pestrit, fiecare din regiunile Lumii noi poarta amprenta primului grup colonizator.

Se disting doua sisteme de colonizare: in nord, colonizatorii anglo-saxoni (au fost confruntati cu un spatiu geografic slab organizat, telul lor era pamantul, pe care l-au cucerit pas cu pas, l-au defrisat, destelenit, cultivat, inaintarea lor s-a facut linear - de la est la vest - obligand bastinasii sa se retraga in regiunile cele mai putin favorabile agriculturii; deci, colonizarea anglo-saxona s-a facut metodic, sistematic, constituindu-se un peisaj umanizat nou); in sud, sistemul de colonizare iberic (a fost cu totul de alta natura, scopul era avansarea rapida, jefuirea avutiei indiene, incarcarea cu prazi masive; deci, nu s-a creat un front de colonizare; inaintarea s-a facut in diferite directii si s-au format nuclee administrative - in puncte de interes strategic, in regiunile bogate in metale pretioase - care se sprijineau pe structurile sociale preexistente).

In perioada 1500-1800, fluxul de populatie spre America este reprezentat mai ales de populatii europene, indeosebi ale Imperiilor colonizatoare. Acest flux a fost mult mai pronuntat in America de Nord. In America de Sud in aceasta perioada doar 300 000 iberici au sosit, dar aici acestia formau clasa dominanta din punct de vedere militar, administrativ, proprietari de pamant.

Un aspect al popularii Americii, cu implicatii sociale importante, il constituie transferul de negri din Africa, care a inceput pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Comertul cu "abanos uman" s-a declansat datorita insuficientei mainii de lucru pe plantatiile create de europeni in regiunile tropicale ale Americii. Primele loturi au fost aduse pe plantatiile din Indiile Olandeze, apoi a cuprins areale geografice tot mai largi dinCaraibe, NE Braziliei, Guyana, SE Americii de Nord.

Dupa 1800, fluxul migratoriu spre America de Sud ramane in continuare mai slab, dar continuu, cu predominare neta a elementului sud-european in toate etapele dinaintea celui de-al doilea Razboi Mondial. Dupa R II, a predominat un flux de populatie asiatica (chinezi, japonezi, indieni).

In America de Nord, anii 1840, 1890 marcheaza doua etape cu noi implicatii in structura etnica: dupa 1840 are loc o imigrare masiva a populatiei germane, irlandeze, scandinave, care depaseste repede numarul imigrantilor anglo-saxoni; incepand din 1890, structura imigrantilor se scimba in favoarea Europei Meridionale si Orientale (1890 - din totalul imigrantilor, 25% proveneau din Imperiul Austro-Ungar, 22% din Italia, 20% din Rusia).

Populatia Americii devine asadar din ce in ce mai pestrita.

Incepand din 1930 sunt elaborate legi care limiteaza imigrarea in S.U.A. si Canada.

Structura etnica actuala

In America de Nord se poate vorbi de o preponderenta a albilor fata de negri, asiatici, amerindieni (aici metisajul este foarte slab). In America de Sud nici una din marile categorii umane nu are preponderenta atat de evidenta precum albii in America de Nord. Aici nu s-a creat o bariera rasiala, metisajul fiind foarte pronuntat: metisi (albi+amerindieni), mulatri (albi+negri), zambos (negri + amerindieni),cholos (metisi si amerindieni).

Populatia alba (urmasii colonistilor europeni, stabiliti in numar mare odata cu inceputul secolului XVIII): spanioli, portughezi, britanici, francezi, olandezi, germani, italieni, austrieci, unguri, rusi etc. Albii constituie grupa demografica dominanta in S.U.A. si Canada (peste 75%). In America de Sud populatia europeana a avut tendinta de a se stabili in regiunile mai reci (Argentina - 90% populatie alba, Uruguay - 90%). Valori reduse ale procentului populatiei albe se intalnesc in statele Americii Latine cu procent mare al populatiei metisate: Columbia, Haiti, Ecuador, Guyana.

Ponderea amerindienilor in populatia actuala difera in functie de evolutia istorica a statelor respective. In America Anglo-saxona numarul amerindienilor puri este foarte redus, apreciat la cca. 1 mil (din care peste 2/3 sunt in Canada): indienii care traiesc in rezervatii si inuitii (eschimosii) ce traiesc in nordul extrem. Cel mai mare grup de indieni din America de Nord este Navajo, care traieste la E de Marele Canion, mai ales pe teritoriul Arizonei. Alte grupuri mai mari de indieni se intalnesc in Dakota de Sud. In America Latina amerindienii sunt in numar mai mare (cca. 15 mil): Guatemala (65%), Peru (49%), Bolivia (42%). Numarul cel mai redus - indienii din bazinul Amazoniei , a caror scadere numerica, de la cca. 4 mil (la venirea colonizatorilor) la cca. 120 000 (azi) a fost cauzata de bolile aduse de europeni, de masacre si, mai recent, de deschiderea spre dezvoltare a teritoriului amazonian: construirea transamazonianului si a altor drumuri, despaduririle in diverse scopuri, dezvoltarea sectorului minier).

Negrii - numar apreciabil in America de Nord (S.U.A. - 13%, mai ales in SE, in Carolina, Virginia, Louisiana, Florida, sau in orase mari din N si E: Waswhington DC, Baltimore, Chicago, Detroit, New York (Harlem).

In America Latina cele mai mari procente ale populatiei negre se intalnesc in state si teritorii ale Americii Centrale Insulare unde populatia neagra este majoritara: peste 90% in Antigua si Barbuda, Martinica, peste 2/3 in Jamaica, Dominica, Haiti, Barbados etc.

Asiaticii constituie ultimul grup de imigranti sositi in America; acestia s-au indreptat mai ales spre zona Caraibilor, litoralul N al Americii de Sud. Se remarca japonezii, chinezii, indienii: Guyana (51% indieni), Surinam (15% indonezieni). In SUA procentul asiaticilor este de 4% (japonezi, chinezi, filipinezi). In Brazilia se intalneste cea mai mare comunitate japoneza de pe glob.

Numarul metisilor este minim in America de Nord, acestia detinand procente importante in: El Salvador (85%), Honduras (80%), Nicaragua (70%), Chile (66%), Columbia (48%).

America de azi este un continent slab populat in comparatie cu suprafata sa. Populatia numara peste 750 milioane locuitori, din care peste 290 milioane in America Anglo-saxona si cca. 460 milioane in America Latina.

Incepand din anii 50, procentul populatiei Americii de Nord in populatia modiala incepe sa scada, comparativ cu cel al ponderii populatiei sud americane care creste: 1950 - America de Nord (6.5% din totalul populatiei mondiale), America de Sud (6%); azi: America de Nord (5.2%), America de Sud (8.3%). Explicatia consta in evolutia diferentiata a indicatorilor demografici, mai ales a sporului natural si a indicelui de fertilitate. Sporul natural are valori reduse in SUA (7.7 la mie), Canada (7.9 la mie), in timp ce in tarile in curs de dezvoltare din America Latina explozia demografica este in plina evolutie (SN peste 30 la mie in Honduras, Guatemala, Haiti; SN intre 20-30 la mie in Paraguay, Ecuador, Mexic, Nicaragua). Sunt si state cu valori de 10-15 la mie a sporului natural, ceea ce le confera o dinamica demografica mult mai armonioasa (Argentina, Chile, Columbia, Cuba).

Densitatea populatiei, pe ansamblul contientului este de doua ori mai mica decat media globului (cca.18 locuitori/kmp), cu diferente mari la nivelul statelor. Cele mai mari densitati se inregistreaza in statele cu expansiune spatiala redusa din bazinul Marii Caraibilor si Istmul Central American: Bermude (1 140 loc/kmp), Barbados (peste 600 loc/kmp), Puerto Rico (peste 400), Martinica (peste 300) El Salvador (peste 270).Statele cele mai mari au densitati mici datorita unor restrictii de ordin natural (morfologice si climatice), aparitia (in SUA si Canada) a echilibrului demografic conditionat de dezvoltarea lor economica, masurilor restrictive privind imigratia etc: SUA (28), Canada (3), Brazilia (19).

America este continentul cu o urbanizare globala superioara mediei mondiale (America de Nord - 76%, America de Sud - 71%). Procentele mari ale populatiei urbane din SUA si Canada sunt explicabile prin nivelul ridicat de dezvoltare economica (sinonim cu afirmarea unor habitate moderne, de mari dimensiuni). Surprinzator poate parea insa procentul ridicat al populatiei urbane intr-un subcontinent care se afla intr-o etapa inferioara a afirmarii economice: Venezuela (unul din cele mai mari procente de pe Glob - 91%), Uruguay, Argentina, Chile (peste 80%), Mexic, Brazilia (peste 70%).

In evolutia oraselor americane se constata doua tendinte: dezvoltarea mult mai rapida a oraselor din zona tropicala fata de cele de la latitudini temperate; in tarile in curs de dezvoltare cel mai rapid ritm de crestere il are orasul cel mai mare a tarii. In ansamblul continentului sunt caracteristice megalopolisurile:

1.     Boswash (Boston - Washington, incluzand New York)

2.     Chipitts (Chicago - Pittsburg)

3.     San San (Megalopolisul Californian - San Francisco - San Diego)

4.     Megalopolisul Mexican (sau aglomeratia urbana Ciudad de Mexico)

5.     Megalopolisul Brazilian (rezultat din contopirea a trei aglomeratii urbane: Sao Paulo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte).

Datorita conditiilor particulare de desfasurare longitudinala, latitudinala si altitudinala, America detine si o serie de recorduri urbane:

cele mai mari asezari la altitudini mari (inclusiv cea mai inalta capitala - La Paz, 4100m; Bogota, Quito)

cel mai sudic oras al Terrei - Ushuaia (54 47' lat.S)

cel mai nordic oras al Terrei - Thule (77 33' lat.N)

Populatia urbana a SUA reprezinta 75% din total.

La originea procesului urban nord american stau orasele-porturi care au fost punctele de sosire ale colonistilor europeni, devenind apoi piete mari de schimb si centre industriale importante. Tot ele ajung primele orase milionare si aglomeratii de tip megalopolis. Extinderea procesului de urbanizare catre interiorul continentului s-a facut prin puncte de sprijin de-a lungul marilor fluvii, canalelor, lacurilor. Un salt important in desfasurarea procesului respectiv l-a reprezentat construirea C.F.(punctele de convergenta a marilor linii feroviare inlesnind aparitia oraselor). Procesul inceput de reteaua feroviara a fosta fost apoi accentuat de reteaua rutiera (aparand forme noi de orase).

Caracteristica pentru S.U.A. este prezenta unor mari concentrari de populatie (megalopolisurile) ce se remarca prin dimensiunile lor. Ariile metropolitane, desi concentreaza o mare parte a populatiei urbane si vor concentra in continuare, totusi cresterea lor nu mai e atat de intensa ca inainte (din contra, caracteristica ultimilor ani este o crestere mai intensa a oraselor mijlocii si mici si o crestere de asemenea a spatiilor din afara marilor metropole.

In general orasele americane au planul rectangular (cu intersectii in unghiuri de 90 ); uneori ele sunt alcatuite din mai multe tronsoane (cartiere) cu planul stradal rectangular, dar cu directii diferite de la un tronson la altul. Sunt rare cazurile cand planul stradal e neregulat si asta numai atunci cand vatra este incomoda: ex. San Francisco. Sunt insa situatii cand vatra cu geomorfologie incomoda a fost nivelata inainte de a se construi: ex. Seattle.

Fiecare oras s-a straduit sa aiba un centru ('downtown') dominat de zgarie-nori (cat mai sofisticati, cat mai inalti), iar cartierele sunt in general specializate: in downtown se desfasoara activitatile bancare, administratia, comertul, iar cartierele rezidentiale sunt la randul lor ierarhizate dupa starea sociala. La periferie sunt cartierele industriale. Sunt insa si orase la care e greu de separat cartiere specializate: ex. Los Angeles este considerat un 'antioras'.

Cele trei megalopolisuri sunt: Boshwash (Boston - Washinsgton), Chipitts (Chicago - Pittsburg), Sansan (San Francisco - San Diego).

1) BOSWASH este cel mai 'vechi' megalopolis al Terrei (Megalopolisul Atlantic), situat in NE, se intinde pe cca. 1000km (intre Boston si Washington, depasind chiar orasul Washington, incluzand si Richmond, de unde si denumirea mai recenta de BOSRICH).

Acest megalopolis ocupa 2% din suprafata tarii si cuprinde 1/5 din populatia S.U.A. Cele mai importante nuclee sunt New York, Hartford, Philadelphia, Baltimore, alaturi de care mai sunt si alte localitati urbane: Providence, Newark, Dover.

Capitala uniunii este Washington, care numara peste 600.000loc (5,6mil. in aria metropolitana), situat pe raul Potomac, avand o suprafata de 180kmp. A fost construit special pentru a fi capitala, preluand functia aceasta de la Philadelphia in 1800. A ramas un oras cu functii dominante politico-administrative, cultural-stiintifice si comerciale, cu o foarte slaba industrie (mai ales tipografie, echipament militar, ind. alimentara), fiind insa si un important nod de transport (punct de convergenta a 5 magistrale feroviare, cu 2 aeroporturi).

NEW YORK este cel mai mare oras al S.U.A. Nu este nici macar capitala statului din care face parte, dar este principalul centru economic si financiar al S.U.A. Este situat la varsarea fluviului Hudson, fiind asezat atat pe continent cat si pe insulele Manhattan, Long Island si Staten Island.

Istoria orasului ca asezare umana incepe cu peste 3 secole in urma (fondat documentar in 1626). In secolul XVII cunoaste o evolutie teritoriala importanta. (1645 - olandezii cumpara de la indieni insula Long Island, 1664 - englezii cuceresc acest teritoriu si-i dau denumirea de New York). Englezii il stapanesc timp de cca. un secol, timp in care orasul capata un deosebit avant economic. Dar englezii nu erau interesati de felul cum crestea orasul, ceea ce a determinat o dezvoltare oarecum dezordonata in ceea ce priveste stilul arhitectonic si structura stradala. Orasul a fost capitala a S.U.A. timp de 5 ani (1785-1790).

In 1848 a luat fiinta Greater New York alcatuit din 5 cartiere: Bronx, Queens, Brooklyn, Richmond, Manhattan. Varietatea si originalitatea urbanistica si arhitecturala a orasului se datoreste rapidei urbanizari, pe de o parte, cat mai ales marii diversitati etnice a populatiei. Unele cartiere au capatat chiar un aspect specific: Harlem a ramas cartierul negrilor, Westside (fost Bloomingdale) este majoritar ebraic, Little Italy cuprinde in principal italieni, iar Yorkville are componenta majoritara engleza.

In ansamblul sau, New York a ramas orasul secolului XIX, ultimul secol adaugandu-i doar o fantastica inaltare pe verticala, tranformandu-l intr-o padure de zgarie-nori.

N.Y. devine cel mai mare oras al Terrei in 1926 cand Londra isi pierde locul de frunte (depasit ulterior de Tokyo si apoi de Ciudad de Mexico).

2. CHIPITTS (Chicago-Pittsburg), numit si Megalopolisul Marilor Lacuri, (include si Michigan, Gary, Milwaukee) este principala regiune industriala a tarii de peste 2 secole.

Cel mai important centru este Chicago, al treilea oras al S.U.A. Este avantajat de pozitia sa geografica, pe tarmul SE al lacului Michigan (pe aceasta cale navele aduceau aici minereurile de fier si carbunii). Orasul este principalul nod de C.F. al S.U.A. din 1856, ceea ce a facilitat transportul cocsului din Appalachi. De asemenea, pe calea ferata, canale si sosele se aduceau din S grane si vite (din prerie), toate acestea impulsionand afirmarea si dezvoltarea de timpuriu a industriei.

Astazi Chicago produce peste 6% din productia industriala a S.U.A. (siderurgie, electronica, automobile, petrochimie), iar ca nod de comunicatii se remarca prin existenta a cca.40 de linii de cale ferata, 9 aeroporturi (O`Hara, Midway, Harlem, Northerly Island), fiind cel mai mare complex portuar pe ape interioare din S.U.A.

3. SANSAN (Megalopolisul Californian, desfasurat pe o distanta de cca.1000km, intre San Francisco si San Diego).

Include: San Jose, Monterey, Santa Barbara, Los Angeles, Long Beach, San Bernardino, San Diego.

L.A. este al doilea oras al tarii.

In procesul dezvoltarii sale a cunoscut mai multe perioade de crestere spectaculoasa:

- datorita febrei aurului californian care atrage aici (dupa 1848) multi cautatori de aur, apar numeroase intreprinderi industriale si banci.

- dupa 1890 (cand febra aurului trecuse deja) California revine in atentia Americii prin marile resurse de petrol descoperite aici, ceea ce genereaza un nou val de imigranti.

- aparitia si dezvoltarea cinematografiei (la Hollywood) constituie un alt moment important in evolutia teritoriala si functionala a orasului.

Metropola este lipsita de un centru, cartierele sunt numeroase, cu specific spaniol, japonez, chinezesc (dupa originea majoritatii locuitorilor din ele). Functia industriala a aglomeratiei urbane este data de industria petroliera, industria chimica, industria constructoare de masini (avioane, rachete, automobile), siderurgica, electronica etc.

Se mai remarca si alte aglomeratii urbane:

- Dallas-Fort Worth

- New Orleans-Baton Rouge

- Minneapolis-St.Paul