Respectarea cerintelor principiilor didactice in predarea-invatarea disciplinelor economice

Respectarea cerintelor principiilor didactice in predarea-invatarea disciplinelor economice

M. Ionescu, in „Didactica moderna” arata ca „principiile didactice sunt teze fundamentale, norme generale, care stau la baza proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor de predare-invatare, in vederea realizarii optime a obiectivelor educationale”(Miron Ionescu, 2001, p. 65).

Este important sa ne raportam la principii didactice in activitatea noastra, pentru ca ele se integreaza intr-un cod pedagogic al fiecarui cadru didactic, cod care apartine sistemului de atitudini, idei, conceptii despre instruire, numit „etosul pedagogic” al profesorului.

Didactica traditionala a consacrat urmatorul sistem al principiilor didactice:

principiul insusirii constiente si active a cunostintelor ti deprinderilor;

principiul intuitiei sau unitatii dintre concret si abstract, senzorial si rational;

principiul accesibilitatii si al respectarii particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor;

principiul legaturilor dintre teorie si practica;

principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor;

principiul insusirii temeinice si durabile a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor;

principiul asigurarii conexiunii inverse;

Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor ti deprinderilor

Eficienta procesului educativ in general, depinde de manifestarea unei atitudini active si constiente a elevilor pentru propria lor formare. Accentul se va pune, in acest sens, pe intelegerea notiunilor de insusit, pe cresterea interesului fata de invatatura si pe evitarea memorarii mecanice si a lipsei de interes.

A intelege presupune a face asociatii de idei si date, a integra informatia veche in structuri noi, a restructura cunostintele, a interpreta critic, a argumenta, a aplica practic, a imagina alternative, etc. De aceea este absolut necesar sa implicam elevii in actiuni efective de explorare, de redescoperire, de interpretare, de rezolvare de probleme, de cercetare. Acest lucru va determina modificari afective si atitudinale la elevi, sporind increderea acestora in cunostintele si deprinderile dobandite.

Cum se poate realiza acest lucru la ore? Profesorul trebuie sa ofere elevilor si sa le solicite explicarea cauzala a proceselor economice, compararea, delimitarea sferei de cuprindere a unor notiuni economice fata de altele. Simpla prezentare sau definire a notiunilor economice creeaza confuzii sau interpretari eronate daca nu se specifica cauzele, imprejurarile care pot determina un anumit fenomen economic, evolutia unor indicatori, starea reala a performantelor unei firme, etc. Foarte utile sunt prezentarea unor situatii concrete, antrenarea elevilor in identificarea de solutii, gasirea unor alternative.

Analiza si sinteza contribuie in masura decisiva la intelegerea problematicii studiate. Analiza categoriei economice de „proprietate”, de exemplu, prin prisma celor doua componente ale sale, obiectul proprietatii si subiectul proprietatii, va conduce la identificarea pluralismului formelor de proprietate si apoi, prin sinteza se va ajunge la libera initiativa bazata pe proprietatea privata, ca trasatura esentiala a economiei de piata.

Inductia este operatia logica care consta in desprinderea concluziilor, regulilor, din analiza cazurilor concrete, particulare, cercetarea deplasandu-se de la concret spre evidentierea conceptelor, tezelor si teoriilor cu caracter de generalitate. De exemplu, elevii vor intelege mai usor continutul notiunii „finante” daca se ajunge la ea pe cale inductiva, prin analiza formelor concret-istorice pe care le-a inregistrat de-a lungul evolutiei omenirii.

Deductia este acel tip de rationament prin care se trece de la general la particular, in sensul ca se aplica concluziile desprinse sub forma principiilor, teoriilor, la analiza faptelor concrete. Pornindu-se de la definitia „ciclicitatii economice”, ca alternanta a starilor economice pozitive cu cele negative, se pot evidentia, prin deductie, anumite evolutii ale economiei mondiale si nationale.

Acest principiu formuleaza cerinta ca activitatile didactice sa ofere suficiente ocazii de utilizare in practica a cunostintelor si capacitatilor insusite de elevi pentru ca acestia sa demonstreze competentele pe care le au, precum si ca predarea sa se faca prin abordarea aspectelor concrete ale realitatii economico-sociale.

Spre deosebire de stiintele naturii, unde contactul cu fenomenele si procesele este realizat nemijlocit, direct, pe calea simturilor, in sistemul stiintelor economice acest lucru este relativ mai dificil, dar cerintele principiului pot fi atinse prin prezentarea in cadrul lectiei a unui material didactic diversificat sub forma de scheme, grafice, diagrame, rezolvarea unor probleme si aplicatii, studiul de caz, jocul de rol, filme, diapozitive,CD-uri, casete etc. Acestea au rolul de comunicare si fixare a cunostintelor noi prin confirmarea si ilustrarea explicatiei verbale a profesorului, venind, in acelasi timp, ca punct de sprijin pentru sesizarea legaturilor dintre obiectele si fenomenele analizate.

Proiect: Metoda moderna de insusire a educatiei muzicale la varsta prescolara Proiect: Proiect de activitate, grupa mare, educatie plastica, cosul cu fructe

Pentru ca folosirea principiului intuitiei sa fie eficienta, este necesar ca materialul didactic sa corespunda scopului lectiei, sa ajute la sesizarea aspectelor esentiale, sa permita elevilor observarea independenta, sa stimuleze la elevi operatii mintale diverse ca: observarea, selectarea, analiza, comparatia.

In cadrul lectiilor de economie utilizarea figurilor, schemelor, diagramelor, etc. este esentiala in formularea, intelegerea si asimilarea unor categorii economice, in explicatia fenomenelor si proceselor economice. La Economie, de exemplu, a devenit clasica prezentarea pretului de echilibru pe baza figurii numarul 3.1.

			Surplus de oferta

P

			Oferta

Din figura 3.1, elevii pot intui doua trasaturi esentiale ale pretului de echilibru, si anume, el se formeaza la intersectia curbei descrescatoare a cererii cu cea crescatoare a ofertei, punct in care cantitatea ceruta este egala cu cea oferita, iar la nivelul punctului de echilibru se realizeaza cel mai mare volum de vanzari posibile. Ultima afirmatie poate fi intuita de elevi pe baza urmatoarelor ipoteze ilustrate in figura:

1.     Presupunand un nivel al pretului P1 mai mare decat pretul de echilibru Pe atunci cantitatea ceruta Qc1 va fi mai mica decat cea din punctul de echilibru Qe, iar cantitatea oferita Q01 va fi mai mare. Intrucat pe piata nu se poate vinde decat valoarea minima dintre cantitatea ceruta si cea oferita, rezulta ca volumul vanzarilor va fi mai mic (egal cu volumul cererii) decat volumul vanzarilor de la nivelul pretului de echilibru. Un pret mai mare decat nivelul pretului de echilibru va determina deci un surplus de oferta.

2.     In situatia in care pretul P2 coboara sub nivelul pretului de echilibru, cantitatea ceruta Qc2 va creste foarte mult, dar cantitatea oferita Q02 se va reduce, realizandu-se deci un volum de vanzari doar la nivelul cantitatii oferite, care este mai mica decat cea realizata la nivelul pretului de echilibru, situatie in care avem un surplus de cerere sau, o lipsa de bunuri.

Principiul legaturii dintre teorie si practica

Acest principiu presupune ca insusirea aspectelor teoretice sa se faca prin imbinarea lor directa cu activitati practice, cu experienta directa, evitandu-se acumularea de cunostinte formale. Aplicarea sa se poate face in diverse moduri: prin rezolvarea unor probleme, studii de caz, jocuri de rol, vizite in unitati de productie, utilizarea literaturii de specialitate.

Principiul accesibilitatii sau al respectarii particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor

Presupune ca organizarea si desfasurarea procesului de invatamant sa tina seama de posibilitatile reale ale elevilor. Accesibilitatea nu presupune renuntarea la efortul intelectual, ci dozarea acestui efort, asimilarea graduala pentru a evita invatarea mecanica, supraincarcarea, dezinteresul. De aceea in procesul de predare-invatare vor fi respectate o serie de reguli, cum ar fi: trecerea de la usor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la concret la abstract, de la particular la general si invers. Rezultate bune s-au obtinut prin esentializarea continuturilor si prin limitarea elementelor descriptiviste in favoarea explicatiilor cauzale, utilizareah argumentarii, a demonstratiei.

Un exemplu de ceea ce inseamna tratarea nediferentiata a elevilor il ofera Harold Benjamin, intr-o prelegere tinuta la Harvard in 1949, intitulata „fabula scolii din padure”

„Toate animalele erau obligate sa studieze toate obiectele de invatamant. Inotul, alergarile, cataratul si zburatul alcatuiau planul de invatamant obligatoriu. Unele animale erau, bineinteles scolari mai silitori decat altii. Veverita, de exemplu, a obtinut calificativul maxim la alergari, sarituri si catarat. A luat, de asemenea, o nota buna la inot. Se parea ca va lua Phi, Beta, Kappa din primul an, dar avea probleme cu zburatul. Nu pentru ca nu ar fi putut sa zboare. Zbura din varful unui copac in varful altuia si plutea prin aer spre copacii vecini cu usurinta. Asa cum considera ea insasi cu modestie, era o veverita zburatoare prin nastere. Profesorul de zbor a atras insa atentia ca pierde tot timpul din inaltime in timp ce planeaza si a insistat ca ea trebuie sa decoleze de pe pamant dupa reguli stabilite. Intr-adevar, profesorul hotarase ca aceasta parte a tehnicii de zbor-decolatul de pe pamant- sa fie invatata mai intai asa cum era logic, si, in consecinta, a antrenat-o pe veverita zi de zi, in ceea ce priveste decolarea Veverita a facut un efort atat de mare, incat s-a imbolnavit rau la picioarele din spate si, devenind schiloada, n-a mai putut nici macar sa alerge, sa sara, sau sa se catere. A parasit scoala si a murit de foame curand dupa aceea, nemaiputand sa adune si sa pastreze nuci”. Benjamin povesteste in continuare cazul vulturului: „Vulturul era intr-adevar un elev stralucit. Zborul lui era superb, alergarile si sariturile dintre cele mai bune. A trecut chiar si proba de inot, desi profesorul a incercat sa-l determine sa nu foloseasca in prea mare masura aripile. Mai mult decat atat, folosind ghearele si ciocul putea sa se catere si fara indoiala ar fi reusit si la aceasta proba, numai ca el zbura intotdeauna pana in varful copacului sau al stancii de antrenament, atunci cand profesorul era cu spatele, si se aseza lenes la soare, dichisindu-si penele si privind cu aroganta in jos la colegii lui care se catarau cu greutate. Profesorul a cautat sa-l convinga ca nu procedeaza corect, dar nu a reusit. El nu voia sa invete cu seriozitate cataratul. La inceput el a respins pisalogeala profesorului cu glume relativ blande si cu insinuari, dar fiindca profesorul il presa tot mai mult, el a reactionat cu o patima crescanda si, in cele din urma, a abandonat scoala”. Autorul se intreaba, pe buna dreptate: „cat de multi elevi, oameni, au fost frustrati in mod asemanator, impiedicati fiind sa-si manifeste talentul, cerandu-li-se sa se catere incet, pas cu pas, in loc sa fie incurajati sa se avante cu repeziciune spre culmile pe care le puteau atinge”.(Wolfe, Dael, Diversitatea talentului in Copiii capabili de performante superioare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, p. 48-49).

Principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor

Presupune respectarea logicii interne a fiecarei discipline. Astfel, materia de parcurs va fi structurata in secvente logice, intr-o succesiune fireasca, permitand legatura dintre informatia transmisa anterior si cea noua , facilitand legaturile inter si transdisciplinare, desprinderea a ceea ce este esential.

Profesorul va aloca momente distincte sau chiar lectii intregi sistematizarii cunostintelor, pentru ca numai un ansamblu coerent de informatii are sansa de a fi inteles si utilizat in practica. La lectiile de economie, filozofie, cultura civica, pot fi utilizate cu succes planurile de idei, structurile argumentative, scheme, grafice-de genul organizatorului grafic si nu numai, cuvinte cheie-cu rolul de concepte ancora, etc.

Continuitatea se realizeaza printr-o planificare si proiectare riguroasa a lectiilor, care sa permita o trecere fireasca la cunostinte noi, asigurarea unei coordonari si conexari firesti  a informatiilor, evitand discontinuitatea si desfasurarea haotica a predarii, aparitia unor goluri si regrese in invatare. Daca vrem ca elevul sa invete sistematic si sa faca operante cunostintele in aplicatii practice, atunci trebuie sa ii oferim un exemplu de munca eficienta si coerenta printr-o esalonare riguroasa a sarcinilor, prin strategii coerente de punere in forma a informatiilor.

Principiul insusirii temeinice si durabile a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor

Acest principiu pune accent, cu predilectie, pe fixarea cunostintelor si are o legatura evidenta cu celelalte principii. Daca invatarea s-a facut in mod constient si activ, continuu si sistematic, legand teoria de practica, tinand cont de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor, atunci ne putem astepta ca informatiile, priceperile si deprinderile sa fie temeinice, durabile.

Se impune eliminarea abuzului de cunostinte printr-o atenta dimensionare a cantitatii si calitatii informatiei. Nu trebuie oferite toate informatiile despre un subiect, ci doar ceea ce poate fi utilizat in perspectiva, in acord cu varsta si pregatirea fiecaruia. Temeinicia se asigura prin modalitati pertinente de insusire, fixare si interpretare a informatiei. Profesorul trebuie sa-l abiliteze pe elev cu tehnici mnezice adecvate, sa favorizeze memorarea rationala, sa resemnifice cunostintele in cadrul lectiilor de sinteza si recapitulare, sa fie in permanenta preocupat de calitatea controlului si aprecierii scolare.

Principiul conexiunii inverse

Functionarea conexiunii inverse este o conditie fundamentala pentru eficienta actului educativ. Acest principiu cere ca actiunea profesorului sa depaseasca etapa constatarii si sa treaca fie la initierea unor masuri de corectare, fie la desfasurarea unor activitati destinate aprofundarii si imbogatirii cunostintelor.

Profesorul va utiliza diferite mijloace pentru a constata modul de receptare a cunostintelor, dificultatile intampinate in asimilare si, pe aceasta baza, va initia actiuni de reglare a activitatii. El trebuie sa se asigure in permanenta ca setul de cunostinte transmis elevilor este inteles si poate fi utilizat in diferite contexte. Astfel, la disciplina Economie, in cadrul lectiei „Capitalul-factor de productie derivat”, profesorul poate verifica inca din timpul predarii, daca elevii sesizeaza diferenta dintre capitalul fix si capitalul circulant, cerandu-le acestora sa exemplifice concret cele doua categorii de capital. In caz de confuzii se ofera explicatii si exemple suplimentare.

Conexiunea inversa presupune ca profesorul sa intervina in permanenta, sa corecteze si sa perfectioneze in cunostinta de cauza, printr-o organizare si desfasurare adecvata a evaluarii.