Modalitati de stimulare a motivatiei pe aria curriculara matematica si stiinte ale naturii

Interesul fata de matematica face parte din categoria intereselor intelectuale de cunoastere stiintifica. Este un interes specializat (desi l-am putea numi cel mai general interes specializat datorita amploarei deosebite pe care a luat-o matematica in ultima perioada de timp). insasi L. Blaga vorbea despre faptul ca alcatuirea unor "cupluri metodologice' ale matematicii cu diverse alte discipline stiintifice reprezinta o trasatura specifica in evolutia stiintei moderne. Nu exista domeniu de activitate umana care sa nu foloseasca intr-o masura mai mare sau mai mica matematica. De aceea, este necesar ca interesul fata de matematica sa fie format la fiecare elev. Indiferent unde va lucra el, va avea nevoie si de unele informatii de matematica.

Voi prezenta in continuare unele modalitati concrete de stimulare a interesului pentru matematica la elevii de varsta scolara mica.

a) Utilizarea unor povesti si jocuri matematice si a unor probleme distractive.

Iata cateva dintre sarcinile didactice ce pot fi utilizate in educarea interesului elevilor mici pentru matematica:

- ascultarea si redarea "Povestii cifrelor';

- insusirea formei cifrelor prin asemanarea lor cu unele obiecte;

- realizarea unor figuri umane numai din cifre;

- identificarea cifrelor din anumite desene;

- utilizarea dominourilor;

- completarea unor "patrate buclucase';

inlocuirea unor litere cu cifre pentru a se obtine rezultatele cerute;

- asezarea semnelor potrivite intre anumite numere pentru a se obtine egalitati corecte;

realizarea unor triunghiuri sau patrate din bete de chibrituri;

- realizarea unor jucarii utilizand unele figuri geometrice etc.

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatii care, paralel cu destinderea, buna dispozitie si bucuria, urmareste obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica etc. a copilului.

Incorporat in activitatea didactica, elementul de joc imprima acesteia un carac­ter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie func­tionala, de veselie si de bucurie, de divertisment si de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru in activitatea scolarilor, jocul fortifica energiile intelectuale si fizice ale acestora, generand o motivatie secundara, dar stimulatorie, constituind o prezenta indispensabila in ritmul accen­tuat al muncii scolare.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care invatatorul consolideaza, precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor, le imbogateste sfera lor de cunostinte, pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora.

Asadar, atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant, el dobandeste functii psihopedagogice semnificative, asigurand participarea activa a elevului la lectii, sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiilor.

O data cu implinirea varstei de 6 ani, in viata copilului incepe procesul de inte­grare in viata scolara, ca o necesitate obiectiva determinata de cerintele instruirii si dezvoltarii sale multilaterale. De la aceasta varsta, o buna parte din timp este rezer­vata scolii, activitatii de invatare care devine o preocupare majora. in programul zilnic al elevului intervin schimbari impuse de ponderea pe care o are acum scoala, schimbari care nu diminueaza insa dorinta lui de joc, jocul ramanand o problema majora in timpul intregii copilarii.

In aceste conditii, se impune o exigenta sporita in ceea ce priveste dozarea ritmica a volumului de cunostinte matematice ce trebuie asimilate de elevi si, in mod deosebit, necesitatea ca lectia de matematica sa fie completata sau intercalata cu jocuri didactice cu continut matematic (uneori, chiar concepute sub forma de joc).

Un exercitiu sau o problema de matematica poate deveni joc didactic matematic daca :

realizeaza un scop si o sarcina didactica din punct de vedere matematic.;

foloseste elemente de joc in vederea realizarii sarcinii propuse;

foloseste un continut matematic accesibil si atractiv ;

utilizeaza reguli de joc, cunoscute anticipat si respectate de elevi.

Cum se poate transforma o problema in joc didactic ?

Iata un exemplu de problema transformata in joc didactic matematic.

Problema : Intr-o cutie sunt bile albe si negre, cate minimum 6 din fiecare. Se iau la intamplare 6 bile din cutie. Cate bile albe si cate negre pot fi printre cele luate ?

Scopul: Consolidarea cunostintelor privind adunarea numerelor 0-10; dez­voltarea gandirii probabilistice, creatoare a elevilor.

Sarcina didactica: Verificarea cunostintelor despre descompunerea unui numar intr-o suma de 2 termeni.

Elemente de joc: intrecere individuala si pe echipe (randuri de banci).

Material didactic: O cutie cu 6 bile negre si 6 bile albe (minimum).

Regula jocului: Elevii scriu solutiile posibile ale problemei pe o foaie de hartie, iar propunatorul strange foile, dupa un timp dinainte stabilit.

Pot aparea urmatoarele situatii :

Problema are deci 7 solutii. Pentru fiecare solutie buna se acorda un punct.

Se clasifica elevii: pe locul I cei cu 7 solutii, pe locul II cei cu 6 solutii, pe locul III cei cu 5 solutii s.a.m.d.

Se poate stabili si o clasificare pe echipe, prin cumularea punctelor obtinute de componentii fiecarei echipe. Elevii care nu au dat nici o solutie buna pot fi "penalizati', avand drept sarcina sa scrie adunarile: 0+6 = ?; 1 +5= ?..

Prin folosirea jocurilor didactice in predarea matematicii la clasele mici se rea­lizeaza si importante sarcini formative ale procesului de invatamant. Astfel, jocurile didactice matematice :

antreneaza operatiile gandirii: analiza, sinteza, comparatia, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea, concretizarea ;

dezvolta spiritul de initiativa si independenta in munca, precum si spiritul de echipa ;

dezvolta spiritul imaginativ-creator si de observatie; . . .

dezvolta atentia, disciplina si spiritul de ordine in desfasurarea unei activi­tati ;

formeaza deprinderi de lucru corect si rapid ;

asigura insusirea mai rapida, mai temeinica, mai accesibila si mai placuta a unor cunostinte relativ aride pentru aceasta varsta (numeratia ; operatiile aritme­tice etc).

b) Demonstrarea caracterului practic-aplicativ a informatiilor matematice

Interesul elevilor de orice varsta fata de un anumit obiect de invatamant creste evident daca educatorul le poate arata unele aplicatii practice ale informatiilor pe care le preda. La matematica astfel de aplicatii practice pot consta in unele actiuni ca:

anticiparea lungimii unor anumite obiecte "din ochi' si apoi verificarea exactitatii evaluarii prin masuratori reale;

anticiparea capacitatii unui vas observandu-i atent volumul si testarea corectitudinii aprecierii prin masuratori reale cu diferite lichide (spre exemplu, cu apa);

anticiparea masei unui corp prin "cantarire' in mana si verificarea gradului de corectitudine a evaluarii prin cantariri reale;

anticiparea ariei in cm², dm², m² etc. la diferite suprafete si testarea gradului de exactitate a aprecierii prin masuratori si calcule reale;

- compararea lungimii, capacitatii, masei, ariei etc. a doua corpuri si verificarea gradului de corectitudine a aprecierilor prin masuratori concrete;

- calcularea restului pe care trebuie sa-l primeasca in urma unor cumparaturi (jocul "La piata');

- construirea reala a unor obiecte prin aplicarea cunostintelor referitoare la figuri si corpuri geometrice etc.

Valente formative ale activitatii de rezolvare si compunere de probleme

In matematica scolara actuala s-a accentuat tendinta spre abstract evidentiata prin rigoare, generalizare si sistematizare generala.

Patrunderea matematicii in cele mai variate domenii de activitate a adus in prim-plan, printre altele, si necesitatea unei rigori si precizii sporite. Necesitatea unui invatamant clar si logic, necesitatea exprimarii riguroase si precise au impus abordarea unor elemente de logica matematica, inca din clasa I, in stransa legatura cu predarea acesteia in scoala. Se considera ca folosirea permanenta a logicii in prezentarea matematicii ar fi o garantie a insusirii matematicii. Lucrurile nu stau chiar asa deoarece logica ne invata ca, mergand pe un drum sau altul, suntem siguri ca vom ajunge la tinta. Ea insa nu ne va spune care este drumul care duce la tinta. Este necesar totdeauna sa vedem de departe tinta, iar acest lucru il realizeaza intuitia. Trebuie, de asemenea, sa avem o grija permanenta pentru a pastra un echilibru intre cele doua laturi amintite.

Sa nu uitam nicidecum ca prin logica se demonstreaza, in timp ce prin intuitie se inventeaza. Pastrarea echilibrului de care am vorbit poate inlatura dezorientarea care apare la multi elevi care nu vad nici o legatura intre matematica si realitate si isi inchipuie ca aceasta este o lume de nepatruns, accesibila numai unora si in consecinta nu fac nici un fel de efort pentru intelegerea ei.

Ori tocmai lipsa de interes, lipsa de efort care il face incapabil de a actiona constituie principalul adversar cu care trebuie sa luptam in predarea matematicii.

Insusirea unui minim de cunostinte de logica si folosirea lor ca instrument de lucru cu clasa ar putea avea ca efect obtinerea unor rezultate bune in realizarea sarcinilor formative ale invatamantului. Elementele de gandire corecta sunt insusite de copii odata cu invatarea limbii si dezvoltarea apoi in scoala si familie. in cadrul lectiilor de matematica multitudinea si varietatea exemplelor poate familiariza elevii cu tainele rationamentului matematic.

Activitatea de rezolvare a problemelor ocupa un loc important in organizarea lectiilor de matematica. Invatatorul este acela care ii incurajeaza permanent pe elevi in munca de rezolvare a problemelor, avand in vedere efectul formativ al acestei activitati care conduce la dezvoltarea capacitatilor intelectuale ale copiilor.

Timpul consacrat activitatilor de rezolvare a exercitiilor si problemelor, prin care elevii transforma in deprinderi si priceperi notiunile, definitiile si regulile cu caracter operational trebuie sa fie mai mare decat cel dedicat explicarii propriu-zise a cunostintelor noi. Practica a demonstrat ca si elevii mai slabi inteleg mai bine notiunile teoretice atunci cand le aplica in practica.

Efectuarea unor exercitii si probleme cu toata clasa este mai eficienta pentru a verifica in ce masura elevii au inteles regulile si notiunile noi. Mai important decat aspectul cantitativ este aspectul calitativ, in care este inclusa constientizarea integrala a rezolvarii tuturor problemelor si contributia lor la dezvoltarea gandirii logice, creatoare.

Activitatea de rezolvare a problemelor incepe in primele lectii de predare a operatiilor matematice de adunare si scadere. Primele probleme rezolvate cu elevii sunt probleme simple. In aceasta perioada este importanta rezolvarea problemelor "in actiune', precum si cu ajutorul materialului intuitiv.

Astfel, am cautat sa ilustrez problemele pentru a intelege mai usor modul de rezolvare a acestora, avand in vedere ca formarea priceperilor si deprinderilor de rezolvare corecta si constienta a problemelor simple este importanta pentru intreaga activitate matematica.

La inceput am cautat ca elevii sa inteleaga sensul unor "cuvinte semnal', cum ar fi: "adaugat', "crescut', "s-a consumat', "s-a luat', "rest', "total' etc, care sa ii conduca pe elevi mai usor spre operatia respectiva. Intelegerea acestor sensuri i-a ajutat atat in rezolvarea problemelor, dar le-a stimulat gandirea creatoare in compunerea problemelor.

Iata doua exemple din multele care se pot da :

. Andreea are 3 papusi, iar Ana-Maria are 4 papusi. Cate papusi au in total cele doua fetite ?

In problema apare cuvantul "total' in intrebare. Fiind o problema simpla elevii vor trebui sa inteleaga ca rezolvarea necesita operatia de adunare, facand legatura si cu rezultatul adunarii care se numeste suma sau total.

. Mirela a cules 10 flori de camp. Ea a oferit mamei 5 flori. Cate flori i-au mai ramas ?

Dupa enuntarea continutului problemei, in intrebare se precizeaza si cuvintele "au ramas', care-l indruma pe elev catre operatia de scadere. Desigur, intelesul acestor cuvinte nu trebuie privit mecanic. Problemele se rezolva printr-o analiza amanuntita si nu prin aplicarea in mod mecanic a unei operatii, asa cum am intalnit destul de multe cazuri in munca cu elevii.

Am cautat sa rezolv cu elevii multe probleme care sa cuprinda formulari diverse, punandu-i pe elevi in situatia de a gandi logic, creator.

Iata un exemplu :

. Mihai a cumparat o carte care are 20 de pagini. Din ea. Minai a citit in prima zi 16 pagini. Stiti sa-mi spuneti cate pagini mai are Mihai de citit ?

In aceasta problema nu este un cuvant anume care sa-i indrume spre operatia care trebuie sa o efectueze. De aceea, elevii trebuie sa gandeasca, sa-si imagineze si sa gaseasca solutia problemei efectuand operatia de scadere. Se trage concluzia ca mai are de citit 4 pagini. Problema are si un caracter educativ : dragostea pentru lectura, pentru carti interesante, ideea de economisire a banilor pentru a ne cumpara lucruri placute si utile.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Gandirea algoritmica, atat de strans legata de logica, a devenit. in ultimul timp, o metodologie generala a cunoasterii, depasind cadrul matematicii, impunandu-se prin utilitatea si eficienta ei.

De aceea, inca din clasele mici este bine ca elevii sa fie familiarizati cu modul de abordare algoritmica a unor probleme, folosind pentru descrierea algoritmilor unei probleme si procese de calcul cu scheme logice. Parcurgand drumul rezolvarii unei probleme, elevii parcurg drumul schematizarii ei, al descoperirii esentialului si structurii ei logice. Acest proces de schematizare trebuie urmarit sistematic si cu multa grija.

Principalele etape ale acestei schematizari sunt :

♦ Elevul ia cunostinta cu problema prin citirea textului ei ;

♦ Urmeaza intelegerea ei ;

♦ Retinerea si scrierea datelor ;

♦ Analiza datelor cunoscute si a relatiilor dintre ele ;

♦ Degajarea schemei de rezolvare (a planului de rezolvare).

Planul de rezolvare este in fond algoritmul de rezolvare al problemei respective. in cazul problemelor simple schemele de rezolvare sunt si ele simple. Prin complicarea problemelor, schemelor de rezolvare devin mai complicate si ele, si in consecinta greu de manuit. Apare necesitatea folosirii unor figuri sau scheme care sa fie mai usor de recunoscut si manevrat.

Figurile grafice folosite in prezentarea schemelor logice au fost chiar standardizate.

Utilizarea schemelor logice nu este o noutate pentru invatamant. Ea este o chestiune veche pusa in conditii noi.

Incepand chiar din clasa I, programa de matematica contine numeroase chestiuni legate de algoritmi si scheme logice, tara ca acestea sa fie tipizate si recunoscute ca un sistem formal de gandire. In fond, rezolvarea oricarei probleme este parcurgerea unei succesiuni de etape riguros argumentate pentru gasirea solutiei.

Cele mai multe "reguli'' din matematica claselor I-IV se insusesc printr-un sistem de algoritmi bine precizati, ca de exemplu : algoritmul adunarii a doua numere naturale, algoritmul inmultirii, algoritmul impartirii cu rest etc.

In practica, in foarte multe cazuri lipseste partial sau uneori complet motivarea fiecarui pas din algoritmul utilizat sau uneori rationamentul pare trunchiat, elevul neputand sa sesizeze intregul din cauza partilor asupra carora s-a insistat prea mult.

O astfel de situatie se intampla atunci cand invatatorul impleteste rationamentul cu lucrarile ; se face judecata pentru rezolvarea unei parti din problema si se fac operatiile corespunzatoare, apoi se trece la partea urmatoare etc.

Pierderea legaturii dintre verigi este un inconvenient deosebit si creeaza dificultati serioase elevilor in intelegerea fondului.

Prin aplicarea unui astfel de sistem de lucru cu elevii nu se pot obtine decat elevi buni executanti, cu foarte putina initiativa si spirit de observatie. Efectuarea cu elevii a intregului rationament si fixarea lui pe tabla, printr-un procedeu oarecare, ar putea inlatura o mare parte din efectele amintite. In acest caz atentia nu ar fi dispersata catre lucruri neesentiale. Schemele logice ofera o modalitate de lucru in acest sens.

Schemele logice care se pot atasa problemelor sunt de doua tipuri : scheme sintetice si scheme analitice. Folosirea lor depinde de nivelul de dezvoltare intelectuala atins de elevi.

Astfel, la elevii din clasele I si a II-a. unde concretul primeaza si puterea de abstractizare este mica se pot folosi cu succes schemele sintetice.

Iata un exemplu de astfel de schema :

♦ Ioana are 8 000 lei. Din ei cumpara o carte de 3 000 lei. A doua zi mai primeste de la mama alti 6 000 lei si isi cumpara doua caiete pe care da 4 000 lei. Cati lei mai are Ioana ?

Schema sintetica se alcatuieste pornind de la datele problemei si apoi prin operatii intermediare se sintetizeaza rezultatul final. Schema poate avea forma :

8 000 - 3000

5000 + 6 000

11 000 - 4 000

7 000

Schemele si apoi planul de rezolvare sunt deosebit de utile ajungand la desprinderea elevului de concret si favorizandu-i gandirea logica. Aici, elevul are posibilitatea sa-si motiveze etapele de lucru si sa le aiba in permanenta in fata fara un efort prea mare.

Realizarea schemelor logice este incompatibila cu dezordinea in munca si gandire, realizarea sarcinilor formative ale invatamantului se poate face mai bine daca utilizam consecvent acest mijloc comod de lucru. In acelasi timp am dispune de un auxiliar pretios in munca cu formalismul care isi face loc des in insusirea cunostintelor predate. In munca de cercetare a unei probleme sau a unei clase de probleme, elevul direct angajat pentru descoperirea algoritmului poate avea beneficii nebanuite. Aceasta activitate favorizeaza dezvoltarea inteligentei, creativitatii, spiritului de observatie, a capacitatii de explorare si a altor aptitudini generale ale personalitatii .

Inca din clasa I, elevii trebuie sa constientizeze faptul ca matematica se invata pentru ca este necesara in viata, ca frecvent apar situatii cotidiene ce trebuie rezolvate pe baza cunostintelor matematice dobandite in anii de scoala. Se impune, deci, o regandire a strategiilor didactice si o organizare adecvata a cunostintelor, in asa fel incat matematica sa nu mai fie o disciplina preponderent teoretica, ci sa permita elevilor sa rezolve cat mai des situatii practice, de viata. Metodologia ce trebuie aplicata va fi una activ-participativa, pragmatica, bazata pe demonstratie, joc si simulare . In masura in care este posibil, elevii ar trebui sa solutioneze matematic situatii practice de viata la fiecare lectie sau la fiecare tema. In proiectarea fiecarei unitati de invatare la matematica, invatatorii ar putea aloca o ora in care sa ofere elevilor ocazia aplicarii celor invatate. Intr-o astfel de lectie elevii vor solutiona matematic situatii cotidiene, vor da exemple din propria lor experienta de viata, isi vor imagina ipostaze a caror rezolvare inseamna aplicarea cunostintelor asimilate in ultimele lectii.

La clasa I simularea unor episoade din viata reala este mai frecventa, pentru ca toate conceptele specifice matematicii se utilizeaza in aceasta clasa cu sprijin in obiecte sau imagini, tara a se apela la terminologia specifica. De exemplu, a numara in limitele 1-100 inseamna a rezolva de fiecare data o secventa practica de viata, daca se cere: sa se afle cati pasi sunt de la poarta scolii pana la usa clasei, cati elevi se gasesc in curtea scolii intr-o recreatie, cate banci sunt in clasa, cate pagini au ramas nescrise in caiet, cate zile mai sunt pana la vacanta, cate patrate albe/negre are careul de sah, cate oua incap pe un suport, cate ochiuri s-au pus pe andrea, cate monede sunt in pusculita, cate chei sunt intr-o legatura. Operatiile simple - de adunare, scadere - pot astfel sa nu mai fie niste banale calcule, ci pot sa capete semnificatia unor fapte de viata. Elevul care calculeaza la tabla va fi anuntat ca va socoti: restul pe care il va primi de la vanzatoare, cat are de platit pentru cumparaturile facute sau valoarea facturii pentru telefon.

In scrierea, compararea, ordonarea numerelor este posibil sa li se sugereze elevilor ca acel numar scris sau citit este expresia cantitativa sau valorica a ceva real, a ceva cunoscut. Numarul poate reprezenta: locuitorii unei tari, ai satului/orasului natal; o suma castigata la loterie; pretul unei tabere sau al unei excursii; anul de nastere al unei persoane cunoscute; adancimea unei ape; inaltimea unui munte din mediul natural apropiat.

Si in cazul sistemului de scriere nepozitional cu cifre romane, exercitiile practice direct legate de cerintele vietii se pot referi la: scrierea corecta a indicativelor scolare de la clasa I pana la clasa a XII-a, a timpului istoric exprimat in secole; identificarea taliei unor obiecte de imbracaminte la care aceasta marime se reda prin simboluri de genul: XL, XXL, XXXL.

In ceea ce priveste lectiile despre unitatile de masura standard sau nestandard, este recomandat ca acestea sa fie lectii preponderent practice, in care elevii sa masoare si sa compare marimile cu instrumente adecvate sau fara asemenea instrumente. Aplicatiile care au legatura cu viata pot consta in: masurarea cu o seringa a cantitatii de lichid care incape in mod normal intr-o lingura sau intr-o lingurita; masurarea capacitatii unor sticle, pentru ca elevii sa-si reprezinte corect forma si marimea sticlei de 500 ml, de 1000 ml, de 2000 ml ori de cate ori cumpara o marfa ambalata in acest fel; masurarea inaltimii proprii; masurarea dimensiunilor unui ochi de sticla ce va fi montat la unul dintre geamurile clasei; cantarirea masei propriului corp, precum si a altor persoane; masurarea musamalei de pe masa din bucatarie; masurarea taliei la fusta.

De o deosebita importanta pentru activitatea scolara si viata sociala a copilului sunt: citirea ceasului si a datei, recunoasterea valorii banilor si mai ales schimbul echivalent cu bani, masurarea unor lungimi cu ajutorul unei bucati dintr-o linie gradata, construirea unor instrumente proprii pentru masurat (bat de 1 m, sfoara lunga de 10 m cu noduri din metru in metru, balante).

In viata, omul trebuie sa fie capabil sa identifice mijlocul unor obiecte sau lucruri (mijlocul drumului, al unui fir textil, al unei bucati de stofa) sau sa imparta - daca nu exact, macar aproximativ - in parti egale o suprafata rotunda (care poate fi tortul), patrata sau triunghiulara. Pentru toate acestea trebuie indemanare si apreciere corecta a distantelor sau a suprafetelor. Aceste deprinderi trebuie formate in scoala prin exersare, prin folosirea in cadrul aplicatiilor a unei game cat mai largi de produse si obiecte (fructe, paini, vase cu lichid, pachete cu biscuiti, cutii cu pastile, bomboane, sare, bucati de sarma, resturi textile, monede) pentru ca a afla o fractie dintr-un intreg inseamna in unele situatii sa numeri, in altele sa tai sau sa masori, sa cantaresti sau sa grupezi.

Viata solicita omului sa rezolve situatii pe baza cunostintelor despre corpuri si figuri geometrice. Asemenea momente pot fi simulate si in lectiile de matematica la clasele I-IV. Ele pot fi legate de: identificarea formelor plane si spatiale pe modele fizice din mediul inconjurator, confectionarea unor obiecte sau jucarii pornind de la o anumita forma a materialului, desfasurarea cubului, a conului, a cilindrului (pentru realizarea unor zaruri. coifuri, cornete, tuburi) sau trasarea in aer liber a unor forme geometrice folosind instrumente adecvate, dar mai ales fara asemenea instrumente.

Alte unitati de continut la care aplicatiile pot copia realitati ale vietii de fiecare sunt: temele destinate estimarilor, problemele de miscare, lectiile despre impartirea prin parti egale sau prin cuprindere, problemele de perspicacitate, exercitiile de aflare a unui numar necunoscut.

In activitatea de rezolvare de probleme, se poate apela la modificarea continutului acestora in functie de preferintele si preocuparile elevilor, de realitatile socio-economice pe care acestia le percep zilnic, utilizand nume de persoane sau denumiri de firme cunoscute.

Fara a pretinde ca am epuizat acest subiect, adresez indemnul de a transforma matematica dintr-o stiinta abstracta, teoretica, intr-o stiinta practica, care serveste vietii dupa modelul altor tari. Acest lucru este posibil daca dovedim suficient pragmatism selectarea continuturi lor si in alegerea acelor capacitati si deprinderi ce trebuie exersate pentru ca vor fi utile in practica.

a)     Stimularea succesului (reusitei) scolar la matematica.

In general se formeaza mai usor interesul elevilor spre un anumit obiect de invatamant daca inregistreaza rezultate bune la acel obiect (in comparatie cu un altul la care obtine rezultate slabe). Stapanind cat mai bine informatiile pedagogice, psihologice si metodice (referitoare la predarea - invatarea matematicii) invatatorul contribuie la progresul continuu al elevilor la acest obiect de invatamant.

Procedand astfel, vom putea contribui intr-o masura tot mai mare la formarea interesului elevilor mici fata de acest dificil obiect de invatamant: matematica .

Fiecare invatator trebuie sa-si imbogateasca in mod continuu informatiile psihologice, pedagogice si metodice pentru a putea obtine rezultate scolare tot mai bune in procesul instructiv- educativ cu elevii .

Cultivarea interesului pentru stiinte ale naturii

Deoarece geografiei ii revine din ce in ce mai mult sarcina de a deveni practica, se pune accentul pe realizarea lectiilor cu caracter aplicativ care, in final, duc la formarea unor deprinderi de ordin practic, precum: efectuarea unor operatiuni de orientare in natura, realizarea unor masuratori in teren sau pe harta, colectarea de mostre, de plante si insecte in vederea intocmirii unor colectii, realizarea unor observatii asupra reliefului sau fenomenelor meteorologice, a unor masuratori hidrologice. Astfel de activitati pot fi efectuate cu prilejul excursiilor si drumetiilor. Studierea reliefului si a retelei hidrografice poate fi un bun prilej 'de intelegere a fenomenului de clima, in general.

Mai intai, se impune delimitarea corecta a notiunilor de vreme si clima. Vremea reprezinta aspectul atmosferei la un moment dat, intr-un anumit loc; ea este schimbatoare, schimbarile putand avea loc de la o ora la alta sau de la o zi la alta. Putem studia vremea simplu, privind pe fereastra si constatand ca este cald, frig, ploaie, ninsoare sau vant. Cu prilejul drumetiilor si excursiilor se poate constata ca vremea difera de la o zona la alta (intr-un loc ploua, iar in altul este soare).

De asemenea, am intocmit " Calendarul naturii" in care copiii completeaza zilnic prin desene conventionale aspectul vremii, pe luni si anotimpuri . Pastrarea si valorificare acestor calendare de la un an la altul poate folosi la comparatii in legatura cu vremea in diferite anotimpuri, schimbarile climaterice ce au avut loc peste ani asupra zonei noastre geografice .

O vizita la punctul meteorologic ( de care se preocupa profesorul de geografie al scolii noastre ) poate contribui la formarea si consolidarea notiunilor de vreme. Aici elevii pot observa instrumentele si modalitatile de folosire a acestora pentru masurarea temperaturii aerului si solului; pot observa girueta - folosita pentru masurarea vitezei vantului - ori un adapost meteorologic. Din discutiile purtate cu meteorologii elevii pot afla ca buletinele meteo pentru intreaga tara si prognozele pentru doua - trei zile se pot realiza datorita comunicarii care exista intre statiile meteorologice din intreaga tara, legate intre ele prin radio.

Spre deosebire de vreme, clima reprezinta starea meteo a vremii, pentru o perioada mai indelungata de timp. Parcurgand diferite trasee ca excursionisti, elevii pot constata singuri ca odata cu cresterea altitudinii scade temperatura. Drept dovada, ei observa o vegetatie tot mai saraca pe masura ce altitudinea creste, iar pe varfurile cele mai inalte persista zapada chiar si vara, uneori ramanand de la un an la altul. Avand la indemana termometre cu alcool, ei pot determina singuri valorile de temperatura in diferite puncte de pe teren, in diferite momente ale zilei sau anotimpului.

Astfel ei pot descoperi, mai ales toamna si iarna, unele situatii anormale, cum ar fi faptul ca in vai si depresiuni este mai rece decat pe versantii muntilor. Explicatia consta in faptul ca aerul rece, mai greu, se aseaza pe fundul vailor sau depresiunilor, iar cel cald se ridica pe versanti. Acest fenomen, denumit "inversiune de temperatura' sau "inversiune termica', poate fi usor observat in anotimpul iarna. "Inversiunea termica' este asociata cu "inversiunea de vegetatie'. Astfel in unele vai din apropierea localitatii, elevii pot observa faptul ca vegetatia este etajata invers in raport cu inaltimea ( exista paduri de mesteacan in alternanta cu plop,, iar in zonele mai inalte paduri de conifere ).

In noptile senine de vara, elevii pot observa roua, despre care au observat ca se produce prin condensarea vaporilor de apa pe firele de iarba sau pe frunzele plantelor.

Odata cu venirea toamnei, roua este inlocuita cu bruma. Atunci cand intocmesc calendarul naturii, elevii se folosesc de datele inregistrate pe parcursul unei perioade mai mari de timp. Astfel, ei isi noteaza data si locul unde a aparut prima bruma. Ea "a cazut' mai intai in zonele de vale sau de depresiune, unde aerul este mai rece, transformand vaporii de apa in cristale de gheata. Observand bruma in zone diferite, elevii constata ca ea este mai groasa in lunci, comparativ cu alte zone mai inalte (pe versanti). Vorbind despre bruma se pot evidentia si masurile ce se impun pentru prevenirea si combaterea lor (perdele de fum pentru protejarea plantelor putin rezistente).

Interesant de observat pentru regimul termic este si fenomenul de inghet - dezghet. Prin studiu direct elevii vor constata ca inghetul survine mai repede si este mai puternic pe fundul vailor, deoarece aerul rece, mai greu, coboara de pe culmi cantonandu-se aici, pe cand pe versantii dealului, fiind mai putin expusi, inghetul apare cu oarecare intarziere si cu intensitate redusa.

Observatiile meteorologice realizate cu elevii pot fi dirijate si asupra fenomenelor de condensare si precipitatii. in zilele cu ceata le putem cere elevilor sa precizeze zonele cu ceata mai densa si sa explice acest fenomen. Astfel, ei pot observa ca pe firul vailor, unde exista surse de vapori de apa, ceturile sunt mai frecvente si mai dese decat pe versantii dealurilor.

De asemenea, in cadrul natural, ei vor sesiza ca in unele zile de vara se produce roua, iar in altele nu. Explicatia cauzala o vor deduce daca vor face legatura cu temperatura obiectelor de pe sol, cu circulatia maselor de aer, gradul de acoperire a cerului cu nori.

Precipitatiile atmosferice pot constitui obiectul unor sumare observatii efectuate de elevi. Inca de la inceputul anului, le voi cere elevilor sa-si noteze in calendarul naturii zilele cu precipitatii si sa faca (daca este posibil) masuratori privind cantitatea de apa cazuta. La sfarsitul unui sezon se pot centraliza numarul de zile cu ploi si cantitatea in litri pe metru patrat sau in milimetri.

Pe timpul iernii investigarea va fi condusa in sensul determinarii primelor ninsori, a grosimii stratului de zapada, dar si momentul topirii totale. Le voi cere elevilor sa observe cum se comporta solul sau unele plante semanate toamna, atat in locurile acoperite cu un strat de zapada, cat si in cele lipsite de zapada. Curiozitatea lor va fi satisfacuta cand vor constata ca zapada constituie o zona protectoare pentru sol si vegetatie impotriva gerurilor. Aflati in excursie in zonele de deal sau de munte, primavara, elevii au putut observa ca zapada se topeste mai devreme pe versantii insoriti (sudici) si mai tarziu pe cei umbriti (nordici), dar si ca pe cele mai inalte varfuri se topeste mai tarziu decat la poalele muntelui.

Observand clima locala, se va finaliza cu explicarea tipului de clima in care se incadreaza asezarea natala, evidentiind toate masurile ce s-ar putea lua pentru ameliorarea unor aspecte nefavorabile.

Intorsi in clasa cu observatii concrete asupra fenomenelor meteorologice amintite, se va impune o consolidare si fixare a lor prin analiza unor profile, schite, diapozitive si lecturi geografice legate de aceasta tema. Astfel, studiul geografiei prin intermediul excursiilor si drumetiilor devine interesant si eficient atat pentru elev cat si pentru invatator, aducand un plus de originalitate acestei discipline mult indragita de scolarii mici.

Jocul didactic folosit cu discernamant la obiectele Stiinte si Geografia Romaniei poate contribui la formarea si exersarea deprinderilor de orientare, de intelegere si explicare a unor fenomene naturale, la insusirea, intelegerea si definirea notiunilor geografice si stiintifice de baza .

Citirea si interpretarea hartilor, rezolvarea corecta a unor probleme de metrica a spatiului si timpului poate face raportarea permanenta a fenomenelor de la parte la intreg si invers.

Am observat ca prin astfel de activitati elevii invata cu placere, devin curajosi, capata incredere in fortele proprii, iar cei timizi devin mai activi si volubili . Jocul ii invata sa-si subordoneze interesele personale intereselor de grup, le dezvolta spiritul de observare, inlatura monotonia, iar respectarea regulilor jocului sete o conditie obligatorie a reusitei si a placerii acestuia .

In activitatea desfasurata in cadrul orelor de Stiinte am introdus jocurile de orientare, aplicative, simbolice, jocurile de cuvinte incrucisate, aritmogrifele .

Din categoria jocurilor didactice face parte si jocul de roluri . Elevii, ca niste actori, interpreteaza roluri ale unor elemente din natura : picatura de ploaie, padurea, apa raului, vantul, un munte etc. . In aceste activitati, invatatorul este regizorul care trebuie sa asigure mesajul stiintific, dar sa lase si suficiente posibilitati pentru manifestarea personalitatii si originalitatii elevilor.

Multe dintre intrebarile copiilor se refera la realitatea vie, la actiunile si intentiile umane, ceea ce demonstreaza locul deosebit de important pe care fenomenele biologice il ocupa in gandirea copiilor . Constienti de nelimitatele posibilitati ale naturii de a starni fantezia si spiritul creator al copiilor, noi, invatatorii, avem nobila si dificila misiune de a dirija transformarea elevului intr-un participant activ- independent, la redescoperirea adevarurilor despre lucruri si fenomene .

Copiilor le place de a fi in ipostaza unor mici cercetatori care sa-si puna probleme, sa inteleaga cauza si esenta lucrurilor, sa actioneze in mod activ .

Interdisciplinaritatea obiectului Stiinte cu alte obiecte din programa scolara poate duce la obtinerea unor rezultate deosebite in munca cu elevii . Prin realizarea unor desene si afise cu tema " Ocrotiti natura" copiii si-au pus in evidenta si talentul artistic, iar imaginatia lor s-a dovedit a fi debordanta . De asemenea ghicitorile, poeziile despre natura si vietuitoare, precum si cantecelele si-au gasit locul in diferite momente ale lectiilor . Introducerea unor teme cu aplicatii practice ( plantarea unor flori, sadirea pomilor, activitatile de infrumusetare a imprejurimilor scolii ) i-au mobilizat pe copii si le-a dezvoltat spiritul gospodaresc si atitudinea civica . Lecturand anumite povesti sau intamplari am incercat sa dezvolt la copii sentimentul de ocrotire a tuturor vietuitoarelor, de comuniune cu natura, precum si compasiune si mila fata de fiintele neajutorate . La orele de lucru manual am confectionat casute pentru pasarele pe care acestia le-au instalat in copacii de langa casele lor. Copiii au povestit ca pe timpul iernii au hranit pasarele si erau incantati de faptul ca la un moment dat acestea erau mai blande si nu se speriau de ei .

In semestrul al doilea am organizat cu copiii o lectie practica de curatare a albiei raului Suceava si am discutat despre poluarea apelor cu rumegusul aruncat de la gaterele din zona si efectele acestei poluari asupra pestilor .

La lectia "Animale din alte zone ale lumii" copiii au adus jetoane colectionate din pachetele cu diferite produse alimentare, confectionand cu acestea un mic atlas zoologic .

Abordarea integrata a cunostintelor copiilor referitoare la corpul omenesc

In practica educationala romaneasca de dupa introducerea 'Curriculum -ului National' se vehiculeaza frecvent sintagma 'integrare a continuturi lor' cu referire la niveluri diferite ale integrarii. Integrarea continuturi lor vizeaza stabilirea de relatii stranse, convergente intre elemente precum: concepte, abilitati, valori apartinand ariilor curriculare distincte. Strategiile de predare / invatare integrata, precum si nivelurile la care acestea se realizeaza, sunt conditionate de o multitudine de factori de natura obiectiva, dar si subiectiva. Ele au avantaje, dar si dezavantaje. Pe langa activitati comune, obisnuite, traditionale, in care se abordeaza cu prioritate cunostintele dintr-un domeniu, demersul didactic mai poate fi realizat prin activitati integrate, complexe, care reunesc intr-un tot indivizibil cunostinte specifice diferitelor categorii de activitati.

Activitatea integrata aduce o alta viziune asupra asimilarii cunostintelor, a procedeelor de transmitere a lor, urmarind atingerea acelorasi scopuri si obiective. Aceste activitati aduc un plus de lejeritate, flexibilitate si mai multa coerenta procesului de predare -invatare -evaluare, punand accent deosebit pe joc - metoda de baza in primele clase ale invatamantul primar.

Predarea integrata se dovedeste a fi o solutie pentru o mai buna corelare a stiintei cu societatea, cultura, tehnologia. Aceasta are in vedere varsta la care curiozitatea este foarte vie, faptul ca nu reprezinta un corp de informatii specializat, este un mod de dobandire globala de cunostinte, asigurarea continuitatii dezvoltarii achizitiilor dobandite pentru ciclul primar.

Incercarea de a solutiona aceste deziderate are in vedere: abordarea intr-o maniera integrata, accentuarea accesibilitatii, interesul de cunoastere al copilului, participarea nemijlocita in dobandirea de noi cunostinte si nu in ultimul rand utilizarea si integrarea cunostintelor noi in mediul natural, social si cultural. Ar fi prima treapta in formarea pregatirii stiintifice si tehnologice a copiilor. Orice demers integrator trebuie facut prin implicarea activa a copilului in construirea propriilor trasee de invatare prin care sa se intrevada, sa afle raspunsuri la propriile intrebari, trebuie integrat in activitate sa fie provocat sa descopere ceea ce il inconjoara, ceea ce se intampla in jurul sau pentru a gasi solutii problemelor carora trebuie sa le faca fata, sa-l ajute sa-si construiasca un model mental coerent al realitatii.

Tematica este astfel realizata incat, prin metoda predarii integrate copiii sa participe, sa se implice cat mai mult, prin antrenarea unor surse cat mai variate, prin prezentarea continuturilor cu ajutorul experientelor diverse, exersarii tuturor analizatorilor, al invatarii prin descoperire. Cultivarea la copii a unor trasaturilor cum ar fi curiozitatea, admiratia, imaginatia, gandirea critica, spontaneitatea etc. se realizeaza pe calea predarii grupate pe subiecte sau pe unitati tematice.

Dezvoltarea capacitatii de reprezentare corecta a schemei corporale se realizeaza prin strategii interactive de descoperire, identificare, descriere si interceptare a infatisarii, alcatuirii, dezvoltarii si reactiilor corpului uman la diversi stimuli. Jocurile si exercitiile senzoriale trebuie concepute si organizate in functie de natura si specificul diferitilor analizatori, urmarind antrenarea organizata si sistematica tuturor simturilor. De asemenea, tematica exercitiilor si a jocurilor senzoriale trebuie sa varieze si sa fie cat mai apropiate de trairile zilnice ale copilului, iar materialul necesar efectuarii exercitiilor senzoriale trebuie luat din mediul apropiat copilului.

Jocuri de descoperire: 'Denumeste corect!' - prin exersarea analizatorului tactil - kinestezic, copilul numeste partile corpului si le descrie. Exemplu: 'Are doi ochi mari, doua urechi, un nas mic/mare, este inalt/scund, ochii sunt de culoare albastra'.

Daca nu reuseste sa identifice, va rosti un cuvant, o propozitie, o onomatopee, exersandu-si analizatorul auditiv.

Prin jocul 'Deseneaza-ma!', copiii isi fixeaza cunostinte despre partile componente ale corpului uman, forma, marimea, denumirea, culoarea, asezarea. Prin acest gen de jocuri, copiii isi exerseaza procesele psihice si de cunoastere.

Jocuri de reconstituire. Sunt folosite mai multe imagini. Prima imagine reprezinta 'Scheletul'. Respectand sarcinile, copiii prezinta partile componente, aseaza imaginile decupate in ordinea indicata, folosindu-se de jetoanele numerotate de la 1 la 5 (cap, gat, brate, trunchi, picioare). Enumera apoi partile componente ale intregului.

A doua imagine reprezinta 'Organele interne'. Copilul identifica organele interne, apoi va arata pe propriul corp locul inimii, stomacului, plamanilor.

Imaginea a treia -'Muschii' -se compara, se analizeaza muschii. Se pot face exercitii ca Popey Marinarul si Joc cu haltere.

Imaginea a patra prezinta 'Circulatia sangelui' unde se efectueaza un joc labirint: 'Urmareste drumul sangelui prin artere si vene'.

Imaginea a cincea - 'Pielea' - prezentata prin o ghicitoare:

"Haina croita De taieturi,

Dintr-o singura bucata.                 De ploaie si vant,

Ghici ce este ?                           De soare si microbi

Ati vazut ce adaposteste ?            Te fereste."

De lovituri,            (Pielea )

Jocul continua cu identificarea si descrierea imbracamintei specifice fiecarui anotimp si precizarea partilor corpului. Jocul faciliteaza intelegerea alcatuirii corpului uman. Prin vizualizarea partilor componente ale corpului, invata denumirea, rolul lor in mentinerea vietii si fac asocieri cu propriul corp prin exercitii ca: pune mana pe gat, umar, cot, inima, stomac, plamani etc.

Copiii invata sa-si protejeze corpul la joaca, in contact cu diverse obiecte, animale.

Prin exercitii de pantomima "Robotelul", copiii se cunosc si denumesc partile corpului, organele de simt si rolul lor.

Jocul de descoperire 'Cauta-ti perechea' antreneaza copiii in cautarea perechii dupa diferite criterii: inaltime, culoarea parului, a ochilor, a obiectelor de imbracaminte si incaltaminte si sunt antrenati chiar in stabilirea criteriilor mentionate.

Folosind expozitia tematica 'Cu familia la plimbare' se cunosc membrii familiei. Daca in desenele copiilor apar mama, tata, fratii si surorile, in fotografii se extind gradele de rudenie ( bunici, unchi, matusi, verisori) si se pot face alte clasificari.

Pentru a facilita intelegerea, se desfasoara activitatea 'Arborele genealogic'.

Astfel, dupa varsta, apar mai multe generatii ( bunici, parinti, copii, nepoti ) si se fac comparatii intre tineri si batrani, copii ( baiat si fata ), parinti (mama si tata ), femeie - barbat, toate in contextul amintit

Tema 'Familia mea' este redata diferit in desenele copiilor. Ei isi exteriorizeaza in mod original sentimentele fata de membrii familiei. Fiecare desen este interpretat de copilul autor. Scopul acestor desene este de a cunoaste capacitatea copiilor de a reprezenta grafic schema corporala si faciliteaza stabilirea asemanarilor si deosebirilor dupa diferite criterii.

Toate aceste jocuri, exercitii de pantomima si teme prezentate, prin continutul si modul lor de desfasurare urmarindu-se familiarizarea cu noi cunostinte si mai ales consolidarea celor insusite anterior. Elementele de joc pe care le contin jocurile didactice dau copilului posibilitatea sa asimileze ceea ce este nou fara sa constientizeze efortul si astfel sa invete jucandu-se, intrucat jocul didactic imbina elementul distractiv cu cel educativ, elementul de surpriza cu cel de asteptare.

Integrarea jocurilor in activitati prezinta avantaje pentru ca lasa mai multa libertate de exprimare si actiune copiilor si invatatorului contribuie la sporirea eficientei invatarii, deoarece tema cuprinde diferite discipline si organizeaza cunoasterea prin imbinare, includerea cunostintelor intr-un tot, conduce la cresterea capacitatii de aplicare a cunostintelor si la o amplificare a transferului de idei si de metode de invatare de la o disciplina la alta .

Valoarea pedagogica a temelor transdisciplinare

Caracteristicile temelor transdisciplinare si argumentele pentru integrarea lor in programul activitatilor zilnice la clasa creeaza un mediu cu o larga varietate de stimuli si conditii, face invatarea interesanta, stimulativa, semnificativa, si o consolideaza .

Activitatile transdisciplinare aduc aspecte ale curriculum- ului in asociatii semnificative concentrate pe arii tematice mai largi. Invatatorul trebuie sa renunte la stilul de lucru fragmentat in care lectiile se desfasoara una dupa alta cu distinctii clare intre ele si sa adopte o tema de interes pentru elevi care traverseaza barierele diferitelor discipline, organizand cunoasterea ca un tot unitar, inchegat .

Aceste tipuri de activitati ofera elevilor posibilitatea sa invete in ritmul propriu si sa fie evaluati in raport cu performantele anterioare . Elevii se afla in miezul actiunii avand un rol activ si principal : sa imagineze, sa construiasca pe plan mintal, sa exploreze, sa transpuna in practica cunostintele acumulate .

Un exemplu de astfel de activitate o poate constitui tema " Anotimpurile" ( Iarna ) .

Scopul este de a sistematiza cunostintele cu privire la :

● schimbarile din natura

● viata si activitatea oamenilor

● obiceiuri, sarbatori de iarna,

● creatii culturale legate de tema "Anotimpurile "

Astfel la orele de limba roman a valorificam din lectiile din manual fragmentele acre se refera la acest anotimp,putem alcatui cu elevii o scrisoare pentru Mos Craciun si organizam un joc de rol " Intalnirea mea cu Mos Craciun" .

La orele de matematica putem compune probleme utilizand elemente specifice anotimpului ( bulgari, brazi, globuri )

La orele de stiinte se observa fenomenele naturale ( inghet, dezghet, ), vegetatia, viata animalelor ( salbatice, domestice ), activitati specifice omului in acest anotimp .

Colindele, uraturile si cantecele despre iarna constituie continuturi ale orelor de educatie muzicala, iar in orele de educatie plastica se poate organiza o expozitie cu desene reprezentand peisaje de iarna sau obiceiuri specifice zonei noastre .

Confectionarea podoabelor pentru pomul de iarna utilizand figuri si forme geometrice, precum si pregatirea unor daruri pentru familie si prieteni se realizeaza in cadrul activitatilor de abilitati practice. Pregatirea pentru Serbarea pomului de iarna poate incheia in mod festiv aceasta tema transdisciplinara care se poate desfasura pe o perioada de doua - trei saptamani .

Invatatorul poate observa capacitatile, gradul de socializare, dificultatile copilului, le noteaza si le compara cu datele din fisa psihopedagogica, inregistrand progresele realizate in aceasta perioada . Se stimuleaza autoevaluarea prin expunerea lucrarilor personale sau in grup, se completeaza portofoliile copiilor si se pot identifica interesele de cunoastere ale copiilor pentru planificarea urmatoarelor teme sau repere ale activitatilor integrate .

Eficienta predarii, ca forma de comunicare didactica,se regaseste in stilul integrat al invatatorului, care este centrat pe initiativa elevilor. Invatatorul ii ajuta pe elevi sa initieze actiuni si sa le analizeze, ridicandu-se de la concret la abstract, ii stimuleaza sa redescopere stiinta, le impartaseste din experienta lui, le accepta punctele de vedere. Dirijand activitatea in mod discret si adresandu-le elevilor intrebari de gandire le creeaza motivatii si printr-un efort comun formuleaza concluziile.

Nu este suficient sa stii ce sa comunici si nici sa cunosti bine elevii. Un invatator bun se caracterizeaza prin empatie, capacitatea de a sesiza si intelege nevoile si problemele elevilor, de a se identifica cu ei, adaptandu-si comportamentul didactic si afectiv la cerintele lor, bucurandu-se odata cu ei de succesele obtinute.

Concluzii

Afirmandu-se ca rolul invatatorului trece tot mai mult de la cel de predare, la cel de formare-educare, se subliniaza ideea ca nu se poate asigura eficienta procesului de invatamant daca invatatorul insusi nu desfasoara o intensa actiune de autoperfectionare, conform responsabilitatii asumate.

Este cunoscuta modalitatea de realizare a perfectionarii invatatorilor prin anumite activitati metodice(lectii demonstrative, cercuri pedagogice) dar autoperfectionarea ramane de baza.

Abordand procesul de invatamant ca un proces intr-o continua dezvoltare, pregatirea ampla, continua este stimulata si de faptul daca invatatorul aprofundeaza o problema sau mai multe din cele constatate a fi deficitare in clasa, pe o scurta durata (semestru, an) sau lunga (ciclu).Pregatirea pentru optimizarea procesului instruirii se repercuteaza direct asupra predarii- invatarii-evaluarii, asupra randamentului elevilor.

Elaborarea unei lucrari de psihopedagogie cu tema "Motivatie si invatare", care sa raspunda problematicii educationale, este o operatiune dificila. Pornind de la ideea ca educatia este un agent important al dezvoltarii sociale pentru pregatirea resurselor umane m-am straduit sa mentin un echilibru intre aspectul teoretic si cel aplicativ prezentand o informatie concentrata, cu caracter interdisciplinar si cu deschidere spre problemele practice.

Implicarea activa a elevului in propria formare, printr-o perspectiva flexibila asupra continuturilor (prin care sa se asigure adaptarea acestora la nivelul de dezvoltare a copilului si la nevoile sale de invatare), contribuie la dezvoltarea capacitatii de invatare prin cooperare, de lucru in echipa si la realizarea unei motivari reale pentru invatare si pentru asumarea unor raspunderi privind propria formare.

De asemenea, este absolut necesar ca invatatorul sa accentueze aspectele pozitive ale activitatii copiilor astfel incat sa fie stimulata increderea in sine in acest sens, obiectivele, activitatile si continuturile invatarii sunt proiectate in acord cu aceste cerinte, stimuland interactiunea verbala intre invatator si elevii mici, dar, mai ales, intre elevi.

Din dragoste pentru munca mea si pentru elevii mei imi propun pentru viitor activitati de invatare care sa puna accentul pe crearea unor situatii interactive si productive, bazate pe interesul specific varstei pentru a descoperi lumea din jur, pentru joc, pentru a actiona pe cont propriu. Obtinerea unor rezultate bune si foarte bune in munca cu elevii se poate realiza prin "scenarii" didactice cat mai diverse, care sa stimuleze motivatia intrinseca pentru invatare.

Aceasta lucrare este rezultatul preocuparii mele pentru optimizarea si eficientizarea activitatii pe care o desfasor cu elevii, in acord cu restructurarile din invatamantul primar.

BIBLIOGRAFIE

1. ► Penes, Marcela; Molan, Vasile-"Indrumator pentru folosirea manualului de limba romana" clasa       a -II-a, Ed. Aramis, 1997;

2. ► Nuta,Silvia-"Metodica predarii limbii romane in clasele primare" Ed. Aramis, 2001.

3. ► Badea,C., Berechet, D.F., Gardin, M. - Matematica - Culegere de exercitii si probleme, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2004;

4. ► Daradici, M., Daradici, L. - "Matematica Zoo ', Ed. Niculescu, Bucuresti) 2001

5. ► Bernat, Simona -" Tehnici de invatare eficienta" -Cluj, 2003

6. ► Cretu, Daniela - "Dezvoltarea motivatiei invatarii" - Sibiu, 2003

7. ► Stanciu, Mihai M. -"Elemente de psihologia educatiei"- Iasi, 2005

8. ► Neacsu,Ion - "Motivatie si invatare"- Bucuresti, 1978

9. ► Muresan, Pavel - "Invatarea eficienta si rapida" -Ed. Ceres, Bucuresti, 1990

10. ► Radu, Ioan-" Procesul de invatamant"- E. D.P. -1979

11. ► Golu, Pantelimon- "Psihologia copilului" - 1995

12. ► Psihologie- Ed. Spiru Haret, 1994

13. ► Rosca, Al.- "Psihologia generala"- 1976

14. ►Leontiev, A.N. -"Problemele dezvoltarii psihicului"- Bucuresti, 1964

15. ► Nicola, I.- "Tratat de pedagogie scolara"- 2000

16. ► Hilgard, E., Bower, G. -"Procesul educatiei intelectuale"- Bucuresti, 1970

17. ► Neacsu, I." Instruire si invatare" - Ed. Stiintifica, Bucuresti,- 1990)

18. ► Neacsu, I -"Metode si invatare eficienta " - Ed. Militara, Bucuresti,- 1990

19. ► Gagné, R. -" Conditiile invatarii- E.D.P., Bucuresti, 1975)   

20. ► Vintilescu D. - "Motivatia invatarii' - Editura Facla, Cluj, 1977,

21. ► Miclea, M. - 1994 -Psihologie cognitiva

22. ► Larmat, J., " Genetica inteligentei " Ed. Stiintifica si Enciclopedica 1977

23. ► Woolfolk, A. -1990- Psihologia educatiei

24. ► Frandsen, A.-Psihologia educatiei -1962

25. ► Cretu, D. - Dezvoltarea motivatiei invatarii - 2003

26. ► Matei Nicolae - " Educarea capacitatilor creatoare in procesul de invatamant la clasele I - IV, E.D.P. 1982

27. ► Radulian V.- "Contra insucceselor scolare' E.D.P., Bucuresti 1967

28. ► Serdean loan - " Metodica predarii limbii romane la clasele I-IV', E.D.P. Bucuresti 1985

******** - Colectia revistelor " invatamantul primar'

******** - Colectia " Revista de pedagogie '

********- Colectia revistelor " Preocupari didactice'

******** - Colectia revistelor " Scoala '