Termenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin ,,creare", care ineamna ,,a zamisli", ,,a fauri", ,,a crea", ,,a naste". Termenul de creativitate defineste un act dinamic, un process care se dezvolta, se desavarseste. El a fost introdus in psihologie de G.W.Allport, pentru a desemna o formatiune de personalitate.

Psihologii sustin in general, ca a fi creativ inseamna a crea ceva nou, original si adecvat realitatii. Creativ este cel care se caracterizeaza prin originalitate, expresivitate si este generativ, imaginativ, inventiv, inovativ.

Dupa P.Popescu-Neveanu, creativitatea presupune predispozitia generala a personalitatii spre nou, o anumita organizare a proceselor psihice in sistemul de personalitate. Harris ofera una din cele mai bune descrieri ale creativitatii spunand ca este o capacitate, este o atitudine, este un proces.

Dezvoltarea creativitatii presupune stimularea la copii a curajului de a emite ipoteze, capacitatea de a aprecia, de a elabora o strategie de lucru si nu de a astepta de-a gata solutiile adultilor. In societate, mai ales in marile companii, se cauta tot mai mult personae creative, care, pe langa calitatile necesare pentru postul pe care il ocupa, aduc un plus de originalitate in munca prestata.

Creativitatea nu trebuie confundata cu talentul, indemanarea sau inteligenta. Creativitatea nu inseamna a face ceva neaparat mai bine decat ceilalti; inseamna a gandi, a explora, a descoperi si a imagina. Ideile creative se regasesc in toate aspectele vietii in plina dezvoltare a unui copil, creativitatea poate fi invatata zilnic.

Prescolarii creativi se diferentiaza de obicei de restul grupului prin diferite comportamente specifice si, daca li se permite acest lucru, isi dezvolta in mod liber creativitatea. Ei sunt foarte curiosi, vin cu solutii neobisnuite, cu idei originale, au initiativa si un spirit de observatie foarte bine dezvoltat, pun intrebari adecvate, exploreaza noi posibilitati, invata rapid si usor, au o memorie buna, un vocabular bine dezvoltat, au o imaginatie vie si o capacitate deosebita de a compune povesti.

Creativitatea devine educabila inca de la varsta prescolara in conditiile in care educatoarele sunt preocupate de crearea unui climat corespunzator, propunandu-si sa realizeze corelatii interdisciplinare, sa promoveze manifestarea libera a copiilor in invatare, dar in primul rand sa stimuleze potentialul creativ al fiecarui copil, recurgand la creativitatea in grup, cel mai eficient procedeu sustinut de specialisti.

Un copil poate raspunde, prin efort propriu la o situatie problema ce manifesta un anume grad de creativitate. Produsul activitatii lui nu se compara cu ceea ce reuseste sa aduca nou un om de stiinta printr-o inventie sau un artist printr-o opera originala. Dar fara o manifestare a independentei si originalitatii in raspunsurile date la situatiile-problema ivite pe parcursul formarii sale, in copilarie si in tinerete, adultul nu poate ajunge la forme superioare de expresie a creativitatii.

Copilul dispune nu doar de capacitatea de a se juca si de a invata, ci si de aceea de a crea. Intai isi face ucenicia deprinderii lucrului cu instrumentele, apoi ii face placere sa se afirme pe sine prin ceea ce realizeaza singur, copilul este capabil sa produca ceva nou, neobisnuit, original.

Acum se dezvolta imaginatia, proces psihic ce ocupa un loc important in contextual factorilor creativitatii. Are loc o adevarata explozie a imaginatiei, iar ea trebuie sa fie cultivata prin actul educational. La aceasta varsta imaginatia compenseaza intr-un anume mod slabiciunea gandirii. Prescolarul este capabil sa-si elaboreze forme ale imaginatiei reproductive, ascultand povesti, dar se poate vorbi si de un anume nivel al imaginatiei creative. Copilul are tendinta de a integra imaginarul, posibilul in real, astfel personajele malefice putand fi reale si constituind pentru el o sursa de frica.

Imaginatiei i se atribuie un rol major la varsta prescolara, chiar si minciuna poate fi un produs al fanteziei si al creatiei si astfel nu este necesara pedeapsa: fantezia copilului il face sa povesteasca despre sine fapte ale unor personaje de basm sau din desene animate. Dar tot imaginatia este responsabila intr-o anumita masura si de abilitatea cu care cei mici se feresc de pedeapsa.

In activitatea creatoare a copilului isi fac loc si elementele de ideatie, capacitati de figurare, deprinderi si priceperi. Aceste aspecte pot fi observate in special in desenele copilului. Chiar daca nu are deprinderi de lucru formate, chiar daca desenul in sine nu este macar inteligibil, folosindu-si imaginatia dar si deprinderile de exprimare expresiva, copilul poate prezenta o intreaga lume izvorata din cele cateva mazgalituri. Pe masura ce-si insuseste tehnica de lucru, el poate crea desene, picturi foarte frumoase si originale.

In creatie se exprima in mod deosebit afectivitatea copilului, felul in care lumea externa reverbereaza in sufletul copiilor. Culorile utilizate de copii in desen, expresiile folosite in limbaj, gestica si mimica din momentele in care fabuleaza sunt surse de cunoastere a afectivitatii copilului.

La aceasta varsta creatia are o valoare imensa pentru modelarea personalitatii, pentru devenirea umana, ea trebuie sa fie in centrul preocuparilor educatorilor si mai ales trebuie sa fie stimulata.

Alaturi de factorii intelectuali si cei caracteriali, un rol important il au factorii sociali.                            Societatea cu cerintele ei, caracterul stimulativ al mediului in care se dezvolta si traieste omul si calitatea procesului educativ al mediului in care se dezvolta si traieste omul si calitatea procesului educativ la care este supus acesta isi au importanta lor deosebita in dezvoltarea potentialului creativ. Astfel, se impune ca activitatea educatica sa fie condusa in mod constient in directia stimularii activitatilor cu caracter de creatie in scopul formarii si dezvoltarii potentialului creativ.

Stimularea creativitatii este un demers educational complex ce cuprinde simultan fenomene de activare, antrenare, cultivare, si dezvoltare a potentialului creativ. In acest scop este necesara utilizarea adecvata a diferitelor metode si procedee specifice de stimulare si antrenare a creativitatii individuale si de grup.

Este utila valorificarea in activitatea instructiv-educativa a conditiilor si principiilor invatarii de tip creativ, care stimuleaza creativitatea si anume, asigurarea in activitatile instructiv-educative a ponderii unor tipuri de solicitare, mentinerea unui climat favorabil si a atmosferei optime, indrumarea optima din partea educatorului, incurajarea, recunoasterea, promovarea elevilor care manifesta anumite disponibilitati creative, angajarea elevilor in activitati curente de tip creativ. Si activitatea in afara clasei si cea extrascolara ofera numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginatiei, creativitatii si trebuie valorificata.

Referat: Fisa - coloreaza mijloacele de locomotie Referat: Vis de iarna proiect didactic = Album cu imagini de iarna

Insist sa combatem ceea ce este gresit in atitudinea unora dintre noi, noi adultii, sa nu omoram creativitatea copiilor. Sa nu insistam ca ei sa faca lucrurile ,,in mod corect", sa-i lasam sa viseze, sa nu etichetam fanteziile copiilor ca fiind ,,aiureli", ,,prostii", ,,copilarii", sa nu comparam copiii intre ei, sa nu descurajam curiozitatea copiilor pentru ca unul dintre indicatorii creativitatii este curiozitatea.

La orice varsta educatia reprezinta un chimism insolit si deosebit de complex. Pana la sfarsitul adolescentei ,educatorul, indiferent de ipostazele sub care se manifesta ( parinte sau dascal ), constituie un catalizator funciar.

Desi gradinita nu este locul unor achizitii si intamplari senzationale, ea constituie pentru individ obarsia unor incontestabile virtuti, care vor rodi in timp, asa cum firavele izvoare vor genera intr-o zi, marile fluvii.

Insusi idealul educational al scolii romanesti vizeaza formarea personalitatii autonome si creative, a unei personalitati capabila sa anticipeze viitorul, sa transforme prezentul in directia anticiparilor sale, sa descopere si sa rezolve situatiile impreuna cu ceilalti.

Termenul de 'creativitate' isi are originea in cuvantul latin 'creare', care insemna ' a zamisli', 'a fauri', 'a crea', 'a naste'. Insasi originea cuvantului ne demonstreaza ca termenul de creativitate defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea, cat si scopul. Capacitatea creatoare este greu de definit, 424n138e din cauza complexitatii sale. Expresia evoca puterea de a inova, de a fi original in gandire si realizari, de a manifesta un spirit flexibil, o tendinta spre prospectare activa. Ar fi, deci, mai corect sa vorbim de aptitudini creatoare. Aceasta se situeaza, dupa parerea lui Guildford, in domeniul productiei divergente, concept care se apropie de actiunea originala de nonconformism, de evadarea din sfera ideilor curente si comune ale imitatiei sau reproducerii, pur si simplu.

Munca de creatie parcurge mai multe etape:

v    perioada de preparare, cand se aduna informatii, se fac observatii, se delimiteaza problema, se schiteaza o ipoteza sau un proiect general ;

v    incubatia este rastimpul eforturilor, incercarilor sterile;

v    iluminarea este momentul fericit cand apare solutia sau, in arta, cand opera e vazuta integral ;

v    verificarea este necesara dupa conceptia initiala, pentru a elimina eventualele erori sau lacune. In realitate nu e vorba propriu-zis de niste etape riguros delimitate, ci de procese care se intrepatrund, se suprapun pe anumite portiuni, putand functiona fie succesiv, fie simultan.

In literatura de specialitate sunt consemnate trei categorii de factori favorizanti ai creativitatii: factori psihici, factori sociali (culturali, educativi si de mediu socio-economic) si factori biologici (diferente de sex, varsta etc.); se intelege ca, in situatii reale, acesti factori sunt intr-o interactiune complexa.

A.L.Taylor propune sa se distinga cinci niveluri de creativitate:

v    selectiva, atunci cand are loc o libera si spontana exprimare a persoanei, fara preocupari de unitate sau valoare, ca in cazul desenelor realizate de copii mici ;

v    productiva, cand persoana si-a insusit priceperi si deprinderi care permit sa produca lucruri utile, dar in care specificul ei sa fie slab exprimat ;

v    inventiva, inovatoare, emergenta.

Din punct de vedere psihopedagogic, ne intereseaza creativitatea ca structura psihica pe care gradinita/scoala e chemata sa o dezvolte, sa o formeze. Structura ei are mai multe fatete, numerosi factori concura la constituirea unei potente creatoare.

Avantul metodelor de creativitate si rezultatele obtinute au determinat o corectie a dialecticii deja admise intre 'dat' si 'dobandit'. Se considera ca prin educatie si exercitiu se pot forta limitele impuse de ereditate. Creativiatea este educabila. E o convingere rezultata in primul rand din ratiuni concrete, obiective; experimentele care au investigat aceasta problematica confirma faptul ca variabilele creativitatii asupra carora s-a actionat au inregistrat imbunatatiri evidente.

Un important factor al stimularii creativitatii in cadrul scolar este educatorul. Cadrul didactic 'creativ ofera invatarea autoinitiata, atmosfera neautoritara, ii incurajeaza pe elevi sa invete suplimentar, incurajeaza procesele gandirii creative. Aceasta inseamna ca el ii indeamna pe copii sa caute noi conexiuni intre date, sa asocieze, sa-si imagineze, sa gaseasca solutii la probleme, sa faca presupuneri nebanuite, sa emita idei, sa perfectioneze ideile altora si sa orienteze aceste idei in directii noi. El incurajeaza elevul sa jongleze cu elemente ce par a nu fi corelate, sa exprime teorii care par a fi ridicole, sa formeze teorii greu de crezut, sa combine materialele si notiunile in modele noi neasteptate. Educatorul bun permite elevilor sa-si asume riscuri intelectuale, sa speculeze pe baza informatiilor neconcludente, sa sondeze relatiile structurale si spatiile dintre lucruri' (Hallman Ralph).

Educatorul creativ stie cum sa foloseasca intrebarile. Fiecare act creativ incepe cu intrebari, dar acestea trebuie sa fie deschise, sa aiba sens, sa nu aiba raspunderi predominante si indeosebi sa fie intrebari care sa nu reclame o expunere a faptelor. Intrebarea operationala provoaca conduita creatoare, pentru ca ea duce la explorare, dezvolta curiozitatea si stimuleaza tendintele implicate in acestea.

Exista dovezi experimentale care atesta influenta de netagaduit a 'asteptarilor cadrelor didactice privind modurile in care elevii ar trebui sa se comporte', cat si a preconceptiilor cu care abordeaza ei elevii.

S-a constatat experimental ca educatorii cu o inalta motivatie creatoare si o mare curiozitate intelectuala cultiva de la sine aceleasi calitati elevilor, in timp ce educatorii ale caror valori nu sprijina creativitatea sunt mai putini capabili sa elibereze potentialitatile creative ale elevilor.

Psihopedagogia creativitatii nu-si are insa centrul de greutate pe metode (a caror importanta nu e de negat), caci ele, in functie de pregatirea cadrului didactic, pot sa alunece repede in rutina si conventionalism. Din fericire, factorul esential pentru stimularea spiritului creator este relatia educator-prescolari, atitudinea acestuia in clasa ori in afara clasei. Spunem ' din fericire' pentru ca modernizarea invatamantului se poate dispensa aici de restructurari organizatorice revolutionare si dotari costisitoare. Totul depinde de educator si el poate face cu creativitatea copiilor aproape totul, in conditiile actualei organizari a invatamantului.

Ne intrebam de ce se inabusa creativitatea? Cauzele sunt numeroase, dar este una care le domina categoric pe celelalte, este atitudinea educatorului fata de elevii sai creativi. Perspectiva din care este judecata interventia elevului este cea a greselii. Aceasta este sanctionata pentru a nu se repeta si pentru ca elevul sa se fereasca pe viitor de a mai gresi. si copilul se fereste, dar uneori este atat de profunda aceasta teama de greseala, incat el nu mai indrazneste nimic cand se afla pe un teren neexplorat. Curajul de a incerca il paraseste, gustul riscului l-a pierdut sau nu-l va capata niciodata pe bancile institutiei de invatamant pentru ca el stie ca, gresind, nu va scapa de ironiile si admonestarile educatorului. Copilul invata sa nu mai intreprinda nimic in afara de ce este prescris si i se cere, reprimandu-si spontaneitatea naturala. Ca prime remedii pedagogice la indemana oricarui cadru didactic se recomanda: instituirea unor perioade de neevaluare si incurajarea.

Daca silim copilul sa gandeasca sau sa compuna original, trebuie sa respectam ideile si compozitiile pe care le produce el. Sa luam in serios efortul lui, care dovedeste ca a muncit cu sinceritate. Daca suntem fortati sa respingem creatia sa, trebuie sa indicam de ce anume. Sa ne amintim intotdeauna ca o creatie care poate fi banala pentru noi poate fi ceva nou pentru copilul care a produs-o.

In fine, nu trebuie neglijata autoevaluarea. Pentru a invata sa fii creativ, sa fii autoactiv si autoresponsabil este nevoie de o practica constanta in autoevaluare. Un educator bun va cultiva aceasta capacitate la copiii sai. Copiii trebuie antrenati sa se aprecieze corect, corectitudinea inseamna de fapt raportarea propriei productii de valori interne, proprii fiecaruia, care se constituie in acel cadru intern de evaluare al creatorului, atat de necesar in intretinerea curajului de a infrunta opinia deseori neintelegatoare si ostila a celor din jur. Pe scurt, evaluarea care sa raspunda exigentelor unei pedagogii a creativitatii imbraca trei ipoteze: isi schimba caracterul; uneori se amana (braistormingul); alteori se renunta la ea (neevaluarea).

Un prim accent ar trebui pus atunci cand formulam obiectivele instructiv-educative. Cultivarea imaginatiei sa nu apara pe undeva, la urma, printre scopurile secundare. Ea trebuie sa figureze alaturi de educarea gandirii. Este nevoie sa combatem insusi conformismul cultural, care se manifesta la educatorii care privesc exercitiile de fantezie ca pe un simplu joc, fara consecinte serioase asupra dezvoltarii intelectuale.

Comportamentul creator este cel mai complex , se desfasoara pe mai multe niveluri, putand duce pana la revolutionarea din temelii a cunoasterii intregii umanitati, de aceea se impune existenta copilul creativ de azi, cel care este baza progresului societatii de maine.

Bibliografie

Silvia Dima, Copilaria-fundament al personalitatii, Ed.De Revista Inv. Prescolar, Bucuresti, 1977

Gheorghe Tomsa, Psihopedagogie prescolara si scolara, Ed. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Bucuresti, 2005

Revista Invatamantul prescolar, Ed. Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Bucuresti, 2007

Stoica,A., Creativitatea elevilor. Posibilitati de cunoastere si educare, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1983