Metode de rationalizare a predarii si invatarii - algoritmizarea, ciorchinele

Algoritmizarea. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi pe care sa-i poata utiliza ulterior in rezolvarea diferitelor probleme.

Algoritmul prezinta cateva caracteristici (Cerghit, I., 1997, p. 239):

precizie descrie toate operatiile si ordinea in care urmeaza a fi efectuate, obiectivul ce trebuie indeplinit, regulile ce trebuie respectate;

masura include un numar finit, limitat de operatii de efectuat;

generalitate se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip;

rezolubilitatea toti cei care aplica in mod corect un algoritm ajung la un rezultat, chiar daca nu poseda cunostinte speciale in problema respectiva.

Algoritmul ghideaza activitatea elevului in rezolvarea unei sarcini, acesta avand numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. De asemenea, permite rezolvarea rapida, cu consum redus de energie a unor sarcini, de acelasi fel, fiind comportamente relativ automatizate.

Exista mai multe tipuri de algoritmi:

a) algoritmi de rezolvare:

reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula inmultirii, impartiri, extragerii radacinii patrate)

scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice intr-o biblioteca)

scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de manuire a unor masini, utilaje);

b) algoritmi de recunoastere (identificare) - cuprind o serie de intrebari ce se pun intr-o succesiune precisa, pentru a determina apartenenta unui obiect, fenomen la o clasa de obiecte, fenomene, un sistem de reguli ce se aplica in descrierea unui fenomen, specii de plante, animale;

c) algoritmi optimali - vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie intreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile;

d) algoritmi didactici - care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul in actiunea de proiectare).

Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor, ceea ce mareste randamentul muncii de invatare, permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe.

Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al invatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor in procesul de invatamant. Si totusi, intre algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare, de disociere si conjugare functionala. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. De exemplu, in matematica, n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi, daca n-ar fi insusiti algoritmii de calcul. In acelasi timp, exista posibilitatea ca, odata verificate si completate, procedeele euristice sa se transforme in algoritmi, iar la nivelul ei elementar euristica rezida in alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect.

Nu toate sarcinile invatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice, ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme, investigatii in care sunt prezente incercarea si eroarea, formularea de ipoteze, indoiala si contrazicerile, solutii care nu sunt reciproc-exclusive, ci complementare.

Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor in procesul invatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate, oferite "de-a gata". Elevii trebuie antrenati in elaborarea si descoperirea algoritmilor, care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie in instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce in ce mai complexe.

Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste in scopul individualizarii invatarii, acestea fiind concepute tinand cont de particularitatile fiecarui individ. Presupune analiza atenta a continuturilor, impartirea acestuia pe unitati logice, pe secvente, conceperea unor teme/intrebari, sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii.

In practica didactica se pot folosi:

fise de insusire de cunostinte sau de autoinstruire;

fise de exercitii folosite in scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice;

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor, formarea unor capacitati intelectuale care inregistreaza ramaneri in urma;

fise de dezvoltare utilizate in vederea imbogatirii, perfectionarii cunostintelor, capacitatilor si functiilor psihice;

fise de evaluare sau autoevaluare.

Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta, la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala.

Alaturi de aceste metode, in practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora, le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului, ocazii de activizare a instruirii, ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. Vom prezenta in continuare doar o parte dintre aceste procedee, lista fiind foarte ampla si intr-o permanenta extindere.

Ciorchinele

Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza in categorii informatia obtinuta. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa in care s-au vehiculat multe informatii, putem organiza informatia obtinuta acolo intr-un ciorchine).

Metoda poate fi utilizata in etapa initiala a activitatii (ciorchine initial), pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau in etapa finala, cea de reflectie, pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva, informatie dobandita in cursul activitatii. Evaluarea "ciorchinelui initial" din perspectiva noilor date obtinute in cursul activitatii, permite corectarea informatiilor gresite, completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. In etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza in retelele cognitive proprii ale celor care invata.

Etapele metodei:

se prezinta copiilor, pe o foaie mare de hartie, cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul impreuna cu acestia.

Se scrie sau se ilustreaza in mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: "Albinele").

Se formuleaza intrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici, forma, hrana, adaposturile, dusmanii, foloasele).

Se ofera sugestii de intrebari prin care introducem brainstormingul;

Se definesc, impreuna cu copiii, aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui.

Se scriu aceste categorii in jurul subiectului, folosind culori diferite pentru fiecare categorie.

Se leaga de subiect printr-o sageata. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa insoteasca aceste categorii.

Prin intrebari potrivite, se poate dezvolta fiecare categorie in functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de invatare urmarite in cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva.

Ciorchinele realizat in etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente intre categoriile centrale si informatiile incluse, dar si posibilitatile de extindere ale invatarii in viitor.

"Ganditi - Lucrati in perechi si Comunicati"

Este o modalitate simpla si rapida de invatare care poate fi folosita de mai multe ori in timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv, beneficiind, insa, de ajutorul unui coleg.

Anticipat, educatorul pregateste, de obicei, o intrebare cu mai multe raspunsuri posibile, la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care il vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. Prezentandu-si raspunsurile unul altuia, copiii vor incerca sa elaboreze un raspuns comun integrand raspunsurile individuale. Putem prelungi activitatea cerand perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema in continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Si in acest caz, un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate.

Colturile

Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor, poate fi urmata de folosirea acestui procedeu, aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. Dupa alegerea temei, copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie in final. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formuland argumentele care i se par cele mai convingatoare. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. Copiii se vor orienta fizic in favoarea unei opinii, formand grupuri si schimband argumente. Un grup va ocupa un colt al incaperii, altul un alt colt etc. Fiecare grup va gasi argumente, reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvant, care vor reprezenta grupul la dezbateri. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup.

Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o impartaseste, nu de a participa la o competitie care sa atraga cat mai multi participanti.

Harta povestirii

Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. Aceasta include:

Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic, cultural, social);

Problema, motivul, aspectul generativ;

Evenimentele, etapele, fragmentele;

Personajele;

Solutia;

Concluziile.

O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective, doua sau mai multe opere literare. Se pot folosi simboluri sau imagini (desene, jetoane) cu care sa se construiasca, impreuna cu copiii, un colaj care sa prezinte harta povestirii.

Diagramele Venn

Folosite preponderent in matematica, digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline, pentru a evidentia mai bine asemanarile, deosebirile si elementele comune in cazul a doua idei, concepte sau fenomene studiate. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text, dupa o discutie sau dezbatere, deoarece organizeaza grafic materialul, permitand o mai buna intelegere a acestuia. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare.

Stiu - Vreau sa stiu - Am invatat

Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor in timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile.

Se imparte o foaie de hartie in trei coloane dupa modelul de mai jos:

Stiu

Intrebam copiii ce stiu despre subiectul in discutie, ce informatii au. Fiecare copil se va gandi la informatii, indiferent daca sunt adevarate sau nu, iar impreuna, in grup, vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece in coloana "Stiu". Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor, cadrul didactic le noteaza. Daca este posibil, ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. La gradinita, aceasta se poate realiza oral sau prin desen. Procesul de categorizare este esential in aceasta metoda. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri, care sa semnifice categoriile de informatii.

Vreau sa stiu

Individual si apoi in perechi, copiii vor formula intrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate.

Am invatat

Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate in prima coloana, includerea noilor informatii in categoriile deja existente, formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii, formularea unui raspuns la intrebarile din coloana a doua, scrierea unor intrebari generate de lectura. Intrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare.

Palariile ganditoare

Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri in functie de palaria aleasa. Sunt sase palarii ganditoare, fiecare de cate o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru si negru. Culoarea palariei este cea care defineste rolul, iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gandi din perspectiva acesteia:

palaria alba - gandire obiectiva;

palaria rosie - gandire sentimentala;

palaria neagra - gandire negativa;

palaria galbena - gandire optimista;

palaria verde - gandire creativa;

palaria albastra - controleaza procesul de gandire.

Fiecare palarie ganditoare reprezinta un mod de gandire oferind o privire asupra informatiilor, sentimentelor, judecatilor, atitudinii pozitive, creativitatii si controlului.

Lotus

Tehnica "Lotus" presupune deducerea de conexiuni intre idei, concepte, pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc in jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufar. Cele 8 idei secundare sunt trecute in jurul temei centrale, urmand ca apoi ele sa devina la randul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare in echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului in solutionarea sarcinii date.

Alegerea celor mai potrivite metode de invatamant nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze in stransa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de invatamant (obiective, continuturi).