Da-ne, doamne, minte, inima si internet

DA-NE, DOAMNE, MINTE, INIMA SI INTERNET!

Sunt dificil si din pacate nu sunt sanse sa ma schimb. Ma simt responsabil pentru toate problemele lumii, ma chiar framant pentru toate si culmea, merg pana a face demersuri pentru indreptarea multora din ele. De la politica agricola, la cea externa, de la problemele unui coleg si pana la soarta planetei mi le pun toate pe agenda si le iau ca pe niste nerealizari personale. O vorba celebra zice ca nu e in ordine cu cel care consuma energie pentru a schimba lucruri de care e constient ca nu se pot schimba. Adevarate cuvinte, dar nu pot tine cont de ele si pace. Le e greu celor din jur cu mine. Cel mai greu ii este familiei pe care o cam neglijez fiindca, bineinteles, nu are chiar asa probleme mari cum le are omenirea. Cel mai greu imi este insa mie cu mine caci trebuie sa ma suport zi de zi.

E prima zi de greva in invatamant. Nu pot intelege de ce statul nu judeca dupa aceleasi principii de bun simt dupa care ia decizii o familie cat de sarmana. Parinti simpli isi iau de la gura pentru a le fi bine copiilor. De ce nu intelege si statul si comunitatile locale ca nimic nu ar trebui sa fie mai important decat a asigura viitorul copiilor natiei/localitatii. Iar scoala este leaganul in care se coc mintile si inimile celor care ne sunt tuturora mai scumpi decat lumina ochilor.

Statul insa actioneaza ca o familie degenerata. Constitutia ii pare facultativa in ce priveste sintagma ,,prioritate nationala". Statul e surd la strigatul cadrelor didactice, e orb la precaritatea bazei materiale din prea multe scoli, e iresponsabil cand asista la fenomenul de parasire a sistemului de catre din ce in ce mai multi dascali de calitate. Nu se intreaba nimeni de ce tot mai putini dintre copii isi mai doresc sa traiasca precum doamna sau domnul lor cand vor fi mari.

,,Cu cat educatia este mai perfecta, cu atat popoarele sunt mai fericite" spunea Diderot. Cat de ,,perfecta" este scoala romaneasca se vede cu ochiul liber. De la geamul apartamentului sau din pridvor se vad ,,realizarile" celor pe care scoala i-a format. Arata-mi tara ca sa iti pot aprecia scoala. Dar asta e alta problema sau cerc vicios.

Incerc si incercam sa spargem acest cerc vicios. De ani buni incerc sa ma schimb. E greu sa intelegi ca suntem datori sa invatam copiii si nu sa predam, dar si mai greu este sa gasim calea si sa ne tinem de ea cu consecventa. Incerc de cateva luni sa impartasesc si altora aceste comandamente metodologice si de atitudine in cadrul unui proiect destinat invatamantului rural.

Tot sper ca dascalii pot fi solidari si interesati in cresterea prestigiului lor si a scolii. Din aceste ratiuni la nivel local ne-am mai luat benevol o grija - aceea a Asociatiei Invatatorilor din judetul Arad si a Miscarii pentru o Scoala Moderna Arad.

Inaintasii au avut la 1877 publicatia ,,Minte si Inima" prin care isi faceau cunoscute preocuparile, isi impartaseau reusitele. In 10 zile sper sa avem pe langa cunoscuta revista ,,Scoala vremii" si o pagina pe internet: www.aiarad.ro

Veti gasi aici date de contact, scurt istoric, arhiva cu publicatiile noastre, modalitati de inscriere si plata a cotizatiei, statut, aparitiile in presa ale asociatiei, proiectele noastre, linkuri utile. Cel mai important imi pare a fi forumul. Am mari asteptari in a ne gasi pe forum rapid si ieftin. Am cerut ca postarea pe forum sa se faca liber (fara parole si alti pasi care ingreuneaza comunicarea). Avem ocazia sa ne facem publice dorintele si reusitele, atat cele personale cat cele profesionale. Vom putea posta orice anunt, invitatie, apel la parteneriat, exemplu de buna practica. Speram sa si gasim lucruri utile (legislatie, anunturi, oportunitati, planificari, proiecte). Avem o rubrica in care pe forum elevii pot scrie invatatorilor lor. Aici cred ca va fi un bun prilej de a ne simti bine cand ne vor scrie cei mici, cat mai ales un bun prilej pentru ei de a-si creste competentele de comunicare si utilizare a computerului. Vom posta si reviste scrise de elevi si vom asigura suport pentru o corespondenta scolara intre ei. Colegii de limba maghiara si germana vor avea rubrica lor.

Sincer sa fiu va si vad, dragi colegi, dependenti de www.aiarad.ro. Sunt deja sigur ca nu va trece zi fara sa rezistati ispitei de a mai vedea ce a aparut pe pagina asociatiei si de a mai posta ceva. Imi chiar fac griji ca nu voi putea citi intreaga avalansa de postari ale dumneavoastra si ale elevilor dumneavoastra. Sunt cum am mai spus iresponsabil de entuziast.

Uit ca nu toti ati luat-o pe calea gresita ca mine, uit ca, vorba cantecului, noi n-avem patura sa ne acoperim copiii, ce sa mai vorbim de acces usor la internet. Si totusi raman la singura mea grija in ce priveste proiectul www.aiarad.ro: ca nu voi putea citi tot cat veti scrie dumneavoastra. Numar ca un copil zilele cate au mai ramas pana la lansarea paginii si sufar ca timpul nu zboara. Mai ales ca in urma grevei vom obtine si bani pentru acces la internet. Nu stiati?