Continuitate si discontinuitate in educatie

Observarea atenta a istoriei, preocupare in timp nu numai a filosofilor si a istoricilor, dar si a economistilor, pedagogilor si a oamenilor de rand, releva lipsa de verosimilitate a pendularilor intre "nimic nu se schimba" (si "nu trebuie sa se schimbe") si "totul se schimba" (si "trebuie sa se schimbe").

Devine evidenta impletirea, in genere in istorie, a continuitatii cu discontinuitatea, a "preluarii" cu "schimbarea", cu innoirea. Educatia este una din resursele esentiale ale dezvoltarii. Se apreciaza ca "educatia este un domeniu in care nu se produce aproape niciodata o ruptura neta intre nou si vechi".

In construirea unei imagini de schimbare in educatie, trebuie avute in vedere o serie de delimitari conceptuale si de precizari care vizeaza:

- ce fel de schimbare ?

- sursele schimbarii;

- factorii de rezistenta pe care ii intampina schimbarea in educatie;

- inovatorii;

- starea sistemelor educationale (diagnoza corecta).

Intr-o posibila concluzie, este de admis ca:

. schimbarile in educatie sunt necesare (si inevitabile) in situatia schimbarilor sociale globale;

. strategia schimbarii in educatie inmanuncheaza "principii", precum:

a) interdependenta continuitatii cu discontinuitatea;

b) fundamentarea, experimentarea, desfasurarea, evaluarea rezultatelor in mod stiintific ale schimbarii;

c) adecvarea altor "experiente de schimbare" la specificitatea nationala a educatiei;

d) schimbarea in educatie necesita educatia pentru schimbare (a educatorilor si a educatilor).

Se cuvine subliniat faptul ca prezentul societatilor este puternic determinat de calitatea si de sensurile educatiei in etapele anterioare, dupa cum viitorul acestora(capacitatea productiva, puterea de performanta) decurge din datele constitutive ale educatiei etapei prezente. Investitiile primordiale ale societatilor sunt si trebuie realizate in educatie!Lupta pentru dezvoltare trebuie sa se bazeze pe investitia in educatie si cultura.

Stiinta si tehnologia joaca un rol esential in asigurarea progresului oricarei societati, dar punerea in valoare a achizitiilor depinde de atitudinea omului fata de stiinta si tehnologie si de capacitatea lui de a le domina si utiliza potrivit idealurilor societatii.

De aceea, asa cum sublinia un cunoscut specialist, "numai stiinta care trece prin mintea si prin inima oamenilor, formand sisteme de atitudini, de aptitudini si de capacitati spirituale devine un factor activ si benefic al dezvoltarii economice si socio-culturale."

Schimbarea - proces specific

Conceptul de schimbare este destul de echivoc definit, fie ca este vorba de reflectarea in planul gandirii empiric-cotidiene, fie ca acest concept este cizelat de specialisti, pe baza de cercetare stiintifica. Indiferent de optica de abordare si de domeniul de referinta avut in vedere, termenul este rezultat din analiza temporala a actelor, fenomenelor, proceselor, comportamentelor umane, starilor de lucruri intr-un domeniu sau altul (social, economic, cultural, educational, tehnic, stiintific, politic etc.) Dar, pentru a reflecta si aprecia modificarile in timp a tuturor acestora se folosesc numerosi termeni: transformare, dezvoltare, crestere, schimbare, reproductie, progres etc.

Pentru caracterizarea si aprecierea evolutiei (modificarilor) in plan social si economic, se folosesc cu precadere conceptele de schimbare, transformare, dezvoltare, progres, reprodectie. In ceea ce ne priveste am optat pentru termenul de schimbare, pe care l-am considerat mai adecvat pentru analiza pe care o vom face in teza de doctorat. Am considerat ca interdependentele dintre social-economic si educatie pot fi surprinse mai bine cu termenul de schimbare. Ramane de vazut daca optiunea noastra a fost de bun augur.

Schimbarea in plan social - se postuleaza in Petit Larousse - consta sin ansamblul de mecanisme care fac posibila transformarea lenta a sistemelor sociale, nu doar reproducerea lor. Aceasta caracterizare sintetica a schimbarii presupune comparatii si delimitari implicite fata de termenii de reproductie si de transformare.

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

Reproductia, se remarca in acelasi dictionar, reprezinta procesul prin care o societate se perpetueaza, in ceea ce priveste diviziunea ei in clase sociale, valorile culturale si etice ale societatii, precum si in ceea ce priveste procesul educational si formarea (pregatirea) pe care o da tineretului. In literatura franceza, termenul de transformare nu este utilizat in mod frecvent pentru a desemna modificarile in domeniul economico-social.In schimb, in lucrarile de specialitate anglo-saxone nu se intalneste termenul de schimbare pentru desemnarea modificarilor din domeniul social. Pentru a desemna aceste modificari, se utilizeaza cu predilectie conceptul de transformare (upheavel = transformare sociala).

In acest cadru conceptual, merita o atentie aparte optiunea profesorului Daniel Daianu pentru desemnarea marilor schimbari din societatea romaneasca prin termenul de transformare ca proces real. In functie de obiectul particular abordat, D. Daianu recurge atat la analiza neoclasica, cat si la cea structuralista si, mai ales, la cea institutionalista. "Intr-o asemenea abordare, functionarea economiei apare ca rezultanta a "fiziologiei" ansamblului societal national-statal, iar tranzitia de la economia de comanda la econoia de piata ca parte organica - si in acelasi timp, premisa si conditie - a unui mult mai larg si multidimensional proces de transformare societala".

Fara a se exagera, se poate spune ca termenii de schimbare sociala si de transformare sociala au aceeasi incarcatura semantica. Ambele sintagme semnifica schimbari, respectiv transformari in bine la nivelul societatii.

Termenul de schimbare este folosit, cu acelasi continut, si de specialisti din alte domenii, cum este cel educational.

" . Simpla asimilare si aplicare a achizitiilor tehnologiei nu mai este suficienta, omul trebuind sa fie pregatit pentru initierea, evaluarea si dominarea schimbarilor."

In noile modele si abordari ale dezvoltarii contemporane se spune ca secretul societatii viitorului este educatia: "educatia permanenta de-a lungul intregii vieti pentru a dobandi competente superioare: de a verifica, a concepe, a crea si a inventa . "

Schimbarea - functie a educatiei

Functiile clasice, traditionale ale educatiei sunt mult prea anevoios operationale in climatul de "deruta umana" al lumii de azi.

Undele de soc produse de schimbarile drastice care compun prima revolutie globala - observa Alexander King si Bertrand Schneider - nu ocolesc nici o regiune sau o societate. Parintii si profesorii - ca agenti educationali majori in orice societate - nu au fost pregatiti, prin propria lor educatie, sa se adapteze noii situatii. Peste tot in lume profesorii intampina dificultati cu elevii si studentii lor, pentru ca nu sunt pregatiti sa lucreze cu tineri mult mai independenti decat erau ei insisi la aceeasi varsta si mult mai bine informati (sau dezinformati) de catre massmedia. Multe institutii, cum sunt partidele politice sau sindicatele, descopera astazi cat este de greu sa pastreze in relatiile cu cetatenii vechiul stil demodat. Aceasta criza a relatiilor este o criza a dialogului, iar absenta dialogului duce la confruntare.

Criza dialogului in educatie este sustinuta si amplificata de incapacitatea societatilor, a sistemelor educationale de a discerne continuitatea valorica a culturilor si specificitatea factorilor de innoire. In lipsa unor criterii de innoire educationala, traditiile risca sa devina inertiale si conservatoare, iar innoirile

superficiale si agresive.

Traind intr-o lume in schimbare, oamenii, barbatii si femeile, tinerii si varstnicii, parintii si copiii, profesorii si studentii, invatati - si unii si altii - sa se bazeze pe certitudini, vor trebui sa observe si mai mult evolutia lumii care-i inconjoara si sa invete sa traiasca intr-o lume a complexitatii si incertitudinii.

Nimic nu este mai important in vremuri de schimbare, decat folosirea de catre om a propriei minti. Este de fapt tot ceea ce a avut, dintotdeauna, omul in infruntarea necunoscutului, a incertitudinii. Este singura sa arma legitima. Inteligenta ca forta inovativa a sustinut - in cele mai crancene perioade ale

existentei sale - plapanda dar si viguroasa "trestie umana". Nu de la sine insa, ci ca educabilitate umana.

Supusa schimbarii, educatia se schimba, devenind educatie pentru schimbare. Schimbarea insasi devine functie a educatiei. Altfel, devenirea umana si-ar rasturna sensul. In contextul situatiilor concrete de schimbare, inadecvarea educationala la schimbare, rezistenta la schimbare sau amanarea ei pot pune sub semnul intrebarii existenta unor domenii si sisteme sociale.

Nu intamplator, Raportul Consiliului Clubului de la Roma (Prima Revolutie Globala), inventariind obiectivele educatiei, concretizeaza finalitatile acesteia spre " . ajutorarea oamenilor de a se adapta si a se pregati pentru schimbare; abilitatea fiecarei persoane de a capata o vedere globala asupra lumii; antrenarea oamenilor pentru a deveni operationali si capabili de a rezolva probleme".

In lumea de astazi, "masura" educatiei este schimbarea. Omul este

educational in masura in care se deschide spre schimbare, isi asuma deliberat si nazuieste spre proiectarea constructiva a schimbarii. Totodata, omul este educational in masura in care societatea sa si sistemele sociale specializate (sistemele educationale) sunt proiectate (re-proiectate) si desfasurate ca societati si sisteme educationale deschise.