Alternativele pedagogice

ALTERNATIVELE PEDAGOGICE

Alternativele pedagogice reprezinta acele variante de organizare scolara 'care o-fera diferite solutii de schimbare a preceptelor oficiale, aplicate intr-o anumita epoca sau intr-un anumit context' (Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag. 415).

Conceptul operational de alternativa pedagogica angajeaza urmatoarele solutii posibile.' corectarea unor deficiente la nivelul organizarii institutiei scolare; substituirea unor forme de realizare a activitatii; promovarea unor metodologii didactice diferite, opuse sau complementare; restructurarea cadrului de functionare a institutiei scolare (idem, vezi pag.36).

Legitimitatea alternativelor pedagogice este asigurata la nivelul Legii invatamantului (in cazul Romaniei, vezi Legea nr.84/1995, art.5(2) si art.14) care 'garanteaza dreptul la educatia diferentiata pe baza pluralismului educational'. Variantele alese pot fi organizate in sistemul de invatamant de stat si particular, pe baza evaluarii si validarii lor de catre Ministerul invatamantului'.

Proiectarea si realizarea alternativelor pedagogice presupune raportarea la finalitatile macrostructurale (ideal pedagogic-sco/n//7 pedagogice) si microstructurale {obiective pedagogice generale) care asigura orientarile globale ale sistemului si ale procesului de invatamant. in acest context pot fi propuse variantele specifice de organizare a scolii si a procesului de instruire (obiective speci&ce-continut-metodologie) evaluabile la diferite intervale de timp in functie de criteriile auriculare unitare, instituite la nivel de sistem (vezi finalitatile macrostructurale si obiectivele pedagogice generale).

Planificarea educatiei angajeaza astfel responsansabilitatea comunitatilor teritoriale si locale care pot decide in favoarea unei anumite alternative pedagogice realizabila in cadrul sistemului de invatamant la nivel prescolar, primar, secundar sau chiar superior. O asemenea optiune permite distribuirea unei parti corespunzatoare din bugetul central destinat educatiei, completat prin contributiile aduse, prin diferite initiative (sponsorizare, suplimentare de fonduri, parteneriat, publicitate etc), realizabile in plan teritorial sau/si local.

directiv/noncooperant, care impune stilul autoritar al subiectului/profesorului, rigid si perturbator la nivelul relatiilor acestuia cu obiectul/elevul; nondirectiv/parte-nerial, care promoveaza stilul democratic la nivelul corelatiei subiect-obiect;

birocratic/reproductiv, care extrapoleaza operatia controlului administrativ, punctual, cu scop prioritar coercitiv; managerial/inovator, care angajeaza evaluarea strategica, anticipativa, cu valoare de diagnoza si prognoza, realizabila pe criterii prioritar stimulative;

- nonfamiliar/nonpermisiv, care directioneaza relatia subiect-obiect in termenii u-nor sarcini de executie, bazate doar pe capacitatea de reproducere a elevului, respectiv pe capacitatea de control a profesorului; familiar/permisiv. care asigura realizarea efectiva a corelatiei subiect-obiect in termeni specifici unei comunitati pedagogice bazate pe valorificarea deplina a tuturor 'actorilor educatiei' (profesori-elevi, parinti, agenti sociali etc);

- impersonalInonpermisiv, care (pre)concepe raporturile subiect-obiect la un nivel abstract, formal, indirect, in termeni.de dirijare a personalitatii elevului, in limitele prezentului; personal/nonpermisiv, care proiecteaza raporturile subiect-obiect la un ni

La nivel de politica a educatiei, alternativele pedagogice stimuleaza aparitia si dezvoltarea 'scolilor comunitare'. Ele definesc un model de organizare scolara in cadrul caruia 'personalul didactic lucreaza impreuna cu reprezentantii comunitatii locale (parinti, diferiti agenti sociali etc.) special pentru definirea scopurilor institutiei si pentru determinarea mijloacelor corespunzatoare de atingere a acestora' (Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.416).

Alternativele pedagogice angajeaza, in acelasi timp, resursele de creativitate ale personalului didactic, valorificabile la nivel de sistem, in conditiile specifice invatamantului de stat sau/si ale invatamantului particular.

In cadrul sistemului de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central, teritorial si local, dupa 1990, sunt institutionalizate urmatoarele variante de alternative pedagogice, aplicabile, in special in invatamantul prescolar si primar, cu deschideri spre invatamantul secundar: Waldorf; Montessori; Freinet; Jena-P eter sen; Head Start/Step by step