Detergentii
Prin agenti detergenti se
inteleg substantele care contin in molecula o grupare
polara hidrofila si o grupare nepolara hidrofoba care,
datorita acestei structuri, au proprietatea de a cobora tensiunea
superficiala a apei, fiind agenti de udare, emulgatori si
dispersanti valorosi. Detergentii pot fi grupati dupa
structura lor astfel:
- agenti anionici activi, in structura carora intra ca grupare
polara hidrofila cu sarcina negativa ionul carboxilat sau ionul
sulfonat, iar gruparea hidrofoba este un lant hidrocarbonat cu peste
opt atomi de carbon; in aceasta grupa sunt cuprinse sapunurile
obisnuite;
- agenti cationici activi, in care gruparea polara hidrofila are
sarcina pozitiva, fiind un ion de amoniu cuaternar, iar gruparea
hidrofoba este un lant polimetilenic;
- agenti neionici, la care gruparea polara este neionizabila
si este reprezentata de mai multi atomi de oxigen sub forma
de grupare eter si o grupare hidroxil alcoolic terminala.
Dintre aceste trei grupe de compusi, au actiune antiseptica
si sunt folositi in acest scop numai agentii cationici activi,
ceilalti avand o actiune slaba si limitata numai la
bacteriile Gram pozitive.
Agentii cationici, a caror cercetare a fost initiata de
Domagk in anul 1935, sunt denumiti si sapunuri inverse pentru
ca, asa cum s-a aratat, gruparea polara hidrofila la
sapunul obisnuit are sarcina negativa, in timp ce la
sapunul invers are sarcina pozitiva. Agentii cationici
activi au actiune bacteriostatica si bactericida
puternica atat asupra germenilor Gram-pozitivi, cat si asupra celor
Gramm negativi, fiind in acelasi timp lipsiti de toxicitate
fata de organismele superioare.
Mecanismul de actiune este putin cunoscut. Fiind agenti tensioactivi
este posibil ca ei sa actioneze asupra membranei microorgansimelor,
impiedicand o serie de procese metabolice care au loc la suprafata
membranei. De asemenea, s-a dovedit ca agentii cationici activi
denatureaza proteinele prin legarea cationului de centrele cu sarcini
negative ale acestora. Este posibil ca in acelasi fel sa se
produca si o inactivare a enzimelor prin blocarea centrilor activi ai
acestora de catre ionul pozitiv al sarii cuaternare de amoniu.
Actiunea antiseptica a compusilor cuaternari de amoniu este
maxima atunci cand unul dintre substituentii la atomul de azot este
radicalul benzil, iar altul este un radical alifatic cu catena
continand 8 - 18 atomi de carbon.
1. Sapunurile sunt saruri de sodiu sau de potasiu ale acizilor
grasi superiori. Se prepara din uleiuri si grasimi (esteri
ai glicerinei) cu hidroxizi la peste 1000 C. Daca se foloseste hidroxidul
de sodiu, se obtin sapunuri tari, iar daca se utilizeaza
hidroxidul de potasiu se prepara sapunuri moi. Daca hidroxidul
se gaseste in exces atunci sapunurile respective sunt alcaline,
iar daca grasimile sunt in exces, sapunurile sunt neutre si
grase.
Sapunurile sunt de fapt detergenti anionici, care cu apa si
alcoolul dau solutii coloidale. Prin disociere, apar radicalii
liposolubili anionici - R-COO - si cationi hidrosolubili - Na+ sau K+.
Sapunul se dispune intre faze: radicalul carboxilic fiind hidrofil
ramane in apa, iar cel metilenic lipofil trece in grasime: deci,
odata cu indepartarea apei, se indeparteaza si
grasimea (murdariile) datorita tocmai sapunului situat
intermediar.
Deoarece scad tensiunea superficiala, sapunurile determina
spumificarea si emulsionarea (actiune detergenta sau
detersiva), fenomenul concurand la indepartarea murdariilor
si microbilor.
Actiunea antiseptica si chiar dezinfectanta se
datoreaza cationilor care produc efecte ca si hidroxizii de
baza. Desigur insa ca efectul bacteriostatic sau bactericid mai
este dat si de compozitia sapunului, de concentratie, de
temperatura, de cantitatea substantelor organice, de felul
germenilor, etc.
Prezinta interes sapunul medicinal, o pulbere
alba, unsuroasa, care mai contine diverse alte dezinfectante,
spre exemplu gudron vegetal 5 %, fenol 2 - 5 %, ihtiol 5 - 10 %, sulf 5 - 10 %,
acid boric 5 - 10 %, etc.; sunt sapunuri tari; sapunul moale de
potasiu care se prepara din ulei de in, cu hidroxid de potasiu si
adaos de alcool la inceputul saponificarii, este o masa moale,
galben-bruna, solubila in apa rece 1/2 cu care spumifica la
agitare, cu actiune detergenta, antiseptica, dezinfectanta,
iritanta, favorizatoare a permeabilitatii epidermei si a
chitinei insectelor parazite (bun adjuvant la prepararea linimentelor si
unguentelor antiscabioase); acest sapun este foarte bun pentru spalarea
mainilor personalului veterinar, dar se subliniaza ca, daca este
prea des folosit, se poate produce iritarea pielii.
Administrate per os, solutiile apoase sunt folosite ca antidoturi in
intoxicatiile cu fenoli, in doze de 25 - 50 g la cabaline, 10 - 15 g la rumegatoare mici
si 0,1 - 1,5 g
la caini.
2. Detergenti
cationici sintetici au anumite avantaje fata de sapunuri: se
prepara sintetic, spumifica si cu apele dure, nu au actiune
alcalina; au actiune degresanta si prin aceasta
actiune bactericida mai intensa decat sapunurile. Actiunea
bactericida este datorata denaturarii proteinelor microbiene
si citolizei.
Preparate comerciale
. Bromocet - este o solutie hidro-glicero-alcoolica 20 % de
bromura de cetilpiridina. Poseda actiune
antimicrobiana, antimicotica si detergenta. Se
utilizeaza pentru antisepsia mainilor si spalarea ugerului sub
forma de solutie 1 %o. Ca dezinfectant pentru aparatul de muls,
pentru instrumentar, suprafete faiantate, se utilizeaza
solutia 1 %o. In tricofitie se utilizeaza solutia de
concentratie 1 % si 5 %.
. Clorodin - solutie dezinfectanta, contine 10 % clorura de
cetilpiridina in vehicul hidroalcoolic, cu puternica actiune
bactericida fata de germenii Gram pozitivi, Gram negativi,
dermatofiti si fungi si care se utilizeaza pentru
dezinfectia parului, pielii, plagilor, instrumentarului,
spatiilor precum si in dermatite bacteriene.
. Clorodin U este un unguent ce contine clorura de cetilpiridina
si clorhexidina si care se utilizeaza in prevenirea
inflamatiilor ugerului si in tratamentul infectiilor pirogene
produse de Gram pozitivi si Gram negativi. Unguentul se aplica
dupa muls si se maseaza bine pentru a favoriza patrunderea
prin epiderm.
. Longlife 250 S (Anglia) - contine dodecyl benzen si doi acizi
(sulfonic si lactic). Este activ fata de bacterii, micoplasme,
ciuperci, virusuri, bacilul tuberculozei. Se foloseste in dilutii de 1 l la 200 l apa.
. Longlife 250 S (Germania) contine acid dodecyl-benzensulfonic, acid
lactic, xilenol, acizi gudronici. Are efect bactericid si virulicid
si se foloseste pentru dezinfectia adaposturilor,
echipamentelor tehnologice la animale si pasari.
. Dezinfectant cationic (Benzalconiu, Zefirol) se prezinta sub forma
de solutie apoasa 40 %. Se utilizeaza in concentratie de
2,5 % pentru dezinfectia suprafetelor netede si in industria
farmaceutica. Nu se aplica pe piele.
3. Detergentii sintetici amfolitici.
Se cunosc sub denumirea de Tego. Sunt substante semisolide, onctuoase,
solubile in apa. In solutie apoasa 1 % poseda efecte
bactericide pentru 1 - 5 minute asupra majoritatii germenilor.
Actioneaza si fungicid si virulicid. Se utilizeaza ca
antiseptici in plagile infectate sub forma de comprese, bai
calde de 10 - 15 minute si ca dezinfectant pentru instrumente, lenjerie.
4. Detergentii sintetici neionici sunt compusi care contin o
grupare polara neionica formata din mai multi atomi de
oxigen eterici si o grupare OH alcoolica marginala. Nefiind
incarcati electric, detergentii sintetici neionici
actioneaza independent de pH sau de prezenta diferitilor
ioni
Se folosesc ca agenti emulgatori, solubilizanti si
stabilizatori, numindu-se si TWEEN-uri.
De exemplu TWEEN 80 (reactiv oficinal), care chimic este polietilen oxid
sorbitan monooleat, se recomanda ca emulgator, solubilizant si
dispersant pentru unele medicamente ca fenobarbitalul, mentolul, etc.
