Coloranti - principalele clase de coloranti, utilizarile coloratilor si fibrele txtile

Coloranti si procedee de colorare

Principalele clase de coloranti . Dupa structura lor chimica , coloranti apartin claselor ceror mai diverse de compusi organici . Cateva clase mai importante de compusi sunt :

1. Colorantii nitrici si nitrozofenolici

2. Colorantii azoici

3. Colorantii hiddroxi- si aminochinonici

4. Indofenolii si indaminele

5. Colotantii oxazinici , tiazinici si fenazinici

6. Colorantii di- si trifenilmetanici

7. Colorantiixantenici si acridinici

8. Ftalocianinele

9. Indigoidele

10. Colorantii cianinici

Acestora li se adauga cateva clase de colotanti naturali: de exemplu colorantii porfinici din sange si din frunzele verzi , colorantii antociantinici , rosii si albastrii , din flori , colorantii flavonici , galbeni , din flori si unele carotinoide.

O problema atrgatoare este gasirea relatiilor dintre structura si culoarea substantelor colorate.

In mod obisnuit , mai ales in industrie , colorantii organici nu se clasifica dupa structura lor chimica , ci pe baza unor consideratii impuse de utilizarile lor , mai ales de procedeele de vopsire.

Utilizarile coloratilor . In afara de colorarea fibrelor textile , colorantii organici servesc pentru inca alte multe scopuri printre care cele mai importante sunt: colorarea pielii tabacite , a hartiei , a alimentelor , a cernelurilor de tipar , a cauciucului , a bezinei si auleiurilor minerale. Mai sunt apoi utilizati coloranti in fotografia si cinematogrfia in culori , in biologie si in medicina. Unii coloranti insolubili sau complecsii metalici insolubili ai unor coloranti , asa numitele 'lacuri metalice' , servesc ca pigmenti , in locul colorantilor minerali , la fabricarea de vopsele pe baza de ulei de in sau de nitrat de celuloza. Principala aplicatie practica a colorantilor organici sintetici ramane insa colorarea fibrelor textile.

Fibrele txtile , folosite in practica , se pot clasifica in patru categorii : fibre animale ( lana, matase, blanuri ) , fibre vegetale ( bumbac, in, matase ) , esteri ai celulozei ( acetat de celuloza ) si fibre sintetice ( nylon, capron, politereftalat de glicol, polietena, policlorura de vinil ).

Referat: Tratamentul complex al luxatiei recidivante de rotula: orthopedic sau chirurgical? Lucrare: Articulatia genunchiului - meniscurile genunchiului

Modul de fixare al colorantului pe fibra difera cu natura fibrei. Fibrele animale contin grupe acide si bazice de aceea vopsirea lor se face cu coloranti bazici sau acizi. Fibrele vegetale , compuse din celuloza , fixeaza colorantii prin legaturi de hidrogen. Fibrele sintetice nu suporta incalzirea pana la fierbere cu solutii de coloranti , asa cum se obisnuieste la vopsire fibrelor naturale , de aceea vopsirea acestor fibre necesita tehnici speciale , diferite de cele obisnuite.

Principalele grupe de coloranti :

1. Coloranti bazici se numesc colorantii carecontin un cation colorat ( colorantii azoici bazici , trifenilmetanici bazici , oxazinici , tiazinici si fenazinici )

2. Colorantii acizi contin un anion colorat. Cei mai multi sunt sarurile de sodiu ale unor acizi sulfonici , continand grupa SO

3. Colorantii directi sau substantivi sunt colorantii care au propietatea de a se fixa direct pe bumbac , fara sa mai fie necesara o tratare prealabila a acestuia cu un tanin sau cu alte substante.

4. Coloranti de mordanati sunt o grupa de coloranti care formeaza complecsi chelatici insolubili si rezistenti ( la spalare ) , cu aplicatii in vopsitoria textila.

5. Colorantii de developare sunt compusi colorati insolubili , care iau nastere printr-o reactie chimica avand loc chiar pe sau in fibra textila.

6. Colorantii de cada sunt substante insolubile in apa cu caracter neutru si care , prin urmare , nu formeaza nici saruri solubile. Metoda de vopsire , specifica acestor coloranti , se bazeza pe reducerea lor in mediu alcalic.

7. Colorantii de sulf  se asemana in ceea ce priveste modul de vopsire cu colorantii de cada , solubilizarea se face insa cu sulfura de sodiu.

Istoric. Primul colorant organic sintetic , un derivat al fenosafraninei , mauveina , a fost obtinut de W. Perkin ( 1856 ) , prin oxidarea anilinei. Curand dupa aceea au fost descoperite safraninele si indulinele , din clasa colorantilor fenazinici. Albastrul-metilen , primu colorant tiazinic cu aplicatii industriale , a fost sintetizat de H. Caro in 1877 , iar primul colorant oxazinic , albastrul lui Meldola , in 1879. Pornind de la aceste inceputuri s-a dezvoltat industria 'colorantilor de anilina bazata pe prelucrarea gudroanelor de carbuni.

Structurile colorantilor azinici si mecanismele reactiilor lor de formare au fost stabilite catre sfarsitu secolului trcut prin lucrarile lui : Witt , Nietzki , Berthsen , Kehrmann si O. Fischer cu Hepp.

Colorantii azinici clasici sunt coloranti bazici care vopsesc in nuante vii , dar sunt puti rezistenti la lumina si clor. De aceea si din cauza descoperirii altor coloranti mai rezistenti , multi din vechii coloranti azinici au pierdut astazi din importanta lor.