Varietatile regionale ale pielii - organogeneza pielii

La animalele domestice, pielea reprezinta o serie de adaptari morfofunctionale zonale precum: pernitele digitale, scrotumul, planul nazal sau nazolabial, pielea conductului auditiv extern, a sacilor anali, a sinusurilor infraorbitar, interdigital si inghinal.

Pernitele digitale sunt prezente la carnivore, avand rolul de a amortiza socurile si de a rezista la tocire. Epidermul pernitelor este mult ingrosat si contine toate straturile, inclusiv stratul lucidum. Stratul cornos predomina si prezinta suprafata neteda la felide si cu desen papilar la canide. Pigmentatia apare, de obicei, intensa. Dermul prezinta papile inalte care se angreneaza cu ondulatiile stratului bazal epidermic.

Subcutisul (sau hipodermul), interpus intre periost si derm, apare bine dezvoltat, format dintr-un panicul fibro-grasos, cu rol amortizor. Glandele sudoripare merocrine sunt prezente atat in derm, cat si in subcutis,fapt ce permite testarea la pisici, prin examinarea pernitelor digitale, a unor substante medicamentoase ce stimuleaza sudoratia.

Planul nazal sau nazo-labial cuprinde pielea delimitata intre narine si buza superioara. La carnivore (canide si felide), planul nazal, lipsit de glande sebacee si sudoripare, prezinta o epiderma groasa, cheratinizata, cu un desen papilar caracteristic, ce permite identificarea animalelor prin inregistrarea amprentelor nazale. La cabaline, pielea dintre narine si buza superioara este subtire, slab cheratinizata, cu peri fini si numeroase glande sebacee. Suinele prezinta un plan rostral cu rari peri fini si cu numeroase si dezvoltate glande sudoripare merocrine. La ovine, caprine si bovine, zona epidermica a botului sau planul nazo-labial nu contine foliculi pilosi, dar are glande sudoripare merocrine mari, cu numeroase canalicule de excretie.

Pielea urechii externe acopera cartilajul concal si captuseste conductul auditiv extern. Este subtire si cuprinde foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripare. Pielea ce acopera fata convexa a cartilajului concal are mai multi foliculi pilosi pe unitatea de suprafata decat pielea de pe fata concava, care este mult mai subtire.

Lumenul conductului auditiv extern este delimitat de o piele cutata,ce contine foliculi pilosi, glande sebacee si glande ceruminoase.La ovine, pielea sinusului infraorditar este subtire, cu peri puternici,dar cu numeroase glande sebacee si sudoripare. Sinusul interdigital este captusit de o piele slab cornificata, cu foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripare apocrine, care formeaza impreuna glanda interdigitala. Sinusul ingvinal este tapetat de o piele fina, cu rari foliculi pilosi , glande sebacee si sudoripare apocrine.

Pielea scrotala este mult mai fina decat in alte regiuni ale corpului,cuprinzand glande sebacee si sudoripare, ce difera de la o specie la alta, prin marime si numar. La vier, scrotul cuprinde glande sudoripare apocrine, mici si putine, in timp ce armasarul prezinta glande sebacee

mari si glande sudoripare apocrine. La berbec si taur, in scrotum sunt prezente numeroase melanocite. Cantitatea de pigment variaza cu specia si rasa. Scurte fire de par se intalnesc la toate speciile. Dermul scrotumului se continua cu dartrosul, ce cuprinde un tesut conjunctiv fibro-elastic si fibre musculare netede. Fibrele musculare netede sunt influentate de temperaturile exterioare si faciliteaza reglarea temperaturii intratesticulare prin schimbarea pozitiei testiculului fata de peretele corpului.Cand temperatura mediului ambiant este ridicata, fibrele musculare netede se relaxeaza, iar testiculele coboara datorita greutatii lor, intinzand elementele fibro-elastice din scrotum. In timpul temperaturilor scazute, fibrele musculare netede se contracta ridicand testiculele, iar scrotumul se increteste, reducand pierderile de caldura. Stimularea mecanica sau tactila a scrotumului produce contractia fibrelor musculare din dartros.

Sacii sau sinusurile paraanale (sinus paranales) sunt diverticule cutanate, situate intre straturile (intern si extern) muschiului sfincter anal striat. Ele se deschid pe laturile anusului, la nivelul jonctiunii cuto-mucoase. Peretele sacilor si conductele lor de deschidere sunt captusite de un epiteliu stratificat scuamos cheratinizat. In peretele diverticulelor paranale, la felide, sunt cuprinse atat glande sebacee, cat si glande sudoripare apocrine. La canide, sunt prezente numai glande sudoripare apocrine, incat obstruarea canalelor cu secretie si detritusuri este mult mai frecventa. La felide, ocluzia este foarte rara, din cauza ca glandele sebacee prezente produc cantitati suficiente de lipide, care faciliteaza eliminarea secretiei, reducand riscul de ocluzie.

1.2. Organogeneza pielii

Pielea sau cutisul este organul de simt care adaposteste segmentul periferic al analizatorului cutanat (fig. 3. ).

Fig. 3. Organogeneza pielii:

1 - ectoderm; 2 - mezoderm; 3 - periderm (epitrichum); 4 - strat intermediar.

Analiza: ADN-ul exista in genomul uman Analiza: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea

Pielea este un organ conjunctivo-epitelial, cu origine embrionara dubla: epidermul se diferentiaza din ectoderm, iar dermul si hipodermul din mezoderm.

In primul moment  al organogenezei, pielea este alcatuita dintr-un epiteliu simplu cubic, de origine ectodermica, numit ectoderm embrionar. La inceputul perioadei fetale, epidermul cuprinde un strat de celule cubice, ce formeaza stratul germinativ, acoperit de un strat de celule turtite, ce alcatuiesc peridermul sau epitrichum. Mai tarziu, intre cele doua straturi epidermice apare un strat intermediar, alcatuit din celule poligonale. Dupa acest moment, in structura epidermului apare stratul cornos, sub care se formeaza stratul lucid.

Formatiunile senzoriale sunt repezentate la inceputul dezvoltarii epidermului numai de fibre amielinice neincapsulate. Dupa diferentierea stratului intermediar (Malpighi), apar retele de fibre nervoase in zonele cu sensibilitate marite (orificiul bucal, pleoape etc.). Totodata, se diferentiaza corpusculii senzitivi, aparand, in ordine, corpusculii Vater-Paccini, Meissner etc.

Dermul cutisului se diferentiaza din mezenchimul produs de partea dorsala a somitei. Dermul se organizeaza pe doua straturi: - unul superficial, lax, papilar, si altul profund, dens , numit strat reticular.

Glandele cutanate apar ca derivate ale epidermului. La pasari, se structureaza numai glanda uropigiana. La mamifere, apar: - glandele sebacee, atasate firului de par; - glandele sudoripare, cu localizari diferite; - glandele pleoapelor (Meibomius) si glandele mamare, in numar variabil si cu diferite localizari ( pectorala la hominide, pectorala, abdominala si inghinala la ongulate).

Glandele sudoripare apar sub forma unor muguri epiteliali plini, care se dezvolta din stratul germinativ al epidermului. Mugurii epiteliali patrund in derm sub forma unor cordoane celulare care se incolacesc, formand un glomerul. Ulterior, cordoanele devin tuburi, delimitate de celule secretorii, dublate de celule mioepiteliale, toate de origine ectodermala.

Glandele sebacee sunt anexate firelor de par si se dezvolta o data cu mugurii pilosi. Ele cuprind, ca si epidermul, mai multe straturi de celule.

Organogeneza fanerelor. Fanerele sunt reprezentate de productiile cornoase ale pielii. Fanerele ce acopera extremiatea apexiala a membrelor sunt tot derivate ale epidermului, fiind reprezentate de ongloane (la rumegatoare si suine) si de unghii (la carnivore si hominide). Totodata, epidermul participa si la diferentierea unor organe cheratinizate, denumite coarne, care pot fi pur epidermice la rinocer, osoase si caduce la cervidee, mixte osoase si epidermice, la rumegatoare.

Parul este produs de stratul germinativ al epidermului din care se desprinde un mugure ce patrunde in derm. Mugurele se alungeste, capatand aspectul unui cordon celular, a carei extremitate profunda se dilata formand bulbul pilos. Bulbul pilos ia forma unui clopot in  cavitatea caruia patrunde mezenchimul ce va genera papila dermica a firului de par. De firul de par se ataseaza glandele sebacee, ce se dezvolta din stratul germinativ si muschiul piloerector, de origine mezenchimala (fig.

Fig. 4. Dezvoltarea firului de par:

1 - Epiderm; 2 - Derm; 3 - Mugure pilos; 4 - Bulb pilos; 5 - Papila dermica;

6 - Glanda sudoripara; 7 - Glanda sebacee.

Penele sunt productii cuanate cornoase, caracteristice pasarilor, cu rol in reglarea temperaturii corporale si in zbor. Apar in ziua a cincea de incubatie, sub forma unor pete circulare, albicioase, produse de inmultirea celulelor din corion si din stratul bazal al epidermului primitiv. Din ziua a opta, penele apar ca mici ridicaturi papilare care proemina la suprafata tegumentului, datorita proliferarii papilei dermice si aparitiei unui strat relativ gros de celule intre stratul generator si epitrichum. Aceasta formatiune papilara creste si se inclina catre extremitatea caudala a corpului (fig. 5.).

Fig. 5. Dezvoltarea penelor, stadii succesive:

1 - Epitrichum; 2 - Epiteliul bazal; 3 - Derm.

Datorita cresterii inegale a stratului intermediar (Malpighi) si aplatizarii inegale a celulelor stratului generator, se produce o festonare a limitei dintre derm si epiderm, incat pe papila pricipala apar papile secundare, adelomorfe. Papilele secundare constituie punctul de origine pentru ramurile principale care se desprind de pe tulpina sau rahisul penei embrionare.

Mai tarziu, se produce o invaginare in profunzime a epidermului in zona de implantare, aparand bulbul plumifer.Bulbul plumifer al penei embrionare este implantat superficial in tegument. Pana de inlocuire se dezvolta din buza de proliferare a penei embrionare si patrunde adanc in derm.

Tulburarile de dezvoltare a cutisului si a anexelor sale sunt numeroase, putandu-se intalni: - ihtioza (accelerarea cornificarii si intarzierea procesului de exfoliere), chisturi dermoide, anomalii ale pilozitatii (hipertrichoza, hipotrichoza), alopecia (lipsa parului), anonichia (lipsa unghiilor) etc. In displazia ectodermala anhidrotica sau hipohidrotica se constata lipsa galandelor sudoripare si a glandelor sebacee, lipsa parului si, uneori, a dintilor.

Ca tulburari de dezvoltare a glandei mamare, se intalnesc: atelia (lipsa mamelonului), politelia ( mameloane supranumerare), amastia ( lipsa unor glande mamare), polimastia (glande mamare supranumerare), mamele ectopice (situate in pozitii aberante).