Sunetul - caracteristici

Sunetul - caracteristici

Pentru a ne familiariza cu ideea de sunet voi face o scurta descriere a acestui fenomen. Sunetul reprezinta in acceptiunea generala o perturbatie, o unda elastica produsa de un obiect care vibreaza in materie, un fenomen provocat de miscarea vibratorie a unui mediu si perceput de simtul auzului. Sunetul nu se propaga in vid, iar viteza de propagare in aer este de 340 m/s.

Sunetul poate fi descris folosind 3 caracteristici ale sale: frecventa, amplitudinea si intensitatea.  In continuare voi aborda aceste caracteristici din punct de vedere fizic si acustic.

2.1 Frecventa

Individul percepe frecventa prin senzatia de sunete mai 'inalte' sau sunete mai 'joase'. Frecventa unui sunet se caracterizeaza prin numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le efectueaza intr-un timp dat. Frecventa este masurata in hertzi, sau perioade pe secunda.

Inaltimea este data de un anumit numar de vibratii pe secunda, ce caracterizeaza sunetul. In aceasta situatie, sunetele inalte au un numar mare de vibratii. Modul in care se succed sunetele de diferite inaltimi in cadrul unui fragment melodic influenteaza impactul psihologic al acesteia asupra subiectilor. Melodia este elementul de baza pe care cauta sa-l deceleze cel mai repede un ascultator, pus in fata unei configuratii sonore. O succesiune de sunete de diferite inaltimi, ce are la baza o anumita logica poate dezvolta in plan psihic un pattern cognitiv sau afectiv specific ce poate fi ulterior manipulat.

2.2 Amplitudinea

Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Distanta maxima pe care o unda o parcurge de la pozitia normala, sau zero, reprezinta  amplitudinea; aceasta corespunde cu gradul de miscare in moleculele de aer ale unei unde. Cind gradul de miscare in molecule creste, acestea lovesc urechea cu o forta mai mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un sunet mai puternic. O comparatie de unde sonore la amplitudine scazuta, medie, si inalta demonstreaza schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeasi frecventa, si ar trebui sa sune la fel doar ca exista o diferenta perceptibila in volum.

Amplitudinea unei unde sonore reprezinta gradul de miscare al moleculelor de aer din unda. Cu cit amplitudinea unei unde este mai mare, cu atit moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii si sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea unei unde sonore poate fi exprimata in unitati masurind distanta pe care se intind moleculele de aer, in diferenta de presiune intre compresia si extensia moleculelor, si caracterizata de energia implicata in proces. Cind cineva vorbeste normal, de exemplu, se produce energie sonora la o rata de aproximativ o suta de miime dintr-un watt. Toate aceste masuratori sunt extrem de dificil de facut, iar intensitatea sunetului este exprimata, in general, prin compararea cu un sunet standard, masurat in decibeli.

2.3 Intensitatea

Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli (dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este de 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie 10 dB, intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensitatile sunetului sunt aranjate pe o scara logaritmica, ceea ce inseamna ca o crestere de 10 dB corespunde cu o crestere a intensitatii cu o rata de 10. Astfel, fosnetul frunzelor este de aproape 10 ori mai intens decat șoapta. Distanta la care un sunet poate fi auzit depinde de intensitatea acestuia, care reprezinta rata medie a cursului energiei pe unitatea de suprafata perpendiculara pe directia de propagare.

In propagarea sunetului in atmosfera, schimbarile proprietatilor fizice ale aerului, cum ar fi temperatura, presiunea si umiditatea, pot determina scaderea amplitudinii undei sau imprastierea acesteia.