FIZIOLOGIA CAVITATII BUCALE - inervatia secretorie parasimpatica

Cavitatea bucala este formata din

vestibul , situat intre buze si arcadele dentare;

cavitatea propriuzisa, delimitata de:

a)      palatul dur superior;

b)      planseul bucal inferior;

c)      arcadele dentare anterioare;

d)      orificiul buco-faringian, delimitat de pilierii amigdalieni posterior.

Mucoasa acestei cavitati e formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat. Scheletul prezinta o parte mobila - mandibula, ale carei miscari se datoreaza articulatiei temporo-mandibulare si este determinata de contractia unor grupe musculare.

In cavitatea bucala se gaseste un organ muscular - limba, pe suprafata careia exista receptori gustativi sub forma mugurilor gustativi.

Vascularizatia este asigurata de ramuri ale arterei carotide externe.

Inervatia senzitiva se face prin:

a)       nervul facial  (N VI) care are receptorii in 2/3 anterioare ale limbii, are soma in ganglionul geniculat si fibrele senzitive se termina in centrul salivar superior din punte;

b)       nervul glosofaringian (N IX) cu receptorii in 1/3 posterioara a limbii, soma in ganglionul pietros si terminatiile nervoase in centrul salivar inferior din bulb;

c)        nervul vag (N X) cu receptorii in mucoasa faringiana si esofagiana, soma in ganglionii jugular si plexiform;

d)       nervul trigemen (N V), cu receptorii pentru tact, termici si durerosi din mucoasa cavitatii bucale si cu soma in ganglionul gasser.

Inervatia secretorie parasimpatica

Cu punct de plecare din centrul salivar superior, prin nervul facial, face sinapsa in ganglionii din hilul glandelor submaxilare si sublinguale, fibrele postganglionare terminandu-se in glandele respective.

Cu punct de plecare din centrul salivar inferior din bulb, prin nervul glosofaringian, face sinapsa in ganglionul otic, fibrele postganglionare se termina in glanda parotida.

Inervatia simpatica are primul neuron in coarnele laterale T1 , T2, sinapsa se face in ganglionul cervical superior, fibrel postganglionare in jurul carotidei externe si ramurile sale ajung la glandele salivare.

La nivelul cavitatii bucale are loc:

1. o functie secretorie - secretie salivara;

2. o functie motorie - masicatia.

1. Secretia salivara este produsa de trei perechi e glande exocrine si de un numar mare de  glande unicelulare de pe suprafata mucoasei.

Cele trei perechi de glande sunt:

Glandele parotide - sunt situate in lojele parotidiene de langa conductul auditiv extern. Au o greutate de 25-30 gr., fiecare si isi varsa produsul de secretie prin canalul lui Stenon in vestibul, la nivelul molarului II superior.

Glandele submaxilare - sunt situate in planseul bucal, in vecinatatea unghiului intern al mandibulei. Au fiecare cate 7 gr. greutate si isi varsa produsul de secretie prin canalul Warton lateral de fraul limbii;

Glandele sublinguale - sunt situate deasupra planseului bucal in loja sublinguala, au greutate fiecare de 3-5 gr., iar produsul de secretie se varsa in apropierea fraului limbii prin 5-6 canale Rivinus (sau canal unic Bartholin).

Toate sunt glande tubulo-acinoase formate din acini si ducte.

Acinii sunt captusiti cu celule piramidale, avand apexul spre lumen.Celulele au caracter secretor (prezinta reticul endoplasmatic si aparat Golgi) si granulatii de secretie.

Celulele sunt de doua feluri:

a)      seroase, cu granulatii de zimogen, ce secreta ptialina (amilaza);

b)     mucoase, cu granulatii de mucinogen, ce secreta mucina.

Acinii sunt serosi in glandele parotide, mucosi in glandele sublinguale si micsti in glandele submaxilare.

Ductele sunt:

a)      intercalate;

Eseu: Musculatura genunchiului - muschi cu actiune principala si secundara Referat: Olimpiada de Biologie - subiecte

b)      striate;

c)      excretoare.

Ductele intercalate si excretoare joaca rol de conducte.

Ductele striate sunt marginite de celule cuboidale, inalte cu microvili spre extremitatea luminala, cu aspect striat spre baza determinat de prezenta invaginatiilor membranei si a mitocondriilor ( la fel ca cel din tubul proximal renal).

Ductele striate participa la formarea salivei, ele lipsesc la glandele sublinguale.

Acinul si cele 3 ducte formeaza o unitate morfofunctionala numita salivon.

Atat in acin cat si in ducte exista celule mioepiteliala cu rolin eliminarea salivei. In citoplasma celulelor acinare exista miofilamente cu acelasi rol.

Glandele unicelulare raspandite pe suprafata mucoasei secreta mucus sub actiunea stimulilor locali. Ele sunt mai numeroasa in regiunea palatina si labiala.

Vascularizatia e asigurata de ramuri din carotida externa si realizeaza un sistem port avand primul rand de capilare in jurul ductelor si al doilea in jurul acinilor, acinul primind sangele ce a irigat ductul.

Inervatia e vegetativa - decrisa mai sus.

FORMAREA SALIVEI

Saliva formata in acini este saliva primara. Ea contine ptialina, mucina, intr-un mediu ionic asemanator lichidului extracelular deci izoosmotic cu plasma.

Substantele proteice sunt sintetizate pe ribozomi, transportate prin reticul endoplasmatic la aparatul Golgi si depozitate sub forma de vezicule la extremitatea apicala a celulei de unde sunt eliminate in acin prin exocitoza.

In ceea ce priveste substantele anorganice, semnalul secretor creste permeabilitatea pentru Cl^- la nivelul membranei bazale si laterale. Cl^-  e transportat activ, ceea ce atrage ionii pozitivi in celula. Creste osmolaritatea ceea ce atrage apa. Creste presiunea in celula, aceasta isi mareste volumul, apar mici rupturi ale marginii apicale prin care se elimina continutul celular in acin.

Saliva primara ajunsa in ductul striat isi modifica compozitia. Aici Na⁺  este reabsorbit activ iar K⁺ secretat.

Reabsorbtia Na⁺ este mai puternica ceea ce determina in interiorul ductului un potential de -70mV. Acest potential determina reabsorbtia pasiva a Cl^- . Prin schimb cu Cl dar si printr-un proces activ este secretat HCO₃^- .

In consecinta, in repaos secretor concentratia in saliva a Na si Cl este scazuta (Na⁺ 15 mEg/l fata de 142 in plasma), cele ale K⁺ si HCO₃^- sunt crescute (K⁺ - 30 mEg/L fata de 4 in plasma, HCO₃^- 50-70 mEg/L fata de 24 in plasma).

Cum reabsorbtia este mai puternica decat secretia iar ductele sunt f.putin permeabile pentru apa, saliva finala este hipotona ( cu xceptia celei sublinguale unde nu exista ducte striate).

In cresterea debitului salivar, saliva trece mai repede prin ducte, procesele de la acest nivel sunt mai reduse.

In exces de aldosteron, care ca si la nivel renal stimuleaza absorbtia de Na⁺ si secretia de K⁺ , ClNa din saliva poate fi redua chiar la zero, iar eliberarea K⁺ creste.

Prin ducte se elimina o serie de ioni, fenomen constatat prin injectarea unor ioni radioactivi intr-o artera din apropierea glandei. In ordinea aparitiei: HCO₃^- ,Cl^- ,B₂^- ,K⁺ ,I^- , ureea.

COMPOZITIA SALIVEI

Parenchimul glandular de cca 60 gr. Secreta in 24 de ore 1000-1500 ml saliva, adica 0,5-1ml pe gr. /pe ora, in conditii bazale.

In timpul masticatiei 1-2 ml, iar in secretie maxima - 5-8ml pe gr. Si pe ora.

Saliva este un lichid incolor, transparent, filant (din cauza mucinei) usor opalescent ( celule descuamate, leucocite), hipoton - densitatea de 1003-1008, presiunea osmotica 50 mosm/L, cu un pH acid in repaos (5,4-6), ce se alcalinizeaza cand secretia creste (7,8).

Compozitia se modifica cu tipul alimentelor ingerate:

devine abundenta si apoasa cand se consuma alimente uscate;

abundenta in cazul substantelor acide;

bogata in mucus cand se consuma carne.

Este formata din:

99,4% apa;

0,6% rezidu uscat: 0,2% substante anorganice

0,4% substante organice.

Substantele anorganice sunt saruri de Na, K, sub forma de cloruri, bicarbonati, fosfati.

Exista si Ca⁺⁺ care creste cu fluxul salivar.

In mediul acid Ca⁺⁺ e mobilizat din smaltul dentar.

In mediul alcalin se formeaza saruri insolubile de Ca⁺⁺  dand calculi-sialolati in ductele salivare. Ca⁺⁺ participa si la formarea tartrului dentar. In saliva exista si sulfocianat - forma de eliminar a ionului CN rezultat din metabolizarea proteinelor. El are rol antiseptic. Prin saliva se elimina si iod, glandele salivare il concentreaza de 60 de ori (rol necunoscut). Se elimina si Fl^- necesar mentinerii integritatii dentare.

Substantele organice sunt reprezentate in primul rand de proteine, cele mai importante fiind enzimele:

Amilaza (ptialina) este o αamilaza ce desface legaturile α 1-4 glicozidice din amidonul sau glicogenul preparate.

E activata de Cl^- , are pH-ul optim de 6,8 si temperatura optima de 37⁰ C.Este activa intre pH 4-11, de aceea isi continua actiunea in stomac pana cand pH-ul bolului scade sub 4.

Degradarea amidonului preparat are loc pana la maltoza, maltotrioza si dextrine (dextrinele rezulta deoarece ptialina nu scindeaza legaturile 1-6 glicozidice de la nivelul ramificatiilor).

Lizozimul hidrolizeaza capsula glicozidica a bacteriilor ajutand patrunderea sulfacianatului.

Kalicreina  formeaza bradikinina, o substanta vasodilatatoare.

In saliva mai exista mucoproteine care participa la formarea mucusului ce adera de alimente favorizand formarea bolului alimentar. De asemenea adera de mucoasa bucala formand un filtru protector.

Mucusul favorizeaza alunecarea bolului si prin HCO₃ neutralizeaza substantele acide.

Mai exista antigene de grup sanguin care se intalnesc la persoanele secretoare (80%) - sunt glicoproteine.

Exista si IgA, anticorp cu rol de aparare impotriva bacteriilor.

Substante cu rol bactericid

bactericidina - impotriva lactobacilului si a streptococului;

lactoferina - ce s-a gasit la persoanele fara carii.

Substante azotate neproteice

uree;

acid uric;

creatinina;

aminoacizi;

glucoza 0-5 mg%;

acid lactic;

lipide: colesterol, acizi grasi, fosfolipide.

Rolurile salivei

1). Faciliteaza masticatia si deglutitia;

2). Lubrefiaza mucoasa favorizand vorbirea;

3). Solubilizeaza multe substante excitand papilele gustative;

4). Rol digestiv - descompune amidonul preparat;

5). Are proprietati bactericide;

6).Reprezinta calea de eliminare a unor substante toxice (Hg, Pb), a microorganismelor, a ureei.

In lipsa salivei apar ulceratii ale mucoasei bucale deoarece saliva o spala indepartand microorganismele si esturile alimentare si are efect bactericid.

Reglarea secretiei salivare se face exclusiv pe baza nervoasa, prin reflexe neconditionate si conditionate.

Reglarea reflex neconditionata este innascuta, se face pe calea unui arc reflex existent, se mentine cat timp acest arc exista si e declansat de un stimul cu importanta biologica.

Receptorii sunt cei gustativi, tactili sau durerosi din cavitatea bucala.

Calea aferenta (descrisa anterior) e reprezentata de fibrele senzitive ale nervilor: facial, glosofaringian, vag si trigemen.

Centrii:

salivari superiori din punte;

salivari inferiori din bulb.

Calea eferenta (descrisa anterior) prin nervii facial si glosofaringian.

Reflexul desfasurat pe aceasta cale este parasimpatic si declanseaza o secretie abundenda dar saraca in amilaza.

Concomitent se produce vasodilatatie prin badikinina.

Sistemul nervos parasimpatic stimuleaza dezvoltarea glandelor salivare, metabolismul lor. Denervarea parasimpatica duce la atrofia glandelor salivare.

Sistemul nervos simpatic stimuleaza secretia amilazei, dar secretia este putin abundenta deoarece contracta vasele.

Denervarea simpatica nu duce la modificari ale glandelor salivare.

Reglarea reflex conditionata are o importanta redusa la om. E declansat de stimuli care nu au importanta biologica daca acestia se asociaza repetat cu administrarea mancarii.

Acesti stimuli capata astfel semnificatie de semnal.

Reflexele conditionate se formeaza in timpul vietii, arcul lor reflex fiind completat la nivelul scoartei cerebrale prin stabilirea unei conexiuni temporare intre centrul stimulului indiferent (vaz, auz,etc.) si proectia corticala a centrilor salivari.

In acest fel, la aparitia excitantului indiferent se declanseaza salivatia inainte de aparitia excitantului cu semnificatie biologica-alimentul.

Deci prin reflex conditionat organismul este pregatit pentru a incepe digestia inainte de introducerea alimentului in cavitatea bucala, reprezinta un mijloc mai fin de adaptare.

Reflexul conditionat se poate stinge daca excitantul care l-a produs nu e intarit prin administrarea alimentului.

Exista factori umorali ce pot influenta activitatea secretorie salivara astfel:

aldosteronul stimuleaza reabsorbtia Na⁺ si eliminarea K⁺ ;

ADH stimuleaza si la acest nivel reabsorbtia apei;

STH are actiune trofica asupra acinilor salivari.

Activitatea centrilor salivari bulbo-pontini este influentata de alti centrii:

participarea scoartei este demonstrata de:

disparitia secretiei salivare in timpul somnului:

formarea reflexelor conditionate;

modificari ale secretiei salivare in dereglari psihice (scade la maniaci, creste la schizofrenici).

2. participarea sistemului limbic e dovedita prin modificari ale secretiei in timpul reactiilor emotionale.

Secretia salivara are si rol endocrin

In saliva se secreta substante biologic activ in functie de specie (de ex. veninul , panza de paianjen etc.)

La soareci s-a gasit somatostatina si glucagon.

De asemenea NGF (factor de crestere al nervilor in ganglionii submandibulari) cu rol in dezvoltarea ganglionilor simpatici si in ser la om.

Administrata creste concentratia NA (noradrenalinei) in tesuturi. Serul antiNGF e folosit pentru desimpatizare.

Un alt factor, tot la soareci EGF (factor de crestere al epidermei) produce keratinizarea epidermei, fiind necesar pentru eruptia dintilor, deschiderea fantei palpebrale (deschiderea ochilor la puii de pisica si caine).

S-au gasit sialogastrona - un inhibitor al secretiei gastrice, parotina cu rol in metabolismul glucidelor.

Azi s-a realizat un extract din glanda parotida, ce usureaza fixarea Ca⁺⁺ in oase.