Regnul animalia

REGNUL ANIMALIA

Animalele sunt organisme pluricelulare (metazoare), avand corpul format din celule si tesuturi specializate structural si functional.

Dezvoltarea ontogenetica (individuala) incepe cu celula-ou diploida care ia nastere din fuzionarea a 2 gameti de sex opus, haploizi. Dupa fecundatie, aceasta incepe sa se divida imediat, astfel incat in urma unor mitoze succesive, celula-ou, zigotul, va deveni o masa sferica numita morula. Segmentarea continuand, celulele rezultate se dispun intr-un strat extern diferentiind blastodermul cu o cavitate centrala - blastocel, plina cu lichid, formand blastula. Celulele continua sa se divida, iar o parte a peretelui blastulei se turteste si se adnceste in blastocel, care astfel se micsoreaza, formandu-se un strat extern de celule, ectodermul, si unul intern, endodermul. Endodermul margineste o cavitate interna - arhenteron (intestinul primitiv), cu o singura deschidere, numita blastopor, aceasta formatiune se numeste gastrula.

Deci, morula, blastula, gastrula sunt principalele stadii in formarea embrionului.

Spongierii si celenteratele sunt formate din 2 straturi celulare - ectoderm si endoderm, de aceea se numesc didermice sau diploblastice.

Incepand cu viermii, structura metazoarelor se complica prin diferentierea celei de-a treia foite embrionare - mezodermul - intercalata intre ectoderm si endoderm. Aceste metazoare se numesc tridermice sau triploblastice.

La triploblasticele primitive, reprezentate prin viermii lati, mezodermul este un tesut numit parenchim, care umple spatiul dintre organe. Aceste metazoare constituie grupul triploblasticelor acelomate, deoarece mezodermul nu formeaza o cavitate generala, numita celom.

De la viermii inelati si pana la mamifere, celulele mezodermului formeaza peretii celomului. Aceste metazoare constituie grupul triploblasticelor celomate. In celom sunt situate organele interne care participa la functiile de nutritie, respiratie, excretie, constituind mediul intern al organismului.

La triploblasticele inferioare - viermi, moluste, artropode - orificiul bucal isi are oroginea in blastopor si se numesc protostomieni.

La triploblasticele superioare - de la echinoderme la vertebrate - , orificiul bucal se formeaza la polul opus blastoporului, dand nastere anusului. Aceste metazoare se numesc deuterostomieni, se caracterizeaza printr-un sistem nervos dorsal si schelet intern.

Majoritatea organismelor ingera hrana care este preluata de celulele tubului digestiv prin procesul de pinocitoza sau fagocitoza.

Metazoare didermice (diploblastice)

INCRENGATURA CELENTERATE (CNIDARIA)

Celenteratele sunt animale acvatice, majoritatea marine, solitare sau coloniale, libere sau fixate (hidra de apa dulce, meduza, coralul, actinia, deditelul de mare).

Celenteratele se prezinta sub forma de polip, de regula fixat, si meduza, forma libera, au simetrie radiara. Au sistem nervos difuz format din neuroni bipolari sau multipolari interconectati in retea. Apare pentru prima data sistemul digestiv, format dintr-un orificiu buco-anal inconjurat de tantacule si o cavitate gastrica. Nu au organe organe respiratorii specializate, schimbul de gaze are loc prin peretii sistemului gastro-vascular. Nu se diferentiaza nici sistem excretor.

Structura: peretele corpului este format din 2 straturi: stratul extern, ectodermul, si stratul intern, endodermul, care marginesc o cavitate digestiva - cavitate gastrala sau sistem gastrovascular (asigura digestia, respiratia, excretia), care comunica cu exteriorul prin orificiul buco-anal, inconjurat de tentacule. Ectodermul prezinta celule specializate: celule mioepiteliale (celule contractile), celule senzitive, celule urticante (nematocisti) cu ajutorul carora animalul paralizeaza prada sau se apara. Endodermul este format din celule digestive flagelate si celule glandulare fara flageli, cu rol in digestie. Cele doua staturi sunt separate printr-un perete subtire, gelatinos, numit mezoglee, in care sunt raspandite celulele nervoase.

Reproducerea este asexuata prin inmugurire, diviziune si sexuat prin oua.

Cupride 3 clase: hidrozoare, scifozoare, antozoare.

Clasa Hidrozoare - hidra de apa dulce- Hydra viridis: se prezinta sub forma de polip,

fix sau cu mobilitate redusa - hidropolip, dar si ca forma libera, de meduza - hidromeduza. Polipii traiesc solitari sau in colonii.

Reprezentanti: hidra de apa dulce- Hydra viridis- traieste in balti populate cu plante acvatice; corabia portugheza - Physalia physalis - traieste in oceanele lumii.

2. Clasa Scifozoare prezinta, de asemenea, doua stari morfologice, scifopolipul si scifomeduza, exclusiv marine. Polipul este mic si solitar. Cavitatea gastrica este impartita prin 4 septuri in 4 buzunare, formand sistemul gastro-vascular.

Reprezentanti: meduza de apa rece - Aurelia aurita, traieste in Marea Neagra; meduza de apa calda - Rhizostoma pulmo.

Metazoare tridermice (triploblastice)

I.       INCRENGATURA VIERMILOR LATI (PLATHELMINTHES)

La aceste animale structura corpului se complica prin formarea mezodermului, care prezinta mai multe tipuri de celule cu diferite functii: respiratorie, fagocitara, de acumulare. Deci, viermii constituie grupul triploblasticelor acelomate, deoarece mezodermul nu formeaza celomul. Au simetrie bilaterala; corpul lor este turtit dorso-ventral si nesegmentat. Tegumentul impreuna cu sistemul muscular formeaza sacul musculo-cutaneu. Sistemul nervos este alcatuit din ganglionii cerebroizi si cordoane nervoase longitudinale ce strabat intreg corpul. Se hranesc cu animale mici si cu substante in descomunere, pe care le atrag cu "gura", situata la capatul unui tub digestiv, acesta este ramificat si are o singura deschidere, orificiul buco-anal. Nu au aparat circulator si respirator, schimbul de gaze fiind realizat prin tegument. Pentru prima data apar organe de excretie, reprezentate de protonefridii, alcatuite dintr-un sistem de canale ramificate, prevazute la capat cu ate o celula cu flamura vibratila. Majoritatea sunt viermi hermafroditi, cu organe de reproducere complicate. Dezvoltarea lor este complicata, de multe ori cu gazde intermediare.

Increngatura cuprinde 3 clase: turbelariate (planariile), trematode, cestode.

1. Clasa Trematode cuprinde specii endoparazite in corpul omului, ovinelor sau bovinelor. Au corpul neciliat, ca o frunza, avand organe de fixare - ventuze, discuri e fixare. Corpul este acoperit cu cuticula. Reproducerea este asociata adesea cu alternanta de generatii si schimbarea de gazda.

Reprezentanti: viermele de galbeaza - Fasciola hepatica (traieste in caile biliare la oi si gazda intermediara melcul Limnea) din cauza vietii parazitare are o alcatuire simpla: nu are sistem circulator, nici respirator, tubul digestiv are un simplu orificiu buco-anal si numeroase ramificatii scurte. Sistemul nervos este format din ganglioni nervosi, grupati in partea anterioar a corpului - ganglioni cerebroizi. Este hermafrodit, cu organe genitale complicate si cu un ciclu evolutiv care contine mai multe forme larvare.

2. Clasa Cestode cuprinde grupul teniilor, exclusiv endoparazite in intestinul omului si in musculatura multor animale (porcine, bovine). Corpul este format din mai multe bucati numite proglote. Extremitatea anterioara se numeste scolex, prezinta ventuze si carlige. Hrana este absorbita pe toata suprafata corpului. Ca urmare a vietii parazitare, sistemul digestiv lipseste, iar cel genital este hipertrofiat.

Reprezentanti: Taenia solium are drept gazda intermediara porcul, paraziteaza in intestinul omului, este raspandita unde se consuma carne de porc infestata; Taenia saginata are drept gazda intermediara o specie de bovine; Taenia echinococcus traieste ca adult in intestinul cainelui dar si la alte canide; omul se infesteaza prin oua, ocazional. Larva se localizeaza in plamani, ficat unde se formeaza chisturi hidatice. Profilaxia hidatozei se face prin respectarea regulilor de igiena, deparazitarea cainilor. Foarte importanta este prevenirea infestarii cu tenii, prin pastrarea stricta a regulilor de igiena generala si alimentara.

II.      INCRENGATURA VIERMILOR CILINDRICI (NEMATHELMINTHES)

Viermii cilindrici au dimensiuni variate, liberi sau paraziti la plante, animale si om. Sunt protostomieni cu simetrie bilaterala, corp nesegmentat, acoperit cu cuticula groasa, chitinoasa, tegumentul este lipsit de cili. Unii pot fi microscopici, altii pot ajunge la 130 cm, de obicei femelele sunt mai lungi. Nu au celom, ci o cavitate primara a corpului, numita pseudocelom. Musculatura formeaza cu tegumentul un sac musculo-cutaneu. Se deosebesc de viermii plati prin faptul ca tubul digestiv este deschis la ambele capete, avand orificiul bucal separat de orificiul anal; hrana patrunde prin gura, este digerata in prima parte a intestinului, iar resturile nedigerate sunt eliminate prin anus, sistemul digestiv are forma unui tub drept; nu mai exista amestecul hranei cu resturile nedigerate ca la hidra si planarii. Lipseste aparatul respirator si aparatul circulator, schimbul de gaze este realizat de tegument. Sexele sunt separate, reproducerea este sexuata, dezvoltarea este directa, fara metamorfoza. Avantajul evolutiv este atat de important, incat tipul de sistem digestiv s-a generalizat in lumea animala. Increngatura cuprinde 3 clase: rotiferi, gastrotrichi, nematode.

Clasa Nematode cuprinde specii endoparazite la plante si animale, dar si specii libere care se hranesc cu bacterii sau sunt pradatori. Viermii au corpul filiform. Originea nematodelor pare sa fie in turbelariatele primitive.

Reprezentanti: limbricul omului - Ascaris lumbricoides paraziteaza ca adult in intestinul omului, ouale sunt eliminate odata cu materiile fecale ale gazdei si pot ajunge pe legume si zarzavaturi, daca sunt consumate nespalate ouale parazitului pot ajunge in stomac unde elibereaza larvele; larvele strabat peretii tubului digestiv si prin sange pot ajunge in plamani, apoi urca in bronhii si pot fi reinghitite in tubul fdigestiv, unde se transforma in adulti de ambele sexe. Limbricul porcului - Ascaris suum, ambii au corp cilindric, de culoare alba-galbuie, femela este mai mare decat masculul, pentru prima data in seria animala orificiul bucal este separat de orificiul anal; oxiurul - Enterobius vermicularis este parazit in intestinul gros - in cecum si apendice si regiunea anala, in special la copii, produce paloare, nervozitate, iritatie anala, infestarea se face cu oua luate de pe fructe si zarzavaturi consumate nespalate sau prin autoinfestare. Limbricul si oxiurul consuma substantele nutritive si otravesc organismul gazda prin substantele toxice pe care le produc, iritand mucoasa intestinala; trichina - Trichinella spiralis traieste in muschiul de porc, sobolan, caine, pisica, om ca larve, iar ca adulti paraziteaza intestinul subtire al gazdelor. Omul este infestat cu trichina prin consum de carne de porc parazitata. Parazitii patrund in muschi unde se inchisteaza. Contra trichinelozei musculare nu exista inca tratament eficace; nematodul graului ataca frunzele si spicele; nematodul cartofului ataca tuberculii.

III.    INCRENGATURA VIERMILOR INELATI (ANNELIDA)

Anelidele traiesc in mediul acvatic, marin si dulcicol, in sol, iar unele sunt parazite. In general sunt forme libere si au culori diferite, majoritatea traiesc in mari si oceane, dar se cunosc si specii de apa dulce si terestre, dimensiunile sunt cuprinse intre 0,2 mm si 3 m, iar numarul metamerelor poate ajunge la aproximativ 800. Au corpul format dintr-un numar variabil de inele dispuse unul dupa altul, separate in interiorul corpului prin pereti transversali, numiti disepimente. Corpul este format din segmente, fiecare segment poate avea cate o pereche de parapode, branhii, muschi, ganglioni nervosi, nefridii, vase de sange inchise. Sistemul nervos este de tip scalariform, cu o pereche de ganglioni cerebroizi si un inel periesofagian care ii leaga de lantul ganglionar ventral. Fiecare segment are cate o cavitate generala proprie; de la aceste animale, celulele mezodermului formeaza peretii celomului, cavitatea unde sunt situate organele interne, care participa la functiile de nutritie, respiratie, excretie, constituind mediul intern. Sistemul digestiv este format din gura, faringe musculos si glandular, care secreta enzime proteolitice; esofagul este prevazut cu o gusa, urmata de o pipota cu pereti musculosi, in esofag deschizandu-se si glandele calcaroase; tubul digestiv se continua cu intestinul, prevazut cu numeroase cecuri glandulare care maresc suprafata de digestie si absorbtie, intestinul se deschide la exterior prin anus. Sistemul circulator este inchis, format din 2 vase longitudinale, dorsal si ventral, care se leaga intre ele printr-o retea de capilare; aici apare pentru prima data un grup de inele vasculare ce leaga cele 2 vase principale, care se contracta ritmic, denumite "inima". Sistemul excretor este reprezentat de metanefridii, formate din tuburi incolacite care comunica atat cu cavitatea generala a corpului printr-o palnie ciliata, cat si cu exteriorul printr-un por situat pe segmentul urmator. Corpul este format din trei regiuni: regiunea cefalica, trunchiul si regiunea anala. Sistemul nervos este de tip scalariform. Respiratia se face pe toata suprafata corpului sau prin branhii. Speciile marine au tentacule senzoriale, statocisti (organe pentru simtul echilibrului), receptori chimici si o pereche de ochi. Prelucrarea informatiilor primite din mediul extern, dar si modul de viata liber, au condus la o mai buna organizare a sistemului nervos si la accentuarea cefalizarii. Reproducerea este sexuata, iar in cursul dezvoltarii la polichete apare larva trocofora intalnita si la unele grupe de moluste. . grup important din punct de vedere filogenetic, filumul anelidelor este reprezentat in fauna actuala de peste 12000 specii. Originea lor este inca discutata, probabil au evoluat din viermii primitivi, din grupa turbelariatelor, alaturi de moluste.

Increngatura cuprinde 3 clase: polichete, oligochete, hirudinee.

1. Clasa Oligochete cuprinde viermii inelati hermafroditi, care traiesc in sol si in apele dulci, au o slaba dezvoltare a capului, nu au parapode - expansiuni laterale ale segmentelor corpului si au un numar mic de cheti - peri chitinosi infipti in parapode. Sunt colorate, fie datorita pigmentului din tegument, fie culorii sangelui.     Reprezentanti: rama - Lumbricus terrestris prezinta un numar mic de cheti infipti in tegument, este hermefrodita, din oua rezulta rame mici, are rol in formarea si afanarea humusului; nu are ochi sau alte organe de simt, dar cu toate acestea este sensibila la lumina; pielea simte daca animalul este la lumina zilei sau in galeriile subterane; Tubifex tubifex este comuna in parauri, pe malul de pe fundul apelor unde stau infipti cu partea anterioara.

2.Clasa Hirudinee cuprinde specii care traiesc in apele dulci sau marine, foarte putin terestre. Au cap slab dezvoltat, parapode absente, lipsa chetilor, prezinta ventuze, corpul este turtit dorso-ventral. Sunt specii hermafrodite, din ou dezvoltandu-se direct lipitori mici.

Reprezentanti: lipitoarea - Hirudo medicinalis traieste ca ectoparazit, sugand sangele broastelor, pestilor si mamiferelor. Are corp turtir dorso-ventral, anterior prezinta o ventuza bucala cu 3 falci chitinoase cu care taie pielea gazdei (muscatura in forma literei Y). Secreta hirudina anticoagulanta, faringe musculos, stomac cu 10 perechi de diverticule laterale matamerice, servind la inmagazinarea pe timp indelungat a sangelui supt. Poate sa foloseasca aceste rezerve fara a se hrani vreme de aproximativ 18 luni. Cand este tanara se hraneste cu insecte, melci, viermi, la maturitate se hraneste cu sange cald; lipitoarea pestilor - Piscicola geometra traieste pe corpul pestilor.

IV.    INCRENGATURA MOLUSTELOR (MOLLUSCA)

Molustele sunt nevertebrate protostomiene celomate, cu simetrie bilaterala si corp moale. Sunt animale marine si de apa dulce, dar si terestre. Corpul este nesegmentat, bogat in glande, format din 3 regiuni: cap, masa viscerala, picior. Masa viscerala este acoperita de o rasfrangere a tegumentului, numita manta, formata din unul sau doua pliuri ale peretelui corpului, care secreta o cochilie calcaroasa la melci, scoici si nautil, avand rol protector. Intre manta si peretele corpului se formeaza o cavitate paleala, cu rol in respiratie si in nutritie, in care, la unele specii se gasesc branhiile. Cochilia sau valva este o formatiune dura, calcaroasa. Cavitatea corpului - celomul - este redusa si limitata la pericard, care inconjoara inima, si gonocel, care contine gonadele, restul spatiului dintre organe fiind umplut cu parenchim.  Sistemul digestiv prezinta pentru prima data glanda anexe numita hepato-pancreas care elaboreaza enzime necesare digestiei si are rol in secretia calcarului din cochilie. La gasteropode si cefalopode in cavitatea bucala se intalnesc 1-2 placi chitinoase numite maxile. La scoici si unii melci in partea posterioara a stomacului se afla un organ numit stilet cristalin care secreta enzime cu rol in digestia glucidelor. La cefalopode, intestinul terminal, rectul, prezinta o glanda numita punga cu cerneala cu rol in apararea organismului. Molustele gasteropode adaptate la viata terestra sau cele adaptate secundar la mediul acvatic respira prin mantaua vascularizata ce indeplineste rol de plaman, care comunica cu exteriorul printr-un orificiu respirator numit pneumostom; la molustele acvatice, scoicile, sistemul respirator este reprezentat de branhii situate in vacitatea paleala. Intre artere si vene nu exista capilare, ci lacune sangvine, avand aparat circulator deschis, alcatuit din inima (care apare pentru prima data), vase, lacune si sinusuri, inima are 2 atrii si un ventricul musculos. Sistemul excretor este constituit din 1-6 perechi de metanefridii modificate sau organele lui Bojanus, care se deschid cu un capat in pericard si cu unul in cavitatea paleala. Sistemul nervos este format din ganglioni nervosi concentrati in 4 perechi: cerebroizi, pediosi, pleurali, viscerali, care inerveaza zonele corpului unde sunt amplasati; de la ganglioni pornesc nervi la organele de simt, cap, picior. Organele excretoare sunt metanefridiile. Reproducerea se face pe cale sexuata. Majoritatea au sexe separate, altele sunt hermafrodite, dezvoltarea este directa, fara metamorfoza. In dezvoltarea ontogenetica prezinta larva trocofora dezvoltata din ou, la gasteropodele acvatice. Molustele sunt strans inrudite cu viermii anelizi. Speciile de moluste sunt grupate in 4 clase: amfineurieni, gasteropode, lamelibranhiate, cefalopode.

Proiect: Fiziologia analizatorului vizual Proiect: Ereditatea - perechi identice, mostenirea unui singur factor, factorul X, gene imperfecte, incrucisarea genetica, penetranta, poligene

1. Clasa Gasteropode(melci) cuprinde specii de melci care traiesc in apele marilor si oceanelor si in mediul terestru. Datorita torsiunii masei viscerale, s-a pierdut simetria bilaterala, multe specii au o cochilie in forma de spirala, dar exista si melci fara cochilie. Gasteropodele sunt cel mai numeros grup de moluste, cu o mare diversitate de forme, circa 90000 specii. S-au adaptat la cele mai variate conditii de mediu marin dulcicol, terestru, bentonic, planctonic. Piciorul, latit in forma de talpa, asigura deplasarea prin tarare sau inot. Masa viscerala se afla deasupra piciorului, invelita in mantansi protejata de o cochilie rasucita in spirala. Respiratia este branhiala, la formele acvatice, si pulmonara, prin camera mantalei ce serveste drept plaman, la formele terestre si secundar acvatice.

Reprezentanti: specii care traiesc in apele marilor si oceanelor: Murex, care traiesc in apele dulci: Limnea, Paludina, Planorbis, specii terestre: melcul de livada - Helix pomatia, Limax - specie daunatoare culturilor, are cochilia foarte redusa.

2.Clasa Lamelibranhiate (scoici) este reprezentata prin animale marine si de apa dulce, care traiesc pe fundul malos si nisipos, adaptate la modul de nutritie microfag. Au simetrie bilaterala nealterata. Cochilia este formata din 2 valve reunite printr-o tatana si ligamente elastice. Organele de simt si capul au regresat. Piciorul are forma de lama de topor. Filtreaza apa si retin microorganismele. Respira cu ajutorul branhiilor care au aspectul unor lame formate din lamele, de unde si numele de lamelibranhiate. Majoritatea sunt specii marine, numai un numar mic sunt dulcicole. Sexele sunt separate; au un stadiu larvar care seamana cu larva trocofora. Larg raspandite, atat in toate marile si oceanele, cat si in apele dulci si pe uscat, molustele sunt in numar de aproximativ 110000 de specii actuale. Sunt importante in circuitul materiei in natura, ca verigi in lanturile trofice acvatice, dar au si importanta economica. Savantii considera ca molustele descind dintr-un trunchi comun ca anelidele si artropodele, probabil din turbelariatele primitive.

Reprezentanti: midia - Mytilus gallo-provincialis, stridia - Ostrea lamellosa, venus - Chamelea gallina, scoica de rau - Unio pectorum, scoica de perle - Pinctada margaritifera. Multe specii sunt comestibile: Pecten, Ostrea, Mytillus.    

3.Clasa Cefalopode grupeaza moluste acvatice exclusiv marine, cu un mod de viata foarte activ, un mod de nutritie rapitor, simetrie bilaterala. Au atins gradul cel mai evoluat din increngatura. Piciorul este tranformat in brate cu ventuze, asezate in jurul gurii, si intr-o palnie, asazata la deschiderea cavitatii paleale, care are forma de buzunar. Capul prezinta doi ochi mari, orificiul bucal inconjurat de 8-10 tentacule, o singura gura cu falci tari. Intreaga masa gangionara nervoasa se concentreaza intr-un asa-zis creier protejat de o cutie craniana cartilaginoasa, coordoneaza activitati comportamentale complexe - de atac, de aparare, alimentar, sexual. Ventuzele de pe tentacule pot fi pedunculate la sepie, calmar si sesile, infundate in musculatura tentaculelor la caracatita. Cu ajutorul cavitatii paleale si prin intermediul palniei provoaca un jet puternic de apa care arunca animalul inapoi. In cavitatea paleala se gasesc 2 branhii. Cochilia este redusa si acoperita de manta sau lipseste.  

Reprezentanti: sepia - Sepia officinalis este comuna in marile europene, are cochilia mult redusa si este ingropata intr-un buzunar al mantalei, formand osul de sepie (sepion); calmarul - Loligo vulgaris are corpul alungit pana la 13 cm; caracatita - Octopus vulgaris traieste in marile calde, Nautilus, toate traiesc in mediul marin putand ajunge si pana la 5000 m adancime.

V.     INCRENGATURA ARTROPODELOR (ARTHROPODA)

Artropodele sunt raspandite in toate mediile de viata si pe tot Globul deoarece sunt adaptate la o diversitate de conditii de mediu. Sunt cele mai evoluat nevertebrate protostomiene. Circa 75% din totalul speciilor cunoscute fac parte din acest grup, numarul speciilor apropiindu-se de 1 milion. Au evoluat din viermii anelizi cu care au o serie de caractere comune. Au corpul acoperit cu chitina, care din punct de vedere chimic este un polizaharid, iar din punct de vedere fizic este o substanta flexibila sau cu o crusta care formeaza scheletul extern - exoschelet. Acest tegument chitinos este de fapt un exoschelet care are rol de protectie si furnizeaza musculaturii puncte de insertie.

Corpul artropodelor este alcatuit din cap, torace, abdomen. Segmentarea corpului este heteronoma. Corpul prezinta apendice segmentate, articulate, dispuse in perechi (picioare), de unde si denumirea de artropode. Tot apendice ale corpului sunt si organele prehensile, aparatul bucal, organele mecano-receptoare.

Cavitatea corpului este un mixocel sau hemocel, o cavitate unitara nesegmentata formata din celom si blastocel. Respiratia se realizeaza prin trahei de origine ectodermica sau prin branhii semimembranoase; la artropodele terestre - insecte, miriapode, unele arahnide, organele respiratorii sunt formate dintr-un sistem de tuburi care se intind in toate regiunile corpului numite trahei si comunica cu exteriorul corpului prin orificii numite stigme. Inima este situata dorsal inconjurata de pericard cu care comunica prin orificii numite ostiole, sistemul circulator este deschis deoarece sangele circula nu numai prin vase inchese, ci si prin lacune si sinusuri. Sistemul nervos este de tip ganglionar, de tip scalariform, situat ventral. Sistemul excretor este reprezentat la crustacee de 1-2 glande antenare - metanefridii modificate - situate la baza antenelor; la arahnide si insecte sunt reprezentate de tuburile lui Malpighi, al caror numar variaza intre 2-200, au forma de tubusoare si se deschid in intestin.Exista o mare concentrare de ganglioni nervosi in regiunea capului (creier) si in zona toracelui. Cele mai multe specii au ochi simpli sau compusi. Pe antene se gasesc receptori pentru stimuli de natura chimica. Sexele sunt separate, se inmultesc sexuat, iar la unele specii se intalneste partenogeneza. Dezvoltarea in majoritatea cazurilor se face prin metamorfoza, iar cresterea necesita naparliri succesive.

Importanta: in lipsa artropodelor, mediul ar arata altfel: frunzele moarte s-ar transforma mult mai lent in humus, florile parfumate si viu colorate poate ca nici nu ar exista, iar pasarile insectivore poate ca nici nu ar fi aparut.

1. Clasa Arahnide au corpul format din cefalotorace si abdomen. Cu exceptia scorpionului, abdomenul lor este nesegmentat. Sunt artropode terestre adaptate la respiratie aeriana prin plamani si prin trahei, secundar acvatice. Fiind animale carnivore, sunt foarte mobile, frecventand mai multe biotopuri. Majoritatea lor prezinta 4 perechi de apendice prinse de cefalotorace, la capatul abdomenului lung, asemanator cu o coada, este acul aflat in legatura cu 2 glande veninoase la scorpioni. Nu au antene. Apendicele caracteristice capului sunt chelicerele si palpii maxilari, adaptate pentru apucat, intepat, perforat, pipait.

Reprezentanti: scorpionul - Euscorpius carpaticus traieste in Carpatii Meridionali; paianjenul cu cruce - Araneus diadematus, specie comuna la noi in tara; Argyroneta aquatica traieste in ape. Acarienii se caracterizeaza prin dimensiunile reduse (0,5-2 mm) ale corpului si o bogatie mare de specii; capusa - Ixodes ricinus ataca mamiferele si omul, este parazita pe corpul acestora, de aceea prezinta o trompa cu care inteapa si suge sangele animalelor parazitate.

2.Clasa Crustacee cuprinde specii marine si foarte putine de apa dulce si terestre, multe specii acvatice sunt planctonice, constituind hrana pentru alte animale. Corpul lor este format din cefalotorace cu 2 perechi de antene (mustati) si 5 perechi de apendici si, abdomen; corpul este acoperit deo crusta chitinoasa, impregnata cu calcar. Ganglionii cerebroizi se continua cu un inel periesofagian care stabileste legatura cu ganglionii toracici si abdominali. La unele crustacee, care se hranesc cu anumale mici si vegetale, hrana sfaramata cu aparatul bucal ajunge in esofag si apoi in stomacul triturant, prevazut cu dinti chitinosi si granule de calcar, unde se transforma in particule mici; in intestin se elaboreaza enzime si se absorb substantele nutritive. Organele respiratorii sunt branhiile. De cefalotorace se prind 5 perechi de apendici locomotori, la multe specii, primele perechi de apendici poarta clesti. Respiratia are loc prin branhii.

Reprezentanti: racul de rau - Astacus fluviatilis este raspandit in Europa; langusta - Palinurus vulgaris traieste in Atlantic si Mediterana; crabul de piatra - Pachygrapsus marmoratus, carnioca - Xantho poressa; homarul - Homarus vulgaris, puricele de balta - Daphnia magna este comun in apele dulci, ciclonul traieste in balti.

3.Clasa Insecte sunt artropode adaptate la viata aeriana, cuprinde circa 32 ordine cu peste 1 milion de specii, care traiesc in mediul aerian si terestru. Sunt singurele nevertebrate capabile de zbor, fapt ce le-a permis o larga raspandire. Corpul este format din cap, torace, abdomen. Capul poarta o pereche de antene, ochii si piesele bucale, a caror structura este adaptata regimului de hrana, cele mai cunoscute tipuri sunt: pentru rupt si mestecat, pentru lins si supt, pentru intepat si supt, pentru supt si aspirat (trompa). Caracteristic pentru creierul insectelor este aparitia unor ganglioni cu functii vegetative in controlul digestie, respiratiei, circulatiei, reproducerii. La insectele sociale - albine - unii ganglioni se specializeaza, devenind adevarti centri ce coordoneaza reactii comportamentae complexe - orientarea in spatiu, cautarea hranei si a partenerilor. Tubul digestiv este lung, format dintr-o cavitate bucala in care se deschid glandele salivare; faringele estebine dezvolat la insectele hematofage, esofagul este reprezentat de o gusa cu rol in depozitarea hranei. Intestinul celor mai multe specii are numeroase cecuri ce secreta enzime cu rol in digestie. Toracele, format din 3 regiuni, poarta 3 perechi de picioare articulate si 2 perechi de aripi. Abdomenul prezinta apendice numai la insectele primitive si la larve, la celelalte insecte apendicele abdominal s-a transformat in piese ale aparatului reproducator. Aripile sunt expansiuni ale tegumentului, inserate la nivelul celui de-al doilea si al treilea segment toracic. Daca aripa membranoasa se ingroasa fara sa-si piarda nervurile se transforma in tegmine (ortoptere). La coleoptere, acest proces se dezvolta si aripile devin elitre. Respiratia este traheana, traheilele traversand tot corpul, se deschid pe lateralele toracelui prin orificii numite stigme. La marea majoritate a insectelor, embrionul iesit din ou, larva, nu seama cu adultul. Procesele de crestere si de transformare a larvei pana la adult corespund metamorfozei, care poate fi completa sau incompleta.

Insectele au un mare rol in natura: unele sunt folositoare (albinele, fluturele de matase, insectele entomofage), altele sunt daunatoare culturilor de cereale, legumelor, pomilor fructiferi, padurilor sau transmit boli la plante si animale.

GRUPUL CORDATE (CHORDATA

Cordatele sunt metazoare celomate, cu simetrie bilaterala. Prezinta un schelet intern - endoschelet - reprezentat prin coarda dorsala (notocord). La formele inferioare ea se pastreaza toata viata, iar la cele superioare este inlocuita de coloana vertebrala.

Spre deosebire de nevertebrate, la care sistemul nervos, in general, este de tip ganglionar si situat ventral, la cordate sistemul nervos este situat dorsal. Sistemul nervos este format dintr-un tub neural cu o dilatare anterioara, vezicula neurala. Din tubul neural se va forma maduva spinarii, iar din vezicula neurala, encefalul.

La nevertebrate, sistemul respirator este de origine ectodermica, la cordate se dezvolta din faringe. Unele forme prezinta branhii, iar altele plamani.

Sistemul digestiv format din tub digestiv si glande anexe, este situat ventral. Tot ventral, sub tubul digestiv este situata si inima. La urocordate, sistemul circulator este alcatuit din inima, sinusuri si lacune; la cefalocordate exista un sistem inchis de vase, fara inima, iar vertebratele prezinta inima si vase de sange.

Sistemul excretor este superior celui de la nevertebrate.

Reproducerea este sexuata, iar sexele sunt separate la majoritatea formelor. Proprietatea de a avea un corp metamerizat (format din metamere) este comuna cordatelor, anelidelor si artropodelor; la nevertebrate acest lucru este vizibil atat in partea dorsala cat si in partea ventrala a corpului. La cordate insa metamerizarea se poate observa numai in partea dorsala a corpului. Vertical se formeaza o vasta cavitate a viscerelor numita splanchnocel.

INCRENGATURA VERTEBRATELOR (VERTEBRATA)

Din aceasta increngatura fac parte: pesti, amfibieni, reptile, pasari, mamifere, animale adaptate la toate mediile de viata. Vertebratele prezinta o serie de caracteristici, atat din punct de vedere structural, cat si al relatiilor cu mediul inconjurator.

Notocordul, prezent numai in perioada embrionara, este inlocuit la adult prin coloana vertebrala, provenita din tesutul conjunctiv din jurul notocordului.

Corpul este protejat de un tegument pluristratificat, care da nastere la productii cornoase si osoase: ghearele reptilelor, pasarilor si mamiferelor, penele pasarilor, perii, unghiile si copitele mamiferelor. De asemenea, unele vertebrate - mamiferele - au productii glandulare: glandele sudoripare, sebacee si mamare.

Spre deosebire de nevertebrate, scheletul vertebratelor este intern si cuprinde: scheletul capului, trunchiului si al membrelor. La cele mai multe grupe, scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, coaste si stern. Coloana vertebrala este alcatuita din vertebre. Membrele sunt reprezentate prin inotatoare, picioare si aripi, organe adaptate la medii diferite de viata. In general, scheletul membrelor se leaga de scheletul trunchiului prin centura scapulara si pelviana.

Sistemul nervos este plasat in partea dorsala a corpului, iar organele de simt sunt mai complexe si mai bine dezvoltate decat la nevertebrate.

Sistemul digestiv este format din tub digestiv - caviate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros, si glande anexe - gande salivare, ficat, pancreas exocrin.

Respiratia este branhiala la pesti si laarvele amfibienilor, cutanata si pulmonara la amfibieni si pulmonara la reptile, pasari si mamifere, sistemul respirator fiind format din: plamani, cai respiratorii - cavitate nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii.

La scheletul capului apar falcile care constituie aparatul masticator, adaptat la diferite moduri de hranire. Cutia craniana protejeaza encefalul, iar coloana vetebrala, maduva spinarii. Pe schelet se insera muschii, deci apare sistemul locomotor.

Circulatia sangelui se face prin vase sangvine - artere, capilare, vene, iar inima este situata ventral. Sangele are culoare rosie datorita hemoglobinei si prezinta elemente figurate.

Sistemul excretor este reprezentat prin rinichi si cai urinare - uretere, vezica urinara, uretra, iar sistemul reproducator, prin 2 testicule la mascul si 2 ovare la femela.

Alcatuirea generala a corpului de vertebrat urmeaza 3 planuri: longitudinal (sagital), transversal si frontal. In functie de aceste planuri se caracterizeaza si denumirea planului: cranial - caudal, proximal - distal, dorsal - ventral.

Din punct de vedere anatomic si filogenetic, vertebratele constituie un grup unitar, cuprinzand vertebrate fara falci - agnate si vertebrate cu falci - gnatostomate.

Agnatele sunt reprezentate de Clasa Ciclostomieni, vertebrate acvatice, cu temperatura variabila - poichiloterme.

Gnatostomatele sunt vertebrate cu falci si membre perechi, fiind clasificate in: Supraclasa Pesti si Supraclasa Tetrapoda.

A.Supraclasa Pesti este reprezentata prin vertebrate acvatice, poichiloterme, cu corp hidrodinamic, acoperit cu solzi ososi, produsi de derma si infipti in tegument. Membrele acestor animale sunt reprezentate prin inotatoare perechi si neperechi. Inotatoarele perechi sunt 2 pectorale si 2 ventrale, iar cele neperechi pot fi: dorsala, anala, codala. Circulatia sangelui este inchisa, simpla, inima fiind bicamerala, cu un atriu si un ventricul, prin inima circula sange venos, neoxigenat ce vine din corp prin sistemul de vene, sangele oxigenat circula in corp prin aorta dorsala. Respiratia este branhiala, branhiile fiind situate intr-o camera branhiala, derivate din faringe; sunt formate dintr-un arc branhial pe care se prind lamele branhiale fine, intens vascularizate pentru difuzia O2 si a CO2 din apa inghitita. Branhiile sunt situate lateral la pestii ososi, la care comunica cu exteriorul prin opercul, la pestii cartilaginosi sunt ventrale si comunica cu exteriorul prin fante branhiale. Rinichii sunt de tip pronefros, primitivi. Reproducerea este sexuata, iar fecundatia are loc in mediul acvatic, fiind externa, la majoritatea speciilor. La rechini si unii pesti ososi, fecundarea este interna. In fauna actuala, cu aproximativ 25000 specii, pestii sunt cel mai numeros grup de vertebrate. Originea lor este, probabil, in grupul placodermilor, cunoscuti ca fosile inca din devonian (Paleozoic).

Supraclasa pestilor este impartita in 2 clase: pesti cartilaginosi si pesti ososi.

Clasa pestilor ososi cuprinde acipenseridele, teleosteenii, dipnoii si crosopterigienii. Au scheletul intern partial sau in intregime osos, coarda dorsala este inlocuita de coloana vertebrala. Gura este prevazuta cu dinti uneori, situata terminal. Pielea este acoperita cu solzi ososi, subtiri. Branhiile sunt asezate in 2 camere branhiale, plasate de o parte si de alta a capului, acoperite de opercule; la majoritatea exista vezica inotatoare. Populeaza atat apele marine si oceanice, cat si cele dulci. Este grupul de vertebrate cu cel mai mare numar, peste 20000.

- Acipenseridele sunt pesti la care in mare parte scheletul este cartilaginos, cu notocord inca prezent, bolta cutiei craniene fiind osificata. Au botul prelungit, gura subterminala si inotatoarea codala heterocerca. Pe corp sunt 5 randuri longitudinale de scuturi osoase care le dau aspectul caracteristic. Sunt in majoritate specii marine, in emisfera nordica. Carnea si icrele acestor pesti sunt mult apreciate in alimentatie.

Reprezentanti: morunul - Huso huso(cel mai mare peste de la noi, lungimea 9 m, greutatea 1500 kg), cega - Acipenser ruthenus (in apele curgatoare), sipul - Acipenser sturio, nisetrul - Acipenser guldenstaedti, pastruga - Acipenser stellatus.

- Teleosteenii (pesti ososi adevarati) cuprind majoritatea pestilor actuali, 90% dintre speciile actuale. Majorittea sunt pesti primar dulcicoli, care au patruns in oceane venind din fluvii. Se caracterizeaza prin gura terminala, craniu osificat, solzi subtiri, ososi, inotatoare codala homeocerca (cu lobi egali. Au vezica inotatoare pe partea dorsala a esofagului. Scheletul este complet osificat, din notocord ramanand doar discurile intervertebrale. Culoarea pielii este determinata de celule pigmentare speciale numite cromatofori.

Reprezentanti: numeroase specii de ape dulci si salmastre: somnul - Silurus glanis, salaul - Sander lucioperca, bibanul - Perca fluviatilis, stiuca - Esox lucius, scrumbia de Dunare - Alosa pontica, carasul - Carassius carassius, pastravul - Salmo truta fario, crapul - Cyprinus carpio, tonul - Thunnus thynnus.

- Dipnoii sunt pesti cu dubla respiratie, branhiala si pulmonara. Plamanii au o structura primitiva si se deschid in esofag. Cele trei genuri actuale cuprind specii de apa dulce din Africa, America de Sud, Australia, in conditii de clima secetoasa si calda, unde apele pot seca.

- Crossopterigienii fosili au fost, se pare, la originea tetrapodelor, lucru dovedit de asemanarea scheletului inotatoarelor lor perechi cu scheletul membrelor de la amfibieni. Au structura scheletului inotatoarelor perechi asemanatoare cu structura membrelor de la tetrapode. La speciile fosile craniul prezinta nari interne, apar plamanii. Exista 2 specii de Latimeria, cea mai cunoscuta fiind Latimeria chalumnae care traieste in apele adanci ale arhipelagului Comore - Oceanul Indian. Are o foarte mare importanta stiintifica, este o fosila vie, ramasa neschimbata de aproape 400 milioane de ani.

B. SUPRACLASA TETRAPODA

Din acest grup fac parte: amfibienii, reptilele, pasarile si mamiferele. Membrele perechi au conformatia unui membru pentadactil, alcatuit din 3 segmente: stilopod, zeugopod, autopod, adaptate pentru sustinerea corpului si deplasarea pe uscat si, secundar, pentru locomotia aeriana sau acvatica. Cele doua perechi de membre, anterioare si posterioare, au acelasi plan de organizare, fiind alcatuite din oase de legatura cu coloana vertebrala (centuri) si din oasele membrelor propriu-zise, legate intre ele prin articulatii mobile. La unele specii, membrele s-au redus partial in cursul evolutiei sau chiar au disparut. Se considera ca tetrapodele au descins dintr-un stramos crossopterigian.

I.         Clasa Amfibieni (Amphibia)

Sunt tetrapode poichiloterme adaptate la viata de uscat, dar prezentand inca legaturi cu mediul acvatic prin modul de respiratie - respiratia cutanata. Au pielea subtire, umeda, datorita secretiei numeroselor glande cutanate, bogat vascularizata, conformatie ce permite schimburi gazoase la acest nivel. Traiesc atat in ape dulci, cat si pe uscat, fiind si specii arboricole, terestre, subterane. Nici un amfibian nu bea apa, apa fiind preluata prin piele de catre vasele de sange ale acesteia. Scheletul prezinta adaptari importante la viata terestra, oasele cutiei craniene sunt mai strans unite decat la pesti, coloana vertebrala este diferentiata in 4 regiuni, iar coastele sunt scurte, la anure vertebrele din regiunea codala sunt contopite intr-un singur os lung - urostil. Membrele anterioare au 4 degete, iar cele posterioare au 5 degete, se perfectioneaza centurile, diferentierea oaselor membrelor si a muschilor care se insera pe ele. La adulti respiratia este cutanata si pulmonara, iar in stadiul larvar este branhiala. Plamanii sunt slab dezvoltati, circulatia sangelui este inchisa, dubla si incompleta. Inima este tricamerala, cu 2 atrii si 1 ventricul. Datorita aparitiei respiratiei pulmonare, atriul este impartit in 2 compartimente, atriul drept si stang; unicul ventricul primeste atat sange neoxigenat, venos, din intreg corpul prin venele cave, sinusul venos si atriul drept, cat si sange oxigenat, arterial, de la plamani, prin cele 2 vene pulmonare ce se deschid in atriul stang si de aici in ventricul. In ventricul sangele este partial amestecat datorita unei formatiuni speciale, bulbul arterial - aortic - care pleaca din ventricul; din bulbul arterial pleaca artera pulmono-cutanee care se ramifica la cei 2 plamani si la piele, transportand sangele venos pentru a fi oxigenat; tot din bulbul arterial pleaca 2 carje aortice care se unesc in aorta dorsala. Ca urmare a adaptarii la doua medii de viata, sistemul respirator cuprinde caile de conducere a aerului - fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii extrapulmonare si plamani. In anotimpul rece hiberneaza, fiind poichiloterme. Fecundatia se realizeaza in apa, la cele mai multe specii, este externa, sexele sunt separate; Dezvoltarea individuala trece obligatoriu prin metamorfoza succesiva pana la stadiul de adult; larvele, numite mormoloci, sunt asemanatoare puietului de peste. Primii amfibieni au fost stegocefalii, care au aparut in Devonian. Numarul speciilor actuale trece de 4000. Speciile din aceasta clasa se grupeaza in: urodele - amfibieni cu coada, si, anure - amfibieni fara coada.

Urodelele cuprind specii care au corpul alungit, asemanator cu al soparlelor, cu coada bine dezvoltata, turtita lateral. Membrele sunt scurte si egale, servind la deplasarea pe uscat, iar pentru inot se servesc de coada. Fecundatia este interna.

Reprezentanti: tritonul alpin - Triturus alpestris, tritonul cu creasta -  Triturus herveticus (tritonul traieste pe langa baltile cu vegetatie bogata, unde isi depune ouale; exista un dimorfism sexual evident, masculul avand o creasta dorsala care in perioada de reproducere are culoare marmorata); salamandra - Salamandra salamandra (traieste prin padurile umede, se aseamana cu o soparla, avand pielea de culoare neagra cu pete galben-portocalii); proteul - Proteus anguinus (specie troglobionta, endemica, traieste in pesterile Sloveniei, membrele sunt egale, branhiile externe, in forma de tufe, se mentin toata viata); salamandra uriasa din Japonia si China (lungimea 1,5 m), axolotlul din Mexic (la care si larvele depun oua).

Anurele sunt amfibieni fara coada, se numesc broaste sau batracieni. Sunt adaptate la locomotia prin salturi, iar in apa se deplaseaza prin inot, membrele posterioare sunt mai bine dezvoltate decat cele anterioare si degetele unite printr-o mambrana interdigitala. Fecundatia este externa, mai rar interna. In timpul metamorfozei, mormolocii au atat branhii externe, cat si branhii interne; intai apar membrele posterioare, apoi cele anterioare, apoi coada se resoarbe in totalitate.

Reprezentanti: broasca de pamant bruna - Pelobates fusco, brotacelul - Hyla arborea, broasca mica de lac - Rana ridibunda, broasca raioasa - Bufo bufo, broasca de padure, buhaiul de balta..

II.Clasa Reptilelor (Reptilia) cupride tetrapode terestre poichiloterme, cu raspandire mai mare in regiunile calde. Au tegumentul uscat, acoperit de solzi cornosi formati prin incretirea epidermei, pentru a impiedica pierderea apei din corp; la crocodili si broaste testoase pielea are si un suport osos; stratul cornos impiedica cresterea, de aceea se desprinde periodic (naparlire) la serpi si soparle. Toate reptilele au dinti, cu exceptia broastelor testoase; intestinul este diferentiat in intestin subtire si gros, el se deschide prin rect in cloaca, in care se deschid si conductele urinare si genitale. Prezinta plamani mai bine dezvoltati decat la amfibieni, sistemul respirator ia o dezvoltare mai mare - mucoasa laringelui la cameleoni si crocodili formeaza niste cute, considerate corzi vocale, orificiul glotei este acoperit de epiglota in momentul deglutitiei, la unele soparle si cameleoni plamanii se continua cu un fel de saci aerieni, serpii au un singur plaman. Cu exceptia serpilor, au membre cu cate 5 degete. Sunt si reptile apode, iar crocodilii au 4 degete la membrul posterior. La broastele testoase, soparle si crocodili, membrele sunt scurte si situate pe partile laterale ale corpului, iar la serpi lipsesc. Inima are 4 camere, cu 2 atrii si 4 ventricule, care sunt separate complet la crocodili printr-un sept interventricular incomplet, celelalte grupe au inima cu 3 camere, cu 2 atrii, atriul drept este mai voluminos decat cel stang, si 1 ventricul, ca la amfibieni; in organism circula tot sange amestecat datorita celor 2 carje aortice care comunica intre ele printr-un orificiu. Circulatia este ca la amfibieni - dubla, inchisa, incompleta. In zona temperata reptilele hiberneaza. Sistemul nervos si organele de simt sunt mai evoluate ca la amfibieni, datorita vietii active a majoritatii reptilelor, care determina un comportament mai complex de cautare a hranei, de aparare, de reproducere. Trecerea la viata terestra a modificat si modul de reproducere, majoritatea sunt ovipare. Dupa fecundatia interna, depun oua protejate de o coaja pergamentoasa sau calcaroasa impotriva deshidratarii pe uscat in cuiburi si clocite de caldura solara. Exista si specii care nasc pui vii. La reptile apar pentru prima data anexele embrionare: sacul amniotic cu lichid amniotic cu rol de protectie mecanica, si alantoida, cu rol in respiratia si excretia embrionului. Primele reptile au aparut in Carbonifer, cu circa 330 milioane de ani in urma. In Mezozoic a trait cea mai divesificata fauna de reptile, aproape 15 ordine. Adaptarile la mediu ale acestor reptile sunt mult mai variate decat ale celor actuale. Cele mai importante grupe actuale sunt: soparlele, serpii, crocodilii, broastele testoase.

Soparlele (Lacertilieni): gusterul - Lacerta viridis, soparla de camp - Lacerta agilis, soparla de munte - Lacerta vivipara, toate se gasesc in fauna tarii noastre. Au corpul fuziform, acoperit cu solzi marunti si cu 4 membre pentadactile, terminate cu gheare. Sunt raspandite mai ales in zona tropicala, de aici facand parte: soparla cenusie, soparla de ziduri, gusterul sau soparla verde, naparca (soparla fara membre), soparla zburatoare (Draco volans) din Indonezia, cameleonii din Africa, soparla gulerata di Australia, iguanele din America si Ins. Galapagos, varanii, cele mai mari soparle, cei din Ins. Indoneziei ajungand la 3 m lungime.

Serpii (Ofidieni) sunt reptile lipsite de membre, apode, cu corp cilindric: sarpele de casa - Natrix natrix, vipera - Vipera berus, sarpele cu clopotei - Crotalus horridus- traieste in America de Nord. La noi traiesc specii inofensive: sarpele de casa, sarpele de apa, sarpele de alun, dar si forme veninoase: vipera si vipera cu corn. Alte specii veninoase cunoscute sunt cobra din sudul Asiei si sarpele cu clopotei. Cei mai mari serpi sunt serpii constrictori, neveninosi, care omoara prada prin sufocare, incolacindu-se in jurul ei: pitonul din Asia de Sud, boa si anaconda (poate depasi 10 m lungime) din America de Sud. Serpii nu inchid ochii, pentru ca nu au pleoape, vederea lor este buna; au numai ureche interna si aceea degenerata, dar nu sunt surzi, aud sunetele transmise cu frecventa joasa prin sol. Neavand membre, exploreaza mediul cu limba cu rol tactil si chimic, dintii nu sunt apti pentru masticatie. Maxilarele sunt legate unul de altul prin ligamente extensibile, permitandu-le o larga deschidere a gurii si inghitirea unor prazi enorme. Organele interne sunt alungite ca si forma corpului. Serpii sunt carnivori, mananca la intervale mari de timp, uneori foarte mari; hrana nemestecata este transportata de-a lungul tractului digestiv si digerata cu ajutorul unor sucuri digestive puternice. Absenta centurilor membrelor permite dilatarea corpului in functie de dimensiunile prazii.

Crocodilii (Crocodilieni) sunt rude actuale ale dinozaurienilor, cele mai mari si evoluate reptile actuale (2-10 m lungime); traiesc in lacuri si fluvii din zona tropicala si subtropicala: crocodilul de Nil - Crocodylus niloticus traieste in Africa, aligatorul de Mississippi - Alligator mississippiensis, aligatorul de Gange, caimanul in america de Sud, gavialul in India.

Broastele testoase (Chelonieni) reptile fara dinti, cu corpul acoperit de un test format din placi calcaroase, dublate de placi osoase. Testul prezinta dorsal o carapace, iar ventral un plastron. Exista forme terestre:  broasca testoasa de uscat - Testudo graeca-ibera traieste in Dobrogea; Testudo hermanni hermanni traieste in Oltenia, ambele sunt ocrotite de lege; broasca testoasa de apa - Emys orbicularis traieste si la noi in tara; broasca testoasa uriasa - Geochelone elephantopus traieste in Ins. Galapagos si Seychelles, poate ajunge si pana la 250 kg greutate; caretul, chelonia, lutul din apele oceanelor calde.

III. Clasa Pasarilor (Aves)

Cuprinde vertebrate tetrapode homeoterme, adaptate la zbor, printr-o puternica transformare morfo-functionala a organismului. Multe pasari se deplaseaza toamna de la locul de cuibarit la cel de iernat, cu clima mai calda si hrana mai abundenta, si revin primavara - sunt pasarile migratoare. Pentru o anumita zona geografica ele pot fi oaspeti de vara, oaspeti de iarna sau pasari de pasaj. Mai putine sunt pasarile sedentare, care nu isi parasesc locurile de cuibarit. Corpul pasarilor este acoperit cu pene, fulgi si puf, devenind aerodinamic. Dupa o conceptie moderna, pana este un solz modificat. Membrele anterioare sunt tranformate in aripi, iar cele posterioare la sprijinirea corpului si la locomotia terestra. Zborul necesita un mare consum energetic, pentru a produce energie consuma multa hrana, lucru asigurat de sistemul resspirator. Scheletul este format in mare parte din oase pneumatice. Pielea este uscata si lipsita de glande, cu exceptia glandei uropigene, care, la pasarile inotatoare, secreta o substanta grasa, servind la ungerea penelor. Epiderma produce formatiuni cornoase: ciocul, solzii de pe picioare, ghearele, penele, fulgii, puful. Vazul este foarte dezvoltat, cele mai multe pasari fiind capabile sa distinga culorile. Pasarile au o a treia pleoapa - membrana nictitanta - o "perdea" care nu numai ca protejeaza ochiul, dar si filtreaza lumina prea intensa. Rapitoarele diurne au o vedere deosebit de agera, rapitoarele nocturne au auzul deosebit de fin, mirosul si gustul la pasari sunt simturi mai slab dezvoltate.  Sistemul digestiv, diferentiat in functie de modul de hranire, se caracterizeaza prin: prezenta ciocului, prezenta gusii, diferentiera stomacului in stomac glandular si stomac macinitor - pipota, rect scurt si deschis in cloaca. Hrana este inghitita nemestecata, gusa o inmoaie, stomacul triturator - pipota o marunteste, iar sucurile digestive realizand digestia chimica. Sistemul respirator: laringele nu are corzi vocale, iar traheea la locul de ramificare in cele 2 bronhii primare prezinta un organ vocal caracteristic pasarilor numit sirinx; au plamanii bine dezvoltati, nu au alveole pulmonare, dar prezinta anexe, sacii aerieni; la multe pasari - albatros, lebada, barza - ramificatiile sacilor aerieni patrund in interiorul unor oase care devin pneumatice. Acesti saci aerieni asigura ventilatia plamanilor, realizata prin miscarea aripilor in timpul zborului si reduc greutatea specifica corpului. Inima este tetracamerala, cu 2 atrii separate de un sept interatrial si 2 ventricule separate de un sept interventricular, iar circulatia sangelui este dubla, inchisa si completa, exista doar carja aortica dreapta. Matabolismul este intens, iar temperatura corpului este ridicata si constanta - 42 grade C. Inmultirea se face prin fecundatie interna, sunt ovipare. La pasari, spermatozoizii produsi de masculi si ovulele femelelor sunt transportati in cloaca (prin cloaca se elimina si urina, iar vezica urinara lipseste); un ovul este fecundat inainte de a incepe formarea cojii calcaroase; femelele depun oua bogate in vitelus, cu coaja tare. Acest proces este precedat de un ritual nuptial deosebit de variat, in care semnalele optice trimise de coloritul penajului etalat declanseaza "dialogul" dintre parteneri. Isi depun ouale in cuib, le clocesc si isi ingrijesc puii pana la dezvoltarea lor completa. La femele se remarca reducerea ovarului si a oviductului stang la majoritatea speciilor. Comportamentul pasarilor este complex, pe masura dezvoltarii creierului. Primul lor reprezentant, Archaeoptheryx era o forma primitiva, intermediara intre reptile si pasari. Desi marea lor majoritate se deplaseaza prin zbor, pasarile actuale pastreaza si capacitatea de locomotie pe uscat, de inot sau de catarat. Cele apropate 9000 de specii actuale sunt clasificate in 3 subclase si 29 de ordine.

Reprezentanti: pasari bune zburatoare - insectivore, granivore: cinteza - Fringilla coelebs, cinteza bruna - Parus palustris, macaleandrul - Erithacus rubecula, pitigoiul albastru - Parus caeruleas, pitigoiul - Parus major, mierla - Merula vulgaris, botgros - Coccothrauster coccothrauster,  vrabia de camp - Passer domesticus, presura zapezilor - Plectophenax nivalis, ochiul boului - Troglodites troglodites, privighetoarea - Luscinia luscinia; pasari inotatoare: pinguinul - Aptenodytes forsteri, gasca de vara - Anser anser, rata cu ciuf - Netta rufina; pasari picioroange: starcul rosu - Arderea purpurea, barza - Ciconia ciconia; pasari rapitoare: sorecarul - Buteo buteo, buha - Bubo bubo, vulturul alb - Neophron percnopteres.

IV. Clasa Mamiferelor (Mammalia)

Cuprinde cele mai evoluate animale, sunt tetrapode homeoterme, raspandite in toate zonele geografice ale Globului, majoritatea sunt adaptate la mediu terestru. Corpul mamiferelor este acoperit cu par. Productiile cornoase ale epidermei sunt: ghearele, copitele, unghiile, coarnele, tepii, solzii si perii. Productiile glandulare ale epidermei sunt: glandele sudoripare, glandele sebacee secreta sebumul cu rol in ungerea firelor de par, glandele mamare care secreta lapte. Dintii prezinta radacini si sunt diferentiati in 4 grupe functionale (incisivi, canini, premolari, molari). Cavitatea toracica este separata de cavitatea abdominala printr-o diafragma, muschi caracteristic mamiferelor, prin contractie contribuind la miscarile respiratorii ale plamanilor. Fiind homeoterme, mamiferele consuma o hrana abundenta, pe care o faramiteaza cu ajutorul dintilor, ce difera in functie de regimul de hrana al animalelor, la majoritatea exista o dentitie temporara (de lapte) este inlocuita de dentitia definitiva. Buzele, cu exceptia monotremelor, sunt prezente la toate mamiferele, ele inconjoara gura si servesc la introducerea hranei in cavitatea bucala. In sistemul nervos se constata o dezvoltare deosebita a creierului mare, in special a partii sale corticale ce formeaza la formele superioare girusuri - circumvolutiuni. La mamiferele superioare de corticalizarea scoartei cerebrale depind functiile superioare ca memoria si asociatia. Dezvoltarea creierului trebuie corelata cu perfectionarea organelor de simt. Simtul olfactiv atinge la mamifere un nivel maxim de dezvoltare; toate animalele cu mirosul bun (macrosmatice) au nasul umed. Simturile tactil, gustativ, auditiv variaza de la un grup la altul de mamifere. Privind vazul, mamiferele sunt intrecute doar de pasari, intre mamifere vazul cel mai bun il au mamiferele carnivore. O dezvoltare relativ mare o au glandele endocrine care, prin secretia de hormoni, regleaza metabolismul organismului. Respiratia este pulmonara, plamanii sunt organe parenchimatoase ce ocupa aproape intreaga cavitate toracica, fiind conectati cu mediul inconjurator prin caile respiratorii: cavitate nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii; laringele mamiferelor prezinta o mucoasa care formeaza pliuri numite corzi vocale; plamanii au aspect spongios, unitatea morfo-functionala este alveola pulmonara; peretele alveolei este format dintr-un epiteliu continuu, la nivelul caruia se afla o bogata retea de capilare sangvine, cu rol in realizarea schimburilor de gaze. Circulatia sangelui este inchisa, dubla, completa, realizandu-se o separare completa a sangelui oxigenat de cel neoxigenat, datorita celor 4 cavitati ale inimii- 2 atrii separate prin septul interatrial si 2 ventricule separate prin septul interventricular, existand o circulatie mica - pulmonara si una mare - sistemica. Rinichii sunt de tip metanefros urmati de 2 uretere, vezica urinara si uretra. Reproducerea este sexuata, sexele sunt separate. Au fecundatie interna, nasc pui pe care ii hranesc cu laptele produs de glandele mamare, cu exceptia monotremelor. Dupa modul de reproducere si al dezvoltarii puilor, mamiferele sunt: monotreme, marsupiale, placentare.

Monotremele sunt mamifere ovipare, au un singur orificiu, orificiul cloacal, puii sunt hraniti cu laptele care se prelinge pe perii abdomenului, de unde este supt de pui, ele fiind lipsite de mamele. Sunt cele mai primitive mamifere actuale.

Reprezentanti: ornitorincul - Ornithorhynchus anatinus isi depune ouale in cuib; echidna - Thachyglossus aculeata, echidna cu ciocul lung - Zaglossus bruyni poarta ouale intr-o punga tegumentara a pantecului. Sunt raspandite in Australia, Tasmania, Noua Guinee.

Marsupialele au pe abdomen o punga a tegumentului numita marsupiu, unde se afla mamelele si unde sunt adapostiti puii dupa nastere deoarece sunt insuficient dezvolati la nastere. Marsupiul este sustinut de oasele marsupiale, articulate de oasele bazinului. Temperatura corpului variaza putin, in functie de temperatura mediului.

Reprezentanti: opossumul - Didelphis marsupialis traieste in america de Nord; cangurul mare - Macropus giganteus, ursuletul koala - Phascolarctos cinereus, lupul marsupial, cartita marsupiala, vulpea marsupiala, veverita marsupiala, traiesc in Australia si America de Sud.

Placentarele sunt cele mai numeroase, 90% din mamiferele actuale; cele mai evoluate si raspandite mamifere in cele mai variate medii de viata. Prin aparitia placentei, puiul ramane in corpul matern pana la dezvoltarea necesara supravietuirii in mediul de viata. Embrionul se dezvolta complet in uter. Placenta este un organ complex, bogat in vase de sange, conectata prin numeroase cute de mucoasa uterina, marindu-se astfel suprafata de contact prin care se fac schimburile dintre sangele matern si al puiului. Populeaza toate continentele, oceanele Pamantului, liliecii s-au adaptat la mediul aerian.

Reprezentanti: insectivore: cartita - Talpa europea, ariciul - Erinaceus europeus; chiroptere: liliacul - Pteropus vampyrus; edentate - fara dinti: furnicar, lenesul, tatuu; rozatoarele: soarecele de padure - Apodemus sylvaticus, iepurele - Lepus europaeus; carnivore: lupul - Canis lupus, rasul - Lynx lynx, leul - Panthera leo, vulpea - Vulpes vulpes; pinipede: foca - Otaria byronia, morsa, leul de mare; cetacee: balena, casalotul, delfinul - Delphinus delphinus; proboscidienii - animale cu trompa: elefantii; copitatele: dromaderul - Camelus dromedarius, girafa - Giraffa camelopardalis, zebra - Equus zebra; primatele: gorila - Gorilla gorilla, maimutele omul - Homo sapiens sapiens.