Semnificatiile sunetelor

1 Reprezentarea auditiva

In domeniul studiilor imaginarului mental exista o carenta in cercetarea reprezentarilor auditive. Acest fapt se datoreaza, spune Otto E. Laske[1], faptului ca traim intr-o lume dominata de reprezentarile vizuale.

Inainte de a incepe sa abordam aceasta tema, a reprezentarilor auditive trebuie sa clarificam faptul ca exista o distinctie intre evenimentele sonore ca atare si imaginile mentale ce le sunt atribuite.

Exista, spune Otto E. Laske, doua tipuri de implicari perceptuale: una presupune faptul ca imaginile sa necesite in primul rind o clasificare a sunetelor (indexul sonic) si in al doilea rind un decor sonor, un peisaj sonic.

1.1 Indexul sonic si peisajul sonic

Indexul sonic este format din evenimente sonore unice, separate care pot fi caracterizate ca avind un nume al atributelor lor perceptuale. In timp ce peisajele sonice sunt cimpurile de interactii dintre sunete. Studiul acestor peisaje priveste modul in care sunetele interactioneazasise schimba intre ele.

Indexul sonic cuprinde in viziunea lui Otto E. Laske mai multe tipuri de sunete:

1) sunetele fundamnentale, entitatile sonore de baza, care reprezinta detaliile sonice ale peisajului sonor. Ele caracterizeaza un peisaj natural sau artificial si sunt create de geografia, de climatul zonei si de modul de productie si distributie a bunurilor locuitorilor acelei zone;

2) semnale, care sunt sunetele din primplan cum ar fi suieratul unui tren sau sunetele facute de pasi urcind niste scari;

3) trasaturile sunetului, care sunt sunetele ce au o calitate unica intr-o anumita locatie.

Peisajul soinc ca un tot, este un produs istoric. Un peisaj sonic rural, de exemplu, este diferit de unul intr-un oras sau metropola.

Demersurile lui Otto E. Laske sunt de a aborda, cerceta si descoperi care este influenta unui anumit peisaj sonor asupra imaginarului sonor. El clasifica imaginarul sonor in doua clase: imaginar sonor episodic si imaginar sonor semantic despre care vom vorbi in sub-capitolol urmator.

2 Clasele imaginarului auditiv

Imaginarul mental apare in momentul in care informatia perceptuala este accesata de catre memorie. Imaginarul este atribuit prin excelenta celor cinci simturi: tactil, auditiv, vizual, olfactiv, gustativ. in esenta, imaginarul este un grup de entitati care creaza o imagine mentala.

In psihologie si neuropsihologie, imaginarul auditiv este definit ca experienta subiectiva a auzului in abesnta stimulilor auditivi. Fenomenul este de obicei spontan (fara un control direct si constient). Imaginarul auditiv este folosit de neuropsihologi pentru investigarea unor aspecte ale perceptii umane

2.1 Imaginarul auditiv episodic si imaginarul auditiv semantic

Imaginarul episodic se refera la cazuri de perceptie abstracte, individuale si au nevoie de o forma de sustinere, sprijin.

Imaginarul semantic este holistic; este un produs al reconstructiei in memorie al informatiilor. Rolul pe care il joaca perceptia este subtil si nu este clar daca poate fi facuta vreo legatura cu experientele din peisajul sonor intr-un mod direct.

¨ . putem spune ca imaginile semantice reprezinta punctul de vedere al "urechii" asupra intregului peisaj sonor.¨

Unele dintre aceste imagini ar putea la fel de bine sa nu corespunda vreunui eveniment sonor trait, intimplat (fiind un un produs al constructiei imaginative).

Clasificarea imaginilor sonore in imagini episodice si in imagini semantice corespunde cu distinctia ce se poate face intre continutul episodic si cel semantic al memoriei. Continutul episodic al memoriei este locat intr-un anumit spatiu si timp, este experimentat si trait personal fiind un eveniment, un episod.

Continutul memoriei semantice este produsul involuntar al unei continue interactiuni, este intelesul relativ al mediului inconjurator; reprezinta informatia organizata a mediului (sonor).

Prin urmare, despre imaginile auditive episodice, se poate spune ca sunt recosntructii sau evocari ale indexului sonic.

Imaginile semantice auditive reprezinta un bagaj de cunostinte incluzind experientele propriului nostru corp.

3 Originea imaginilor auditive si functia lor cognitiva

In viziunea lui Piaget[3], imaginile nu sunt niciodata o perceptie continua sau o urma reziduala ale actelor perceptuale. Ele sunt entitati cognitive ce formeaza singure o clasa. In esenta ele deriva din interiorizarea reproducerilior, reprezentarilor obiectelor, fiind o manifestare a functiei simbolice ce apare in al doilea an de viata.

Imaginile sunt rezultatul unor activitati operationale, interiorizate si nu copii pasive ale unei realitati. (Piaget,1973)

Imaginile reprezinta, spune Piaget, aspectul figurativ, metaforic al inteligentei. Imaginile auditive, putem spune ca infatiseaza aspectul metaforic al competentelor sono-logice si al inteligentei muzicale.

In timp ce imaginile auditive episodice ne dau o reproducere corecta a unor realitati sonice, nu acelasi lucru este valabil despre imaginile auditive semantice.

Imaginile auditive semantice, in contextul activitatii compozitionale, pot determina procese cognitive rationale. Functia lor pentru memorie este sa determine scopul inteligentei muzicale si sa inceapa descifrarea sensului muzical. Imaginile semantice nu sunt simple reproduceri ci sunt anticipative (Piaget, 1973).

Imaginile semantice, in contrast cu imaginile episodice nu interpreteaza in primul rind structurile sonore. Indexurile sonice si peisajele sonice sunt doar niste semnale pentru imaginile semantice, initiaza o recuperare, o remediere a informatiilor din memoria semantica.

Perceptia auditiva si sunetul ca eveniment

In acest capitol vom dezbate natura relatiei dintre sunete ca evenimente si procesele imaginarului si memoriei asociate acestora.

Reflectind la relatia dintre sunet si imaginar, Ong W.G.[4] ajunge la concluzia ca traim intr-o lume reprezentata dominant de vizual. In cultura occidentala accentul este pus pe "vizual". Lumea sunetelor este o lume a evenimentelor in timp ce lumea perceputa prin simtul vazului este o lume a obiectelor.

Proiect: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea Eseu: Bazele moleculare ale apoptozei

Din punct de vedere fenomenologic noi nu "auzim" semnale acustice sau unde sonore, noi auzim evenimente; sunetele oamenilor, ale lucrurilor ce se misca si se schimba, incep si se sfirsesc, intotdeauna in interdependenta cu dinamica momentului prezent.

Din perspectiva evolutionara sunetul are doua dimensiuni calitative distincte:

a) una de alimentare, de sustinere si de indicativ al confortului, al atentiei (prevederii) si sigurantei;

b) una disonanta, distructiva si care provoaca anxietatea. (Forrester M.A. 2000)

Sunetele din prima categorie pot include timbrul vocal, ritmul, circulatia singelui (percepute de oameni inca din stadiul de embrion) si toate acele sunete asociate cu prezenta celorlalti care sunt implicati in grija pentru noi.

Indivizii sunt foarte sensibili la acele sunete care indica prezenta unor potentiale pericole. Unele suntete pot fi intrinsec emotionante, placute iar altele produc disconfort si sunt deranjante.

La fel cum perceptia vizuala a unui eveniment este intr-o relatie de interdependenta cu nume, etichete, experiente si discutii anterioare despre acelui eveniment, acelasi lucru este valabil si pentru sunet (Ong W.J.1971).

Cele mai importante teorii ale perceptiei auditive isi intreapta atentia inspre modul in care sistemul cognitiv construieste reprezentarile auditive.

Gaver atrage si el atentia asupra faptului ca noi auzim mai curind evenimente din mediul inconjurator decit sunete. El face o comparatie intre ce auzim in viata cotidiana cu auditia muzicala:

Gaver 1993

Experienta noastra de a asculta sunetele in viata cotidiana se afla in strinsa legatura cu sursa care le produce (zumzetul unui frigider, fosnetul frunzelor etc.). De exemplu, vintul, actionind asupra unor corpuri (fosnet de frunze, suierat printre stinci, scirtiitul intermitent dar continuu al unui geam), este este perceput ca un sunet al unui eveniment.

Modul de abordare traditional in psihoacustica a fost sa studieze sunetul din punct de vedere al proprietatilor sale masurabile.

Rodaway[5] (1994) considera ca in cadrul culturii occidentale indivizii isi indreapta atentia catre vizual intr-o foarte mare masura. Chiar si descrierea nostra a evenimentelor sonore pune accent pe natura obiectelor ce produc zgomotul si mai putin pe fenomenul in sine. Rodaway evidentiaza faptul ca simtul vazului este intotdeauna un simt al existentei in limita cimpului nostru vizual (avind ca target peisajul din fata noastra si din lateral. Nu asa stau lucrurile si cu sunetul, in acest caz suntem intotdeauna in centrul experientei noastre perceptuale; suntem la fel de sensibili la sunete chiar mai mult la cele din spatele nostru.

Experienta auditiva este se datoreaza intotdeauna unei flux de sunete, constant in timp, crescind sau scazind in intensitate, remarcabil atunci cind este excesiv sau absent dar niciodata cu adevarat absent.

Relatia dintre sunet si atentie devine importanta cind folosim termenul de zgomot de fond (background) si termenul zgomot principal (de zgomot din prim plan).

Schafer[6] ne furnizeaza o schema pentru a intelege sunetul ca eveniment prin notiunea de "peisaj sonor" (metafora vizuala a sunetului in descrierea peisajului). Peisajul sonor ne "inconjoara si dezvaluie complexa simfonie sau cacofonie a sunetelor" . In aceasta schema scoate in evidenta faptul ca noi ne aflam in centrul peisajului nostru sonor. Intr-un fel putem spune ca ne simtim mai detasati de universul vizual.

Experienta sunetului este intotdeauna una senzoriala, o interdependenta in spatiu si timp a unor evenimente dinamice constante si continuue.

In legatura cu complexitatea naturii perceptiei auditive, Rodaway (1994) clasifica experienta fenomenului intr-o matrice ce descrie ¨geografia¨ auditiva.

Dimensiunile geografiei auditive:

Clasificind experienta auditiva in acest fel, Rodaway clarifica pozitia sau mai exact relatia conceptuala dintre sunet si imaginar. Pe de o parte exista o dimensiune ce cuprinde, masoara, perceptia ca un sir de experiente in cadrul existentei, prezentei intr-un anumit loc si ca o interiorizare a lor. In acelasi timp o a doua dimensiune face distinctia intre simpla senzatie auditorie si evenimentul sonor ca semnificatie.

Rodaway puncteaza faptul ca auzul (a auzi) poate fi descris ca o senzatie pasiva de baza si reprezinta conditia care face posibila a fi pusa intrebarea "ce este acest sunet?". Ascultarea (a asculta) implica oricum atentia activa pentru informatiile auditive, iar manifestarea receptiei modeleaza atentia vointei noastre de a stabili sau de a alege un inteles.

Corespunzator celei de a doua dimensiune, suntem niste organisme care dobindesc informatii sonore despre mediul ambiant ce ne inconjoara. De asemenea, prin sunete, noi insine ne proiectam intr-un peisaj sonor. Avem o voce, un glas capabil de a indica prezenta noastra in lume si avem, la rindul nostru, o semnificatie caracteristica interdependenta cu proiectia acelor sunete care denota prezenta noastra. De aici este usor de inteles de ce ne putem simti mai detasati de vizual decit de universul sonor.

Experienta noastra cu sunetul este adesea emotionala si Rodaway sugereaza ca atita timp cit simtul vazului infatiseaza o imagine a lumii, sunetele (alaturi de simtul tactil, gust si miros) reprezinta existenta in sine.

De unde incepe sensibilitatea noastra la sunete si ce forme poate sa ia.

Psihologia incearca sa atraga atentia asupra perceptiei evenimentului sonor si asupra relatiei dintre sunet si imaginar. De acest lucru se ocupa Beloff (1984)[8]. Teoria lui este ca limbajul este in primul si in primul rind sunet, sau cel putin activitatea crearii de inteles, de semnificatii cu ajutorul sunetului.

Ceea ce aude copilulul, in primii ani de viata sunt sunete, nu cuvinte, iar unele dintre primele lui sarcini este sa invete la ce sunete sa dea atentie (ex. vocea mamei) si ce sunete sa ignore (ex. zgomotul de fond al traficului de afara)

Alaturi de simtul tactil, perceptia sunetului este in strinsa legatura cu raspunsul emotional si afectul. Dore (1983) argumenteaza faptul ca primele incercari de a invinge anxietatea si izolarea sunt centrate pe incercarile copiilor in primii ani de viata de a emite sunete. Atita timp cit copilul creste, sarcina lui predominanta este sa invete in ce conditii, emitind un sunet (un anumit sunet), va determina pe cei din jur sa raspunda acelui sunet ca la un act comunicativ intentional.

Dezvoltarea noastra emotionala este adinc inradacinata intr-un context senzitiv sonor. Repetitia, joaca cu sunetele si experimentarea zgomotelor sunt aspecte

importante in dezvoltarea prelinvistica a copiilor chiar daca nu exista o corelatie directa intre folosirea primelor sunete de catre copii si dezvoltarea ulterioara a limbajului. Copii invata limbajul ca o performanta sonora si abia mai tirziu acele sunete devin cuvinte, propozitii si toate constructele ce deriva din inventarea scrisului.

Senzatiile primare ale noului nascut sunt mai intii tactile si autive inainte sa fie vizuale. Simitim si auzim inainte sa percepem universul vizual.

5 Afectul, reprezentarea psiho-sociala si semnificatia memoriei sonore

Indivizii percep sunetele ca evenimente dar in acelasi timp multe din aceste sunete ne revoca anumite amintiri, asocieri si imagini ale unor momente semnificative, importante din trecut. Exista o relatie deosebita intre anumite sunete pe care le auzim si semnificatia lor in viata noastra.

Noi percepem sunetele ca evenimente, iar prin sunete putem retrai senzatii si putem face asocieri pozitive, negative sau neutre. Sunetele au o semnificatie constienta si una subconstienta pentru indivizi.

Deci sunetul nu desemneaza doar un eveniment, este intotdeauna un eveniment inteles in functie de discursul cultural specific care defineste semnificatia unui sunet particular ca fiind ¨sunetul¨ care corespunde unei anumite intimplari.

In cadrul socio-psihologiei, teoria lui Rodaway privind perceptia sunetului este clara: exista un spatiu conceptual intre "senzatia de sunet" ca experienta de perceptie si recunoasterea sunetului ca "eveniment si semnificatie" in care se poate insera "sunetul ca semn", iar acesta poate fi inteles prin prisma discursurilor culturalei in care sunetul isi are originea.