DIVERSITATEA LUMII VII - regnul Monera, regnul Protoctista, regnul Fungi

DIVERSITATEA LUMII VII - Regnul Monera, Regnul Protoctista, Regnul Fungi

         Clasificarea lumii vii

Organismele vii care traiesc in prezent pe Terra nu pot fi studiate individual decat cu mare greutate. Practic, numarul lor enorm si marea lor diversitate face imposibila pentru un singur om acumularea de date referitoare la totalitatea vietuitoarelor.Existenta insa a unor trasaturi comune, permite gruparea organismelor de acelasi tip intr-o singura categorie, si astfel, familiarizandu-ne cu aceste trasaturi vom putea recunoaste pozitia unei vietuitoare oarecare in lumea vie.

Pentru analiza vietuitoarelor, specialistii fac apel la doua ramuri ale biologiei: sistematica si taxonomia.

Sistematica este ramura biologiei care are ca obiect descrierea si denumirea vietuitoarelor - diversitatea lumii vii - stabilind relatiile filogenetice dintre acestea.

Taxonomia (sau taxinomia) reprezinta teoria si practica clasificarii vietuitoarelor. Termenul a fost introdus de botanistul elvetian De Candolle si deriva de la cuvintele grecesti taxis - aranjament si nomos - lege).

Cu alte cuvinte, daca sistematica descrie si denumeste vietuitoarele, taxonomia le aranjeaza in sisteme de clasificatii.

Trebuie adaugat insa si faptul ca un mare numar de biologi nu fac o distinctie prea clara intre sistematica si taxonomie, considerandu-le notiuni sinonime.

In biologie se lucreaza cu categorii sistematice sau categorii taxonomice, care includ organismele de acelasi tip. Aceste categorii sunt ierarhizate pe mai multe nivele. Cele mai des utilizate in biologie sunt urmatoarele categorii: specia, genul, familia, ordinul, clasa, increngatura si regnul.

Specia este categoria de baza in studiul organismelor vii animale si vegetale (mai putin a virusurilor, bacteriilor sau drojdiilor). Specia grupeaza indivizi care se pot imperechea intre ei pentru a da nastere unor urmasi fertili. Nu este neaparat necesar ca toti indivizii unei specii sa arate la fel - exista la foarte multe specii diferente foarte mari intre sexe.

Genul grupeaza toate speciile de acelasi tip, similare sau strans inrudite.

Familia cuprinde mai multe genuri apropiate. Totalitatea familiilor de acelasi tip formeaza ordinul, iar ordinele asemanatoare sunt grupate in clase. In sfarsit, clasele sunt grupate in increngaturi (phylumuri) iar mai multe increngaturi formeaza un regn.

Pe langa aceste categorii taxonomice, sunt frecvent utilizate si altele - unele in mod curent, altele doar pentru anumite grupe de organisme.

Astfel exista o serie de categorii taxonomice infraspecifice, cum sunt formele, aberatiile, rasele - fiziologice, geografice, ecologice, subspeciile sau infraspeciile.

Fiecare organism, pe langa denumirea populara, are si o denumire stiintifica in limba latina, compusa din doua cuvinte: primul reprezinta genul si se noteaza cu litera mare, iar al doilea specia, care se noteaza cu litera mica. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de

„ nomenclatura binara” si a fost folosita pentru prima data de Karl Linné. Exemplu : macesul se numeste Rosa canina, ursul brun- Ursus arctos, etc.

Timp indelungat organismele au fost clasificate pe baza tipului de locomotie in doua regnuri: vegetal si animal. S-a acceptat mai tarziu si gruparea in procariote si eucariote.

Astazi organismele vii sunt grupate in 5 regnuri: procariote, protiste, fungi, plante si animale.( virusurile nu sunt incadrate in cele 5 regnuri).

VIRUSURILE

Virusurile sunt particule cu organizare rudimentara, situate la limita dintre materia vie si cea nevie. Nu au metabolism propriu si sunt multiplicate numai in celula gazda , pe care o paraziteaza. Au dimensiuni de ordinul micronilor( 8-270 µm).

Structura . Din punct de vedere chimic, virusurile sunt   alcatuite din proteine si acizi nucleici

( ADN sau ARN). Proteinele constituie un invelis proteic numit capsida.  

Virusurile se prezinta sub trei stari:

Virusul infectios matur ( virion ) care reprezinta unitatea morfofunctionala a virusurilor ;

Virusul vegetativ care este virionul fara capsida, multiplicat in celula gazda;

Provirusul care este virusul decapsidat integrat in cromozomul celulei gazde;

Clasificarea virusurilor se face dupa mai multe criterii :

Dupa tipul de acid nucleic : adenovirusuri( contin ADN) si ribovirusuri ( contin ARN) ;

Dupa substrat( ex: virusul rabic care ataca celulele nervoase )

Dupa organismul parazitat : virusuri vegetale, animale, umane

Bolile produse de virusuri se numesc viroze. Exemple de viroze :

la om  : gripa, turbarea, variola, varicela, oreionul, hepatita, sida

la plante : mozaicul tutunului, raucirea frunzelor de cartofi, mozaicul porumbului, viroza lalelelor, basicarea frunzelor de piersic;

la animale: pesta porcina, ovina, aviara, turbarea, boala vacii nebune( encefalita virala)

In cazul virozelor, ca si in alte infectii cu germeni patogeni, organismul receptiv se apara producand anticorpi. In unele viroze se poate realiza o imunitate artificiala prin vaccinari.

Patogenitatea virusurilor a fost studiata in tara noastra de virusologi renumiti cum au fost : Victor Babes , Constantin Levaditti si Stefan Nicolau.

1.    Regnul Monera

Regnul Monera include organismele microscopice procaiote: bacteriile si cianobacteriile

( algele albastre verzi). Caracteristic pentru aceste organisme este organizarea simpla si primitiva a corpului. Ele nu au nucleu individualizat, insa in centrul celulei poate fi intalnit un cromozom lung si circular( numit nucleoid), compus dintr-o fasie lunga de ADN, insa fara proteine. Nu au mitocondrii, respiratia fiind efectuata de suprafata interna a membranei celulare. Peretele celular este alcatuit dintr-o substanta, numita mureina. Unele au flageli. La majoritatea inmultirea se face asexuat prin diviziune directa, de regula sunt heterotrofe.

Regnul Monera este cel mai unitar dintre regnurile lumii vii, deoarece cuprinde un singur tip de organism, bacteriile, similare din punct de vedere morfo-anatomic, dar extrem de diversificate eco-fiziologic.

Cunoasterea bacteriilor este extrem de importanta atat din punct de vedere teoretic, dar mai ales din punct de vedere socio-economic. Din studiul bacteriilor pot rezulta date importante care pot explica originea si evolutia vietii pe Pamant. Sanatatea oamenilor si a celorlalte fiinte depinde in mare masura de gradul de cunoastere a ecofiziologiei bacteriilor. Acestea pot fi modelate si transformate si astfel determinate sa 'lucreze' in folosul omului. Biotehnologiile moderne se bazeaza pe utilizarea acestor microorganisme.

Structura . Caracteristici

Bacteriile sunt cele mai vechi organisme vii de pe Pamant; aproximativ doua miliarde de ani au fost singurele forme de viata de pe Terra. Bacteriile sunt totodata cele mai primitive sisteme biologice; sunt Procariote.

Morfologia bacteriilor este destul de simpla. Denumirea de 'bacterie' vine de la cuvantul grecesc 'bacterion' care inseamna 'bastonas'. Forma de bastonas este caracteristica grupului de bacterii numite bacili. Exista insa si alte forme pe care le prezinta celulele bacteriene, cum ar fi cea sferica de coci, cea spiralata la spirili si spirochete etc.

Bacteriile sunt organisme unicelulare, solitare; frecvent acestea se asociaza in colonii de forma filamentoasa, de sirag de margele sau de ciorchine.

Algele albastre apartin increngaturii cyanophyta. Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, impreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastra-verzuie.Pigmentii sunt imprastiati haotic in citoplasma.
Citoplasma mai contine granule amidonoase de rezerva. Ele sunt cele mai simple organisme de pe Terra. Aceste alge se pot aranja sub forma de lanturi, colonii sau filamente. Fiecare celula din aceste forme 'multicelulare' este identica cu cealalta. Astfel, reproducerea este asexuata.

2.    Regnul Protoctista ( Protista)

: Hipofiza - glanda pituitara si celulele bazofile : Celula - unitatea structurala si functionala a vietii

In acest regn sunt incadrate organismele vii nucleate, denumite eucariote, care prezinta o mare diversitate in ceea ce priveste organizarea celulei, caracteristicile reproducerii si ale ciclului de viata.

a. Flagelate (Euglenophyta)

Flagelatele sunt organisme unicelulare si coloniale care prezinta intotdeauna un nucleu bine individualizat. Caracteristic acestui grup este si prezenta in stadiul vegetativ a flagelului, care serveste drept organ locomotor.

Reprezentantul tipic al flagelatelor este euglena verde (Euglena viridis).

Nutritia este autotrofa si se realizeaza prin fotosinteza, dar tinuta la intuneric eu­glena isi pierde clorofila si poate sa se hraneasca heterotrof.

Reproducerea se realizeaza prin diviziune directa (amitoza) si consta in aparitia unei strangulari longitudinale a celulei in partea sa mediana, determinata de invaginarea membranei citoplasmatice si in final a nucleului, rezultand dintr-o celula-mama, doua celule-fiice.

b. Grupul Zoomastigine (Zooflagelate)

Aceste flagelate sunt parazite. De exemplu, tripanosoma, raspandita in zonele Africii centrale, traieste in sangele omului producand boala somnului, transmisa prin intepatura mustei tete. Giardia paraziteaza ficatul si intestinul omului, producand boala numita giardioza.

Unele flagelate coloniale traiesc in apele dulci. De exemplu, Codonosiga si Proterospongia ale caror colonii sunt formate din indivizi flagelati, la exte­rior, cu rol in miscare si indivizi nefla­gelati, la interior, cu rol in nutritie.

c. Alge verzi (Chlorophyta)

Algele verzi sunt talofite care prezinta un tal (aparat vegetative sau corp) unicelular, colo­nial sau pluricelular, filamentos (simplu si ramificat) sau lamelar.

Traiesc in apele dulci si salmastre, pe soluri si stanci umede.

Nutritia este autotrofa, iar produsul de asimilatie este amidonul.

Reproducerea este asexuata si se realizeaza prin diviziune directa si prin spori mobili denumiti zoospori, si sexuata, prin izogamie si heterogamie.

Unele alge verzi se inmultesc prin conjugare, care consta in contopirea continutului a doua celule vegetative, din cele doua filamente (-, +) care se transforma in doi gameti imobili, rezultand zigotul.

Reprezentanti:

• Alge cu talul unicelular imobil: verzea-a zidurilor (Pleurococcus vulgaris)

• Alge cu talul unicelular mobil: Chlamydomonas sp.,

• Alge coloniale: Volvox sp.

• Alge pluricelulare cu tal:- filamentos - matasea broastei (Spirogyra sp.)

- filamentos ramificat - lana broastei (Cladophora sp.),

-lamelar masiv - salata de mare (Ulva lactuca )

d. Algele brune (Phaeophyta)

Algele brune sunt alge pluricelulare care traiesc in mari si oceane, in special in zona litorala, la adancimi mici, care per­mit patrunderea razelor solare.

Talul poate atinge dimensiuni mari, de la cajiva metri pana la 300-400 m. Talul, filamentos, simplu sau ramificat, prezinta parti distincte: o parte bazala in forma de crampon sau disc de fixare (rizoid), cu care se prind de substrat, apoi o parte cilindrica de forma unei tulpini (cauloid), care se termina cu o parte latita (ca o frunza), lunga (ca o panglica) sau ca nisle filamente simple ori ramificate de forma unor tufe (filoid).

Celulele talului au la exterior un perete celular gros, sarac in celuloza, iar in inte­rior se afla citoplasma, cu numerosi cro-matofori purtand pigmentul brun - fucoxantina, care mascheaza pigmentul verde - clorofila a si b, xantofila si carotina.

Nutritia este autotrofa. Produsul de asimilatie nu este amidonul, ci un polizaharid, laminarina.

Reproducerea se realizeaza asexuat, prin zoospori biflagelati, iar sexual prin izogamie, heterogamie si oogamie. Reprezentanti: Cystoseira barbata  care traieste si pe litoralul Marii Negre; Laminaria saccharina

Un grup de alge unicelulare care contin acelasi pigment brun - fucoxantina - este reprezentat de diatomee, care traiesc atat in izvoare, paraie, lacuri, cat si in apele marilor si oceanelor. Membrana celulara de natura celulozica este impregnata cu dioxid de siliciu, formand o adevarata carapace cu numeroase ornamentatii. Dupa moartea lor au dat nastere rocilor silicioase, denumite diatomite.

e. Alge rosii (Rhodophyta)

Algele rosii sunt talofite pluricelulare, aproape exclusiv marine, dar de mare adancime. Unele populeaza si apele dulci.

Talul este pluricelular, filamentos, simplu sau ramificat in cate doua ramuri sau in verticil, iar altele au forma unei frunze. La unele specii mai evoluate talul este diferentiat in rizoid, cauloid si filoid, ca la algele brune.

Ca dimensiuni, algele rosii sunt mai mici decat algele brune, atingand lungimea de aproximativ 1 m.

Algele rosii s-au conservat in scoarta Pamantului, alcatuind straturi geologice.

In interiorul celulei se afla citoplasma, un nucleu si numerosi cromatofori granulari de culoare rosie, datorita pigmentului ficoeritrina, care mascheaza ceilalti pigmenti existenti: clorofila a si b, xantofila, carotina (pigmentul verde) si ficocianina (pigmentul albastru).Nutritia este autotrofa.

Reproducerea se realizeaza asexuat, prin spori imobili, denumiti rodospori sau carpospori, si sexuat, prin oogamie.

Reprezentanti: Chondruscrispus), Ceramium rubrum, Porphyra sp.

f. Mixomicete (Myxomycota)

Mixomicetele sunt cunoscute sub denumirea populara de mucegaiuri mucilaginoase, deoarece aparatul lor vegetativ este fie o celula nuda (fara perete celular), care prin agregare formeaza mase mucilaginoase extinse, fie o masa plasmatica mare, plurinucleara, numita plasmodiu.

Se dezvolta pe lemne putrede, pe frunze sau in sol, substraturi pe care se deplaseaza usor cu ajutorul pseudopodelor, prin miscari amoeboidale.

Mixomicetele sunt in exclusivitate saprofite. Se hranesc cu resturi vegetale si animale, sau cu bacterii pe care le inglobeaza prin fagocitare, dupa care le digera in vacuole digestive.

In conditii nefavorabile, plasmodiul inceteaza sa se mai miste, se inconjoara cu un invelis rezistent, de natura celulozica, dupa care genereaza unul sau mai multi sporangi. In sporangi se formeaza spori, in urma diviziunii reductionale. Sporii, numiti si mixospori, reprezinta forma de rezistenja a acestor microorganisme.

Reprezentanti:

Pe Terra se cunosc aproximativ 500 de specii. Dintre genurile mai comune amintim Arcyria, Fuligo, Tubifera, Stemonitis fusca, Phisarum.

e. Oomicete (Oomycota)                   

Oomicetele sunt reprezentate printr-un grup de organisme inferioare, care in vechiul sistem de clasificare faceau parte din grupul ciupercilor (fungi).

Oomicetele sunt adaptate la viata acvatica si terestra.

Aparatul lor vegetativ este un tal, format dintr-un miceliu filamentos, de obicei foarte ramificat, alcatuit din numeroase hife tubuloase, neseparate prin pereti transversali.

Hifele sunt inconjurate de un perete celular de natura celulozica, care protejeaza citoplasma cu numerosi nuclei.

Majoritatea sunt parazite si foarte putine sunt saprofite.

Reproducerea se realizeaza asexuat prin zoospori, la formele acvatice, si prin conidii, la cele terestre. Conidiile se formeaza pe conidiofori, care pot fi simpli sau ramificati.

Organul sexual femel numit oogon se formeaza pe o ramura scurta a miceliului si confine una sau mai multe oosfere (gameti feminini). Or­ganul sexual masculin, numit anteridie, este o ramura scurta cu numerosi nuclei, care sunt anterozoizii (gametii masculini). Anteridia se alipeste de oogon si printr-un tub subtire sau prin topirea peretelui celu­lar, nucleii din anteridie tree in oogon si fecundeaza oosferele. Astfel, rezulta unul sau mai multi oospori, care prin germinare vor forma un nou miceliu.

Reprezentanti:

Saprolegnia sp. - un mucegai acvatic care se fixeaza si se hraneste saprofit cu resturile vegetale sau cu cadavrele ani-malelor mici.

Plasmopara viticola este o specie parazita care produce boala numita ,,mana vitei de vie'. Hifele miceliene se ramifica in spatiile intercelulare ale parenchimului frunzelor si fructelor. Pe fata inferioara a frunzelor, ies prin stomate conidiofori ramificati care sustin conidiile.

Vantul si ploile raspandesc conidiile care ajungand intr-o picatura de apa si dau nastere la 2-6 zoospori biflagelati. Acestia patrund prin stomatele frunzelor, germineaza si formeaza un nou miceliu. Organele de reproducere (oogoanele si anteridiile) apar toamna in tesuturile frunzelor. Anteridia se alipeste de oogon si produce un tub prin care se fecundeaza oosfera. Astfel, rezulta oosporul care hiberneaza in sol, pana primavara.

f. Protozoare (Protozoa)

In vechiul sistem de clasificare a organismelor vii, reprezentantii acestei increrengaturi faceau parte din regnul animal.

Protozoarele sunt organisme unicelulare, eucariote, care populeaza diferite medii de viata. Protozoarele cuprind trei dase: rizopode, sporozoare si ciliate.

- Clasa rizopode cuprinde animale care populeaza mediul marin, dulcicol si solul umed. Corpul lor este format dintr-o celula lipsita de perete celular, cu o citoplasma care contine nucleul, o vacuola pulsatila si numeroase vacuole digestive. Citoplasma emite pseudopode, cu rol in miscare si in inglobarea particulelor alimentare (fagocitoza). Exemplul tipic este amiba (Amoeba proteus), raspandita pe fundul baltilor.

Unele   rizopode, ca foraminiferele si radiolarii , au un invelis protector calcaros sau silicios. Dupa moartea lor, scheletul se depoziteaza pe fundul marilor, formand sedimente calcaroase (crneta) sau silicioase (radiolaritul).

Clasa sporozoare cuprinde specii parazite care produc boli la animale si om. In ciclul lor de viata formeaza spori, prin care

rezista la conditiile nefavorabile aparute in mediul extern, de aceea se numesc sporozoare.

Dintre acestea amintim plasmodiul malanei care traieste parazit in sangele omului producand malaria. Transmitatorul acestei boli este tantarul Anofel.

La animale exista un alt parazit numit babesie, producandu-le boala numita babesioza, descoperita de biologul roman Victor Babes. Transmiterea bolii se face prin intermediul capusei.

Clasa ciliate include animale unicelulare, libere, care traiesc in apele dulci si sarate, parazite si simbionte.

Reprezentantul tipic este parameciul (Paramoecium caudatum). Acesta are forma unui pantofior, inconjurat la exterior de o membrana fina, acoperita cu cili. Pe fata ventrala se observa o adancitura, numita citostom prin care patrunde hrana.

!n interiorul citoplasmei se gasesc 2 nu­clei (macronucleu si micronucleu), numeroase vacuole digestive si doua vacuole pulsatile la extremitatile celulei. Reproducerea se realizeaza asexual, prin diviziune transversala, si sexuat, prin conjugare (schimb de substanta nucleara intre cei 2 nuclei).

3.Regnul Fungi

Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urma, el nu contine clorofila. Se hranesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici radacina, nici tulpina, nici frunze si nici flori si se reproduc intr-un mod specific. Exista peste 100.000 de specii de ciuperci.

Oriunde in lume unde viata este posibila, se gasesc ciuperci. Acestea traiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, in aer, pe sol si in apa, foarte multe dintre acestea fiind insa atat de mici incat nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceasta cauza ciupercile se impart in ciuperci superioare (buretii) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe langa aceasta impartire, ciupercile se grupeaza in patru clase:

Arhimicete-ciuperci microscopice si parazite

Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite

Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite

Bazidomicete-ciuperci superioare

Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alcatuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaza un miceliu. De asemenea, ele prezinta un perete celular de natura chitinoasa, sau (rar) celuzoica, in citoplasma existand glicogen si picaturi de ulei. Ciupercile nu au clorofila, din aceasta rezultand o nutritie heterotrofa, fie saprofita, fie parazita.

Multe ciuperci au un rol benefic in natura. Pentru a se dezvolta, ele absorb substantele nutritive din frunzele moarte si resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea si dezagregarea acestor elemente vegetale care, fara actiunea ciupercilor, ar acoperi rapid padurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formeaza micorize, pe radacinile arborilor din paduri (pini, stejari, castani). Datorita acestora, arborii absorb mai usor substantele necesare pentru crestere si, in schimb, ciupercile beneficiaza de adapost si de hrana. Dimpotriva, alte ciuperci sunt daunatoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau taciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge campuri intregi de grau sau porumb. Alte ciuperci paraziteaza omul, producand maladii numite micoze.

Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astazi exista micologisti in toate marile universitati. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar cresterea si viata sunt studiate. Dintr-o astfel de cultura, de Penicillium, obisnuita ciuperca verde care creste pe fructe si pe gem, a fost descoperita penicilina.

Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri stravechi pentru a face bauturi alcoolice si branza. Vechiul Testament mentioneaza paine crescuta, adica paine careia i s-a adaugat drojdie de bere pentru a creste. In industria berii si a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zaharul in alcool, proces numit fermentare.

Licheni

Lichenii sunt un grup aparte de organisme, rezultate in urma convietuirii permanente dintre o ciuperca (ascomiceta sau mai rar o bazidiomiceta) si o alga verde sau o alga albastra. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic, structural si fiziologic fata de cei doi parteneri care participa la simbioza.

Din punct de vedere morfologic se deosebesc mai multe tipuri de licheni: gelatinosi,crustosi, frunzosi,tufosi

Culoarea talului, criteriu important in determinarea speciilor este foarte variata: alba, galbena, cenusie, bruna, neagra, verde, albastruie, rosie etc.

Inmultirea lichenilor se realizeaza in general pe cale vegetativa (fragmente de tal s.a.).

Observatii Lichenii sunt utilizati ca materie prima in diferite ramuri industriale (farmaceutica, alimentara, chimica). Utilitatea lor se datoreaza numarului foarte mare de substante chimice pe care le formeaza in cadrul proceselor metabolice, substante cunoscute sub numele de acizi lichenici (termen impropriu deoarece, cu toate ca majoritatea acestor substante au o reactie acida, ele nu au compozitia acizilor). Lichenii au fost definiti ca „pionieri ai vegetatiei” deoarece sunt primii care se instaleaza in statiuni improprii pentru alte grupe de plante. Prin intermediul acizilor lichenici, care au o accentuata actiune coroziva, lichenii reusesc sa dezagrege rocile si sa contribuie astfel la formarea unui strat subtire de sol, pe care ulterior se pot instala alte organisme vegetale. Datorita sensibilitatii lor deosebite, lichenii constituie indicatori valorosi ai gradului de poluare al atmosferei ca si ai unor conditii ecologice stationare.

Lichenii pot avea si o serie de efecte negative: lichenii crustosi contribuie la distrugerea ritidomului arborilor; lichenii foliacei si fruticulosi sufoca plantele prin blocarea functiei stomatelor si asigura conditii optime pentru dezvoltarea unor paraziti animali periculosi. Lichenii au proprietatatea de a concentra in talurile lor o mare cantitate de substante radioactive; in acest context animalele din regiunile polare care consuma acesti licheni concentreaza la randul lor doze insemnate de elemente radioactive care devin periculoase in special pentru populatiile umane care se hranesc cu carnea acestora.

4.Regnul Plante

Plantele sunt organisme care s-au adaptat la viata de uscat avand majoritatea o hranire autotrofa prin fotosinteza. Ele sunt principalii producatori din ecosistemele Terrei.

Regnul Plante cuprinde : muschi, ferigi, plante cu samanta: gimnosperme si angiosperme.

Muschii (Subregnul Bryobionta) sau briofitele, cum sunt denumiti in literatura stiintifica, cuprind aproximativ 25.000 de specii de plante. Ei sunt raspanditi pe tot globul, incepand cu zonele calde si ploiose tot timpul anului, cum este zona ecuatoriala si sfarsind cu zonele caracterizate prin temperaturi extrem de scazute, cum sunt zonele polare. In toate zonele climatice ei prefera biotopurile umede.

Caracterele generale ale Subregnului Bryobionta

* Muschii au corpul vegetativ lipsit de vase conducatoare adevarate, numit tal cormoid .

* Organele de reproducere sexuata, anteridia si arhegonul, sunt pluricelulare.

- Muschii inferiori

Muschii inferiori mai pastreaza multe caractere specifice algelor. Corpul vegetativ, este un tal lamelar care se fizeaza in sol cu ajutorul rizoizilor monocelulari. Superioritatea fata de alge o dovedeste prezenta epidermei la suprafata talului, a tesuturilor parenchimatice, cu rol asimilator si de depozitare. Din muschii inferiori face parte Fierea pamantului (Marchantia polymorpha) care traieste in locurile permanent umede, langa izvoare si fantani.

- Muschii superiori

Muschii superiori au corpul vegetativ - un tal cormoid, format din tulpinita, frunzulite si rizoizi pluricelulari, care sunt analoage cu organele vegetative ale plantelor vasculare. Exemplu este Muschiul de pamant (Politrichum commune).

Inmultirea muschilor se face asexuat prin spori si sexuat prin celula ou (zigot)

Importanta muschilor

* Muschii sporesc patura de humus de pe stanci;

* protejeaza solul impotriva eroziunii;

* Turba, care se formeaza in locurile mlastinoase din resturile partial descompuse ale muschiului de turba (Sphagnum), este utilizata ca ingrasamant organic, combustibil, material izolant.

Ferigile (Increngatura Pteridophyta) sunt primele plante vasculare aparute pe uscat care au corpul vegetativ reprezentat de generatia sporofitica care devine dominanta. Se cunosc peste 20000 specii de ferigi, clasificate in aproximativ 300 genuri.

Caractere generale

Plante vasculare;

Aceastea au organe vegetative ( frunza, tulpina si radacina) adevarate;

Inmultirea se face prin spori;

Corpul este denumit corm.

Reproducerea. Pe dosul frunzelor se gasesc niste pete maronii denumite sori care contin sporangi cu spori.Sporii ajunsi la maturitate sunt eliberati si germineaza dand nastere unui protal care are forma de inima si poarta la capatul ascutit anteridii(ele produc anterozoizi)si la capatul opus arhegoane(produc o singura oosfera).In urma fecundatiei rezulta celula-ou, din care se dezvolta un embrion ce va da nastere unei ferigi si ciclul se reia. Exista doua generatii:cea gametofitica(de la stadiul de spori la cel de celula-ou) si cea sporofitica(de la stadiul de celula-ou la cel de spori).

Clasificarea : Clasa Licopodiate

Clasa Equisetate

Clasa Filicate ( ferigi propriu zise)

Gimnospermele

Sunt in exclusivitate plante lemnoase sub forma de arbori, arbusti sau subarbusti.

Nu formeaza fructe, samanta fiind nuda ( neanchisa in fruct). Florile sunt slab diferentiate: nu au invelis floral, sunt reprezentate doar de structuri reproducatoare: stamine si carpele. Fecundatia este simpla si reproducerea sexuata. Alternanta  de generatii consta in generatia sporofitica bine dezvoltata si adaptata la viata terestra( planta insasi) si cea gametofitica redusa la graunciorul de polen si o parte din ovul.gametofitul nu mai este independent si se dezvolta pe sporofit. Embrionul are mai multe cotiledoane. Tesutul xilematic ( lemnul ) este format din celule traheidale ( vase imperfecte).

Grupul central il reprezinta coniferele : bradul, molidul, pinul, larita, cedrul, tisa, ienuparul, arborele mamut. Alaturi de conifere mai cuprind grupa cicadale si ginkgoale.

Angiospermele

Sunt cele mai evoluate plante perfect adaptate la mediul aerian terestru; unele s-au readaptat la mediul acvatic . tesutul conducator lemnos( xilematic) este mult evoluat, fiind format din elemente tubulare continui numite trahei ( vase perfecte). Apar invelisurile florale : periant ( sepale + petale) sau perigon alcatuit din tepale. Apare ovarul format din sudarea carpelelor pe margini. Ovulele devin inchise in ovar. Polenizarea este anemofila si entomofila. Fecundatia este dubla : o celula spermatica se uneste cu oosfera si genereaza zigotul principal ( 2n) , iar cea de a doua celula spermatica fuzioneaza cu nucleu secundar al sacului embrionar  si rezulta zigotul secundar ( 3n) . in urma germinatiei, zigotului principal formeaza embrionul, iar zigotul secundar formeaza endospermul secundar. Embrionul poseda 1-2 cotiledoane. In urma fecundatiei ovulul se transforma in samanta iar ovarul in fruct. Cuprind doua clase: dicotiledonate ( maces, frag, mar, cires, mazare, salata, varza, spanac) si monocotiledonate( graul, secara, ceapa, usturoiul, crinul)

REGNUL ANIMALIA

Regnul Animalia cuprinde organisme pluricelulare ( metazoare) cu celule diferentiate asociate in tesuturi si organe. Sunt libere, mobile rar imobile. Reproducerea este esxuata avand loc formarea celulei –ou( zigotului) rezultata din unirea gametilor ( spermatozoid si ovul). Celula- ou se segmenteaza, trecand prin stadiile de morul, blastula, gastrula.

Morula este o formatiune cu aspect de mura; blastula este constituita din celule care se dispun la periferie, marginind o cavitate de segmentatie; gastrula are doua straturi celulare : ectoderm( la periferie) si endoderm ( in interior) care inconjoara o noua cavitate ( intestin primitiv) , avand un orificiu.

Metazoarele inferioare raman in stadiul de gastrula : ecto si endoderm( spongierii si celenteratele); ele se numesc animale didermice. Incepand cu viermii lati, apare al treilea strat, mezodermul. Acestea sunt animale tridermice; din diviziunea mezodermului rezulta si cavitatea generala – celomul. Exceptie fac viermii lati si cilindrici la care lipseste celomul ( animale acelomate si pseudocelomate). Din cele trei straturi se diferentiaza tesuturile si organele embrionului.

Metazoarele didermice prezinta simetrie radiara, iar cele tridermice – simetrie bilaterala, corelata cu deplasarea libera , dezvoltarea organelor de simt si a sistemului nervos, prin concentarea si cefalizarea acestuia.

Clasificare :

Regnul Animalia cuprinde urmatoarele increngaturi: spongieri, celenterate, viermi lati, viermi cilindrici, viermi inelati, moluste, artropode, echinoderme, stomocordate si cordate.