Fiziologia ochiului - senzatia luminoasa

Senzatia luminoasa

Se numeste senzatie fenomenul fizic elementar declansat de stimularea unui organ de simt; ea rezulta din actiunea unui excitant asupra unui receptor senzorial, in care face sa se nasca un mesaj care este transmis pe cale nervoasa la creier. Acest mesaj este acelasi oricare ar fi calea nervoasa interesata si natura senzatiei depinde numai de regiunea din cortex unde ajunge mesajul

Iluminarea retinei declanseaza senzatia vizuala care are trei componente :

-senzatia de lumina, care corespunde aprecierii cantitative a

stimulului

-senzatia colorata, care corespunde unei aprecieri calitative a stimulului

-senzatia de forma

Senzatia, care este un fenomen psihologic nu poate fi masurata direct. Observatorul poate numai sa aprecieze daca doua suprafete au luminozitati egale sau diferite, dar nu poate aprecia cat sunt de diferite. Stimulul care a provocat senzatia este un fenomen fizic care poate fi masurat precis .Stimulul trebuie masurat in momentul in care creeaza senzatia minim perceptibila.

Senzatia de forma

Fotoreceptorii sunt interconectati anatomic si deci exista intre ei interactiuni spatiale de doua feluri :

- facilitare- semnarea raspunsurilor mai ales in retina

periferica

-inhibitie-un fel de concurenta a excitatiilor care se produce in caz de orbire luminoasa. Inhibitiile predomina in retina centrala. Aceste interactiuni se traduc printr-o modificare a pragurilor. Pragul stimulului este valoarea stimulului minim eficace.

Contastul luminos. Doua campuri obiect alaturate sunt net diferite ca luminozitate si culoare, imaginile lor fiind deci diferite, rezulta zenzatii diferite care sunt percepute ca atare. Fenomenul este complex. O plaja luminoasa apare mai stralucitoare daca anturajul este intunecat. O suprafata colorata pare mai intensa daca alaturi este o suprafata de culoare complementara fata de prima.

Contrastul marginal, care se manifesta la nivelul liniei de separatie a doua plaje este foarte util pentru recunoasterea obiectelor.

Adaptarea la lumina si la vederea nocturna

Adaptarea ochiului la lumina este asigurata prin trei mecanisme: -mecanismul pupilar rapid: reflexul fotomotor

-mecanismul retinian, care are inertie mare dar amplitudine

considerabila

-mecanismul care regleaza frecventa influxiunilor in lungul caii optice

Daca se trece de la lumina la intuneric brusc, ochiul nu percepe la inceput nimic, apoi putin cate putin distinge obiecte, ochiul se adapteaza, creste sensibilitatea la lumina.