Anatomie
Anatomia - ramurile biologiei, studiul corpului umanDEFINITIE Anatomia reprezinta una din ramurile biologiei, fara de care nu poate fi conceput studiul corpului uman. Una din metodele sale de studiu este reprezentata de disectie. (ana=prin, tomnein= a taia, a diseca). Disectia este operatiunea anatomica prin care se pun in evidenta diferitele componente ale unei regiuni precum si raporturile dintre ele. Datele obtinute in salile de disectie dau anatomiei un caracter descriptiv sau sistematic. Conventional studiul corpului uman poate fi subdivizat intr-un studiu macroscopic (anatomie macroscopica) si unul microscopic (anatomie microscopica). Din anatomia microscopica deriva: citologia, histologia si organologia ce studiaza celulele, tesuturile si organele. Nu se poate face un studiu anatomic serios fara a studia si datele oferite de embriologie, care se ocupa de aspectele dezvoltarii organismului. Osteologia are ca obiect studiul oaselor, artrologia pe cel al articulatiilor, in timp ce miologia se ocupa cu studiul muschilor si al tuturor formatiunilor anexate lor. Angiologia studiaza vasele, splanhnologia viscerele, iar neuroanatomia se ocupa cu studiul sistemului nervos. Anatomia umana foloseste pentru imbogatirea cunostintelor sale si studiul comparativ al morfologiei diverselor specii de animale (anatomia comparata). Sub influenta chirurgilor se dezvolta anatomia topografica, ce studiaza corpul omenesc pe regiuni topografice, stratigrafic plan cu plan. Anatomia ar ramane insa o stiinta moarta daca nu ar studia si formele vii. (anatomia pe viu). Anatomia pe viu sau anatomia plastica a fost recunoscuta ca deosebit de valoroasa relativ tarziu. Din ea se desprinde anatomia clinica fara de care actul medical nu are astazi valoare. Dezvoltarea tehnologica extraordinara din ultima perioada aduce in prim planul investigatiilor medicale imagistica computerizata care presupune cunostiinte anatomice deosebite, indeosebi de anatomie topografica. Corpul omenesc este compus din 3 mari segmente: capul, trunchiul si membrele (numite si extremitati). Pozitia de referinta pentru studiul anatomic este aceea in care corpul este in pozitie verticala, cu palmele situate anterior (in supinatie). Orientarea se face cu ajutorul planurilor, din care unele strabat corpul, iar altele sunt tangente la suprafata lui. Planurile tangente sunt: superior, inferior, lateral drept, lateral stang, anterior si posterior. Planurile principale ce strabat corpul sunt: planul mediosagital, planul frontal principal si planul transversal principal. (FIG.1) Planul mediosagital este un plan vertical, indreptat dinainte inapoi, care imparte corpul in doua jumatati egale, dreapta si stanga. Planul frontal principal este vertical si perpendicular pe precedentul. El imparte corpul intr-o jumatate anterioara si alta posterioara de asemenea egale. Planul transversal principal este orizontal si perpendicular pe planurile precedente. El imparte corpul in doua jumatati egale, superioara si inferioara. Putem astfel afirma de exemplu, ca un organ are o fata anterioara si alta posterioara (daca ne raportam la planul frontal), ca are o margine inferioara si alta superioara (daca ne raportam la planul transversal) sau ca este situat in partea dreapta a corpului (daca ne referim la planul mediosagital). Pentru o localizare cat mai precisa a elementelor anatomice se utilizeaza urmatorii termeni: median, medial si lateral Un element anatomic este median daca este situat pe linia mediana, medial daca este mai apropiat de linia mediana si lateral daca este mai indepartat de aceasta linie. Principial termenului de medial ii corespunde notiunea de intern, iar celui de lateral notiunea de extern. proximal si distal Sunt folosite in cadrul studiului membrelor. Proximal inseamna apropiat de radacina membrului, iar distal indepartat de radacina membrului. dorsal si ventral (sinonime= posterior si anterior) superficial si profund cranial si caudal Cranial se refera la pozitia unui
organ fata de craniu (sinonim=superior), iar caudal= care tine
de coada (in limba
|