Coloana vertebrala - vertebrele

Coloana vertebrala (columna vertebralis)

DEFINITIE, GENERALITATI

Coloana vertebrala face parte din scheletul axial al trunchiului fiind asezata posterior si median. Se formeaza prin suprapunerea a 33-34 de piese osoase numite vertebre care se gasesc la nivelul gatului, toracelui, regiunii lombare si a pelvisului. Masoara in lungime in medie 73 cm la barbat si 63 cm la femeie. Latimea sa variaza find maxima, (in medie 11 cm) la baza sacrului. Prezinta curburi in plan sagital (anteroposterioare) orientate alternativ fie cu convexitatea inainte cand se numesc lordoze, curbura cervicala (lordosis cervicis) si lombara (lordosis lumbalis), fie cu convexitatea inapoi cand se numesc cifoze curbura toracala (kyphosis thoracica) si sacrata (kyphosis saqcralis) respectiv curburi in plan frontal (curburi laterale, curbura toracala, curbura sacrococcigiana) mai putin pronuntate cu convexitatea situata alternativ dreapta stanga.

Curburile coloanei maresc rezistenta acesteia la compresiunile axiale. Rezistenta unei coloane este egala cu patratul numarului curburilor +1. Asa de exemplu o coloana rectilinie are o rezistenta egala cu 1, o coloana cu o curbura are o rezistenta egala cu 2, o coloana cu 2 curburi o rezistenta egala cu 5, in fine o coloana cu 3 curburi o rezistenta de 10.

Indicele rahidian DELMAS= L/h rahisului intre S1 si atlas= 95, cu extreme normale intre 94 si 96. El nu poate fi masurat decat pe o piesa anatomica.

O coloana cu curburi accentuate poseda un indice DELMAS mai mic decat 94, din contra o coloana rectilinie poseda un indice DELMAS mai mare decat 96. DELMAS demonstreaza ca o coloana cu curburi accentuate este te tip functional dinamic, in timp ce o coloana cu curburi sterse este de tip functional static.

La noul nascut si la sugar intalnim o singura curbura la nivelul segmentului toracic.

Lordoza cervicala apare in lunile 3-5 de viata fiind rezultatul ridicarii capului de catre sugar. In jurul varstei de 2 ani apare si lordoza lombara indispensabila locomotiei si ortostatismului (statiunii verticale).

Coloana vertebrala are 2 proprietati opuse din punct de vedere mecanic: rigiditatea si elasticitatea. Coloana vertebrala se intinde pana la nivelul capului avand un suport important situat in plan transversal reprezentat de centura scapulara. Dupa TESTUT ea este scut de protectie si punct de sprijin pentru un numar mare de viscere, in timp ce JUNGHANS o considera punctul central al staticii corpului. Vlad VOICULESCU considera coloana vertebrala axul de sustinere al intregului schelet al corpului, in timp ce BACIU o defineste drept cel mai important component al aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente ale corpului uman. La buna functionare a coloanei vertebrale isi aduc aportul echilibrul intrinsec si cel extrinsec.

Echilibrul intrinsec=rezistenta elastica la tensiune a ligamentelor/rezistenta elastica la presiune a discurilor.

Echilibrul extrinsec este dat de un numar mare de grupe musculare ce alcatuiesc corsetul muscular.

Un alt suport transversal se gaseste la nivel lombar. In pozitie verticala simetrica fortele sunt echilibrate, iar coloana este rectilinie. In pozitie de balans cand corpul se sprijina pe un singur membru inferior bazinul balanseaza in partea opusa, iar coloana este obligata sa urmeze un traiect sinuos: convexa in portiunea lombara cu convexitatea catre membrul in balans, concava in portiunea sa dorsala si din nou convexa. Parghiile musculare isi ajusteaza automat tensiunea pentru a restabili echilibrul, datorita tonusului muscular determinat de muschii de postura, coordonati de sistemul extrapiramidal.

Coloana vertebrala formeaza pilonul central (pilierul central) al trunchiului. Daca in portiunea sa toracala ea se apropie de planul posterior (1/ 4 din grosime), in regiunea cervicala este la 1/3 din grosimea gatului pentru ca in portiunea lombara sa fie situata central ( ½ din grosimea corpului).

In regiunea cervicala coloana suporta greutatea craniului trebuind sa fie situata cat mai aproape de centrul de gravitatie al corpului. In regiunea toracala coloana este impinsa posterior de organele mediastinului si in particular de inima. Din contra in regiunea lombara unde suporta intreaga greutate a portiunii superioare a trunchiului are o pozitie centrala avand o proeminenta in cavitatea abdominala. In afara de functia de suport a trunchiului are rol de protectie a nevraxului. In situatii patologice maduva spinarii si nervii spinali intra in conflict cu invelisul protector.

Vertebrele poarta numele regiunilor din care fac parte.

Vertebrle cervicale raspund gatului, sunt in numar de 7 si formeaza impreuna coloana cervicala. Se noteaza de la C1 la C7.

Vertebrele toracale raspund toracelui si formeaza impreuna coloana toracala. Se noteaza de la T1 la T12 Alcatuiesc cea mai lunga portiune a coloanei.

Vertebrele lombare raspund regiunii lombare, sunt in numar de 5 si formeaza impreuna coloana lombara. Se noteaza de la L1 la L5.

Vertebrele cervicale, toracale si lombare sunt mobile si independente. Din acest motiv mai sunt denumite si vertebre adevarate.

Vertebrele sacrate sunt in numar de 5. Prin unirea lor ia nastere sacrul.

Vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5. Prin unirea lor se formeaza coccigele, un vestigiu al cozii.

Vertebrele sacrate si coccigiene raspund pelvisului. Deoarece ele sunt sudate intre ele, deci imobile se mai numesc si vertebre false.

Prin suprapunerea corpurilor vertebrale se formeaza fata anterioara a coloanei, prin cea a proceselor spinoase creasta spinala de pe fata posterioara a coloanei, iar prin cea a gaurilor vertebrale canalul vertebral. De o parte si de cealalta a crestei spinale se gasesc santurile vertebrale ce adapostesc muschii ce actioneaza asupra coloanei vertebrale.

Fetele laterale ale coloanei sunt formate de varful proceselor transverse, pediculii vertebrali, gaurile intervertebrale si portiunile laterale ale corpilor vertebrali.

VERTEBRELE ADEVARATE

Cuprind vertebrele C1-L5. Prezinta caractere generale, regionale, iar unele din ele prezinta si caractere speciale (vezi atlasul si axisul)

a)      Caracterele generale (vertebra tip)

Vertebra adevarata prezinta doua portiuni, corpul vertebrei (corpus vertebrae) si arcul vertebral (arcus vertebralis) unite intre ele prin doua mici punti denumite pediculii arcului vertebral (pediculus arcus vertebrae). Corpul, arcul si pediculii vertebrali delimiteaza gaura vertebrala (foramen vertebrale).

Corpul vertebrei (corpus vertebrae) este portiunea cea mai voluminoasa a sa si are o forma aproximativ cilindrica. Formeaza peretele anterior al gaurii vertebrale. I se descriu doua fete, una superioara (craniala) si una inferioara (caudala) si o circumferinta. Corpul vertebral are o structura de os scurt ca o coaja de nuca, cu o corticala de os dens ce inconjoara tesutul spongios. Corticala de la nivelul fetei superioare si inferioare a corpului vertebral se numeste platou vertebral. El este mai gros in centru unde se gaseste o portiune cartilaginoasa. Periferia formeaza un burelet sau fasie marginala. Acesta deriva din punctele de osificare epifizara avand forma unui inel si se sudeaza cu restul corpului vertebral in jurul varstei de 14-15 ani. Tulburarile de osificare ale acestui nucleu epifizar constituie epifizita vertebrala sau maladia SCHEUERMANN. Pe o sectiune verticofrontala a corpului vertebral se disting de fiecare parte ingrosari corticale nete. Superior si inferior platourile vertebrale sunt dublate de un strat cartilaginos, iar in centrul corpului vertebral travee de os spongios care se repartizeaza urmand liniile de forta. Aceste linii sunt verticale daca unesc platoul superior cu cel inferior, sau orizontale daca unesc cele 2 corticale laterale, in fine oblice daca unesc platoul inferior cu corticalele laterale. Pe o sectiune sagitala se regasesc traveele verticale, dar mai exista 2 sisteme de fibre oblice denumite si fibre in evantai. Pe de o parte fibre in evantai ce pleaca de la platoul superior pentru a se deschide in timp ce traverseaza cei 2 pediculi catre procesul articular superior de fiecare parte si procesul spinos. Pe de alta parte un evantai ce pleaca din platoul inferior pentru a se deschide traversand cei 2 pediculi catre procesele articulare inferioare si procesul spinos. Incrucisarea acestor 3 sisteme trabeculare constituie puncte de maxima rezistenta, dar si o zona de minima rezistenta, in particular un triunghi cu baza situata anterior in care nu exista decat travee verticale.Acest fapt explica fractura cuneiforma a corpului vertebral. La o compresiune axiala de 600 de kilograme portiunea anterioara a corpului vertebral se zdrobeste rezultand fractura tasare. Pentru zdrobirea corpului vertebral in totalitate este necesara o compresiune axiala de 800 de kilograme care duce la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu interesarea canalului vertebral.

Arcul vertebral (arcus vertebralis) formeaza peretele posterior al gaurii vertebrale. Este alcatuit din urmatoarele elemente:

1. Lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae) , una dreapta si alta stanga, de forma patrulatera, situate intre pediculul vertebral si baza apofizei spinoase.. Prezinta o fata anterioara ce participa la formarea suprafetei interne a canalului vertebral, o fata posterioara ce priveste in sus si in afara, o margine superioara si una inferioara, o extremitate mediala si una laterala.
2. Procesul spinos (processus spinosus; apofiza spinoasa) continua inapoi arcul vertebral. Este situat in plan median si posterior pornind de la locul de unire al celor doua lame vertebrale. Prezinta 2 fete (dreapta si stanga), 2 margini, o baza si un varf. Varful se poate explora pe viu prin palpare fiind evidentiabil sub piele.
3. Procesele transversare (processus transverses, apofizele transverse) In numar de 2,(dreapta si stanga) pleaca de pe partile laterale ale arcului vertebral si se dirijeaza in afara si putin posterior. Intervin in stabilizarea laterala a coloanei vertebrale.
4. Procesele articulare (processus articularis; apofizele articulare) Sunt in numar de 4 (doua superioare si doua inferioare). Procesele superioare (processus articularis superior) ale unei vertebre se articuleaza cu procesele articulare inferioare (processus articularis inferior) ale vertebrei supraiacente (de deasupra) in timp ce procesele sale inferioare se articuleaza cu procesele articulare superioare ale vertebrei subiacente (de dedesubt).

Pediculul vertebral (pediculus arcus vertebrae) leaga arcul vertebral de corp. Prezinta cranial si caudal (pe marginea superioara si marginea inferioara) incizurile vertebrale, superioara si inferioara (incisura vertebralis superior, incisura vertebralis inferior). Prin suprapunerea vertebrelor incizurile a doua vertebre vecine delimiteaza gaurile intervertebrale (sau de conjugare, foramen intervertebrale).prin care trec nervii spinali corespunzatori.

Gaura vertebrala ( foramen vertebrale,orificiul vertebral) este spatiul delimitat anterior de fata posterioara a corpului vertebral, posterior de arcul vertebral, iar lateral de pediculii vertebrali. Dimensiunile orificiului vertebral difera de la o vertebra la alta. Din suprapunerea tuturor gaurilor vertebrale ia nastere canalul vertebral canalis vertebralis) Canalul are dimensiuni mari si forma triunghiulara pe sectiune in regiunile cervicala si lombara si diametru mai mic si forma rotunda in regiunea toracala.

b)      Caracterele regionale vezi TABELUL 7

LUCRARE: Analizatorul vestibulo-cochlear - urechea externa, mijlocie si interna LUCRARE: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange

TABELUL7 CARACTERELE REGIONALE ALE VERTEBRELOR

I Vertebrele cervicale (vertebrae cervicalis)

1. Corpul vertebrei este mic si alungit transversal. Are dimensiuni mai mici decat corpul vertebrei toracale sau lombare.

2. Procesul spinos este scurt si are varful bifid. Este inclinat in jos si inapoi.

3. Procesele transversare prezinta la baza lor gaura transversara prin care trec vasele si nervul vertebral.

4. Procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape orizontal.

5. Gaura vertebrala este larga si triunghiulara.

II Vertebrele toracale (vertebrae thoracicae)

1. Corpul vertebrei este usor alungit anteroposterior. Este mai voluminos decat cel al vertebrelor cervicale. Volumul corpului vertebral creste de sus in jos de-a lungul coloanei toracale. Prezinta 2 scobituri superioare (fovea costalis superior) si 2 scobituri inferioare

(fovea costalis inferior) cate una de fiecare parte a corpului vertebral. Scobitura superioa- ra a unei vertebre delimiteaza cu cea inferioara a vertebrei supraiacente un unghi diedru in care patrunde capul coastei corespunzatoare.

2. Procesul spinos este prismatic triunghiular fiind orientat oblic inapoi si in jos.

3. Procesele transversare prezinta o suprafata de articulare cu tuberculul coastei corespunzatoare.

4. Procesele articulare sunt verticale si dispuse in plan frontal.

5. Gaura vertebrala este rotunda.

III Vertebrele lombare (vertebrae lumbales)

1. Corpul vertebral este cel mai voluminos. Diametrul sau transversal depaseste net pe cel anteroposterior.

2. Procesul spinos este o lama osoasa groasa, dreptunghiulara cu directie orizontala.

3. Procesele transversare sunt mici proeminente. Se mai numesc si procese accesorii.

(processus accessorius)

4. Procesele articulare au forma specifica de segment de cilindru plin sau gol. Sunt dispuse in plan sagital si au o directie verticala.

5. Gaura vertebrala este triunghiulara si evident mai mica in raport cu dimensiunile corpului vertebral.

c)      Caracterele speciale Exista vertebre cu caractere speciale atat in regiunea cervicala cat si in regiunea toracala si lombara.

ATLASUL (atlas)

Reprezinta prima vertebra cervicala (C1). Prezinta o structura profund modificata atat fata de vertebra tip cat si fata de celelalte vertebre cervicale. Are forma unui inel osos. Este format din 2 mase osoase numite mase laterale (massa lateralis atlantis) unite intre ele prin 2 arcuri osoase, din care unul este anterior (arcus anterior atlantis), iar celalalt posterior (arcus posterior atlantis).

Masele laterale circumscriu impreuna cu arcul anterior si arcul posterior gaura vertebrala (foramen vertebralae). Prezinta o cavitate articulara superioara (facies articularis superior) pentru articularea cu condilul occipitalului, o fata articulara inferioara (facies articularis inferior) pentru articulatia cu procesul articular superior al axisului si o fata mediala pe care se insera ligamentul transversal (ligamentum transversum atlantis).

Arcul anterior (arcus anterior atlantis) prezinta pe fata sa anterioara un tubercul anterior (tuberculum anterius) pe care se insera ligamentul longitudinal anterior si muschiul lungul gatului , iar pe fata sa posterioara o fetisoara articulara pentru dintele axisu-

lui (fovea dentis)

Arcul posterior (arcus posterior atlantis) prezinta pe fata sa posterioara tuberculul posterior al atlasului (tuberculum posterius)

Atlasul nu are corp vertebral. Orificiul vertebral este larg la acest nivel. Extremitatea posterioara a fetei articulare superioare delimiteaza impreuna cu portiunea initiala a arcului posterior un sant, santul arterei vertebrale (sulcus arteriae vertebralis) prin care trec artera vertebrala si primul nerv cervical. Ligamentul transvers al atlasului imparte inelul osos al atlasului intr-o portiune anterioara ocupata de dintele axisului (dens axis) si o portiune posterioara care corespunde orificiului vertebral al celorlalte vertebre si contine maduva spinarii si meningele spinal.

AXISUL (axis)

Este cea de-a doua vertebra cervicala.(C2) Prezinta un corp vertebral cu 6 fete, un proces spinos, procese articulare si transverse, lame vertebrale, pediculi precum si un orificiu vertebral. Caracteristica sa principala este data de prezenta pe fata superioara a corpului a unei proeminente verticale numita apofiza odontoida.( dens axis, dintele) Pe fata anterioara a dintelui se gaseste o fata articulara (facies articularis anterior) care vine in contact cu ligamentul transvers al atlasului.

VERTEBRA CERVICALA 6

Tuberculul anterior al procesului transvers (tuberculul lui CHASSAIGNAC) este mai proeminent si se poate palpa fiind un reper important pentru explorarea arterei carotide comune.

VERTEBRA CERVICALA 7

Este cunoscuta si sub numele de vertebra proeminenta deoarece prezinta un proces spinos lung ce se evidentiaza sub piele (reper in numararea vertebrelor)

VERTEBRELE TORACALE T11-T12

Prezinta o singura scobitura pe corp destinata capului costal corespunzator.

VERTEBRELE FALSE

SACRUL (os sacrum)

Este un os median si nepereche ce ia nastere prin sudarea celor 5 vertebre sacrate. Este situat in continuarea coloanei lombare si are forma unei piramide cu baza in sus si varful in jos. Participa impreuna cu cele 2 oase coxale si coccigele la alcatuirea pelvisului osos.

Orientare 1. Se aseaza inainte fata concava

2. Se aseaza in sus baza osului

Prezinta:

o fata anterioara numita fata pelvina (facies pelvica), ce este concava si priveste in jos si inainte. Prezinta 4 linii transversale (lineae transversae) care indica locurile de sudura ale celor 5 vertebre. La extremitatile fiecarei linii transversale exista cite o gaura sacrala pelvina (foramina sacralia anteriora) prin care trec ramurile ventrale ale nervilor sacrali.

o fata posterioara ( facies dorsalis,dorsala) convexa ce priveste in sus si inapoi;

doua fete laterale ( pars lateralis; parti laterale) care in partea lor inferioara au aspect de margini. Fetele laterale prezinta fiecare in portiunea lor superioara cate o suprafata articulara (facies auricularis) prin intermediul careia se articuleaza cu osul coxal drept, respectiv stang.

o baza (basis ossis sacri) situata in sus ce se articuleaza cu fata inferioara a ultimei vertebre lombare. Anterior si median prezinta o suprafata ovalara care este fata superioara a corpului primei vertebre sacrale. Lateral de suprafata ovalara se gaseste cate o suprafata ovalara numita aripioara sacrului (ala ossis sacri). Inapoia suprafetei ovalare se gaseste orificiul superior al canalului sacral, iar lateral de orificiu se gasesc doua procese articulare (processus articularis superior) pentru articularea cu procesele articulare inferioare ale ultimei vertebre lombare.

un varf (apex ossi sacri) situat in jos care se articuleaza cu coccigele.

Sacrul este strabatut de canalul sacrat (canalis sacralis) ce continua canalul vertebral.

Din unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrate se formeaza pe linia mediana a fetei dorsale creasta sacrala mediana (crista sacralis mediana). Lateral de creasta sacrala mediana se gaseste de fiecare parte cate o creasta sacrala intermediara (crista sacralis medialis) care corespunde proceselor articulare ale vertebrelor sacrale.Lateral de crestele sacrale intermediare se gasesc 4 gauri sacrale (foramina sacralia posteriora) pe unde trec ramurile dorsale ale nervilor sacrali Si mai lateral se gasesc cate o creasta sacrala laterala (crista sacralis lateralis) ce corespund proceselor transverse ale vertebrelor sacrate. Toate aceste creste se gasesc situate pe fata dorsala a sacrului. La extremitatea inferioara a crestei sacrale mediane se gaseste un orificiu in forma de V rasturnat, hiatul sacral (hiatus sacralis) delimitat de coarnele sacrale (cornu sacralae)

COCCIGELE (os cocygis)

Este un os rudimentar si nepereche format din unirea celor 4 sau 5 vertebre cocigiene atrofiate. Este situat in continuarea sacrului fiind omologul scheletului cozii de la mamifere. Impreuna cu oasele coxale si osul sacru formeaza pelvisul osos (bazinul osos). Prezinta 2 fete (anterioara, concava si posterioara, convexa), 2 margini (dreapta si stanga ce converg spre varf), o baza situata in sus si un varf ce priveste in jos. Baza prezinta o fetisoara eliptica pentru articularea cu varful sacrului. Inapoia acestei fetisoare se gasesc de o parte si de cealalta coarnele cocigelui (cornu coccygeum), care se articuleaza cu coarnele sacrale contribuind la delimitarea cornului sacral

A Insertii musculare la nivelul coloanei

Pe atlas: Muschiul lungul gatului (portiunea oblica superioara)

Muschiul drept anterior al capului (pe fata anterioara a maselor laterale)

Muschiul spleniul gatului, oblic inferior al capului, oblic superior al capului (varful proceselor transverse ale atlasului)

Muschiul micul drept posterior al capului (tuberculul posterior al atlasului)

Pe axis : Muschiul spleniul gatului (varful proceselor transverse ale axisului), semispinal cervical, marele drept posterior al capului, oblic inferior al capului (procesul spinos )

Pe corpul vertebrelor cervicale: portiunea verticala a muschiului lung al gatului (C5-C7)

Pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale: muschiul semispinal cervical (C3-C5) portiunea cervicala a muschiului spinal, semispinal toracic (C6-C7) muschiul romboid , dintat posterior si superior, trapez, splenius (C7), rotatori, interspinosi cervicali

Pe procesele transverse ale vertebrelor cervicale.muschiul ridicator al scapulei (C1-C5), scalen mijlociu (C2-C7), scalen anterior, lung al capului, portiunea oblica superioara a muschiului lung al gatului (C3-C6), portiunea cervicala a muschiului iliocostal, portiunea cervicala a muschiului longissimus, semispinal al capului (C3-C7) portiunea oblica inferioara a muschiului lung al gatului (C5-C6), scalen posterior (C5-C7) portiunea cefalica a muschiului longissim (ultimele), muschii multifizi, rotatori, intertransversari cervicali

Pe corpul vertebrelor toracale: portiunea verticala si oblica inferioara a muschiului

lung al capului (T1-T3), psoas mare, psoas mic (T12)

Pe procesele spinoase ale vertebrelor toracale:Muschiul dintat posterior si superior (T1-T3) romboid, semispinal toracic (T1-T4), splenius (T1-T5) portiunea toracala a muschiului spinal (T1-T8), trapez (T1-T12), dorsal mare (T7-T12) dintat posterior si inferior, portiunea toracala a muschiului spinal (T11-T12), rotatori

Pe procesele transverse ale vertebrelor toracale: portiunea cervicala a muschiului longissim, semispinal cervical, semispinal al capului (T1-T5), semispinal toracic (T7-T12) muschii multifizi, rotatori

Pe corpul vertebrelor lombare: muschiul psoas mic (L1) stalpul stang al diafragmei (L1-L2), stalpul drept aldiafragmei (L1-L3), muschiul psoas mare (L1-L4)

Pe procesele spinoase ale vertebrelor lombare: Muschiul dintat posterior si inferior, portiunea toracala a muschiului spinal L1-L2) dorsal mare (L1-L5) masa comuna sacrolombara (ultimele vertebre lombare), rotatori, interspinosi lombari

Pe procesele costiforme: portiunea toracala a muschiului longissim, muschiul transvers abdominal, muschiul patratul lombelor (fibrele iliotransversare si costo-

transversare), muschiul psoas mare

Pe procesele accesorii muschii multifizi, rotatori, intertransversari lombari

Pe fata anterioara a sacrului:muschiul piriform, coccigian si sacrococcigian ventral

Pe fata dorsala a sacrului: muschiul dorsal mare (creasta sacrala mediana), gluteu mare, masa comuna sacrolombara (pe creasta sacrala mediana)

Intre gaurile sacrale posterioare si creasta sacrala laterala: muschii transversi spinali si gluteu mare (fesier mare)

Pe partile laterale ale sacrului muschii coccigian

Pe marginea partii laterale a sacrului muschiul gluteu mare

Pe aripa sacrului muschiul psoas

In santurile sacrului: muschii multifizi

Pe partile laterale ale coccigelui:muschiul coccigian, gluteu mare

B. Insertii ligamentare la nivelul coloanei

-ligamentul apical al dintelui pe varful dintelui axisului

-ligamentele alare, pe laturile dintelui axisului

-ligamentul nucal, pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale

-ligamentul lombocostal pe baza primelor 2 vertebre lombare

-ligamentul iliolombar, pe procesele transverse L4-L5

-ligamentele sacroiliace ventrale, pe aripioara sacrului ]i faa posterioar` a sacrului ([n afar`) si primele 2 gauri sacrate (lateral)

-ligamentele sacroiliace dorsale, pe creasta sacrala laterala

-ligamentul sacroiliac interosos, pe tuberozitatea sacrata

-ligamentele sacrococcigiene laterale, pe unghiul inferior al sacrului si procesele transverse ale coccigelui

-ligamentul sacrotuberal, pe marginile laterale ale sacrului si coccigelui p@na la vertebra coccigiana 3

- ligamentul sacrospinos, pe marginile laterale ale sacrului ]i coccigelui

-ligamentele interspinoase, pe procesele spinoase a 2 vertebre corespunzatoare

-ligamentele intertransversare, pe procesele transverse corespondente

-ligamentul costotransversar pe procesul transversar corespunzator

-ligamentul costotransversar lateral pe baza procesului transvers al vertebrei supraiacente

-ligamentul costotransversar superior, pe procesul transvers al vertebrei supraiacente

-ligamentele galbene pe procesele articulare pana la baza procesului spinos

-ligamentul vertebral longitudinal anterior, pe partea anterioara a corpurilor vertebrale pana la vertebra a 2-a sacrata

-ligamentul sacrococcigian ventral de la varful sacrului la coccige

-ligamentul vertebral longitudinal posterior, pe fata posterioara a corpurilor vertebrale, in interiorul canalului rahidian, pana la baza cocigelui

-ligametul supraspinos pe toata intinderea coloanei, pe varful proceselor spinoase

C Repere osoase la nivelul coloanei

-procesele spinoase proemina posterior si pot fi examinate in flexia puternica a coloanei vertebrale. Cel mai proeminent este procesul spinos al vertebrei cervicale 7 (C7- vertebra proeminenta) de la care se incepe numaratoarea vertebrelor.

- explorarea vertebrelor toracale si lombare se face mai usor cand bolnavul este in pozitie sezanda, cu mainile pe genunchi si cu barbia atingand manubriul sternal.

D Repere vasculare

- artera vertebrala la nivelul santului arterei vertebrale a atlasului

- prin gaurile transversale trece artera vertebrala inconjurata de un sinus venos

- tuberculul anterior al procesului transvers al vertebrei C6 reper pentru explorarea

arterei carotide comune

E  Rapoarte nervoase

- prin gaurile transversale trece nervul vertebral

- prin gaurile intervertebrale trec nervii spinali corespunzatori

- canalul vertebral adaposteste maduva spinarii invelita de meningele spinal

- primul nerv cervical la nivelul santului arterei vertebrale

- ramurile ventrale ale nervilor sacrali trec prin gaurile sacrale pelvine

F. Aplicatii clinice

Traumatismele coloanei vertebrale se pot clasifica in fracturi, luxatii si fracturi- luxatii.

In caz de accident curburile coloanei suple si elastice permit atenuarea impactului, ceea ce nu ar fi posibil la o coloana rigida.

Fracturile sunt considerate grave intrucat pot interesa oricand maduva si radacinile nervoase. (fracturi amielice=fara interesarea maduvei; fracturi mielice=cu interesarea maduvei).

Fracturile corpului vertebral pot si parcelare, cu tasare simetrica sau asimetrica sau cominutive. Corpul vertebral prezinta o retea trabeculara dispusa in 2 fascicule oblice, unul superior si altul inferior, care se incruciseaza pe peretele posterior constituind zidul posterior. Anterior intre cele 2 fascicule se gasesc doar trabecule verticale ce delimiteaza o zona fragila, incapabila sa reziste la suprasolicitarile mecanice si in care fracturile se produc mai usor. La o compresiune axiala de 600 de kilograme portiunea anterioara a corpului vertebral se zdrobeste rezultand fractura tasare. Pentru zdrobirea corpului vertebral in totalitate este necesara o compresiune axiala de 800 de kilograme care duce la cedarea peretelui posterior al corpului vertebral cu interesarea canalului vertebral.

Fracturile de arc posterior intereseaza procesele spinoase, transverse, articulare, pediculii si lamele vertebrale. Arcul vertebral posterior este mai rezistent fiind constituit din fascicule trabeculare ce se condenseaza in special la nivelul pediculilor vertebrali, proceselor articulare si lamelor vertebrale.

Fracturile cu prognosticul cel mai sever sunt cele in care este interesat atat corpul cat si arcul posterior si in care maduva spinarii nu poate sa scape fara leziuni.

Luxatiile sunt anteroposterioare si laterale in regiunea cervicala, cel mai adesea cu prognostic foarte grav si anteroposterioare in regiunea lombara.

Fracturile luxatii se intalnesc de obicei in regiunea cervicala avand de asemenea un prognostic foarte grav.

Functional fracturile se pot clasifica in stabile si instabile (care se pot deplasa ulterior accidentului). Stabilitatea depinde de conceptul celor 3 coloane (anterioara, mijlocie si posterioara)

Coloana anterioara cuprinde jumatatea anterioara a corpului vertebral, partea anterioara a inelului fibros si ligamentul longitudinal anterior,

Coloana mijlocie cuprinde jumatatea posterioara a corpului vertebral, partea posterioara a inelului fibros si ligamentul longitudinal posterior.

Coloana posteriorara cuprinde sistemul ligamentar posterior, capsula si articulatiile intervertebrale si arcul neural posterior.

Daca 2 din cele 3 coloane sunt afectate fractura este instabila.

Vertebra C1

La nivelul atlasului se intalnesc fracturi la nivelul maselor laterale si a arcurilor. Fracturile cu separarea maselor laterale ameninta prin alunecarea acestora in afara arterele vertebrale. Fiecare arc poate fi fracturat in una sau mai multe parti. Fractura arcului posterior poate afecta nervul ARNOLD.

Vertebra C2

Fractura odontoidei se poate asocia cu luxatia anterioara a atlasului si reprezinta de obicei o leziune foarte grava, avand ca si complicatii tetraplegia si afectarea centrilor respiratori.

Vertebrele C3-C7

Fracturile la acest nivel sunt de obicei instabile avand maximum de frecventa la nivel C5-C6. Se insotesc de obicei de complicatii nervoase severe. Mai frecvente sunt subluxatiile si luxatiile.

Vertebrele toracolombare

Fracturile sunt stabile fiind protejate la nivel toracal de cutia toracica. Fracturile de corp vertebral prin compresiune devin instabile amenintand canalul vertebral daca inaltimea corpului vertebral este comprimata peste 50%

Fracturile luxatii ale coloanei toracolombare sunt frecvente la acest nivel si apar dupa un traumatism sever si au o instabilitate mare, urmare a schimbarii orientarii fetelor articulare si a piederii suportului furnizat de coaste si ligamentele de unire.

Fracturile la nivelul sacrului si cocigelui vor fi prezentate la bazin. Este de remarcat ca la nivelul sacrului exista zone de rezistenta crescuta, cum ar fi portiunea mijlocie a sacrului si zone de rezistenta scazuta ca de exemplu gaurile sacrate.