Receptorii analizatorului auditiv (acustic) sunt situati
in urechea interna, care se gaseste in stanca osului temporal, un os al
neurocraniului. Aici, in melcul osos (cohleea osoasa) se afla melcul membranos
(canalul cohlear) care adaposteste organul Corti ce contine celulele
receptoare auditive.
Vibratiile
sonore sunt captate mai intai de urechea externa, formata din pavilionul
auricular si conductul auditiv extern. Profund de conductul auditiv extern se
afla urechea medie (cutia timpanica), o cavitate sapata tot in stanca
temporalului. Intre conduct si urechea medie se interpune membrana timpanica
(timpanul), un rezonator ce vibreaza sub influienta undelor sonore.
Urechea
medie, plina cu aer adus de trompa Eustachio (o legatura intre aceasta si
portiunea superioara a faringelui), contine un lant de trei osicioare auditive
(ciocan, scarita, nicovala) si doi muschi de mici dimensiuni atasati ciocanului
si scaritei. Lantul osicular si actiunea muschilor modifica (prin amplificare
sau prin diminuare) caracteristicile sunetelor pe care le transmit mai departe,
in urechea interna si asigura o buna auditie.
Segmentul
de conducere al analizatorului auditiv incepe cu primul neuron, situat in
ganglionul Corti din urechea interna.
In
structura organului Corti sunt cuprinse 3 componente majore: celule senzoriale,
celule de sustinere si formatiuni nervoase.
Celulele
de sustinere sunt reprezentate de stalpii Corti, celulele Deiters, celulele
Hensen si celulele Claudius.
Functionarea organului spiral auditiv (Corti)
este determinata de undele sonore captate de urechea externa si transmise de
urechea medie (prin timpan si oscioare) catre urechea interna. Aceste unde
produc vibratii ale perilimfei din rampa vestibulara, care prin intermediul
helicotremel se transmit perilimfei din rampa timpanica, cauzand vibratii ale
timpanului secundar si ale membranei bazilare. Vibratiile membranei bazilare
determina stimularea perilor auditivi prin contactul lor cu membrana tectoria.
O alta posibilitate de stimulare a perilor auditivi se datoreaza faptului ca
vibratiile perilimfei determina vibratii ale membranei vestibulare (Reissner)
si consecutiv acestora, vibratii ale endolimfei din scala medie (canalul
cochlear/melcul membranos). Vibratiile endolimfei produc deplasari ale
membranei tectoria si stimularea perilor auditivi.
