Genuri de fotografie - directia de fotografiere, directia luminii si elementele secundare

Peisajul intereseaza in mod deosebit pe geografi dar si pe cercetatorii din alte domenii precum geologia, biologia, silvicultura, ecologia etc. Prin peisaj intelegem orice scena in care se reda o parte din mediul inconjurator, in care elementele ce-l compun sunt distribuite pe mai multe planuri. Din acest motiv, si la peisaj un rol important il joaca perspectiva, profunzimea.

Iata cateva reguli ce trebuie respectate la peisaj:

Distanta focala, de obicei trebuie sa fie normala sau mica (intre 60 si 28 mm).     

Dezavantajele superangularului (F sub 40 mm) sunt ca deformeaza mult liniile de perspectiva (arborii din extremitatile pozei vor parea inclinati catre centrul acesteia) si micsoreaza obiectele aflate in plane indepartate, acestea parand inghesuite; marele avantaj, insa, este ca in vederea proiectarii imaginii (diapozitiv - clasic sau digital) acesta ofera privitorului sansa de a observa in aceeasi fotografie un ansamblu mare. Un alt avantaj al distantelor focale mici este posibilitatea prinderii unei parti mari de cer, care poate crea valente artistice mai ales daca este de un albastru intens sau cu nori frumosi (impresie de grandios, maret) sau a unor elemente de profunzime (in prim plan) in intregime.

Distanta focala normala ofera avantajul ca reda peisajul in perspectiva corecta, nedeformata, insa pentru surprinderea unui ansamblu, de multe ori este necesara compunerea imaginii din mai multe fotografii care se asambleaza (panoramare).

Teleobiectivul se utilizeaza la peisaj atunci cand scena este departata si nu se poate ajunge in apropierea ei (o avalansa in stadiu incipient, o ravena situata pe versantul opus) sau cand se doreste proiectarea pe film sau pe senzor a subiectului in perspectiva comprimata oferita de acest gen de obiectiv (un catun vazut de pe munte, orasul Bacau vazut de pe Dealul Magura etc).

A se folosi diafragme cat mai stranse (mai mici de 1/8), care asigura o claritate buna pe un spatiu cat mai mare (zona de profunzime mare).

Directia de fotografiere trebuie adaptata scopului urmarit. De exemplu, daca se urmareste redarea unui sat linear, acesta va fi fotografiat in lungul directiei de desfasurare a sale si nu perpendicular (cel mult in semiunghi). DESEN Daca fotografiem o suprafata de nivelare vom incerca sa surprindem si varfurile care o domina si vaile care o fragmenteaza, pentru a pune mai bine in evidenta dimensiunile si aspectul ei.

Directia luminii are un rol foarte important. Daca urmarim redarea in primul rand a reliefului, lumina trebuie sa vina din lateral, uneori chiar din fata - sus, astfel incat sa se creeze un joc de lumini si umbre care sa evidentieze cat mai bine formele. Daca peisajul este simplu, monoton (coline, podis, vale cu lac de acumulare, faleza marii etc), lumina va veni din lateral, spre a se varia putin imaginea. Daca urmarim redarea unei paduri (alcatuirea floristica a acesteia) sau a alcatuirii petrografice a unui versant (cu conditia sa existe pe el un afloriment), atunci lumina trebuie sa vina din spatele fotografului. - POZA STIRBATUL MARE. Daca fotografiem un peisaj "complicat": industrial (schele, furnale) sau citadin, sau un aspect dintr-un sat compact, in care apar multe muchii, suprafete si unghiuri este recomandat ca lumina sa vina, de asemenea, din spatele nostru sau sa creeze cu axa optica a aparatului un unghi de cel mult 20 grade, pentru a se evita acoperirile datorate umbririi.

Elementele secundare joaca, la peisaj, de multe ori, un rol important. Astfel, elementele de profunzime trebuie cautate si prinse in fotografie. Acestea sunt obiecte aflate in prim-plan (in lateral, deasupra sau chiar in partea de jos), de culoare inchisa, nu dezagreabile (cos de gunoi etc), care nu obtureaza decat putin din subiect: un stalp cu felinar la un peisaj urban, ramuri de copac la un peisaj monoton de campie sau din cadrul unei suprafete de nivelare din Carpati, parte dintr-un gard de uluci la un peisaj antropizat din Muntii Apuseni, streasina acoperisului unei case (mai ales daca are turturi mari) sau al unei porti sculptate, pietre dintr-un grohotis de munte - la un peisaj alpin, parte dintr-o balustrada pe un vaporas prin Cazanele Dunarii, de multe ori chiar o persoana sau aproape orice alt obiect. In multe situatii, elementele de profunzime au si menirea de a insufleti sau de a umaniza peisajul respectiv. Alte elemente secundare pot crea impresia de miscare sau pot alunga monotonia (masini si oameni in peisaj urban, vaporas pe Lacul Izvoru Muntelui etc).

Aplicatii: Realizati fotografii cu temele: peisaj natural, peisaj antropizat, peisaj antropic (citadin sau rural), peisaj montan, peisaj colinar, peisaj de campie, peisaj marin.

Fotografia de arhitectura se refera la acele imagini obtinute in exterior, destinate sa redea cat mai exact arhitectura de ansamblu sau de detaliu a unei cladiri, sau sa infatiseze elementele decorative sculpturale ori picturale ale acesteia.

Acest gen de fotografie trebuie sa se caracterizeze printr-o cat mai corecta perspectiva si prin redarea desenului si a materiei subiectului cu o cat mai mare claritate.      

Pentru ca perspectiva sa fie cat mai buna (corecta) se recomanda ca axa optica a aparatului foto sa fie paralela cu orizontala iar distanta focala a obiectivului sa fie in domeniul tele (ideal 80 - 120 mm), fiind necesara fotografierea de la o oarecare distanta; evident, acest lucru se va realiza cand este posibila departarea de respectiva cladire. Cand nu ne putem distanta de subiect se impune, pentru surprinderea in intregime a acestuia, fotografierea cu superangular de la baza, avand ca rezultat deformarea uneori destul de suparatoare a liniilor de perspectiva; ameliorarea acestor deformari este posibila daca luam imaginea de la un nivel oarecare al unei cladiri invecinate.

Pentru obtinerea unei claritati foarte bune este necesar, ca si la peisaj, sa inchidem diafragma cat mai mult (1/8, 1/11, 1/16, 1/22 si valorile intermediare).

Iluminarea subiectelor arhitectonice trebuie sa fie usor oblica pentru a se scoate bine in relief detaliile sculpturale ale cladirii (ferestre, capiteluri, cornise, arcade etc). Pentru a se evita crearea de umbre dure in contrast cu suprafetele foarte luminoase (mai ales la cladirile albe), se recomanda fotografierea cand soarele este acoperit de un strat subtire de nori. Este contraindicata luarea de imagini arhitectonice cans cerul este complet innorat, deoarece iluminarea uniforma a subiectului face ca imaginea sa apara plata, stearsa. La acelasi rezultat se ajunge si in cazul iluminarii frontale, daca soarele ocupa o pozitie joasa pe cer. Daca cladirea prezinta suprafete mari cu sticla sau alte materiale lucioase si soarele ocupa pozitii inalte pe cer, se vor crea reflexii si alte efecte optice (halou) nedorite, care obtureaza detalii importante ale subiectului. Contraindicata este si fotografierea unei cladiri in contra luminii; in acest caz, fatada orientata catre obiectiv primeste o iluminare cu totul insuficienta, fapt ce determina ca detaliile ei sa fie inecate intr-un cenusiu uniform.           

Pentru geografi, fotografia de arhitectura prezinta importanta deosebita, in special pentru geografia umana, oferind posibilitatea ilustrarii unor obiective turistice importante, a unor institutii publice, a diferitelor stiluri arhitectonice populare etc.

Aplicatii: Realizati fotografii de arhitectura cu cele mai importante cladiri din orasul D-voastra, cu cladiri reprezentand diferite stiluri arhitectonice, cu cladiri - monumente istorice sau de arhitectura.

Detalierile reprezinta fotografii ale partilor unor ansambluri (naturale sau antropice), realizate cu scopul relevarii unor trasaturi, particularitati ale acestora. Ca exemple, putem da: parte din fatada unei cladiri - monument istoric, un afloriment in care este vizibila litologia sau chiar structura unui versant sau a unei terase, un profil de sol, o lutarie, blocuri de roca, galeti de rau etc.

Lumina, la detalieri, va trebui sa vina de obicei perpendicular pe subiect spre a se observa bine culoarea, desenul acestuia, dar daca se urmareste redarea ornamentelor sculpturale (in cazul unei cladiri) sau a structurii (cazul unui profil de sol), atunci va trebui sa fie putin piezisa. De obicei, sursa de lumina va fi naturala dar, la detalierile de la distante sub 8 metri se poate utiliza cu succes si blitul, de multe ori ca lumina suplimentara, mai ales cand fotografierea se face in contra luminii naturale. Pentru aflorimente sau profile de sol, cea mai buna lumina este cea a soarelui, perpendicular pe subiect si la ungiuri nu prea inalte pe cer.

Directia de fotografiere trebuie sa fie, de cele mai multe ori, perpendiculara pe subiect (profil de sol, o fereastra cu ancadramentul sau la Manastirea Antim, parte din fresca exterioara a Manastirii Voronet etc); uneori, pentru obtinerea unor efecte artistice, se poate fotografia detaliul din unghi (portiune din sculptura unei porti maramuresene, parte din fatada bisericii "Sf. Trei Ierarhi" din Iasi etc).

La multe din detalieri (profile de sol, aflorimente, blocuri de roca, galeti etc) se impune plasarea pe sau langa subiect a unui element auxiliar pentru redarea dimensiunii (element de dimensiune), ideal o ruleta gradata, dar, in lipsa acesteia, obiecte cu dimensiuni cunoscute: o pereche de ochelari de soare, pix, stilou, busola, ceas de mana, aparat foto, rucsac, telefon mobil, persoana etc.

Distanta focala a obiectivului cu care se lucreaza detalierile se ajusteaza functie de distanta dintre aparat si subiect, fiind direct proportionala cu aceasta; de exemplu, aflorimentul de calcare al Stirbatului Mare vazut de pe Ciucarul Mare se va fotografia cu teleobiectiv de 200 - 300 mm dar un profil de sol poate fi "luat" si cu superangularul; la multe din detalieri, insa, se preteaza obiectivele normale (parti dintr-o cladire, lapiezuri etc).

Atunci cand dorim redarea cat mai exacta a culorii subiectului (fresca Manastirii Voronet, profil de sol etc) recomandam folosirea filmului (negativ sau diapozitiv) in detrimentul camerei digitale si anume a unei marci superioare (Fuji "Reala" sau "Superia", Kodak "Gold", Kodak "Elite", Fuji "Velvia" sau "Provia" - ultimele trei fiind diapozitive) si la sensibilitate de cel mult 400 ISO; daca, totusi, se opteaza pentru fotografierea cu camera digitala, recomandam pentru astfel de situatii folosirea filtrului de polarizare care "invioreaza" culorile.

Aplicatii: fotografiati cel putin un profil de sol improspatand cu spaclul un mal, taluz de drum etc; fotografiati detalii din fresca exterioara a unor manastiri (Voronet, Moldovita, Humor etc); fotografiati aflorimente de roca din zona D-voastra natala.