Fotografierea interioarelor si Portretul - iluminarea interioarelor

In aceasta categorie includem fotografiile destinate sa redea detaliile de constructie ale interioarelor, elementele decorative sculpturale sau picturale ale peretilor si plafoanelor, elementele decorative ale podelelor, modul de asezare a mobilierului, modul de dispunere a surselor de lumina din incapere etc. Majoritatea subiectelor de acest gen sunt interioarele din muzee, biserici, case memoriale, hoteluri sau pensiuni turistice.

Iluminarea interioarelor pentru fotografiere poate fi naturala, mixta si artificiala.

Iluminarea naturala este posibila, evident, doar in situatia in care exista un numar mare de ferestre suficient de largi si este recomandata cand se urmareste mai ales redarea artistica a subiectului; aceasta intrucat umbrele dure care se creeaza de obicei in astfel de situatii estompeaza multe din detaliile din scena. Un efect deosebit se obtine daca se imortalizeaza manunchiul de raze ce patrunde in incapere.

Iluminarea mixta a interioarelor se recomanda atunci cand dorim si redarea exacta a subiectului cat si obtinerea de valente artistice; ca sursa de lumina artificiala poate fi folosit blitul, indeosebi detasat de aparat (pentru a se evita aspectul plat al imaginii rezultat in urma unei iluminari frontale). Ideala este utilizarea de lampi incandescente (stroboscoape), dar astfel de accesorii fac parte rareori din "arsenalul" unui fotograf amator. In lipsa acestora se poate folosi, de multe ori cu succes, iluminarea artificiala cu care este dotata incaperea (becuri de diferite feluri si intensitati); in acest scop trebuie utilizate filme de interior sau trebuie setata camera digitala pe balans de alb automat sau chiar particular ("customize white balance"), intrucat temperatura de culoare a luminii naturale ce patrunde prin ferestre poate diferi net de cea a luminii de la becuri sau stroboscoape; balansul de alb setat pe "auto" rezolva cu brio, de cele mai multe ori, astfel de probleme iar pentru obtinerea cat mai controlata paletei cromatice fotografii avansati seteaza balansul de alb al aparatului la temperatura de culoare dorita de acestia.

Iluminarea artificiala a interioarelor se recomanda atunci cand lumina venita prin ferestre este cu totul insuficienta sau cand se doreste redarea cat mai exacta a subiectului. Sursele de lumina pot fi: becurile proprii ale incaperii, stroboscoape, blituri incorporate sau detasate de aparat etc. In aceasta situatie trebuie utilizat doar film de interior iar balansul de alb al camerei digitale se recomanda a fi setat la "bec incandescent" sau "bec fluorescent" sau "flash", functie de situatie; pentru incepatori, poate fi folosita cu succes si reglarea automata a balansului de alb.

Aplicatii: realizati, cu functia "auto" a aparatului digital, fotografii ale interioarelor din casa dumneavoastra, dintr-o biserica cu luminile aprinse, dintr-un muzeu, apoi incercati aceleasi teme cu setarea manuala a sensibilitatii ISO, diafragmei, timpului de expunere si balansului de alb, utilizand trepiedul; comparati apoi rezultatele.

Portretul se refera la fotografierea, de obicei, a chipului sau a partii superioare a corpului uneia sau mai multor persoane; uneori se poate fotografia subiectul (sau subiectii) in intregime, mai ales cand imbracamintea joaca un rol important (costum traditional, tinuta profesionala etc).

Directia de fotografiere se recomanda cel mai adesea a fi frontala, intrucat chipul (fata) subiectului reprezinta punctul principal de atractie la acest gen; uneori, se poate folosi directia din semi-profil sau chiar din profil care, asociata cu un anumit joc de lumini si umbre, genereaza efecte artistice.

Un rol deosebit de important il joaca, la portrete, directia si calitatea luminii; cea mai recomandata este iluminarea frontala a subiectului (perpendicular pe fata acestuia), atat la lumina naturala cat si artificiala; daca se foloseste lumina naturala, aceasta trebuie sa fie "blanda", adica soarele sa nu ocupe o pozitie prea inalta pe cer, ci sa se afle undeva la un unghi de 10 - 35^o deasupra liniei orizontului (asadar, dimineata pana pe la orele 10,00 si seara dupa 18,00 in anotimpul cald, in timp ce iarna, mai ales in preajma solstitiului, la orice ora, inclusiv la amiaza, intrucat in acest sezon astrul zilei nu urca prea mult pe cer; a se evita, insa, lumina rosiatica de la apus sau de la rasarit). Relativ buna este si lumina venita de la soarele acoperit cu o pelicula subtire de nori sau chiar de la un cer complet innorat. Cele mai nereusite portrete in aer liber se obtin cand subiectul se plaseaza in contra sursei de lumina dar si cand soarele este puternic, mai ales vara la amiaza. In aceasta ultima situatie, soarele fiind foarte sus pe cer, se creeaza pe chipul subiectului fotografiat niste umbre dure (a pometilor, a nasului etc) in contrast cu portiunile puternic luminate; in plus, datorita intensitatii mari a luminii, persoana respectiva va strange mult ochii, creindu-se riduri nedorite pe fata. Portretele in aer liber pot fi foarte reusite atunci cand se alege si un fundal frumos, natural (peisaj montan, colinar etc, arbore secular, marea, lacul etc) sau artificial (pridvorul unei case in stil traditional, zidul pictat al unei biserici din Bucovina etc).