Operatiuni din timpul fotografierii - stabilirea parametrilor aparatului de fotografiat

Punctul de statie - este locul de unde se realizeaza fotografierea. Fotograful trebuie sa asigure stabilitatea aparatului si sa tina cont de efectele perspectivei asupra subiectului ce va fi surprins.

Directia de fotografiere - poate fi frontala sau laterala. Directia frontala este folosita frecvent la fotografii stiintifice, detalieri, fotoreproduceri, unele tipuri de portrete si asigura fotografierea unei singure suprafete a subiectului, lipsa elementelor de profunzime, simetrie. Directia laterala este mult utilizata in fotografierea artistica; pune in evidenta trasaturile tridimensionale ale subiectului, accentuand perspectiva si volumul.

Inaltimea punctului de statie - are importanta pentru aspectul liniilor de perspectiva. Daca se fotografiaza hotelul Intercontinental de la baza, evident, liniile de perspectiva vor fi convergente spre partea de sus a cladirii; daca o cladire se fotografiaza de la nivelul acoperisului spre baza, situatia este inversa - liniile converg spre baza iar daca se ia imaginea din zona mediana cu un superangular, de exemplu, se constata o dubla convergenta: spre baza si spre varf. Cu cat distanta focala a obiectivului si distanta dintre aparat si subiect sunt mai mari, efectele acestea se diminueaza pana la a nu fi sesizate de catre ochiul uman. Aceasta ultima situatie se preteaza bine la fotografiile stiintifice iar utilizarea superangularului (prima situatie) - mai degraba la fotografia artistica.

Stabilitatea aparatului - trebuie avuta in atentie indeosebi cand utilizam timpi de expunere mai lungi de 1/30 s. Stabilitatea aparatului se obtine fie prin sprijinirea acestuia de frunte, fie prin utilizarea trepiedului. In momentul declansarii, fotograful trebuie sa aiba o pozitie lejera, degajata, obtinuta de obicei prin usoara departare a picioarelor. In situatia folosirii unui timp de expunere mai lung de 1/15 s este obligatorie fixarea aparatului pe trepied sau, in caz de necesitate, pe o suprafata orizontala stabila si folosirea declansatorului fexibil (sau a autodeclansarii sau a telecomenzii).

Trebuie mentionat ca unele camere foto actuale au stabilizator de imagine, la unele in corpul aparatului (unele dezavantaje), la altele - in obiectiv - vezi capitolul.

Incadrarea - este operatiunea prin care, cunoscand subiectul si elementele de compozitie, se stabileste cadrul de fotografiat, adica limitele fotografiei. Se realizeaza prin vizari repetate ale subiectului.

Reguli ce trebuie respectate la incadrare:

Respectarea indicatiilor de la capitolul "Subiect si compozitie";

Sa se elimine toate elementele neesentiale aflate in campul de fotografiere (cabluri, stalpi, cosuri de gunoi etc.);

Sa se reduca cat mai mult spatiile inutile (goale).

Sa fie folosite asa numitele puncte plastice de sprijin (arbori, ramuri, coloane, portaluri etc.) aflate de obicei in prim plan si lateral, care vor intari efectul de perspectiva si vor crea o imagine frumoasa;

La fotografia in miscare si la portret din semi-profil sau profil, spatiul din fata subiectului va fi mai mare decat cel din spatele acestuia;

Utilizarea zoom-ului pentru obtinerea unor cadre adecvate scopului urmarit;

Unele greseli de la incadrare se pot corecta in procesul de procesare a fotografiei (marire sau procesul pozitiv).

3. Stabilirea parametrilor aparatului

3.1. Rezolutia sau marimea fotografiilor (doar la aparatele foto digitale) - se seteaza in functie de destinatia imaginilor obtinute, adica de cat de mari dorim sa fie acestea. Cu cat rezolutia este mai mare, cu atat dimensiunile fotografiilor realizate pot fi mai mari si numarul de nuante obtinute la trecerea de la o culoare la alta creste. Iata in tabelul de mai jos corespondenta dintre rezolutie si marimea posibila a pozelor (la calitate fotografica).

Lucrare: Coduri - grand Theft Auto - vice City Lucrare: La carta - materie prime fibrose, generalmente vegetali, unite per feltrazione

Tabel nr. 1.

3.2. Raportul lungime/latime (doar la aparatele digitale compacte; reamintim ca, la aparatele SLR, cu film sau digitale, raportul este intotdeauna 3:2) se alege functie de destinatia fotografiilor: daca dorim ca ele sa fie vizualizate in primul rand pe desktop-ul calculatorului sau pe ecranul televizorului, vom seta o anume rezolutie sau marime a pozelor (1 MP, 3 MP, 5 MP etc) si vom constata ca fotografiile "umplu" LCD-ul aparatului in intregime; daca dorim ca fotografiile realizate sa fie scoase pe hartie fotografica fara prea mari pierderi de informatie, atunci vom seta raportul 3:2 si vom constata ca, pe LCD, pozele ocupa ecranul doar pe lungime in timp ce pe latimea acestuia apar jos si sus cate o banda subtire neagra.

3.3. Declansarea sau nu a blitului incorporat. Cele mai multe aparate foto actuale au blit incorporat, care poate fi utilizat sau nu la anumite poze. Folosirea lui influenteaza de cele mai multe ori calitatea fotografiilor atat daca se lucreaza cu film, cat si cu digital. La acesta din urma dar si la unele aparate analogice exista un buton sau o setare in meniu care comanda declansarea sau nu a flash-ului (la alte aparate, daca dorim folosirea blitului incorporat, acesta pur si simplu trebuie ridicat in sus cu mana). Daca se opteaza pentru utilizarea luminii de la blitz (fie acesta incorporat in aparat sau atasat pe sanie), la aparatele digitale trebuie setat balansul de alb pe flash (doar daca se lucreaza pe modul manual).  De asemenea, la multe din aparatele digitale poate fi reglata si intensitatea luminii generata de blit (in meniu, pe o scala, de la -2 la + 2). La multe din aparatele foto, o data cu activarea modului auto se activeaza si declansarea blitului la toate fotografiile sau (la aparatele inteligente) doar atunci cand lumina din scena este insuficienta; automat, o data cu aceasta, la aparatele digitale se ajusteaza si balansul de alb.

3.4. Reglarea sensibilitatii ISO (doar la camerele digitale). Sensibilitatea ISO, ca si la fotografiile pe film, are importanta foarte mare pentru calitatea imaginilor obtinute (vezi cap.). Reglarea ISO se face cu usurinta intrand in meniul camerei sau direct de la butoanele de pe spatele aparatului, in functie de marca. Evident, aceasta operatie se va face doar daca se lucreaza pe modul manual, intrucat pe modul auto sensibilitatea este aleasa de catre aparat.

3.5. Reglarea balansului de alb (doar la aparatul digital si doar pe modul manual) - are o importanta mare in fotografierea controlata, creativa; se stie ca sursele diferite de lumina au o anumita temperatura de culoare; de exemplu, lumina soarelui la amiaza este de 5500 ^oK, lumina data de cerul innorat si de flash-ul elctronic - de 6000 ^oK, lumina de la "neoane" variaza intre 4000 si 4500 ^oK, lumina de la becul incandescent - intre 2500 si 3000 ^oK, lumina soarelui de la rasarit sau de la asfintit - este de 3000 - 3200 ^oK. Echilibrarea balansului de alb consta in adaptarea senzorului la temperatura de culoare a luminii din scena fotografiata, astfel ca zonele albe din cadru sa fie de un alb curat, neutru; de exemplu, la folosirea blitului, balansul de alb reglat corect va evita inregistrarea unei tente albastrui a fetei unei persoane (situatie intalnita frecvent pe filmele de exterior); la fotografierea pe timp noros, balansul de alb setat pe "cloudy" va incalzi putin culorile (facand mai atragatoare imaginile luate pe timp de ploaie, de exemplu); la fotografierea fara blit in interioare luminate cu bec obisnuit, balansul de alb reglat pe "incandescent" va face culorile scoase in poza veridice. In caz contrar, daca de exemplu lucram ziua, pe timp senin, cu WB la "incandescent" sau invers, in casa, la lumina de bec, cu WB reglat pe "soare", vor rezulta fotografii in culori cu anumite tente dominante - in primul caz, mov - albastrii, in al doilea - portocalii - rosiatice. Fotografii avansati regleaza balansul de alb particularizat la fiecare situatie de lumina (coustom white balance); pentru aceasta se da zoom pe un obiect de tonalitate neutra si se regleaza balansul de alb functie de acesta. Vor rezulta fotografii in culori cat se poate de "reale" adica asa cum le percepem cu ochiul liber.

Balansul de alb se regleaza usor, intrand in meniul camerei, iar la unele aparate - actionand un anumit buton de pe corpul acestora.

3.6. Potrivirea distantei focale (numai la obiectivele cu zoom) - se realizeaza fie actionand doua butoane (unul pentru +, altul pentru -, la aparatele digitale compacte si la cele cu film automate) fie rotind usor de un manson sau inel al obiectivului - la aparatele SLR si la cele cu film neautomate.

3.7. Stabilirea valorii deschiderii diafragmei si a  timpului de expunere

De acesti parametri depinde expunerea corecta a peliculei sau a senzorului de imagine. Pornind de la relatia

diafragma + timp de expunere = expunere

putem conchide ca aceeasi expunere se poate obtine din valori diferite ale acestor doi parametri. Exemplu: 1/8 + 1/125 s = 1/5,6 + 1/250 s = 1/4 + 1/500 s = 1/2,8 + 1/1000 s

= 1/11 + 1/60 s = 1/16 + 1/30 s = 1/22 + 1/15 s etc., in care primul numar din fiecare pereche reprezinta diafragma (D) iar al doilea - timpul de expunere (T). Constatam ca, pentru a obtine aceeasi expunere din valori diferite ale lui D si T, daca marim (deschidem) diafragma cu o treapta (de la 1/8 la 1/5,6), trebuie sa micsoram timpul de expunere tot cu o treapta (de la 1/125 s la 1/250 s). Daca micsoram (strangem) diafragma cu o treapta (de la 1/8 la 1/11), in compensatie trebuie sa marim T tot cu o treapta (de la 1/125 s la 1/60 s) s.a.m.d.

Daca expunerea setata la aparat este prea mare, atunci fotografia va iesi supraexpusa (prea luminoasa). Daca este prea mica - imaginea va fi subexpusa (intunecoasa).

Cum alegem valoarea expunerii sau, mai bine zis, cuplul D + T ???

Valorile lui D si T se aleg in functie de:

• Intensitatea fluxului luminos ce vine de la subiect: mai mare pe timp senin vara si la orele amiezii, mai mica in sezonul rece, sau dimineata si spre seara; mai mare la subiectele deschise la culoare, mai mica la cele inchise (cu cat este mai multa lumina cu atat strangem diafragma sau micsoram timpul de expunere);
• Zona de profunzime pe care o dorim; daca dorim sa obtinem o zona de profunzime mare (la peisaje, la fotografii macro etc.) trebuie sa strangem cat mai mult diafragma (in compensatie, vom mari T).
• Intentia de a ingheta miscarea (stropii de apa ai unei fantani arteziene sa para imobili). In aceasta situatie se va utiliza un T cat mai scurt: 1/500 s, 1/1000 s, 1/2000 s. Se va avea grija, insa, sa se deschida, in compensatie, D.

Aparatele performante din ziua de azi ofera modul de lucru "auto", in care D si T sunt alese automat de catre acestea. Marele dezavantaj al acestei optiuni consta in aceea ca aparatul va seta valori pentru o expunere medie, netinand cont de dorinta fotografului ca anumite zone din poza sa fie mai luminoase sau mai intunecate. De exemplu, daca fotografiem un peisaj cu mult cer, exponometrul aparatului va fi "pacalit" de luminozitatea mare a cerului si acesta din urma va fi redat corect pe poza, insa ceea ce se afla pe pamant (sub cer) va apare in nuante intunecate.

Pentru fotografii creatori, insa, D si T se vor regla manual. Aceasta operatiune se realizeaza pe baza citirii exponometrului incorporat in obiectivul apartului, dar multi fotografi aleg valorile bazandu-se doar pe experienta lor, altii apeleaza la plasarea in cadru a unei placi de culoare cenusie (gri mediu) si la exponometrele sofisticate etc.

3.8. Focalizarea - se realizeaza, la multe din aparatele foto actuale prin apasarea usoara a declansatorului (aparatul focalizeaza pe obiectul cel mai mare din campul sau vizual); la aparatele SLR (cu vizare prin obiectiv si vizor optic) se poate focaliza si manual - se roteste un manson al obiectivului pana ce subiectul apare in vizor clar (dupa ce in prealabil s-a actionat butonul AF/MF pe optiunea MF); la aparatele mai vechi cu film (Smena, Fed etc.) distanta pana la subiect se aprecia din ochi si se potrivea prin plasarea cifrei distantei la o linie rosie desenata pe obiectiv - vezi si cap. "Obiectivul - zona de profunzime.

4. Declansarea - este ultima operatiune din cadrul fotografierii. Se verifica pentru ultima oara incadrarea si se apasa declansatorul; in apasarea butonului de declansare, operatorul trebuie sa aiba grija ca aceasta sa nu fie brusca, fortata, ceea ce ar duce la obtinerea unei imagini miscate, neclare, mai ales daca se lucreaza cu un timp de expunere mai mare de 1/60 s si aparatul nu are stabilizator de imagine.