Reportajul (fotoreportajul sau scenele animate)

consta in fotografii care surprind o intamplare, actiune, eveniment, motiv pentru care reprezinta, poate, cel mai spectaculos gen fotografic.

In mod cert este categoria cea mai des intalnita in ziare si unele reviste, reprezentand, de obicei, apanajul fotoreporterilor. Fotoreportajul se caracterizeaza prin continut bogat, obtinut prin excluderea elementelor secundare si prin umplerea cadrului doar cu scena care intereseaza, efect, expresivitate, miscare, actiune, exprimate frecvent prin obtinerea de dare (subiect miscat), create in urma miscarii deliberate a aparatului sau a utilizarii unui timp de expunere lung sau prin directia laterala a fotografierii.

O problema ar fi, la acest gen, lumina, intrucat in cele mai multe situatii nu putem interveni asupra ei, ca la celelalte categorii; astfel, trebuie sa ne adaptam la conditiile existente la momentul fotografierii. Exceptie fac evenimentele petrecute in casa sau intr-o sala unde putem anticipa, stabilind in anumite colturi, surse de lumina, putem aprinde doar anumite becuri din dotarea incaperii, putem interveni cu blitul aparatului s.a.m.d. Atunci cand trebuie sa ne multumim cu ceea ce ni se ofera, insa, nu putem decat, eventual, sa ne informam din timp (cu o zi inainte de eveniment, de exemplu) despre conditiile de lumina si sa surprindem doar scenele favorizate de lumina existenta; mai trebuie precizat ca lumina furnizata de instalatiile de nocturna de pe stadioane este, in general, suficienta pentru utilizarea de sensibilitati medii si chiar mici ale senzorului de imagine sau ale filmelor.

La fotoreportaj, fotograful trebuie sa fie "pe faza", adica sa aiba aparatul pregatit pentru declansare exact in momentele cele mai importante ale actiunii. De multe ori, este necesar sa luam mai multe imagini pentru acelasi subiect, astfel ca sa creasca sansele ca cel putin una din fotografii sa fie excelenta.

Distanta focala, la reportaje, pate sa varieze de la puternic wide la puternic tele, in functie de specificul scenei si de intentiile fotografului.

De exemplu, cand fotografierea reportajului se face foarte bine din mijlocul, din interiorul scenei, vom folosi superangular, uneori chiar "ochi de peste".

Folosirea teleobiectivelor se impune in cazul in care nu putem sa ne apropiem de subiect (faze dintr-un meci de fotbal, rugby etc), situatie in care avem nevoie de un film destul de sensibil (400 ISO, 800 ISO), care sa ne permita sa inchidem catusi de cat si diafragma obiectivului, pentru a obtine o profunzime rezonabila (este stiut ca, la teleobiective, profunzimea campului este mica).

Directia de fotografiere este importanta si la acest gen, fiecare situatie aducand in prim-plan anumite calitati; astfel, un atlet care sare peste obstacole la o proba de 100 m - garduri va fi fotografiat transversal (din lateral) sau semitransversal, pentru a se reda mai bine impresia de miscare, viteza, insa imortalizarea lui din fata, cu teleobiectiv puternic, va reda mai bine expresia fetei, marcata de efortul intens pe care il depune; furnicarul de pe strada va putea fi fotografiat de sus, de la geamul unei cladiri, pentru a se induce mai bine impresia de aglomeratie;

Aplicatie: Realizati fotoreportaje cu temele: "la joaca in parc", "la cursul de( geomorfologie etc)", "discutie la colt de strada", "sah si mat", "pe stadion", "lupta pentru minge".